Premierul Victor Ponta a anunţat că va da liber bugetarilor în zilele de 27 decembrie 2013 şi 3 ianuarie 2014, astfel că această categorie de salariaţi va avea liber intervalul 25 – 29 decembrie 2013 şi 1 – 5 ianuarie 2014.
Dacă se va întâmpla aşa, şi se va întâmpla, bugetarii se vor lăfăi acasă iar cele vreo 3 milioane de români care muncesc în sistemul privat şi le asigură banii de salarii vor trudi spre binele şi liniştea lor sufletească de bugetari.
De observat că de când Guvernul Ponta s-a instalat la cârma ţării, salariaţii bugetari au fost favorizaţi ori de câte ori Ponta a avut prilejul. De îndestularea financiară a bugetarilor au grijă sindicatele, Guvernul Ponta, politicienii iar de milioanele de români care muncesc pe bani foarte puţini nu mai aminteşte nimeni în ultima perioadă.
De unde această discriminare total nejustificată şi ne potrivită practicată de Guvernul Ponta şi liderii politici, în special cei ai PSD? Explicaţia trebuie căutată în modul în care s-a votat anul trecut în urma celor două campanii electorale. Se ştie că bugetarii au fost cei care s-au dus masiv la vot pentru a vota candidaţii USL, ca un mod de răzbunare pe Guvernul Boc care le-a tăiat din salarii. Iar Ponta ştie foarte bine acest lucru şi de aceea ţi avantajează ori de câtre ori i se oferă prilejul.
Şi pentru anul 2014 bugetarii sunt cei ocrotiţi de Guvernul Ponta. Creşterea salariului minim pe economie înseamnă pentru bugetari o creştere sigură de bani la leafă. Nu şi pentru cei din sistemul privat, a căror muncă este normată.
Într-adevăr, Guvernul Boc nu a diminuat nici un leuţ din lefurile celor care lucrau în sistemul privat. Criza a rezolvat-o pe seama salariilor bugetarilor şi a pensionarilor. Numai că anul trecut la vot au mers bugetarii, iar cei protejaţi de Guvernul Boc au stat acasă.
Iată că din nou guvernul socialist al lui Ponta le va crea bugetarilor condiţii să se distreze de sărbători, în timp ce creatorii de venituri la bugetul de stat vor munci ca Ponta să sibă de unde-şi răsplăti susţinătorii.
Câtă vreme cei care muncesc în sistemul privat vor sta deoparte atunci când sunt chemaţi la urna de vot, vor continua să fie bătaia de joc a guvernelor socialiste care vor ajunge la putere pe votul bugetarilor şi a pensionarilor.
Motivul celor care stau acasă şi nu merg la vot că n-au cu cine vota nu le poate fi o justificare. Trebuie să votăm orice altă formaţiune politică, numai pe social-democraţi nu. Doar aşa le vom bara calea la guvernare şi ne vom asigura că nu vom mai munci pe brânci spre folosul bugetarilor şi a pensionarilor. Numai un guvern socialist putea crea această discriminare între cei care muncesc la stat şi cei din sectorul privat. Este o manifestare de tip extremist şi îşi are rădăcinile în mentalitatea comunistă. Şi comuniştii i-au urât pe cei care lucrau în sistem privat.
written by Ioan Rotundu
Ieri, în Parlamentul României, s-a consumat un act de o gravitate greu de imaginat dar şi mai greu de explicat. La cererea premierului chinez Li Keqiang, de la tribuna Parlamentului s-a scos steagul Uniunii Europene şi în locul lui s-a pus steagul Chinei.
Modificarea s-a făcut la cererea premierului Victor Ponta şi a fost acceptată cu slugărnicie de preşedintele Senatului Crin Antonescu şi preşedintele Camerei Deputaţilor Valeriu Zgonea.
Dealtfel, premierul chinez Li Keqiang n-a acceptat să ia loc la tribuna Parlamentului pe scaunul rezervat invitaţilor de onoare. El a cerut şi a luat loc pe cel mai înalt scaun de la tribună, flancat de Crin Antonescu şi Valeriu Zgonea.
Pur .şi simplu, prin aceste concesii făcute de premier şi cei doi preşedinţi ai camerelor Parlamentului, toţi ceilalţi şefi de state şi premieri care au cuvântat în parlamentul României au fost umiliţi, lor fiindu-le rezervat doar scaunul destinat oaspeţilor.
Dar cea mai gravă abatere de la Constituţia Europei şi jignire adusă conducerii Uniunii Europene a fost scoaterea steagului UE de la tribună. Un gest iresponsabil şi greu de crezut că se putea produce la nivelul celei mai înalte instituţii legislative din România, templul în care se concep legile şi unde se crede că legea este respectată cu cea mai mare sfinţenie.
Să mai adăugăm faptul că eliminarea steagului care legitimează oficial apartenenţa României la Uniunea Europeană s-a produs pe fondul unei nervozităţi la nivelul conducerii UE tocmai pe baza faptului că premierul Ponta, la întâlnirea cu premierul chinez, s-a abătut de la regulile stabilite la nivel de UER privind contactul cu şefii de stat şi guvern din ţările din afara UE.
Şi ca un făcut, steagul a UE a fost evacuat de la tribuna Parlamentului în timp ce preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso se lupta cu premierul Angliei, David Cameron pentru a respecta dreptul românilor la libera circulaţie pe teritoriul Angliei fără nicio restricţie de natură să-i dezavantajeze faţă de ceilalţi cetăţeni europeni.
Iată cum a răsplătit premierul României efortul celor din conducerea UE de a determina Guvernul englez să ne respecte toate drepturile ce ni se cuvin ca cetăţeni europeni: a ascuns steagul UE ca să dea satisfacţie premierului chinez.
Astăzi premierul LiKegianc va pleca spre China. Este greu de crezut că toate vorbele măgulitoare şi promisiunile făcute lui Ponta se vor realiza. Dar cu certitudine că de la nivelul Uniunii Europene vom avea mari necazuri pentru jignirea care i s-a adus şi pentru nerespectarea celei mai onorante obligaţii constituţionale a UE: arborarea steagului Uniunii alături de cel al României în toate instituţiile şi la toate întrunirile oficiale.
Nu premierul Ponta va plăti acest afront de neiertat adus UE. Noi vom plăti oalele sparte. Se vor găsit motive să ni se blocheze din nou acordarea de fonduri, vom fi sever supravegheaţi în respectarea directivelor Comisiei Europene şi vom fi sancţionaţi ori de câte ori vom călca alături. Deja Raportul MCV se anunţă a fi unul extrem de nefavorabil. Iar acest lucru ne va aduce noi piedici în calea relaţiilor cu Uniunea Europeană, a relaţiilor cu celelalte ţări membre. Mai mult ca sigur că ne vom lua adio de la Spaţiul Schengen.
Iar premierul Victor Ponta al României va rămâne în istoria Uniunii Europene ca şeful de Guvern care, dovedit plagiator, a umilit cel mai înalt simbol al Uniunii Europene: steagul. A umilit şi a adus un grav afront celorlalte state membre ale UE.
Dacă Ponta ar avea un pic de onoare ar demisiona imediat. Cum nu are, întreaga ruşine va apăsa pe umerii întregii Românii.
written by Ioan Rotundu
Ieri, după ce am publicat ştirea intitulată „Patinoarul din Centrul istoric, o decizie inspirată” un personaj pitoresc din politica locală de opoziţie m-a abordat şi mi-a reproşat că m-am dat de partea puterii şi că mă pun bine cu primarul Ovidiu Portariuc. „Ce ţi-a dat sau ţi-a promis primarul de l-ai lăudat aşa?” Mi-a fost milă de bietul om ce pretinde a fi o voce a opoziţiei, dar o voce care n-a impresionat şi este prea puţin cunoscută în spaţiul public.
Mi-a fost milă pentru că în puţina sa putere de judecată n-a înţeles că atunci când un ales al comunităţii face un lucru bun pentru acea comunitate, el trebuie încurajat şi nu desconsiderat. Omul nu poate pricepe că pe mine nu mă interesează lupta sa politică dusă cu orice preţ pentru a discredita actuala putere şi că ura care-l domină pe el nu mă poate caracteriza şi pe mine atunci când mă aflu în faţa unor lucruri bine făcute.
Cunosc bine acest gen de oameni, de politicieni micuţi la caracter, lipsiţi de forţa argumentului şi care atunci când cineva nu le face jocul murdar sau nu le promovează interesele mărunte au o singură replică „Te-au plătit să scrii aşa!”
Nu fac parte din categoria jurnaliştilor care acceptă să scrie ce li se ordonă pentru ca apoi să li se înâneze un plic cu o sumă derizorie de bani, semn că cel care-l plăteşte îl şi dispreţuieşte. Am avut şi am contracte de publicitate cu formaţiuni politice dar nu mi s-a cerut niciodată să scriu într-un anume fel.
Recent un anume lider politic din sfera puterii a dat ordin unei societăţi comerciale să-mi reducă publicitatea cu 65% din suma stabilită prin contract. Dacă acel lider al puterii a crezut că mă voi duce umilit la biroul său şi voi face penitenţă în biroul secretarei să mă primească ca semn al pocăinţei mele de a-l mai critica, s-a înşelat amarnic. Nu m-am pus în astfel de situaţii în faţa altora mai mari şi care poate că ar fi meritat nişte scuze.
Eu am scris şi voi continua să scriu despre ceea ce cred că poate fi de ajutor cetăţeanului de rând să înţeleagă mersul unor evenimente politice, ce se ascunde în spatele unor decizii politice sau administrative, economice ori sociale. Mă simt util şi mulţumit atunci cînd sunt oprit pe stradă şi felicitat pentru ce am scris, filmat sau comentat pe postul local de televiziune. Desigur, pot şi greşi, pot să mă poziţionez de partea unor opinii care să nu fie confirmate de derularea evenimentelor, dar aceste erori de percepţie a fenomenelor din spaţiul public pot fi lesne înţelese dacă nu sunt scoase din contextul lor.
Îmi menţin afirmaţia că decizia primarului Portariuc de a amplasa patinoarul în Centrul istoric a fost una inspirată şi voi aprecia orice demers al acestuia de a iniţia activităţi publice în acest spaţiu, activităţi care au menirea de a-l atrage pe botoşănean în această zonă a oraşului. Refacerea vieţii economice, revigorarea comerţului în Centrul istoric al oraşului Botoşani nu se poate realiza peste noapte. Zona aceasta a murit economic încetul cu încetul vreme de peste 20 de ani. Sunt necesari cel puţin câţiva ani de muncă pentru ca ea să se refacă iar botoşăneanul amator de cumpărături şi consumator de plăceri să-şi facă un obicei de a frecventa zona. Important va fi să i se ofere motive.
Revenind la politicianul nostru, îi recomand să încerce să gândească ceva mai mult înainte de a da verdicte iar dacă vrea să se facă remarcat în politica botoşăneană să nu mai fie pătimaş cu adversarul. Ura orbeşte raţiunea şi distruge personalitatea!
written by Ioan Rotundu
Anunţul preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Florin Ţurcanu că va organiza de 1 Decembrie – Ziua Naţională a României, în Botoşani, mai multe festivităţi, l-a cam intrigat pe primarul Ovidiu Portariuc. Mi se pare firesc ca lui Portariuc să-i sară ţandăra, de vreme ce Ţurcanu este preşedinte al CJ şi nu primar al municipiului Botoşani.
Cum s-ar simţi Ţurcanu dacă Portariuc s-ar apuca ca la anualul Târg Zoo de la Popăuţi să vină şi el cu animalele di n curtea orăşenilor ce locuiesc în cartierul Luizoaia iar animalele să se balege în curtea Staţiunii, în dispreţul animalelor de la fermele zootehnice rurale? Normal că nu i-ar cădea bine mirosul de bălegar urban.
Aşa că primarul Portariuc s-a oferit să-i fie oaspete lui Ţurcanu, dacă va fi invitat la festinul cu sarmale, dar are şi o condiţie. Să facă bine Ţurcanu şi înainte de a oferi sarmale botoşănenilor, să-şi onoreze promisiunile electorale.
„Eu am spus tot timpul, să facă ce vor, dar să mai facă şi lucruri care sunt cu adevărat necesare. Cred că e momentul să mai lăsăm deoparte campania permanentă, sărbătorile, genul acesta de târguri, expoziţii…Haideţi să mai vedem şi urgenţele pe care le au botoşănenii. Foarte bine dacă sunt pentru botoşăneni şi oamenii îşi doresc aceste lucruri. Eu nu am nimic personal cu dl. Ţurcanu dar nu se mai poate numai să dansăm şi să cântăm, mai trebuie să mai facem şi alte lucruri”, a declarat mieros primarul.
Acu, fără supărare domn’ primar, dar cântecul, dansul şi voia bună, acest circ politic oferit alegătorilor, l-a patentat PSD-ul. Îşi mirosea mătăluţă a fustă de ţărăncuţă prin Vlăsâneşti, când mergeai la bunici, în vremurile când tătuca matale Ivan Iliescu umbla prin ţară şi dădea tonul la sârbe, hore, polci, totul condimentat cu sfârâieli de mici la grătar şi bere cu gust de evaziune fiscală.
Ţurcanu nu face acum decât să-l plagieze pe bătrânul nemuritor Iliescu, că tot li-i dragă social-democraţilor plagiatul. Referitor la vorba mătăluţă de duh „să mai facem şi alte lucruri”, tare bine ar fi ca PSD-ul să nu mai facă nimic. Că de câte ori s-a apucat să facă câte ceva de un an şi jumătate încoace, numai majorări de taxe şi impozite au ieşit de pe urma sa. Ne-am bucura extrem de mult dacă PSD-ul şi-ar lua o pauză de odihnă, măcar de un deceniu, ca să fie timp să se repare măcar parţial din ce-a stricat până acum.
Pe preşedintele Ţurcanu merită să-l urechem că a renunţat la fasolea cu cârnaţ în favoarea sarmalelor. Recunoaştem cinstit că sarmalele sunt apanajul primarilor de Botoşani la ziua de Sf. Gheorghe, patronul urbei noastre. Sarmalele sunt alimente de risc înalt. Dacă, de exemplu, pofticioasă cum este, senatorul Doina Federovici va înfuleca o sarma şi aceasta i s-ar propti în gât? Cine va mai avea grijă să-l tragă de mânecă pe preşedintele Ţurcanu să nu mai facă campanie electorală în paguba PSD-ului?
O astfel de păţanie s-ar întoarce împotriva preşedintelui Ţurcanu care ar putea fi acuzat de culpă politică în dauna partenerului de guvernare sau chiar de subminarea Alianţei USL.
Eu cred că mai este timp ca preşedintele Ţurcanu să revină la fasolea cu cârnaţ. După un astfel de festin cu fasole, primarul Portariuc va fi mulţumit să constate că prin oraş miroase la fel ca prin biroul său.
Cât despre promisiunea primarului Portariuc că dacă va fi invitat la manifestări va da curs invitaţiei, îl sfătuiesc pe Ţurcanu să nu-l creadă. Şi liderilor de sindicat le-a promis că vine la o dezbatere publică şi n-a mai ajuns nici în ziua de astăzi!
written by Ioan Rotundu
Conflictele armate de la sfârşitul săptămânii trecute i-a permis liderului de Sindicat al Poliţiei Române „Diamant” să iasă în spaţiul public şi să se plângă că totul are drept cauză diminuarea autorităţii poliţistului. Omul vrea ca în noul Statut al poliţistului, agenţii de poliţie să primească puteri sporite care să-i dea autoritate în faţa cetăţeanului.
Liderul de sindicat doreşte ca poliţistul să fie transformat în miliţianul comunist care te oprea pe stradă numai pentru că nu-i plăcea de privirea ta. Vrea ca poliţistul să mă ia de pe stradă fără a-mi explica de ce şi să mă ducă la post numai ca să-şi arate el puterea pe care o are asupra mea. Vrea acest lider ca poliţiştii să mânuiască pistolul în spaţiul public, trăgând ca în ţintele mişcătoare din poligon numai că aşa i s-a năzărit lui şi ava a văzut el că fac poliţiştii americani..
Aproape zilnic aflăm de la televiziuni, din prea scrisă cum poliţişti beţi comit accidente, sunt implicaţi în conflicte ale interlopilor, sunt înnărăviţi la acte de corupţie, îţi cer mită pentru orice infracţiune imaginată de el, te hărţuieşte chemându-te la post pentru a da explicaţii tâmpite etc.
Mi se pare normal ca prin noul Statut al poliţistului să se stabilească clar că dacă poartă uniforma de poliţist să nu mai aibă dreptul de a presta şi alte activităţi după program, activităţi care-l epuizează fizic, că intelectual nu prea este cazul, făcându-l ineficient a doua zti la program. Mi se pare normal ca poliţistul şi familia sa să nu fie implicat în afaceri ce intră sub incidenţa Fiscului, pentru a fi protejat de tentaţia de a comite acte de evaziune fiscală sau de asociere la astfel de infracţiuni.
La Darabani, fostul miliţian devenit comisarul şef al Poliţiei, Mihai Rizac are afaceri comerciale prin magazine proprii şi este suspectat de concurenţă neloială faţă de ceilalţi agenţi economici. În ce priveşte contabilizarea corectă a veniturilor se spune că funcţia doboară orice controlul Fiscal. Să vrea liderul de sindicat al Poliţiei să protejeze astfel de afaceri miliţieneşti? Vrea o Poliţie formată din Rizaci? Vrea poliţişti ca Vasile Ciobanu de la Drăguşeni, considerat şeful mafiei locale alături de primarul Eugen Nechita?
Eu vreau ca pe stradă, când văd un poliţist, să am sentimentul siguranţei depline şi nu să retrăiesc coşmarul din vremea miliţienilor când nu ştiai dacă nu te va lua la întrebări de unde vii, unde te duci, de ce eşti îmbrăcat într-un anume fel, de ce ai părul lung şi de ce porţi pălărie şi nu şapcă muncitorească etc.
Poliţistul nu trebuie să devină o spaimă pentru trecători obişnuiţi ci pentru cei care au pe conştiinţă comiterea unor infracţiuni. Ori, în zilele noastre, poliţistul este mai degrabă un aliat al infractorului împotriva cetăţeanului. Dacă liderul de sindicat al poliţiştilor nu înţelege situaţia în care se află poliţistul în momentul de faţă este grav. Treaba sindicatului este să lupte ca poliţiştii să aibă salarii pe măsura riscului profesiei, a cerinţelor muncii sale, să-şi primească drepturile salariale şi materiale conferite prin lege legate de desfăşurarea profesiei.
În ce priveşte raportul poliţistului cu cetăţeanul de rând, în slujba căruia se află şi nu invers, cum vrea liderul de sindicat, obligaţiile profesionale şi modul de acţiune, acestea sunt atribute ale parlamentarilor când sunt puşi în situaţia de a elabora Legea poliţistului şi Statutul acestuia. Nu liderul de sindicat al poliţiştilor este alesul poporului, ci parlamentarul. Nu liderul de sindicat stabileşte poporului cum trebuie să se comporte în faţa poliţistului ci parlamentarul, ca ales al poporului, stabileşte poliţistului ce atitudine şi obligaţii trebuie să aibă faţă de cetăţean. Dacă legea o face poliţistul şi nu alesul poporului, atunci suntem un stat poliţienesc şi nu unul democratic.
Din păcate, liderul de sindicat al poliţiştilor a rămas tributar mentalităţii sale de fost miliţian, ceea ce nu-l mai recomandă să reprezinte statutul poliţistului de astăzi. Gândirea sa de fost miliţian va rămâne refractară faţă de modelul poliţistului civilizat, acest lider văzând în cetăţeanul de pe stradă un potenţial pericol pentru poliţist şi de aici dorinţa sa ca poliţistul să aibă puteri discreţionare asupra cetăţeanului aflat în spaţiul public.
Pe de altă parte, şi politicienii au comis grave greşeli faţă de poliţişti. A numi Poliţie Locală această adunătură de foşti gardieni publici care n-au nici cele mai elementare cunoştinţe de activitatea poliţienească a dus la crearea unei grave confuzii. Incompetenţii adunaţi sub sigla Poliţiei Locale creează prejudicii de imagine adevăratului poliţist şi-i subminează autoritatea în spaţiul public.
Suprapunerea de competenţe între poliţistul de carieră şi făcătura numită poliţist local iiară a creat grave confuzii în rândul cetăţenilor şi a subminat autoritatea profesională a poliţistului profesionist.
Eu cred că pentru a se îndrepta aceste erori şi confuzii create prin lege ar trebui să lupte liderul de sindicat al Sindicatului Poliţiei Române „Diamant” cât şi pentru o salarizare corespunzătoare muncii de poliţist.
written by Ioan Rotundu
Senatorul PSD Doina Federovici s-a făcut foc şi pară când a aflat că preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, liberalul Florin Ţurcanu schimbă şefii social-democraţi puşi în fruntea unităţilor de stat cu şefi liberali. Înfierbântată de preludiul acestei mişcări politice preconizată de Ţurcanu, madama i-a recomandat acestuia să citească mai bine legea.
Dacă avem în vedere că Ţurcanu este licenţiat în Drept, să citească legea madama, care nu-i decât o ingineră deprofesionalizată. Cert este că Ţurcanu nici n-ar fi trebuit să citească legea, de vreme ce Liviu Dragnea, baronul baronilor locali promovat vicepremier, adică mâna dreaptă a lui Ponta, i-a dăruit spre târnosire instituţiile de care Guvernul s-a lepădat spre folosul preşedinţilor de consilii judeţene.
La Botoşani, Ţurcanu nu face decât să plagieze ce fac şi preşedinţii de consiliu judeţean ai PSD. Adică schimbă de la conducerea instituţiilor şefii PSD cu cei ai PNL. Madama să tacă mâlc, pentru că în ţară sunt mai mulţi preşedinţi de consiliu judeţean ai PSD decât ai PNL, aşa că tot PSD-ul va fi în câştig cât va fi la putere.
A mai constata ţâfnoasa că la Agenţia de Mediu Botoşani, preşedintele Ţurcanu a numit un liberal tânăr, respectiv pe Sorin Cornilă, om lipsit de experienţă.
Dacă ţâfnoasa tăcea, poate că nu rămânea fiolozoafă dar măcar nu se dădea în bărcile curvei de politică. Când PSD Botoşani l-a numit pe Răzvan Rotaru şef la Garda de Mediu, ce studii de specialitate avea şi ce experienţă? Avea o Facultate de drept urmată la apelul de seară şi experienţa interlopului care a stat peşte prin Europa şi apoi s-a ocupat de trafic de influenţă prin Botoşani.
În ce priveşte pretenţia ca şefii unităţilor dăruite de Dragnea preşedintelui Ţurcanu să fie desemnaţi pe cale de examen, iarăşi senatoarea a vorbit ca să nu tacă. De ce s-ar mai organiza examen dacă acesta va fi câştigat doar de cel desemnat de partid să fie şef? S-a cam dus vremea examenelor menite să prostească mulţimea. Dacă tot a dorit Dragea să fie hram de funcţii pentru PSD, de ce să nu fie şi pentru PNL? Că doar împreună au minţit poporul cu televizorul lui Voiculescu şi au acaparat puterea, răsplătindu-i pe tolomacii care au mers turmă la vot cu noi biruri!
Şi iar ca să nu tacă, vorbind vrute şi nevrute precum tutele, tuta noastră s-a arătat profund nemulţumită că Florin Ţurcanu o ţine numai într-o campanie electorală. De vreme ce Ţurcanu nu face la Botoşani decât ceea ce face şi premierul Ponta pe la televizor, de ce să fie acuzat? Cum adică, tuta pentru Ponta-i mumă iar pentru Florin ciumă?!
Iar dacă Ţurcanu şi-a permis să aducă critici bugetului moşit de Ponta, bine face. Ar fi păcat la alegerile europarlamentare de la anul vreo babă surdă să voteze candidaţii PSD, crezând că o să-i majoreze pensia şi o să scadă tarifele de înmormântare practicate de preoţi. Babele şi moşnegii trebuie să ştie cine le usucă buzunarul prin impozite şi taxe, iar Ţurcanu nu face decât să le deschidă ochii.
Pe tuta senatoare ce-o opreşte să nu stea de vorbă cu babele şi moşnegii satelor? Îi spun eu ce: Modul în care a fost construit bugetul lui Ponta.
written by Ioan Rotundu
Aseară, în cadrul emisiunii Dialog deschis de pe Tele’M, ajuns din nou pe post de moderator, i-am avut ca invitaţi pe Cătălin Flutur, preşedintele PDL Botoşani şi Viorel Alexandru, fost senator PDL. S-au dezbătut mai multe probleme legate de Guvernul, Ponta, mai ales cele referitoare la bugetul pentru anul 2014 şi Legea descentralizării.
În comentariul meu vreau să fac referire la mult amânata şi ascunsa Lege a insolvenţei persoanei fizice. Când Guvernul Boc a promovat legile privind modificările celor două coduri civile, respectiv Codul civil şi de procedură civilă, urma ca în completarea prevederilor din Codul civil privind executarea silită asupra persoanei fizice să se adopte şi legea insolvenţei persoanei fizice.
Pentru cei mai puţini cunoscători, în regimul comunist exista Decretul 221-1960 privind executarea silită. În baza acestui decret orice persoană fizică urmărită pentru achitarea unui debit către stat sau o altă persoană fizică, dacă nu avea capacitate de plată era declarată insolventă. Debitul se înregistra într-o evidenţă specială şi rămânea de încasat atunci când persoana debitoare înregistra venituri de pe urma cărora se putea recupera debitul.
Acest Decret a fost abrogat prin Ordonanţa Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996, fără a se iniţia şi adopta o altă lege care să reglementeze condiţiile în care o persoană fizică debitoare poate fi declarată insolventă.
În timpul Guvernului Boc s-a iniţiat un proiect al Legii insolvenţei persoanei fizice, iniţiativă determinată de golul legislativ creat prin modificările aduse Codului civil şi de procedură civilă şi de faptul că efectele crizei economice lovise în veniturile cetăţeanului de rând care ajunsele să fie supus executării silite de către bănci fără ca cel în cauză să aibă vreo posibilitate de apărare.
Când proiectul de lege a ajuns în Parlament, USL-ul pe atunci în opoziţie, s-a opus adoptării lui. Iar oponenţa USL-ului a venit în urma înţelegerii acestei alianţe politice cu preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Gheţea, pe care acum premierul Ponta vrea să-l ancheteze pentru creditul acordat Ioanei Băsescu. Atunci, înţelegerea lui Ponta cu Gheţea a fost ca Legea insolvenţei să fie blocată iar Asociaţia Băncilor să sprijine politic în alegeri USL-ul.
Respinsă în Parlament în vremea Guvernului Boc, legea a stat în sertarul preşedintelui Camerei Deputaţilor Roberta Anastase şi apoi în cel al social-democratului Valeriu Zgonea, USL ţinând-o departe de ochii românilor. Recent s-a aflat că în Memorandumul încheiat de premierul Ponta cu FMI s-a stabilit ca Legea insolvenţei persoanei fizice să nu fie adoptată de actualul Parlament. Şi aceasta pentru liniştea băncilor care-şi vor putea încasa creditele restante executându-l silit pe debitor şi vânzându-i toate bunurile, lăsându-l pe drumuri şi muritor de foame.
Ce a pus la care Ponta nici regimul comunist n-a îndrăznit să facă, dovadă adoptarea acelui Decret 221-1960. L-am întrebat pe fostul senator Viorel Alexandru cum vede el această înţelegere dintre Ponta şi FMI făcută pe seama executării silite a cetăţeanului de către bănci fără ca acesta să aibă vreo posibilitate de salvare şi supravieţuire.
Am rămas surprins să constat că Viorel Alexandru s-a arătat de acord cu înţelegerea Ponta – FMI şi că el consideră executarea silită a oricărui debitor, indiferent de consecinţele dramatice care vor urma pentru cel supus executării. Am încercat să-l informez pe Alexandru că în ţările Uniunii Europene există această lege şi că, de exemplu, în Spania legea s-a completat cu o alta prin care este interzis băncilor să confişte casa debitorului şi să-l evacueze o perioadă de câţiva ani.
Nu l-am convins pentru că el mi-a replicat că în aceste ţări n-a existat comunismul şi că cetăţeanul este conştient de plata datoriilor. Într-adevăr n-a fost comunism dar nici băncile nu şi-au permis să procedeze precum în România, adică să nu-l informeze pe solicitantul de credite cu comisioanele şi dobânzile pe care le va avea de plătit. Una i s-a spus verbal şi cu totul altceva s-a consemnat în contractul de credite.
Viorel Alexandru consideră că orice debitor trebuie executat cu tot ce i se poate confisca şi vinde în contul sumei datorate. Şi zapcii din vremurile medievale procedau tot aşa. Îi luau ţăranului tot ce avea, lăsându-l gol în mijlocul uliţei. Viorel Alexandru a fost director la Direcţia Finanţelor, a lucrat toată viaţa în acest sistem şi nu ştie altceva decât să încaseze tot ce se datorează statului sau băncilor, chiar dacă cel ajuns în asemenea situaţie se va sinucide, cum în urma unui val de sinucideri guvernul spaniol a completat Legea insolvenţei prin a-l apăra pe debitor în faţa rapacităţii creditorului. Altfel spus, Alexandru are mentalitate de zapciu, aşa cum o au şi actualii guvernanţi.
written by Ioan Rotundu
Invitat de către Institutul de Politici Publice să participe la forumul City Invest organizat de Intercontinental Bucureşti, primarul de Botoşani, Ovidiu Portariuc s-a apucat să le dea lecţii celor prezenţi despre cum a fost administrat Botoşaniul în perioada2008 – 2012.
Precum se poate observa, Portariuc şi-a construit raportul pe rezultatele muncii primarului Cătălin Flutur. S-a lăudat Portariuc că în această perioadă Botoşaniul a avut un ritm de creştere economică care l-a situat pe locul II în regiunea Moldovei. Aplauzele i-au răsplătit efortul depus de a prezenta cu emfază prosperitatea Botoşaniului în perioada cât ţara a fost guvernată de PDL, cu Emil Boc premier.
Este greu de înţeles ce l-a determinat pe Portariuc să se umfle în pene cu realizările lui Flutur, fără ca măcar să-i fi menţionat numele. Greu de înţeles dacă privim lucrurile în mod cerebral. Dacă le privim prin prisma caracterului de politician social-democrat al lui Portariuc, atunci avem explicaţia în toată splendoarea ei. Portariuc a plagiat rezultatele muncii lui Flutur aşa cum şi premierul a plagiat teza sa de doctorat. Pentru cei din PSD este normal un astfel de procedeu şi i-ar fi mirat să se fi procedat altfel.
. Mai trebuia Portariuc să prezinte audienţei şi marea sa realizare cunoscută drept Zona Mtropo9litană cu oraşul Suceava. Numai că primarul sucevean Ioan Lungu şi-a văzut de treburile sale şi nu s-ţa dus la Bucureşti. Omul şi-a dat seama că nu de promisiunile pompoase ale lui Portariuc au nevoie sucevenii, ci de fapte concrete. În timp ce Lungu le demonstrează sucevenilor cu fapte că n-au greşit când l-au ales primar, Portariuc îi ameţeşte de cap pe botoşăneni cu Zone metropolitane, trenuri ultrarapide între Suceava şi Botoşani care, oricum, n-ar folosi nimănui, cu activităţi turistice care au loc doar în imaginaţia sa de mitoman social-democrat.
