Sep 29

La cortul din piaţă, unde s-a amenajat mustăria dedicată Zilelor recoltei, a fost postat alături un măgăruş trăgând o cărucioară. Astfel de imitaţii sunt folosite de obicei de către fotografii amatori pentru a-i ademeni pe copii să se fotografieze. Măgăruşul este simpatic iar cărucioara destul de reuşită şi diferă de ceva naturală doar prin faptul că este la o scară mai mică.
Duminică, în timp ce dialogam cu botoşănenii în chiar apropierea măgăruşului, un botoşănean cam cu chef, cu siguranţă nu de la must, a ţinut să-mi spună că pe măgăruş îl cheamă Ovidiu Portărel, botezat aşa în semn de omagiu adus primarului care n-a binevoit să onoreze cu prezenţa evenimentul.
Cărucioara trasă de măgăruş este de fapt instituţia Primăriei Botoşani, care de când nu mai este primar Cătălin Flutur, a rămas fără funcţionari competenţi. De aceea căruţa este goală, deşi are amenajate locuri unde ar putea sta cu mândrie cei care ne conduc.
Hazul popular a fost şi rămâne pentru români hrana spirituală în momentele grele ale vieţii. Ce se întâmplă astăzi cu românii aflaţi sub guvernarea social-democraţilor este o cumpănă a vieţii lor. Deocamdată totul se limitează la ironii, la haz-de necaz dar există riscul ca de la ironia muşcătoare să se treacă şi la proteste radicale.
Revenind la primarul nostru, faptul că botoşănenii au început să-l ironizeze nu este nicidecum un semn bun pentru el. Azi este comparat cu un măgăruş dar mâine s-ar putea să fie confundat cu un animal sălbatic ce trebuie ucis, adică eliminat din viaţa publică.
Există anumite limite de suportabilitate pentru o comunitate aflată sub conducerea unui satrap, a unui dictator, a unei persoane autoritare. Când autoritarismul este însoţit şi de măsuri radicale menite să împiedice bunul mers al vieţii ironia socială se transformă repede în proteste de stradă ce pot evolua violent.
Istoria ne dă şi un exemplu în acest sens. În vremurile lui Caragea Vodă, când românii o duceau din ce în ce mai greu, împovăraţi de biruri şi obligaţii către boieri, de la hazul popular au trecut la proteste cu jalba-n proţap şi cu rogojini pe cap aprinse, semn al depăşirii limitei răbdării.
Am mai spus-o şi o repet, Portariuc nu este numai primar, el este un lider important al PSD, este preşedintele executiv al organizaţiei judeţene. Toţi cei care se revoltă împotriva sa se revoltă şi împotriva PSD. Portariuc s-a cam izolat de oameni. S-a îndepărtat de necazurile lor şi trăieşte ca într-un castel de fildeş, înconjurat de curteni care-i supun numai ce vrea el să audă şi nu-l informează cu tristele realităţi.
Vă amintiţi de povestea cu acel împărat care mergea gol pe stradă, cu împărăteasa alături, convins fiind de curteni că poartă veşminte cum n-au mai fost vreodată confecţionate în lume? A trebuit ca de pe stradă să se audă o voce de copil care a exclamat că împăratul şi împărăteasa sunt goi puşcă ca cei în cauză să se trezească la realitate şi să descopere că au fost victima unei mari minciuni.
Şi primarul Portariuc are nevoie de o voce care să-l trezească la realitate, să-l aducă cu picioarele pe pământ, să-l facă să înţeleagă că a fi primar nu înseamnă a sta pe un tron de aur având la picioare întreaga suflare a comunităţii botoşănene. Important este ca primarul să aibă urechea necesară să asculte glasul acelei voci.

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia