Blogul lui Rotundu

Completul de judecată din cadrul Judecătoriei Botoşani desemnat să judece dosarul de eliberare condiţionată a lui Constantin Conţac au dispus eliberarea acestuia din Penitenciarul Botoşani, unde este încarcerat.
În susţinerea documentelor din dosare care au făcut dovada că deţinutul Conţac poate beneficia de dreptul de eliberare condiţionată prevăzut de art. 59 Cod penal a fost şi pledoaria procurorului, care a pus concluzie de eliberare.
Pe când Conţac îşi făcea bagajul pentru a ieşi în libertate, hodoronc-tronc, procurorii de la DNA Suceava au făcut recurs.
Nu cunosc motivele de recurs dar nici nu sunt curios. În cazul Conţac evidente sunt faptele sale. Conţac n-a mai fost condamnat, deci nu este recidivist. Comportamentul său social şi profesional până a fi condamnat n-a fost unul care să ridice probleme de ordin juridic civil sau penal.
În decursul vieţii sale Conţac a deţinut funcţii eligibile de natură publică şi politică bucurându-se de aprecierea a sute de mii de botoşăneni. În funcţiile deţinute şi-a făcut datoria iar condamnarea sa a venit într-un context politic când Justiţia română trebuia să arate celor de la Bruxelles că în România se condamnă marea corupţie. Conţac a fost şi rămâne o victimă a politicului iar acest lucru se va dovedi în timp.
Ca deţinut, conform actelor de la dosar, Conţac a avut un comportament exemplar, a muncit cot la cot cu ceilalţi deţinuţi şi a executat muncile care i s-au repartizat fără a avea vreo obiecţie.
Aşa stând lucrurile, de ce vor procurorii DNA Suceava ca deţinutul Conţac să nu beneficieze de un drept pe care şi l-a câştigat prin comportamentul său de cetăţean privat de libertate?  O justificare a procurorilor ar fi incapacitatea lor de a recunoaşte un drept cuvenit prin lege, ei suferind de o deformare profesională care îi determină să recureze, până la epuizarea tuturor căilor de atac, a oricăror decizii ale instanţelor de judecată. Există şi suspiciunea că au declarat recursul din servilism faţă de şefiilor de la Bucureşti dar şi din teama că vor fi întrebaţi de şefii lor de ce n-au făcut recurs. Şi o ultimă justificare ar fi cea de cretinism profesional de care suferă procurorii.
De acest cretinism profesional au suferit şi procurorii comunişti, suferă şi cei actuali. Ei n-au capacitatea socială de înţelegere a fenomenului juridic care poate costa nejustificat statul şi fenomenul care poate afecta grav psihicul persoanei condamnate şi care nu poate beneficia de un drept cuvenit datorită lipsei lor de interpretare corectă a faptelor.
Câtă vreme Conţac va sta după gratii, va sta pe banii noştri. Ieşit în libertate, el poate contribui, aşa cum a m ai făcut-o, a dezvoltarea economică a societăţii. În cazul lui Conţac nu se pune problema unui pericol social. Dacă putem vorbi de un pericol social, atunci acest pericol vine din partea procurorilor care n-au capacitatea de a discerne între eficienţa socială a unei persoane şi pericolul pe care-l poate prezenta ea pentru cei din jur.
Dacă, în recurs, dosarul lui Conţac nu va nimeri pe masa unor judecători şantajaţi de procurori pentru anumite fapte necurate din cariera lor profesională, atunci soluţia nu va fi decât una de eliberare condiţionată, aşa cum îi dă dreptul legea.

written by Ioan Rotundu