După ce s-a împopoţonat cu realizările lui Flutur, Portariuc a i-a uimit pe cei prezenţi cu performanţa agriculturii botoşănene. Omul a afirmat că avem o agricultură care nu numai că a stârnit interesul străinilor dar şi invidia acestora de a nu fi prezenţi ca investitori.
Bietul Ovidiu, l-a întrecut în relatări până şi pe ciobanul de la Maglavid. Ce ştie el despre agricultura judeţului? Ştie doar că firmele tatălui său a tras tunuri celor de la APIA, încasând subvenţii agricole ilegale. Poate mai ştie şi cum s-a derulat marea evaziune fiscală a italianului de la Agripolis Gulioaia, soldată cu sinuciderea soţilor Alexa.
În ce priveşte recenta lege dată der ministrul Agriculturii Daniel Constantin prin care se încearcă stoparea, de la 1 ianuarie 2014, a vânzărilor de teren agricol către străini, bietul agricultor ecologic ratat n-are habar. În mintea sa, probabil alimentată cu etnobotanicele colegului viceprimar Cosmin Andrei, vede luat judeţul cu asalt de investitorii agricoli străini.
Bietul Ovidiu, poate că ar trebui să-şi ia un concediu ca să-şi refacă epuizarea psihică! Nu de alta, dar să nu calce pe urmele fostului primar social-democrat Ovidiu Corleciuc de la Vornicei, pe care funcţia l-a damblagit rău de tot iar acum prinde muşte pe la DNA. Bietul, domn’ profesor, nu i-a fost bine la catedră! N-am vrea să ajungem să spunem şi despre Portariuc „Bietul Ovidiu, nu i-a fost bine la ferma lui taică-său! Una este să dai mâncare la vaci şi cu totul altceva să fii primar.
written by Ioan Rotundu
Viceprimarul Cosmin Andrei se pare că încă nu şi-a revenit din perioada când se droga şi droga tinerii vânzându-le etnobotanice. Nici nu i s-au uscat bine pamperşii şi tinerelul utecist al PSD s-a apucat să dea lecţii de management altora, fără ca măcar să aibă bunul simţ să se uite în mapa sa profesională şi să constate că-i goală de realizări şi plină de incompetenţă.
Copăcel-copăcel Cosmin a reuşit să ajungă în Centrul istoric al oraşului. Odată ajuns aici, n-a văzut cioporul de ţigani care au pus stăpânire pe zonă, n-a văzut acei gură-cască de paznici plătiţi din bugetul primăriei sub nasul cărora ţiganii distrug bunurile publice. Tot ce a putu vedea el prin lentilele ochelarilor a fost că spaţiile societăţii Locativa sunt neîngrijite şi neîncălzite.
Iar ca ţap ispăşitor l-ţa găsit pe Cătălin Flutur, managerul Locativei. Flutur le stă-n gât celor din PSD, şi mai ales lui Portariuc şi Cosmin Andrei de când s-a întors la Locativa. Tare şi-ar mai dori Portariuc să scoată ceva profit politic şi financiar din alocarea spaţiilor pe care le gestionează Locativa. Numai că totul depinde de Flutur şi nu pot trece peste el.
Din aceste motive Portariuc vrea mort-copt să-l înlăture pe Flutur. Pentru aceste motive a plătit din bugetul primăriei mii de euro ca să-l verifice pe Flutur în speranţa că poate îi vor găsi ceva să-l înlăture de la cârma Locativei. N-a fost să fie dar viceprimarul Andrei, cu pantalonii încă uzi de la pamperşii pe care abia i-a abandonat la intrarea în primărie, încearcă să împroaşte cu noroi asupra lui Flutur. Cât as fost primar, Flutur a demonstrat botoşănenilor că are capacitatea de a administra oraşul, dovadă că a realizat investiţii care-i vor purta mult timp amprenta. Nerecunoscători, atraşi de mirajul minciunilor PSD-ului, mai ales ale lui Portariuc, nerecunoscători lui Flutur, botoşănenii au votat cu cel mai incompetent primar pe care l-a avut vreodată municipiul Botoşani. Si cum regretă, dar este târziu.
În ce-l priveşte pe viceăprimarul ameţit încă de etnobotanice, să facă bine şi să ne spună de ce primarul Portariuc n-a reuşit să atragă oameni de afaceri care să ocupe spaţiile libere din Centrul istoric, să nu mai stea pustii şi neîncălzite. S-a lăudat în campanie că el va face din Centrul istoric o bijuterie a activităţilor comerciale iar acum tace ca un motan impotent.
Aceşti doi nevolnici social-democraţi în afară de a face rău oraşului prin modul lor de a se comporta şi acţiona nu sunt în stare de nimic altceva. Nu-i departe vremea când vor fi fugăriţi din Primărie mai ceva ca pe şobolani. Corabia PSD ia tot mai multă apă şi se va scufunda în curând. Mitomanul plagiator Ponta n-are veleităţi de căpitan să poată conduce o astfel de corabie. Din ianuarie corabia PSD va intra în zona furtunii populare generată de noile impozite şi taxe. Nu va rezista uriaşului val de nemulţumiri şi se va duce la fund cu tot cu aceşti mincinoşi nevolnici, hoţi şi corupţi, care-şi bat joc de un popor întreg.
