Blogul lui Rotundu

Părintele Nicodim Nichita, vechiul meu prieten în ale credinţei, fiecare în evlavia lui, n-a prea avut parte de fericire şi bunăstare de pe urma sărbătorii Izvorului Tămăduirii. În urmă cu vreo trei ani, cucoana preoteasă a îmbrobodit-o pe bătrânica pensionară Elena Boz, locuitoare în Darabani, să-i împrumute suma de 1000 lei. Iar bătrâna, ştiind că are în faţă o cucoană preoteasă, i-a dat banii cu condiţia restituirii.
După un timp chiar părintele Nicodim Nichita a contactat-o pe bătrână şi i-a cerut cu împrumut suma de 600 lei. Una peste alta, părintele şi cuvioasa sa cucoană preoteasă au tapat-o pe bătrânica Boz de suma de 1600 lei. Trei ani au trecut de atunci iar părintele n-a dat nici un semn că ar dori restituirea banilor.
Văzând că popa are numai mână de luat şi nu şi de restituit ceea ce nu i se cuvenea, Elena Boz s-a adresat părintelui protopop de Darabani, şi mai cuviosul Constantin Pânzaru. Părintele protopop este cunoscut în zonă ca fiind un excelent om de afaceri. Ştie să scoată banul şi din piatra seacă.
Vineri dimineaţă, când părintele Nicodim sluea în biserică de Izvorul Tămăduirii, fiind cu ochii pe colacii adunaţi pe masa din mijlocul bisericii ca nu cumva să dispară vreunul, a avut surpriza că vadă că-i intră în biserică însuşi protopopul.
Părintele protopop l-a probozit că împrumută bani de la nevoiaşi şi nu-i mai dă înapoi dar cel mai mult s-a supărat pe Nicodim când a descoperit că are la vânzare lumânări aduse de la ruşi şi nu din cele ridicate de la Protopopiat.
Cum s-ar spune, părintele protopop l-a prins în delict flagrant pe Nicodim cum făcea negoţ cu lumânări de la ruşţi, spre câştigul său şi în paguba Protopopiatului. N-am aflat dacă părintele Nicodim a scăpat numai cu probozeala sau părintele protopop i-a aplicat şi o sancţiune financiară, ca pedeapsă pentru lăcomia de care a dat dovadă preacuviosul Nicodim.
După ce părintele protopop  s-a retras din biserică, părintele Nicodim s-a răzbunat pe bătrânica Boz, căreia i-a tras o căcătură popească chiar în faţa altarului.
I-a spus părintele bătrânei Boz că dacă l-a reclamat la protopop nu înseamnă că va primi şi banii daţi cu împrumut..
Dar tot răul bătrânei a fost spre binele altora. De exemplu, după slujba de Izvorul Tămăduirii părintele Nicodim s-a întâlnit cu mai multe persoane printre care şi profesorul Constantin Moroşanu pe care l-a ameninţat că-i poartă slujbele. Cei doi s-au împăcat, s-au pupat iudaic şi şi-au jurat respect reciproc de joi până mai apoi.
Cuprins de un accent de mărinimie, părintele Nicodim a ţinut să-l asigure pe profesor că nici mie nu-mi poartă pică şi că anunţatele slujbe au fost doar aşa, gânduri negre la supărare. Şi ca să mă convingă că nu-mi mai poartă sâmbetele, părintele chiar a ţinut să fie fotografiat cum închină un pahar de ţuică în sănătatea mea.
Şi eu răspund cu sentimente de prietenie la gândurile nobile ale părintelui, drept dovadă că am scris rândurile de faţă şi o voi face ori de câte ori părintele, în cuvioşenia şi evlavia sa îmi va da prilejul.
Doamne ajută, părinte!

written by Ioan Rotundu

Părintele Nicodim Nichita de la biserica din Teioasa, oraşul Darabani, i-a anunţat de Paşti, în biserică, pe puţinii săi credincioşi că va deschide slujbe de pedepsire a subsemnatului, adică a jurnalistului Ioan Rotundu.
Părintele s-a supărat pe mine că i-am mediatizat isprăvile popeşti şi i-am criticat unele manifestări care îl fac pe părinte mai bun amic cu diavolul decât cu Dumnezeu.
A mai anunţat părintele că pe lângă jurnalist va purta slujbe şi pentru profesorul Constantin Moroşanu de la şcoala din Teioasa pentru că, susţine preasfinţia sa îmbrăcat în sutana ce ne aminteşte mai degrabă de Ducă-se pe Pustiu decât de Creator, profesorul este cel care mă informează cu toate vânturile pe care părintele le trage prin biserică când adună colacii la sfârşit de slujbă.
Mă bucur că părintele Nicodim îmi dedică un set de slujbe şi chiar mă întrebam de ce niciunul dintre ultimii preoţi pe care i-am popit în felul meu nu m-a ameninţat cu o suită de slujbe malefice care să mă trimită direct în Iad.
Îi recomand părintelui Nicodim ca puterea slujbelor să fie întărită şi cu scrierea numelui meu pe toacă precum şi pe piatra de la intrare în biserică pentru a avea mai multă siguranţă că puterea sa diavolească, scuzaţi-mă părinte, duhovnicească va avea eficienţă maximă.
Dacă n-am sărit vreun popă din catastiful meu, părintele Nicodim ar fi al cincilea care-mi poartă slujbele. Cei patru sunt acum în locul orânduit de Domnul, adică au intrat pe poarta larg deschisă din stânga Raiului., spre bucuria încornoraţilor. Constat grabă mare şi la părintele Nicodim să le ţină de urât.
Sincer să fiu, eu nu cred că părintele se va apuca de slujbe pentru simplul fapt că el nu scoate nici un „Doamne miluieşte!” dacă nu vede pitacul. Cum eu n-am de ce să-i plătesc slujbele iar profesorul Moroşanu nici atâta, nu cred că părintele va sluji în pagubă. Şi ar mai fi o problemă. Păcătos cum este, părintele de va sluji cu gând malefic, va afla ce-i acela efectul de bumerang. Adică va face cunoştinţă cu Ucigă-l Toaca înaintea mea.
Mi s-a spus că de când părintele l-a îngropat pe spânzuratul Costică într-un colţ de cimitir, acesta bântuie prin somnul părintelui şi-l întreabă ce-a făcut cu banii strânşi de peste 15 ani de zile să termine lucrările la biserica cea nouă, bani care numai părintele Nicodim ştie pe ce apă a sâmbetei s-au dus. Aşa că, părinte, până a te răfui cu mine fă nişte slujbe şi linişteşte stafia spânzuratului Costică să nu-ţi mai tulbure somnul că au mai mierlit-o şi alţii psihic şi acum cadelniţează pe la balamuc.
Părinte, s-auzim de bine şi aştept cu nerăbdare împlinirea celor 40 de zile de slujbă malefică. În tot acest timp eu mă voii ruga la Domnul să-ţi dea sănătate să duci lucrarea diavolului la bun sfârşit, urmând ca în a 40-a zi să rostesc formula magică „Piei satano!”. Amin!

written by Ioan Rotundu