Feb 07

În primul rând să clarificăm numele de „Gâguliţa”. El este femininul de la masculinul Gâgă. Am avut în vedere ca femininul lui Gâgă să fie Gâsculiţă. Apoi mi-am adus aminte că gâsculiţele au intrat în istorie pe uşa din faţă, atunci când au salvat Capitoliul roman dând alarma când galii au atacat citadela. După aşa un act de vitejie, nu meritau bietele palmipede să fie asemuite cu Tamara noastră de Botoşani, ajunsă deputată pentru singurul merit că a fost candidata PSD.
Aşadar, rămânând la numele de „Gâguliţa”, să trecem şi la subiect. Deputata Tamara Gâguliţa, ce tocmai a împlinit anul de când îşi flutură fusta prin Camera Deputaţilor, a dat goarnă către guguştiucii lui Cristoiu din presa botoşăneană, i-a adunat în jurul său, după care le-a făcut cunoscută ultima mărgică ouată din puţul gândirii sale.
S-a gândit Tamara Gâguliţa că pe lângă fiecare centru de permanenţă din judeţ să se înfiinţeze şi câte o subunitate SMURD. Cică numai aşa medicii de la Unitatea de Primirea Urgenţelor de la Botoşani nu vor mai fi aglomeraţi şi vor putea şi ei, când sunt în tura de noapte, să tragă câte bun pui de somn.
Dacă avem în vedere că Gâguliţa noastră este, la rându-i, medic cu experienţă în gărzile de noapte, propunerea sa trebuie luată în serios şi grabnic dusă la îndeplinire. Iar ca rodul ieşit din puţul gândirii sale să nu fie unul sterp, venim în întâmpinarea propunerii sale aducând şi argumente. Există prin judeţul nostru nişte spaţii călduţe locuite de oameni în halate albe ce-şi zic medici de familie, de gintă şi chiar de trib, dacă avem în vedere că au competenţe peste mai multe comune ce au doar rang de gintă.
Aceşti oameni în halate sunt plătiţi cu bani mulţi ca să doarmă nopţile în aceste spaţii călduţe. Numai că în lăcomia lor, ei iau banii şi dorm acasă, lăsând cămăruţele călduţe în stare de părăsire. Nu-i centru de permanenţă prin judeţ unde să baţi la uşă în miez de noapte şi să ţi se deschidă. Mai toate au pe uşă câte un lăcătoi de pe vremurile străbunicului, încât nici cel mai expert hoţ în mânuirea şperaclului nu l-ar putea descuia.
Dacă din întâmplare vei găsi vreun purtător de halat alb, îţi va deschide uşa mormăind cu ochii întredeschişi un „Ce vrei?” După ce-ţi expui păsul, căscând de crezi că i s-a desfăcut falca de jos, îţi cere CNP-ul pe care ţi-l trece într-un registru, după care îţi transmite să suni la 112 dacă nu vrei să aştepţi până a doua zi dimineaţă.
De ce-o fi vrând Tamara Gâguliţa ca pe lângă aceşti adormiţi pe bani mulţi, în patul de la centrul de permanenţă sau de acasă, să fie însoţiţi şi de o subunitate SMURD? Ar fi două motive, ambele demne de puţul gândirii sale. Primul ca medicii din aceste centre să nu doarmă singuri. Al doilea ca aceşti medici să nu mai pape singuri banii celor de la Casa de Asigurări de Sănătate.
Cum propunerea sa n-are cum prinde viaţă nici în secolul următor, aşa cum n-a prins viaţă nicio propunere de-a sa de până acum, Tamara Gâguliţa va continua să-şi poarte fusta prin Camera Deputaţilor iar la sfârşit de săptămână să vină la Botoşani, să adune guguştiucii lui Cristoiu din presa locală şi să le mai ouă din puţul gândirii sale câte o mărgică de plastic sau cel mult de sticlă. Guguştiucii îi vor lăuda mărgica iar roboţeii Antenei 3 se vor minuna de câtă înţelepciune zace în puţul deputatei. Puteţi pune puţul şi la genul feminin, nu mă supăr!
Doamne, fericeşte-i pe botoşăneni cu cât mai multe deputate Gâguliţe că le merită din plin!

written by Ioan Rotundu

Feb 04

Precum şeful său politic de la Bucureşti, care ca premier a fost pentru exploatarea auriferă de la Roşia Montana dar ca deputat a votat împotrivă, demonstrând perversitate politică, şi Ovidiu Portariuc s-a dedublat personalitatea în acelaşi scop.
Ca primar, el s-a arătat nemulţumit de modul în care consilierii locali liberali au votat propunerile sale în bugetul pentru acest an aşa că s-a ridicat de pe scaunul de primar şpi s-a dus repede la sediul PSD unde a îmbrăcat costumul de preşedinte executiv al partidului.
În această nouă calitate l-a reclamat pe liberalul Florin Ţurcanu la şeful său de la Bucureşti, perversul Ponta, cum că liderul PNL Botoşani nu-i deloc solidar cu interesele sale care, în fapt şi de drept sunt şi ale alianţei USL.
Acum, Portariuc stă în sediul PSD şi aşteaptă să fie chemat la Bucureşti pentru medierea conflictului de la Botoşani creat pe seama lipsei de solidaritate în cugetul şi simţirea politică.
Şi de ce-ar vrea Portariuc o mediere la nivelul Ponta – Antonescu? Pentru că pofta ce-a poftit-o el pe seama bugetului Primăriei Botoşani din acest an nu i-a fost împlinită. De exemplu, nu l-au lăsat să se înfrupte din banii publici printr-o fundaţie ce-ar fi vrut-o înfiinţată în scop de ajutorare socială, dar care în fapt să fie un mijloc de capital electoral în favoarea PSD.
S-au prins cei din PNL şi nu s-au solidarizat cu o astfel de ipocrită iniţiativă, cum nu s-au solidarizat nici pentru a vota alocarea de bani din buget pentru ca primarul să-şi împlinească alte pofte electorale.
Aşa stând lucrurile, este de aşteptat ca din nou scandalul din USL Botoşani să ajungă pe masa co-liderilor de la Bucureşti iar Florin Ţurcanu să fie chemat la ordin pentru a se pupa în Piaţa Independenţi cu Portariuc. După care fiecare îşi va vedea din nou de propriile interese. Cât despre solidaritatea dorită de Portariuc, la nivel de USL ea poate fi comparată cu o hârtie igienică de proastă calitate pe care este bine să n-o utilizezi dacă vrei să fii… cu mâinile curate!
Dealtfel, viceprimarul liberal Cătălina Lupaşcu a şi declarat că nu acceptă să intre sub nicio formă în jocurile tânărului primar Portariuc. Ce tânăr, madam vice, că de un an şi jumătate îi mârleşte pe botoşăneni după cum pofteşte şi n-a fost niciodată nevoit să se şteargă pe faţă cu mâneca de la haină! Ce tânăr, că are pielea obrazului mai rezistentă decât cea a unui rus şi oricâte apropouri i s-ar face referitor la modul în care se manifestă nu va roşi nici în ruptul capului!
Dar cum pofta ce-a mare a lui Portariuc este să-l vadă pe directorul Eugen Ţurcanu demis din fruntea Direcţiei de Agrement. Pentru a-şi vedea împlinit acest vis, are fi în stare să nu mai joace o lună de zile la păcănele. Asta da, ambiţie!

written by Ioan Rotundu