Iar nagâţului de Cosmin Andrei îi recomand să lase etnobotanicele şi să se trezească la realitate. Este tânăr şi mai poate fi recuperat pentru societate.
written by Ioan Rotundu
Liviu Dragnea a declarat duminică, la emisiunea “După 20 de ani” de la ProTV, că nu poate fi de acord cu impozitarea activităţilor Bisericii. Dragnea a afirmat că nu ştie ca Biserica să desfăşoare activităţi aducătoare de venituri care să fie neimpozitate, nu cunoaşte că ar desfăşura şi alte activităţi în afara celor dedicate credinţei. Nici cu impozitarea bunurilor Bisericii, Dragnea nu s-a arătat a fi de acord, pentru că ele sunt folosite în scopul credinţei.
Când moderatorul i-a spus că urmând logica sa ar trebui ca nici medicamentele şi bunurile spitalelor să nu fie impozitate pentru că sunt destinate sănătăţii omului, Dragnea s-a aflat în mare încurcătură şi cu jumătate de voce a declarat că aşa ar trebui dar că acum nu se poate aplica o astfel de măsură şi pentru Sănătate. Adică se poate scuti Biserica de orice formă de impozitare, pentru că se ocupă de sufletul omului, dar Sănătatea care se ocupă de starea fizică a corpului uman trebuie impozitată. Ciudată logică de politician.
Dar să pătrundem dincolo de vorbele lui Dragnea şi să vedem cum stau lucrurile în realitate. În toate campaniile alegerilor electorale post decembriste slujitorii Bisericii s-au situat de partea PSD-ului. Ciudată această alegere a Bisericii, de vreme ce PSD-ul este nepotul fostului PCR, partid care a limitat drastic credinţa şi activităţile Bisericii.
Să ne amintim de acea imagine televizată la Iaşi, când premierul Ponta făcea campanie în alegerile locale iar preotul Chirilă, reprezentant al Mitropoliei Iaşi, aflat la dreapta lui Ponta, îi explica acestuia cum susţine Biserica campania USL.
Nu mai departe în Botoşani, campaniile alegerilor locale din vara şi toamna anului trecut au fost susţinute la greu de preoţii din parohii, unii primind bani de la Guvernul Ponta, alţii în speranţa că vor primi astfel de fonduri.
Mai mult, unii preoţi, lipsiţi de orice scrupule şi fără neruşinare au luat bani de la mai multe partide, chipurile pentru a ale face campanie la slujbe. N-am să uit niciodată gestul protopopului Lucian Leonte care în vara lui 2000 i-a jurat credinţă lui Simionovici, atunci prefect. Jurământul i-a fost oferit în biroului medicului Cornel Enache, atunci manager al Spitalului judeţean Botoşani, loc unde Simionovici a ţinut o întrunire cu apropiaţii săi pentru a se stabili strategia campaniei pentru alegerile locale. După ce i-a jurat credinţă lui Simionovici, Leonte a făcut acelaşi lucru şi faţă de PSD-ul care a şi câştigat alegerile. Mai vreţi o altă dovadă de ipocrizie popească?!
Dar să revenim la impozitarea averilor Bisericii. Un astfel de impozit nu ar fi pus pe credinţă. Impozitul pe credinţă există deja şi este pus de Biserică prin preoţii săi.
Din moment ce la spovedanie, împărtăşanie, pomenire, praznic, botez, cununie, înmormântare unii preoţi îţi impun tarif şi nu abdică de la suma cerută nici în ruptul capului, toate aceste sume sunt în realitate impozit pe credinţă. Să mai precizăm că aceste sume nu sunt impozitate de stat, deşi statul plăteşte de la bugetul public salariile angajaţilor Bisericii.
Dar nu de impozitarea sumelor încasate de Biserică pe seama credinţei s-a pus problema în spaţiul public. Organisme neguvernamentale şi care formează societatea civilă a cerut să fie impozitate afacerile Bisericii şi bunurile care nu sunt destinate credinţei. A impozita, veniturile din turism realizate de mănăstiri, schituri şi alte aşezăminte bisericeşti cu statut de hotel, restaurant sau case praznicale este ceva firesc. A impozita terenurile, pădurile, fabricile de lumânări şi odoare bisericeşti, fabricile de cherestea şi mobilă iar este ceva normal.
Peste tot în lume afacerile Bisericii, indiferent care este forma de credinţă promovată, sunt impozitate. Mai mult, puţine sunt statele care asigură salarii clerului din bugetul public şi mai puţine cele care nu impozitează inclusiv veniturile realizate de preoţi pe seama enoriaşilor. De ce în România, unde cetăţeanul de rând este impozitat la sânge, slujbaşii Bisericii să huzurească în lux şi să prospere tocmai pe seama celor pe care statul nu-i iartă de nici un venit pe care să nu-l impoziteze?
De asemenea, mi se pare firească acea solicitare a asociaţiilor neguvernamentale ca de la bugetul public să nu se mai aloce bani Bisericii. Nu construim şcoli şi grădiniţe, nu alocăm bani materialelor didactice în şcoli, nu acordăm salarii decente cadrelor didactice şi alocăm banii pentru ridicarea de biserici care au ajuns ca un număr impresionant: o biserică la o mie de locuitori.
Dragnea n-a făcut decât să apere interesele Bisericii pentru că şi Biserica apără şi promovează interesele PSD. Biserica Catolică cum poate sta deoparte de orice implicaţie politică. Cea Ortodoxă de ce n-ar putea proceda la fel?
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments