Primarul Ovidiu Portariuc ne-a anunţat că a depistat un teren la margine de Botoşani pe care va ridica mândreţe de locuinţe pentru tineri. Să ni-l imaginăm pe primarul nostru simpatic cum a depistat el terenul. Îmbrăcat într-un balonzaid, cu o pereche de ochelari fumurii pe ochi, cu o pălărie care să-i acopere şi ea faţa, mergând ferit la vreme de seară pe străzile Botoşaniului, primarul Portariuc a luat la rând spre verificare toate terenurile virane.
Într-una din seri paşii l-au purtat şi spre capătul străzii Ion Creangă, ajungând până în zona cunoscută drept poligon. Aici a fost întâmpinat, dând vesel din coadă, de o haită de căţele aflate în călduri şi în căutare de un ciobănesc care să le asigure perpetuarea speciei cu pui sănătoşi. Căţelele şi-au recunoscut binefăcătorul datorită căruia se află în libertate şi pot hălădui în voie pe străzile municipiului.
Dând din coadă şi scâncind la lună, căţelele l-au călăuzit spre un teren de vreo 4 ha, afla în afara perimetrului urban. Portariuc şi-a dat pălăria mai spre ceafă, şi-a scos ochelarii fumurii şi a privit terenul aflat sub clar de lună plină, semn al prosperităţii.
Mulţumit că efortul său de detectiv a fost răsplătit de providenţă, Portariuc s-a retras în vila sa oferită cu dărnicie de investitorul italian, aflată la margine de oraş şi pe teritoriul comunei Curteşti şi a început să mediteze adânc.
Broboane mari de sudoare îi acopereau fruntea, iar nevastă-sa s-a retras discret în dormitor ca nu cumva acela micu să scâncească şi să-i tulbure întâi stătătorului nostru meditaţia. Cufundat în adânca sa meditaţie transcedentală, deodată fu cuprins de o clarviziune ce-l făcu să exclame:
- Asta e! Am găsit!
Ar fi putut rosti Evrika şi ar fi rămas în istoria oraşului ca Arhimede de Botoşani dar acest cuvânt îi este necunoscut, neîntâlnindu-l în limba lui Goethe, nu în scrierile acestuia ci în cele ale lui Goebels de ale cărui învăţături ideologice se simte atras, mai ales se simte fascinat de modul în care ministrul lui Hitler a inventat maşinăria unei propagande ce nu poate greşi ţinta aleasă.
A doua zi dimineaţă, de cum intră în biroul său din Primărie, chemă secretara şi-i ordonă să convoace o conferinţă de presă. O atenţionă să nu cumva să lipsească cei de pe lista sa specială de invitaţi şi să facă tot posibilul ca nu cumva să afle cei de la tele’M.
La conferinţa de presă, relaxat şi misterios la faţă, primarul explică reporterilor cum vor arăta blocurile cu noile locuinţe pe care le va ridica pe terenul viran din capătul străzii Ion Creangă. Pentru început, din bugetul acestui an va aloca câteva miliarde de lei vechi pentru a se face studiile geotehnice şi de fezabilitate, eventual chiar şi proiectarea, urmând ca în anii ce vor urma (n.a. – mai pe la Sfântul Aşteaptă) să fie construite şi blocurile. Guguştiucii lui Cristoiu şi-au notat mărgica de sticlă ouată de primar şi au dat fuguţa s-o transforme într-una de mărgăritar pe site-urile lor.
Conferinţa de presă încheiată, primarul s-a retras în birou. Numai ce închise uşa şi se scărpină mânios în partea dorsală, ridicând un picior precum potăile care fac pipi la rădăcina copacului.
Scăpând de mâncărime, se aşeză la birou şi formă un număr de telefon:
- Alo! Ce faci baroane?
- (…)
- Te-am sunat să-ţi spun că nu te-am uitat. Ţi-am găsit de lucru preţ de câteva miliarde lei. Cam puţin dar pentru început este ceva. Treci pe la mine şi nu uita că partidului trebuie să-i fii recunoscător. Eu nu sunt prea pretenţios. Ne vom înţelege!
- (…)
/ Alo!… Ce dracu’ bârâie aşa… Las’ că de la 1 februarie nu veţi mai asculta voi nimic. Intră în vigoare noul Cod de procedură penală şi adio cu ascultatul telefoanelor. <br>
Râse satisfăcut, precum soldatul Svejk după ce stătu o jumătate de oră pe WC şi reuşi să se uşureze.
Bietul primar, n-avea de unde şti că soarta avea să i-o pecetluiască chiar şeful său politic prin a emite o ordonanţă de urgenţă ca procurorii să poată asculta în continuare telefoanele şi să-i umfle pe corupţi, înnobilându-i cu brăţări ca şi până acum.
written by Ioan Rotundu
Victor Ponta a comparat situaţia în care se află în momentul de faţă fostul premier Adrian Năstase cu cea a premierului ucrainean Iulia Timoşenko. Prin această comparaţie, Ponta voia să accentueze faptul că Năstase a fost condamnat în baza unui dosar întocmit la comanda politică a lui Băsescu.
Decât l-ar fi comparat pe Năstase cu bTimoşenko, o comparaţie total neizbutită, mai degrabă s-ar fi comparat pe el cu Năstase. Modul în care, cel puţin în ultima perioadă Victor Ponta se achită de obligaţiile sale de premier l-ar putea trimite într-un timp nu prea îndepărtat după gratii.
Să trecem în revistă ultimele sale comportamente de premier în faţa unor evenimente cruciale pentru viitorul României dar şi a unor evenimente naţionale pline de dramatism. I s-a dus vestea în lume ca fiind singurul premier de ţară care a fugit din faţa numărului trei în structura puterii administraţiei SUA, subsecretarul de stat Victoria Nuland. În timp ce demnitarul american se informa despre principalele probleme cu care se confruntă România, premierulţării umbla bezmetic prin Italia, fără a avea un scop precis, o misiune de stat.
Luni, în timp ce un ofiţer al Armatei Române şi un pilot se luptau cu moartea pe un vârf din Munţii Apuseni el, premierul, se simţea confortabil într-un studio de televiziune după care s-a dus la un restaurant de lux şi a ciocnit un pahar de vin bun cu prim adjunctul său Liviu Dragnea.
Aseară, în timp ce întreaga suflare din administraţie era mobilizată în lupta cu nămeţii, premierul juca baschet într-o atmosferă detaşată şi nepăsătoare faţă de ce se întâmpla ţn ţară. Iar în ţară, în timp ce el mânuia mingea de baschet, se declara cod roşu în zona judeţului Buzău, norul Brăilei şi sudul Vrancei.
Să ne amintim şi de fapte ceva mai vechi, de anul trecut. S-a jucat de-a privatizarea societăţii Oltchim pentru a-i convinge pe cei de la FMI că el doreşte cu adevărat privatizarea combinatului. În realitate juca doar teatru, fără să-i pese de drama vieţii miilor de muncitori din acest combinat care, ulterior, au ajuns şomeri.
Acelaşi teatru l-a jucat şi cu privatizarea companiei CFR Marfă. A înscenat o privatizare pentru că aşa îi cerea FMI-ul şi nu pentru că ar fi trebuit ca această companie să nu mai fie o piatră de moară pentru bugetul statului, ea producând anual pierderi de zeci de milioane de euro, pierderi acoperite de la buget.
Prins de reporterii de la Realitatea Tv când ieşea din Sala de sport,, premierul a declarat că tocmai se ducea la Guvern pentru a lua ultimele măsuri, el declarându-se mulţumit de modul cum au reacţionat autorităţile statului sub comanda sa. Nicio vorbă despre maşinile înzăpezite în trafic, despre morţii găsiţi prin zăpadă, despre zecile de mii de români rămaşi în întuneric pentru că a căzut reţeaua electrică etc.
Să ne ferească Dumnezeu de un cutremur năprasnic! Vom muri sub dărâmături iar premierul Ponta se va declara mulţumit de modul în care va conduce operaţiunile de salvare. Numai că, s-ar putea, ca declaraţiile sale să nu mai fie cine să le televizeze şi nici cine să-l invite la dezbateri gen talk-show.
Omul acesta este inconştient. Sper să prin ziua când va plăti inconştienţa cu libertatea, deşi va fi o pedeapsă prea mică în raport cu faptele.
written by Ioan Rotundu
Grupul de presiune care s-a format în interiorul Filarmonicii Botoşani pentru a-l îndepărta de la conducere pe directorul Mihai Sârbu şi-a atins scopul. Sârbu a fost detronat iar în locul său a fost adus Liviu Buiuc, un biet senil muzician a cărui carieră, onorabilă dealtfel, a intrat în istoria muzicii botoşănene. Fost muzician de valoare, în momentul de faţă Buiuc este un bătrânel care nici măcar de prins muşte nu mai este în stare.
La concertul de Anul Nou, care a avut loc la începutul lunii ianuarie, bătrânelul nostru, în senilitatea sa, a început să peroreze despre un complot creat în scopul desfiinţării Filarmonicii. Imaginaţia sa bolnăvicioasă a stârnit rumoare în sală. Câţiva dintre spectatori s-au ridicat şi au plecat pe motiv că ei au venit să asculte concertul şi nu cuvântarea bolnăvicioasă a unui frustrat.
Proaspăt instalat la conducerea instituţiei, Buiuc a intrat repede în conflict cu unii consilieri municipali. Eu nu pe Buiuc îl condamn ci pe acei consilieri care-şi fac de lucru cu senilitatea unei bătrâneţi adusă în spaţiul public cde o grupare interesată să-şi facă de cap în spatele acestuia.
Dacă este să vorbim cu adevărat despre un complot pus la cale la Filarmonica Botoşani, atunci acest complot s-a născut din interesul unor instrumentişti de a-l înlocui pe Mihai Sârbu din funcţia de director pentru ca ei să poată să-şi promoveze în linişte şi pace interesele lor personale şi de gaşcă. Nu pot fi acuzat că sunt un susţinător al lui Mihai Sârbu pentru simplul fapt că nu l-am întâlnit personal niciodată dar l-am apreciat şiu-l apreciez pentru calităţile sale manageriale. A reuşit să scoată Filarmonica din rahatul financiar în care s-a aflat iar drrept recompensă, unii membri ai formaţiei muzicale l-au săpat prin spate şi apoi prin faţă ca să-l îndepărteze de la conducere.
Faptul că această gaşcă de instigatori au reuşit să-l detroneze pe Sârbu şi să pună în loc o paiaţă senilă este de fapt începutul declinului financiar al instituţiei. Îşi vor da seama de acest dezastru instrumentiştii când nu vor mai avea bani de salarii, bani de deplasare, bani de întreţinerea şi înnoirea recuzitei.
Se pare că cel mai înverşunat duşman al lu8i Sârbu ar fi un anume A., un frustrat şi profitor care încearcă acum, cu disperare, să pătrundă în rândul unui ordin secret. În nemernicia sa, instigatorul crede că morala şi principiile valorice de viaţă ale acestui ordin sunt ca şi caracterul său mârşav. Sper din toată inima ca membrii acestui ordin să nu gireze cu statutul lor moral intrarea în ordin a unui astfel de instigator la dezordine instituţională pentru a profita în scop personal.
În ce priveşte paiaţa Buiuc, cred că onorabilii noştri consilieri municipali vor pune cât mai repede capăt interimatului acestuia la conducerea Filarmonicii Botoşani şi vor aşeza în scaunul acestei importante instituţii muzicale o personalitate care să poată reprezenta cu cinste şi conduce cu pricepere instituţia. Măcar această instituţie să fie ferită de politizare şi de amestecul ticăloşilor din politica botoşăneană.
written by Ioan Rotundu
Deşi nu suntem în vreo campanie electorală şi nici nu sunt programate alegeri de primari, Ovidiu Portariuc lansează fel de fel de acţiuni cu vădit scop electoral. Dacă astfel de acţiuni ar fi organizate în scopul dezvoltării economice şi sociale a municipiului Botoşani, adică să profităm cu toţii de ele, ar fi minunat. Numai că Portariuc iniţiază acţiuni de mic impact comunitar dar de o puternică imagine electorală. Nu s-a răcit încă iniţiativa sa de a acorda câte o tabletă acelor elevi de şcoală care vor recita integral şi pe dinafară pomul eminescian Luceafărul şi primarul a venit cu o alta.
Vechea iniţiativă a fost concepută după chipul şi asemănarea sa, după puterea sa de înţelegere a consecinţelor unor fapte. După ce a anunţat premiul oferit, Portariuc a exclus de la concurs elevii care învaţă în Botoşani dar care au domiciliul în mediul rural sau în afara municipiului Botoşani. Practic, Portariuc l-a declarat vpe Eminescu monopolul Primăriei Botoşani şi nu poetul tuturor botoşănenilor. Confiscându-l pe Eminescu din bagajul de cultură generală al elevilor care n-au domiciliul pe raza municipiului Botoşani, primarul Portariuc l-a scos pur şi simplu din universalitate doar din dorinţa de a-l folosi, în mod meschin şi egoist, în beneficiul său politic.
Dacă Portariuc ar fi citit cât de cât din publicistica poetului ar fi constatat şi singur că Eminescu a fost un publicist şi un pamfletar extrem de tăios şi neiertător, un duşman declarat al politicienilor corupţi şi lipsiţi de educaţie şi totodată un mare patriot şi un naţionalist fără egal. Ori, necitindu-l, Portariuc a jignit memoria poetului exact în domeniul la care el ţinea mai mult: educaţia naţional-patriotică. Eminescu n-a scris Luceafărul numai pentru elevii din Botoşani, cum ne-a dat de înţeles Portariuc prin acţiunea sa.
Xum spuneam, nici bine nu s-a stins ecoul concursului organizat pe seama poemului Luceafărul că primarul Portariuc a lansat o nouă provocare menită să-i încurajeze pe elevii de liceu să înveţe cât mai bine pentru a avea la sfârşit de an şcolar o medie peste nota 9.00. Iar ca motivaţie a anunţat că va oferi drept premiu un apartament care va putea fi tras la sorţi. Şi iarăşi provocarea a fost gândită după chipul şi asemănarea primarului. Nu se poate compara efortul de învăţare al elevului din clasa a IX-a cu cel din a XII-a cum nu poţi pune pe picior de egalitate un elev cu media 9.00 cu unul ce are media 10.00.
Dacă ar fi oferit premiul celor care au media 10.00, în urma unei trageri la sorţi, s-ar fi păstrat un echilibru şi o şansă egală pentru fiecare participant. Nu la fel se întâmplă când un elev din clasa a XI-a cu media 9.00 are şansa de a câştiga în faţa unuia din clasa a XII-a ce are media 10.00. Ar fi o mare nedreptate. Şi din nou de la concurs sunt excluşi elevii din mediul rural care învaţă de liceele din Botoşani, ceea ce nu-i drept şi nici moral.
Ca primarul Portariuc să priceapă câtă nedreptate promovează în rândul unor elevi de şcoală, pe care-i tratează ca pe nişte votanţi ce pot fi prostiţi cu minciuni electorale, am să-i dau ca exemplu o mostră de gândire etică şi morală extrasă dintr-o predică a părintelui Partenie de la biserica Vovidenia din Botoşani care este şi profesor la Liceul teologic din oraş.
Într-una din predicile sale ţinută în biserica Vovidenia, părintele a recurs la un exemplu de practică i imorală şi neetică consumat în şcoli. Spunea părintele că elevii sunt notaţi la ora de Religie cu note de la 1 la 10. Ori, spunea el, credinţa omului în Dumnezeu nu poate fi evaluată şi notată. În Dumnezeu nu crezi de nota 5 sau de nota 9. În Dumnezeu crezi sau nu dar nu feliezi credinţa în note de la 1 la 10. În opinia părintelui evaluarea cunoştinţelor ar fi fost mult mai corect făcută prin acordarea de calificative care să nu afecteze mediile de la celelalte obiecte. Când credinţa este impusă prin forţă, prin teamă, prin mijloace de constrângere rezultatele finale sunt inverse.
Când Portariuc a împărţit iubirea faţă de Luceafărul poetului în urban şi rural, când i-a băgat în aceeaşi oală pe liceenii din toţi cei patru anii amestecând notele de 9 cu cele de 10 comiţi o ticăloşie de ordin etic şi moral. Când ridici nedreptatea la rang de virtute, nu poţi fi nici moral, nici etic. Vorba părintelui Partenie: nu poţi crede azi în Dumnezeu de nota 7, mâine de 10 şi poimâine de 4. Ori crezi, ori eşti ateu!
written by Ioan Rotundu
Fără îndoială că în calitatea sa de premier al României, Victor Ponta a reuşit pentru a doua oară să fie cunoscut în întreaga lume, popularitatea sa tinzând spre culmile la care, la vremea lor, Hitler, Lenin sau Stalin au reuşit să le atingă.
Prima oară, numele lui Ponta a făcut înconjurul lumii ca fiind un premier plagiator lipsit de virtutea onarei de a demisiona pentru a nu atrage o ruşine de neşters de pe imaginea publică a poporului său. Iată că, venirea în România a subsecretarului de stat al SUA, Victoria Nuland, i-a creat lui Ponta ocazia ca numele săui să facă din nou înconjurul lumii pământeşti şi cine poate şti, chiar în spaţii paralele vieţii umane.
Fuga de întâlnirea cu emisarul american a fost taxată drept un act de laşitate doar de către cei care consideră România un fel de colonie, care tratează PSD-ul drept un partid duşman al „regimului Băsescu” şi nu ca pe un partid social-democrat care luptă pentru binele poporului său. Aşa au explicat liderii PSD „evaporarea” subită a şefului lor politic, o dispariţie plină de mister şi demnă doar de cărţile de ficţiune.
Interesant este că mulţi români au înghiţit pe nemestecate intoxicările puse la cale de Antenele lui viitorului puşcăriabil Dan Voiculescu şi a televiziunii lui Sebastian Ghiţă, escrocul ajuns prieten de nădejde al premierului plagiator. Nu degeaba se spune la români că tună de-i adună s-au spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti.
Unul dintre cretinii de frunte care fac în prezent imaginea PSD-ului, la Cătălin Ivan mă refer, a declarat că Victoria Nuland a venit în România să felicite Guvernul pentru cei 10 ani de intrare în NATO şi că anumite observaţii şi îngrijorări legate de funcţionarea statului de drept sunt doar invenţii ale presei băsăsciene. Dacă este aşa, atunci de ce a fugit Ponta de întâlnirea cu ea şi n-a aşteptat-o să primească felicitările de rigoare şi să bea o cupă de şampanie împreună?
Cretinul, în idioţenia sa a considerat întâlnirea dintre diplomatul american şi şeful DNA Laura Codruţa Koveşi drept un prilej de a se bea o cupă de şampanie în cinstea NATO şi nicidecum o discuţie extrem de serioasă la modul în care liderii PSD-ului atacă fundamentele statului de drept şi apără corupţia. În cretinismul şi idioţenia sa Ivan ne crede şi pe noi la fel. Nu-i departe vremea când va plăti pentru toate aceste grave prejudicii aduse imaginii României în lume.
Şi ca dovadă că idioţenia şi cretinismul său sunt prietene de nădejde cu prostia omenească, atât de sugestiv descrisă de Creangă în povestirea cu acelaşi nume, netrebnicul de Ivan a recurs şi la o manipulare grosolană legată de istoricul Statului Român. Cică Victoria Nuland a declarat că SUA susţine independenţa statului Republicii Moldova, ceea ce, în puţina sa putere de înţelegere, Ivan a considerat că diplomat i-a dat una peste bot preşedintelui Băsescu, susţinător al unirii celor două state româneşti.
Jalnic caracter de politician şi neruşinat manipulator al interesului naţional la acest social-democrat. Victoria Nuland a declarat că într-adevăr SUA susţine independenţa Republicii Moldova dar a completat că este dreptul acesteia să-şi aleagă calea viitorului. Adică, dacă Moldova vrea unirea cu România, SUA n-are nimic împotrivă.
Dar ca să abată atenţia românilor de la laşitatea şefului său politic, care a fugit iepureşte din faţa diplomatului american, dând dovadă de o laşitate unică în plan mondial la nivelul unei astfel de demnităţi publice într-un stat, trădătorul de neam ţi ţară Ivan a aruncat în spaţiul public imaginarul atac al diplomatului asupra dorinţei lui Băsescu de a vedea unite cele două state româneşti.
Ce nu a reuşit să afle acest Ivan şi clica lui de infractori oploşiţi în Parlament şi Guvern, este că românilor li s-a ridicat ceaţa de pe ochi şi s-au trezit la realitate, o realitate cruntă în care PSD-ul luptă din toate puterile să pună căpăstru justiţiei şi să-şi apere liota de corupţi.
Dând dovadă că stăpâneşte la perfecţie arta diplomaţiei, deşi ofiţer militar de carieră, Victoria Nuland a declarat că imposibilitatea de a se întâlni cu premierul român s-ar datora agendei de activităţi publice ale acestuia întocmită înainte de a-şi anunţa ea vizita. Altfel interpretate vorbele sale, nu l-a acuzat pe Ponta de laşitate, mai grav şi mai ruşinos pentru Ponta, l-a desconsiderat ca om politic şi şef de guvern nesancţionându-i public comportamentul inadecvat.
Ce poate fi mai ruşinos pentru un bărbat care loveşte o femeie peste obraz şi ea îi întoarce şi celălalt, ca bărbatul să-şi manifeste instinctul de animal nedomesticit? Victoria Nulan l-a tratat pe Ponta ca pe un animal politic nedomesticit care atunci când se află în faţa unui duşman mai puternic îşi bagă coada între picioare şi o ia la fugă.
Nu laşitatea lui Ponta mă intrigă, ci lipsa de reacţie a preşedintelui Băsescu. Nu cred că acesta n-a ştiut tot timpul unde stă ascuns Ponta. De ce nu ne-a spus ore?
written by Ioan Rotundu
Pe 30 decembrie anul trecut mi-a fost dat să asist la un eveniment ciudat. Mă aflam în incinta chioşcului Loteriei Române din vecinătatea sediului societăţii Locativa. Printre cei de faţă se afla şi un bărbat de peste 50 de ani, cam bondoc, care avea chef de vorbă. Îi povestea casierei de la ghişeu că el, deşi este botoşănean, locuieşte în Alaska şi este cetăţean american. Spunea el că de când a venit în Botoşani a trebuit să-şi cumpere indispensabili, la noi fiind mai frig ca în Alaska. M-am uitat curios la el şi mă întrebam în gând dacă tipul este întreg la minte sau numai vrea să pară important.
A trecut Revelionul şi pe 3 ianuarie 2014 mi-a fost dat să-l întâlnesc pe tip într-un alt context. Avea două aparate de fotografiat-filmat cu care se lăuda că el realizează reportaje pentru National Geografic. Se lăuda că este inginer, că a lucrat pe vapor cu Băsescu şi că datorită acestuia s-a debarcat el în Maroc, pe vremea lui Ceauşescu, de unde a ajuns în SUA şi s-a realizat. Mai susţinea tipul că a urmat o facultate de jurnalism la New York, că locuieşte în Alaska şi că este cineva printre cei de acolo. A candidat în vreo trei rânduri la funcţia de guvernator al provinciei Alaska şi va mai candida şi în acest an.
Tipul trecea de la relaţiile sale cu înalţii demnitari ai SUA la cele cu prietenii din Alaska şi apoi la peripeţiile sale prin ţările lumii cu o nonşalanţă greu de digerat de către un om normal. Asistam la discuţie şi deveneam tot mai convins că tipul dacă nu-i dus cu sorcova, cel puţin un tranzistor ars tot are.
Pentru că aflasem că a fost căsătorit în Botoşani cu o persoană a cărei nume de familie impune respect în comunitatea noastră botoşăneană, imediat ce am părăsit locul în care l-am reîntâlnit pe tip, am sunat pe cineva din familia fostei sale neveste şi am întrebat, cerându-mi scuzele de rigoare, dacă tipul le este cunoscut şi dacă ce afirmă el sunt adevăruri sau fabulaţii.
Mi s-a confirmat că personajul are probleme la etaj, motiv pentru care a şi fost părăsit de soţie. În SUA a avut probleme cu legea şi a stat o perioadă după gratii. A avut mai multe căsătorii dar de fiecare dată a fost părăsit de nevastă tocmai datorită comportamentului său aflat la limita dintre normal şi anormal. Are ordin judecătoresc să nu se apropie de prima soţie. Într-adevăr a candidat la funcţia de guvernator al provinciei Alaska în mai multe rânduri. La ultimele alegeri a avut 3 voturi.
Vine anual prin Botoşani iar de această dată caută sponsori (a se citi fraieri) pentru realizarea de reportaje la National Georgrafic. Printre altele am aflat că amicul nostru este pe cale să se căsătorească pentru nu se ştie a câta oară. Cică ar fi găsit o fostă nevastă de dispusă să-l urmeze în Alaska. Poate că femeia va citi aceste rânduri, sau poate că o va face cineva din preajma ei şi-i va atrage atenţia că este pe cale să se nenorocească, să devină o victimă a unui Don Juan de Alaska ot Botoşani.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments