Blogul lui Rotundu

Cât am stat câteva ore la Urgenţă  am putut observa multe, inclusiv am putut observa persoane care au venit pentru un motiv medical care reclamau urgenţă şi cei care îşi făcuseră un obicei din a-şi petrece timpul pe la medici.
Un pacient, venit din nordul Italiei, prezenta cu adevărat o problemă medicală urgentă. Venise  din zona Padova iar un asistent fusese şi el pe acolo. Dialogul s-a legat repede între el şi asistent, liantul fiind limba italiană. S-a mirat asistentul de starea în care venise bărbatul, dar acesta i-a explicat că în Italia a fost la muncă şi nu la tratamente medicale.
În contrast cu acest bărbat s-a comportat o femeie pensionară. Venise la Urgenţe cu sacoşa pregătită pentru internare. Spunea că o înţeapă inima. I s-a spus că nu-i cazul de internare, că înţepături la inimă avem mai toţi şi că tensiunea sa nu-i prea alarmantă la maxima 16 şi minima 9. Femeia ţinea morţiş la internare. I-a arătat medicului şi pijamaua. Din nou doctorul Apetroaie i-a explicat că la Cardiologie sunt câte doi în pat şi nu se mai pot face decât internări care cu adevărat  necesită urgenţă.
- Dar la ochi nu se poate? Nu s-a lăsat femeia decisă să se interneze oriunde ar fi paturi libere, numai să fie internată.
- Păi, ai probleme cu inima şi nu cu ochii – nu s-a dat învins doctorul Apetroaie. A trebuit să-şi ia sacoşica şi să plece de unde a venit. Mi s-a mai spus că multe prezenţe la Urgenţe nu sunt cazuri medicale cu adevărat grave şi că mulţi pensionari şi-au făcut un obicei ca periodic să se interneze pentru a mai afla cum stă cu sănătatea şi nu prea am dat crezare. De această dată vedeam cu ochii mei că totul este o realitate.
De la Urgenţe a trebuit să mă prezint la doctorul Constantin Tudorache, pentru fizioterapie. Doctorul m-a chestionat din nou, mi-a verificat mişcările piciorului stâng şi a schimbat tratamentul prescris la Urgenţe. Perfuzii cu calmante şi injecţii în fesă. Am urmat tratamentul patru zile şi, ori la medicaţia prescrisă la Urgenţe, ori la cea prescrisă de doctorul Tudorache, am făcut o reacţie de respingere. Aşa că din nou am ajuns la Urgenţe.
De această dată am fost  pe mâna doctoriţei Angela Ţurcanu. Iar s-a dus repede vestea că „Lumea lu’ Rotundu” este din nou la Urgenţe. Eu nu mai puteam de durere şi una dintre asistente îmi cerea să-i spun, ca să-şi noteze, orele când emisiunile mele se dau în reluare. La aşa un gest de curtoazie parcă mi-a mai trecut din durere. După ce am mai repetat odată situaţia mea medicală, doctorul Ţurcanu mi-a pus o perfuzie cu calmante. Între timp mi s-au făcut şi restul analizelor, inclusiv o electrocardiogramă.
Când analizele au fost terminate, mi s-a spus că în afară că am glicemia mărită, în rest totul este excelent, mai ales inima, tensiunea fiind doar 12 cu 7. Pentru că reacţia la medicaţie generase şi o durere abdominală, am fost suspectat şi de o gastrită. Medicul Angela Ţurcanu a convins-o pe soţie să mă lămurească pentru a fi internat în vederea tratării gastritei. De durerea ce-o sufeream am acceptat internarea.
Aşa se face că pe la ora 22 din noapte am ajuns la Secţia gastroenterologie, etajul II al clădirii. (Va urma)

written by Ioan Rotundu