Blogul lui Rotundu

În urma filmărilor din 29 aprilie am călcat greşit şi mi-am stârnit nervul sciatic. De aici s-a declanşat o întreagă epopee care m-a ajutat să înţeleg mai bine sistemul medical românesc şi în mod special cel botoşănean.
Pentru că de joi, 30 aprilie, n-am mai putut să mă sprijin pe piciorul stâng, nu am mai putut desfăşura nici un fel de activitate, nici măcar să scriu, pentru că nu puteam sta pe scaun. Acesta-i şi motivul pentru care n-am mai publicat nimic. Îi asigur pe cei care au postat comentarii să afle ce mi s-a întâmplat, dacă mi-am schimbat cumva orientările politice şi am devenit robul partidelor din această campanie că nu m-am schimbat cu nimic.
Contractele de publicitate se derulează după regulile lor, convingerile mele politice rămân aceleaşi, adică de dreapta. N-am făcut pact cu diavolul roşu, galben, portocaliu şi mai nou alb. Încerc, prin ce scriu, să deschid ochii botoşănenilor asupra realităţilor existente şi să înţeleagă mecanismul complicat şi fariseic pus la cale de politicieni să le fie lor bine şi tot mai rău nouă.
Dar să revin la aventura mea medicală. Nemaisuportând durerea din zona lombară cu extensie în piciorul stâng, m-am dus la Urgenţe. Aici m-a preluat medicul Gheorghe Apetroaie, m-a interogat medical şi, pentru a scăpa de durere m-a pus în perfuzie cu calmante. Am fost văzut pe hol şi am fost recunoscut de către mulţi dintre cei care se aflau cu urgenţe medicale ca şi mine sau pe post de însoţitori.
Câţiva chiar au venit la patul meu de la Urgenţe să se intereseze ce am, păţit şi dacă voi mai continua cu Lumea lu’ Rotundu. Le mulţumesc pentru grija manifestată faţă de mine, pentru simpatie şi îi asigur că emisiunile mele, rămase în reluare pe săptămâna trecută, vor fi continuate prin filmările din această săptămână.
Şi cadrele medicale de la Urgenţă m-au tratat ca pe un fel de vedetă de televiziune şi se arătau îngrijorate de starea mea, fără să ştim vreunul dintre noi că numai peste câteva zile voi ajunge din nou pe mâna lor.
Spuneam că acest necaz medical personal m-a ajutat să înţeleg mai bine atmosfera de spital din cadrul Spitalului judeţean Botoşani. Simpla trecere de-o zi pe la Urgenţele medicale nu s-a dovedit a-mi fi de leac la ceea ce păţisem şi cum n-am dorit internare, sperând că mă voi recupera cu ajutorul voinţei personale, aveam să revin. (Va urma)

written by Ioan Rotundu