Sep 08

Mă aflam zilele trecute într-un bar din satul Zlătunoaia, comuna Lunca. Beam o cafea în aşteptarea unui cetăţean care reclamase o problemă la Tele’M şi voia un reportaj la Lumea lu’ Rotundu.
În bar se aflau mai multe persoane care moţăiau în faţa unei cinzeci de votcă parşivă, deşi era încă dimineaţă. După cum erau îmbrăcaţi se cunoştea că-s nevoiaşi rău de tot. Deodată în bar a intrat un cetăţean voluminos şi vioi la vorbă.
Cei de la masa din bar l-au salutat pe „domnu’ Ghiţă” cu destul de mult respect. Din discuţia lor am înţeles că „domnu Ghiţă” este proprietar de pământ şi avea nevoie de forţă de muncă.
Le-a propus celor din bar să meargă la munca câmpului oferindu-le 50 lei pe zi, mâncare băutură şi câte un pachet de ţigări. Nevoiaşii au respins oferta pe motiv că 50 de lei este puţin, dacă nu le dă 100 lei/zi, atunci măcar 80. Oamenii şi-au argumentat cererea într-un mod care m-a lăsat fără grai.
„Domnu Ghiţă” avea copii la muncă în Italia. Copii care, spuneau nevoiaşii, s-au umplut de mii de euro şi i-au dat tatălui să cumpere pământ. Apoi, copii lui „domnu’ Ghiţă” s-au pricopsit în Botoşani, unde sunt patroni de chioşc. Soţia sau soţul lucrează în Italia iar celălalt soţ o face pe patronul prin Botoşani vânzând la chioşc.
Voiau nevoiaşii şi ei cotă parte din câştigul băieţilor lui „domnu’ Ghiţă”, care s-au umplut de euro în Italia. „Domnu Ghiţă” s-a supărat şi le-a spus-o pe direct:
- Puturoşi aţi fost, puturoşi aţi rămas! N-o să împartă copii mei câştigul lor cu voi care a-ţi stat toată vara la umbră. După care „domnu Ghjiţă” a plecat furios.
Cei trei, că trei erau, au mai comandat câte cinzeci de votcă. Barmanul le-a atras atenţia că „s-a adunat cam mult pe caiet”.
- Ne-a pus primarul că săptămâna asta ne dă ajutoarele sociale, a replicat cel mai învârstă, fără putinţa de a-mi da seama cam câţi ani ar fi putut avea.
Aşadar, cei trei săteni din Zlătunoaia,  puturoşi şi săraci lipiţi pământului beau pe datorie. Venitul lor de bază era ajutorul social plătit de Primăria Lunca, ajutor care părea să fi fost trecut deja mai bine de jumătae din buzunarul lor în cel al patronului de bar.
Iată dar, cum arată lumea satelor de astăzi. Nu se lucrează la câmp, mai toţi şi-au arendat terenul şi mai toţi vor ajutoare sociale. Iar dacă le pică la îndemână câte unul care s-a chivernisit prin muncă, vor să aibă şi ei parte din câştigul celor care muncesc.
Dacă sub Guvernul Boc aproape că ajutoarele sociale dispăruseră iar ţăranii se mai îndemnau la munca câmpului împinşi de nevoile gospodăreşti, venirea la guvernare a PSD le-a alimentat din nou speranţa în ajutoarele sociale. Câtă vreme cei care ne guvernează vor lua de la cei care muncesc să dea celor puturoşi pe motiv că sunt cazuri sociale şi nu-i pun la muncă, ţara asta nu va putea oferi nimic sigur generaţiilor de tineri.
Iar dacă aceşti tineri pleacă la muncă în străinătate, guvernanţii vor ca rodul muncii lor să fie împărţit cu puturoşii din ţară declaraţi cazuri sociale. Mai mult, Guvernul Ponta a pus şi o piedică în calea plecării la muncă în străinătate. Dacă n-ai cui lăsa copii, nu mai pleci! Rămâi acasă şi te declari caz social, bei votcă parşivă prin baruri şi ceri cotă parte de la cei care muncesc.
Doamne, ce vremuri trăim!

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia