Mar 24

Un actoraş de mâna a doua, dacă nu chiar a treia, face valuri prin politica românească de vreo trei ani încoace. Oportunistul ipocrit crede că dacă n-a ajuns un reper moral şi profesional în nobila artă care este actoria, nu-i recunoscut de colegii de scenă ca fiind un maestru pentru că n-are talentul necesar care să-l ridice la asemenea rang onorabil, va putea face carieră în politică.
Mircea Diaconu, că la el mă refer, n-are în palmaresul său de actor roluri care să fie considerate memorabile şi de referinţă pentru generaţiile care vin din urmă. A devenit cunoscut datorită unei scenete umoristice cu Toma Caragiu în care Diaconu juca rolul unui muncitor socialist scriitor de fabule cu vădită tentă de critică comunistă.
Mi-l mai amintesc şi din rolul jucat în piesa O scrisoare  pierdută în compania unor titani i scenei precum u fost Giugaru, Cotescu, Ştefan Bănică senior. L- jucat pe Brtânzovenescu, un rol scurt, de politician corupt şi oportunist care voia să fie făcut părtaş la masa cu bucate.
Se pare că Diaconu nu s-a mi dezbrăcat de hain acestui personaj caragielean şi chiar o portă cu fală, ridicând personajul la rang de politician modern cu năravuri vechi. După ce a hămăit vreo doi ani la rând pe la Antena 3, criticând deciziile economice şi politice le Guvernului Boc fără a avea habar de rostul cestora, actoraşul nostru a dat din coate printre liberali şi s-a strecurat în primele rânduri, ajungând senator.
În tot cest timp, s- rostuit şi cu funcţii personale, printre care şi cea de director de instituţie teatrală. Ca director şi-a chemat nevasta l masa cu bucate şi ia încredinţat fel de fel de contracte de achiziţii cu bani publici, fără să-i pese că intră în conflict cu legea şi că director de instituţie publică fiind este în stare de incompatibilitate cu statutul de senator.
Când a fost prins cu mâţa-n sac, n- avut bunul simţ să demisioneze. A sfidat legea până în ultimul moment, punând Români într-o situaţie umilitoare în plan european şi aducând ţării grave prejudicii de imagine privind respectarea legilor. Nu i-a păsat nicio secundă, luptând din toate puterile să-şi păstreze privilegiile.
Când, forţat de lege,  trebuit să demisioneze din Senat, l-a acuzat pe preşedintele Băsescu de toate relele din lume de parcă Băsescu l-ar fi pus director la teatru şi tot Băsescu i-a chemat nevasta să preia contracte de achiziţii publice. Privindu-l pe Diaconu de astăzi, Brânzovenescu pe cre l-a jucat deunăzi mi se pare  fi un politician cu o brumă de onoare, mi ales că-i cere şefului politic socoteală că a lut decizii fără a informa şi restul membrilor din partid.
La Diaconu oricât ai căuta nu vei descoperi nicio urmă de morală, nicio încercare de respect pentru public, fie el spectator sau legător.
Cu dreptul de  mai fi ales suspendat pentru trei ani, Diaconu voia cu orice preţ să ocupe un loc eligibil la europarlamentare pe listele PNL. Fie din motivele corecte ale legii, fie din alte motive de partid, Crin Antonescu a decis scoaterea sa de pe listă. Diaconu n-a disperat. El a început să strângă semnături pentru a candida independent de parcă legea i- interzis dreptul de a mai candida numai la PNL şi nu ca o pedeapsă general valabilă pentru că el n-a respectat legile statului şi a devenit incompatibil.
Diaconu şi-a găsit un aliat în persoana premierului Victor Ponta. Ca premier, ca lider de partid, ca om politic şi ca cetăţean care se supune legilor statului, Ponta trebuia să condamne gestul lui Diaconu de a nu respecta legea. Dimpotrivă, Ponta a declarat că-l susţine şi chiar i-a oferit voturi din partea PSD. Constatăm că între Diaconu şi Ponta nu-i nicio diferenţă. Amândoi sunt politicieni care n-au nici un respect faţă de lege, faţă de responsabilităţile publice pe care şi le-au asumat.
Ce fel de premier de ţară poate fi considerat acel politician care vrea să trimită în cel mai înalt organism european pe un infractor condamnat prin lege să nu mai poată candida? Ce respect poate avea acea ţară cu un astfel de premier? Lui Ponta nu-i pasă de ce va suferi ţara, de dispreţul cu care este privită România. Lui îi pasă doar că susţinându-l pe Diaconu loveşte în băsişti şi câştigă electoral. Iar fapta lui Ponta este cu atât mai gravă, cu cât el este cu pregătire juridică la un nivel superior, de doctorat. Dar de la un plagiator nu te poţi aştepta la decizii morale şi responsabile.
Aceşti monştri politici de teapa lui Diaconu şi Ponta sunt creaţia noastră. Noi i-am susţinut să ajungă în vârful politicii româneşti, noi le-am dat aripi când i-am votat, noi i-am încurajat să meargă pe drumul minciunii şi ipocriziei pentru că le-am dat crezare în ce ne-au spus.

written by Ioan Rotundu


One Response to “Doi monştri politici, creaţia noastră”

  1. 1. mircea Says:

    Doua completari: Diaconu si Giugaru nu au jucat in aceeasi scrisoare… http://www.cinemarx.ro/filme/O-scrisoare-pierduta-O-scrisoare-pierduta-68966.html?distributie
    Giugaru a jucat in 1953.
    In alta ordine de idei, nu stiu ce se intimpla cu unii actori in politica. Un exemplu asemanator mi se pare Malaimare, desi acesta din urma a avut demnitatea sa se retraga fara ridicolul lui Diaconu…

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia