Blogul lui Rotundu

Aseară, în cadrul emisiunii Dialog deschis de pe Tele’M, ajuns din nou pe post de moderator, i-am avut ca invitaţi pe Cătălin Flutur, preşedintele PDL Botoşani şi Viorel Alexandru, fost senator PDL. S-au dezbătut mai multe probleme legate de Guvernul, Ponta, mai ales cele referitoare la bugetul pentru anul 2014 şi Legea descentralizării.
În comentariul meu vreau să fac referire la mult amânata şi ascunsa Lege a insolvenţei persoanei fizice.  Când Guvernul Boc a promovat legile privind modificările celor două coduri civile, respectiv Codul civil şi de procedură civilă, urma ca în completarea prevederilor din Codul civil privind executarea silită asupra persoanei fizice să se adopte şi legea insolvenţei persoanei fizice.
Pentru cei mai puţini cunoscători, în regimul comunist exista Decretul 221-1960 privind executarea silită. În baza acestui decret orice persoană fizică urmărită pentru achitarea unui debit către stat sau o altă persoană fizică, dacă nu avea capacitate de plată era declarată insolventă. Debitul se înregistra într-o evidenţă specială şi rămânea de încasat atunci când persoana debitoare înregistra venituri de pe urma cărora se putea recupera debitul.
Acest Decret a fost abrogat prin Ordonanţa Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996, fără a se iniţia şi adopta o altă lege care să reglementeze condiţiile în care o persoană fizică debitoare poate fi declarată insolventă.
În timpul Guvernului Boc s-a iniţiat un proiect al Legii insolvenţei persoanei fizice, iniţiativă determinată de golul legislativ creat prin modificările aduse Codului civil şi de procedură civilă şi de faptul că efectele crizei economice lovise în veniturile cetăţeanului de rând care ajunsele să fie supus executării silite de către bănci fără ca cel în cauză să aibă vreo posibilitate de apărare.
Când proiectul de lege a ajuns în Parlament, USL-ul pe atunci în opoziţie, s-a opus adoptării lui. Iar oponenţa USL-ului a venit în urma înţelegerii acestei alianţe politice cu preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Gheţea, pe care acum premierul Ponta vrea să-l ancheteze pentru creditul acordat Ioanei Băsescu. Atunci, înţelegerea lui Ponta cu Gheţea a fost ca Legea insolvenţei să fie blocată iar Asociaţia Băncilor să sprijine politic în alegeri USL-ul.
Respinsă în Parlament în vremea Guvernului Boc, legea a stat în sertarul preşedintelui Camerei Deputaţilor Roberta Anastase şi apoi în cel al social-democratului Valeriu Zgonea, USL ţinând-o departe de ochii românilor. Recent s-a aflat că în Memorandumul încheiat de premierul Ponta cu FMI s-a stabilit ca Legea insolvenţei persoanei fizice să nu fie adoptată de actualul Parlament. Şi aceasta pentru liniştea băncilor care-şi vor putea încasa creditele restante executându-l silit pe debitor şi vânzându-i toate bunurile, lăsându-l pe drumuri şi muritor de foame.
Ce a pus la care Ponta nici regimul comunist n-a îndrăznit să facă, dovadă adoptarea acelui Decret 221-1960. L-am întrebat pe fostul senator Viorel Alexandru cum vede el această înţelegere dintre Ponta şi FMI făcută pe seama executării silite a cetăţeanului de către bănci fără ca acesta să aibă vreo posibilitate de salvare şi supravieţuire.
Am rămas surprins să constat că Viorel Alexandru s-a arătat de acord cu înţelegerea Ponta – FMI şi că el consideră executarea silită a oricărui debitor, indiferent de consecinţele dramatice care vor urma pentru cel supus executării. Am încercat să-l informez pe Alexandru că în ţările Uniunii Europene există această lege şi că, de exemplu, în Spania legea s-a completat cu o alta prin care este interzis băncilor să confişte casa debitorului şi să-l evacueze o perioadă de câţiva ani.
Nu l-am convins pentru că el mi-a replicat că în aceste ţări n-a existat comunismul şi că cetăţeanul este conştient de plata datoriilor. Într-adevăr n-a fost comunism dar nici băncile nu şi-au permis să procedeze precum în România, adică să nu-l informeze pe solicitantul de credite cu comisioanele şi dobânzile pe care le va avea de plătit. Una i s-a spus verbal şi cu totul altceva s-a consemnat în contractul de credite.
Viorel Alexandru consideră că orice debitor trebuie executat cu tot ce i se poate confisca şi vinde în contul sumei datorate. Şi zapcii din vremurile medievale procedau tot aşa. Îi luau ţăranului tot ce avea, lăsându-l gol în mijlocul uliţei. Viorel Alexandru a fost director la Direcţia Finanţelor, a lucrat toată viaţa în acest sistem şi nu ştie altceva decât să încaseze tot ce se datorează statului sau băncilor, chiar dacă cel ajuns în asemenea situaţie se va sinucide, cum în urma unui val de sinucideri guvernul spaniol a completat Legea insolvenţei prin a-l apăra pe debitor în faţa rapacităţii creditorului. Altfel spus, Alexandru are mentalitate de zapciu, aşa cum o au şi actualii guvernanţi.

written by Ioan Rotundu