La sfârşitul săptămânii ce tocmai a trecut, premierul Victor Ponta, şold la şold cu Duşa, ministrul Apărării, şi vicepremierul Gabriel Oprea s-au aflat în baza militară a ostaşilor români din Kandahar – Afganistan.
Exact când premierul a fost invitat la masa cazonă organizată în cinstea sa, alarma a sunat că ar fi iminent un atac cu rachete. Cei de la masă s-au trântit pe burtă, inclusiv Ponta şi miniştrii însoţitori, după care au fost conduşi într-un buncăr. După 20 de minute alarma a încetat şi nimeni n-a fost rănit.
Având abilitatea de a stoarce câştig electoral şi din gazele eliminate le oala de la WC, Ponta n-a ratat ocazia de a brava şi a-şi evidenţia curajul de a fi suportat fără teamă pericolul anunţat de alarmă. Ba chiar a şi improvizat pe loc o miniconferinţă de presă explicând reporterilor însoţitori cât de curajos s-a comportat el într-o astfel de împrejurare.
Numai că, cine a făcut armată, citind declaraţia lui Ponta şi relatările reporterilor, va sesiza lesne că totul a fost regizat, adică a fost o alarmă pregătită şi anunţată celor care trebuie să ştie de declanşarea ei. Când se dă o astfel de alarmă, nu te culci pe burtă ci fugi repede la cel mai apropiat adăpost. În cazul lui Ponta, prima reacţie a militarilor trebuia să fie de a-i conduce imediat la buncăr şi nu să-i privească cum se culcă pe burtă.
În situaţie de război, cum este cazul celor din Kandahar, alarmele se declanşează în caz de pericol iminent. Fiind vorba de un atac cu rachete, alarma trebuia imediat urmată de exploziile rachetelor trase de inamic. Pentru că o rachetă odată lansată se duce direct spre ţină şi loveşte explodând.
Bizară a fost şi declaraţia lui Ponta cum că nimeni n-a fost rănit. De vreme ce nici o rachetă n-a căzut peste baza militară era firesc să nu se înregistreze pagube materiale şi umane.
Ce s-a întâmplat în baza militară din Kandahar ar avea două explicaţii. Prima, s-a regizat alarma tocmai pentru a pune într-o lumină favorabilă reacţia premierului Ponta, curajul său, stăpânirea de sine în împrejurări ce-i pot pune viaţa în pericol. Mai direct spus, comportamentul lui Ponta în cazul alarmei îl recomandă ca fiind un bun preşedinte de ţară.
A doua variantă, dacă alarma a fost pe bune, atunci Ponta le-a purtat ghinion militarilor care tocmai se aflau la masă. Şi dacă tot veni vorba de ghinionul pe care-l poartă Ponta, să recapitulăm:
- s-a dus la Eurovizion să se înfrupte din eventualul succes al cântăreţei noastre dar i-a purtat ghinion acesteia care a ocupat în clasament un loc modest, mult prea modest faţă de valoarea sa de cântăreaţă;
- s-a dus la Paris să asiste din tribune la meciul final dintre Simona Halep şi Şarapova, cu scopul vădit de a fi în centrul atenţiei dacă Halep lua trofeul. Halep a piedut finala, semn că ghinionistul Ponta şi-a manifestat din nou forţele malefice.
Iată că nici militarii români din Kandahar n-au scăpat de ghinionistul Ponta, care i-a pricopsit cu o alarmă de atac cu rachete exact când se pregăteau să se înfrupte din bucate.
Să ne ferească Dumnezeu ca la toamnă Ponta să fie ales preşedinte, că atunci ghinionul va lovi întreg poporul român pentru următorii zece ani.
written by Ioan Rotundu
Ieri, am filmat în Dorohoi un reportaj pentru emisiunea Dinamica economiei, în vizor fiind luate problemele de organizare şi funcţionare a activităţii din piaţa centrală a municipiului.
În primul rând am rămas surprins de câtă lume m-a înconjurat să stea de vorbă cu mine, spunându-mi că mă cunosc de la televizor şi le place cum pun problema. O doamnă mai îndrăzneaţă a ţinut să mă sărute pe obraji, bucuroasă că m-a întâlnit în carne şi oase.
Dacă cei cu statut de cumpărători nu s-au simţit lezaţi că sunt filmaţi cumpărând legume, fructe, ciuperci sau mărfuri industriale, unii vânzători de la tarabe s-au cam oţărât la noi că-i filmăm. N-au dorit să polemizez cu ei, ştiind din experienţă că aceştia sunt samsarii, adică cei care cumpără marfa de la producători pentru a o revinde la un preţ mai mare.
Chiar şi filmările de ieri au fost realizate pornind de la un conflict care s-a consumat în piaţa din Dorohoi în urmă cu o lună de zile când un tânăr a fost bătut crunt de alţi vânzători pentru că lăsase la căpşuni un preţ mai mic decât ceilalţi vânzători aflaţi la mesele vecine.
Discreţi, linguşitori şi dornici să mă tragă de limbă s-au dovedit a fi vânzătorii de articole industriale, ei ocupând un important segment al pieţei. Toţi mi s-au plâns că nu le merge vânzarea, că oamenii n-au locuri de muncă, fabricile s-au închis şi cei mai mulţi trăiesc din auitorul dat de „domnul primar”. Le-am explicat acestor negustori de mărunţişuri că locuri de muncă există dar că dorinţa de muncă s-a pierdut. M-au privit suspicioşi şi mi-au cerut să le spun unde se poate munci în Dorohoi.
Le-am explicat că jumătate din populaţie au casă pe pământ, au grădină pe care o pot cultiva cu zarzavaturi şi vinde la piaţă, scoţând un ban cinstit. Înainte de 1989 aceşti locuitori de la case munceau cu ziua la fostul IAS Dorohoi, acum pot munci la fermierii agricoli care au arendat mari suprafeţe de teren. Ştiţi care le-a fost replica?
- Păi, asta ar însemna să-i îmbogăţească pe alţii prin munca lor!
Oamenii aceştia nu-şi dau seama că astăzi nu mai poţi munci decât la un întreprinzător privat şi că muncind îţi asiguri existenţa ta şi a familiei tale. Tot ei mi-au motivat că majoritatea celor care nu au loc de muncă sunt bolnavi dar că medicii nu vor să-i pensioneze. În schimb, au adus laude peste laude primarului Dorin Alexandrescu că îi mai ajută pe cei săraci cu ajutoare băneşti de la Primărie.
M-am despărţit de ei spunându-le că atunci când vor munci, vor avea şi bani de cumpărături. Şi bunicii noştri erau bolnavi dar se sculau cu noaptea în cap, luau sapa şi se duceau la câmp, nici în vis negândindu-se la pensie pe caz de boală.
Dorohoienii care muncesc au şi spor în gospodărie, cei care pierd vremea prin piaţă, făcând politică şi aşteptând majorarea ajutorului social sunt cancerul societăţii. Faţă de ei trebuie să luăm noi atitudine şi să-i determinăm să redescopere munca.
written by Ioan Rotundu
N-am fost şi nu sunt fan al actorului Mircea Diaconu pentru simplul fapt că n-am descoperit în el un talent extraordinar, talent care să-l aşeze în galeria marilor actori români, acei monştri sacri ai scenei.
În schimb, am rămas cu un gust amar văzând prostituţia morală la care s-a dedat actorul dominat de dorinţa de parvenire politică. Declarat de Agenţia Naţională de Integritate ca incompatibil pentru funcţia de senator, Diaconu n-a demisionat decât numai atunci când a fost obligat prin hotărâre judecătorească. A părăsit Senatul României în condiţii umilitoare, lipsite de demnitate.
În loc să se retragă din viaţa politică şi să se dedice scenei şi teatrului la care este director, Diaconu a trecut de partea lui Ponta, trădându-i pe liberali, numai pentru a beneficia de sprijinul acestuia să fie votat europarlamentar. Iar Ponta, cu ipocrizia care-l caracterizează, ignorând incompatibilitatea declarată de ANI şi validată de instanţa de judecată completată cu interzicerea dreptului de a mai candida vreo doi ani, a declarat că PSD va susţine candidatura acestuia la europarlamentare ca independent.
Din nou ANI i-a contestat dreptul de a candida, fapt validat şi de Biroul Electoral Central. Numai că Diaconu a atacat decizia BEC la Curtea de Apel Bucureşti, iar mecanismul de control al justiţiei pe care Ponta l-a pus la punct de când este premier şi-a spus cuvântul. Deşi există o decizie definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie că Mircea Diaconu nu are dreptul de a candida, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, instanţă unde corupţia este la modă printre judecători, au invalidat decizia BEC şi au decis că Diaconu poate candida.
Urmând modelul PDL, când la alegerile europarlamentare din 2009 au scos-o europarlamentar pe Elena Băsescu asigurându-i un număr de voturi la fiecare secţie de votare, şi Ponta a dat dispoziţie celor din PSD ca un anumit număr de voturi să fie dirijat către Mircea Diaconu. Aşa s-a ajuns ca la nivel de Botoşani, în comunele controlate de primari PSD, Mircea Diaconu să primească voturi de la cetăţeni din cătune unde numele său este total necunoscut.
În urma centralizării voturilor, BEC l-a validat pe Mircea Diaconu drept europarlamentar ales independent. Numai că ANI nu vrea să rămână de fazan. În primul rând că a contestat decizia BEC de validare a mandatului de europarlamentar pentru Diaconu, cerând instanţei de contencios administrativ anularea mandatului pe baza deciziei definitive şi irevocabile a ICCJ prin care actorul a fost declarat incompatibil şi i s-a interzis dreptul de a alege şi a fi ales o perioadă de timp.
În acelaşi timp, ANI a cerut şi Parlamentului European să nu-l valideze europarlamentar pe Mircea Diaconu.
Dacă la instanţele din ţară Ponta poate influenţa deciziile, la nivelul Parlamentului European nu se concepe aşa ceva. Este de aşteptat ca la nivelul Parlamentului European, comisia de validare să nu-l valideze pe Mircea Diaconu şi să-l trimită acasă.
Dacă va fi aşa, actoraşul nostru va suferi o nouă şi umilitoare înfrângere care ar trebui să-l determine să dispară din viaţa publică.
Numai că dorinţa acestuia de parvenire politică este atât de puternică iar moralitatea sa atât de alterată încât cu acelaşi tupeu acesta va continua să găsească portiţe de a se cocoţa din nou în funcţii publice. Actoraşul Mircea Diaconu face parte din categoria acelor oameni care nu se dau înlături de la nimic atunci când li se iveşte prilejul de a profita în interes personal.
Un astfel de actor, mărunt la caracter, nu poate deveni niciodată un reper moral pentru generaţiile tinere şi nu va putea niciodată să devină o celebritate aureolată cu secvenţe memorabile din viaţa profesională şi personală.
written by Ioan Rotundu
„Puterea lucrului bine făcut” este deviza de lucru a firmei botoşănene Victor Construct patronată de către omul de afaceri Victor Mihalachi. La sfârşitul săptămânii trecute, acest slogan de firmă a cam fost ironizat de către o parte a presei botoşănene. Ironia a fost generată de lucrarea executată de firma Victor Construct, cunoscută drept spaţiu de joacă pentru copii amenajat pe locul fostelor sere de flori din vecinătatea Parcului „Mihai Eminescu”. Lucrarea a costat în jurul a 10 miliarde lei vechi iar la trei zile de la darea în folosinţă a spaţiului de joacă amenajat, principalele aparate de joacă erau deja degradate în mare parte.
Primăria Botoşani, finanţatorul şi beneficiarul investiţiei, prin vocea primarului Ovidiu Portariuc a lăsat să se înţeleagă că vina ar aparţine directorului Direcţiei de Servicii Publice, Sport şi Agrement care a avut obligaţia de a supraveghea desfăşurarea lucrărilor, învinuindu-l aici pe vechiul său duşman, inginerul Eugen Ţurcanu, cel care între timp a fost ales viceprimarul oraşului.
A mai lăsat primarul Portariuc să se înţeleagă că şi constructorul ar avea o anumită vină, fără însă a preciza în ce ar consta vinovăţia acestuia. Pornind de la declaraţiile primarului, anumite mijloace media au făcut fel de fel de speculaţii, căutând să găsească vină constructorului, fără însă a putea argumenta în ce ar putea consta vinovăţia acestuia.
Realitatea este cu totul alta. Am discutat cu patronul firmei Victor Construct şi l-am întrebat dacă se consideră vinovat cu ceva în degradarea spaţiului de joacă proaspăt amenajat. Victor Mihalachi mi-a relatat că el nu a făcut altceva decât să respecte condiţiile tehnice din proiect. A lucrat cu materialele prevăzute în proiect, a respectat dimensiunile stabilite prin cartea tehnică, dovadă că la recepţia care a avut loc, comisia de recepţie n-a avut nimic de obiectat şi a semnat actul final de preluarea investiţiei de la firma constructoare.
A mai afirmat Victor Mihalachi că un constructor nu poate fi învinuit doar cu gura sau că primarul Portariuc are nişte răfuieli politice cu Eugen Ţurcanu. Spunea Mihalachi că în astfel de situaţii se numeşte o comisie tehnică formată din specialişti în domeniu care să evalueze pagubele şi cauzele producerii lor, stabilind şi o eventuală vinovăţie a constructorului, dacă ea există.
„Primarul Portariuc, care n-a creat nici un loc de muncă din cele promise botoşănenilor caută vinovaţii acolo unde nu sunt. Corect ar fi fost să numească o comisie de specialitate şi după ce avea concluziile acesteia putea să facă declaraţii” este punctul de vedere al lui Victor Mihalachi.
Cauzele degradării acestui spaţiu de joacă par a fi de altă natură. În primul rând că materialele stabilite prin cartea tehnică s-ar părea să nu fie în concordanţă cu suprasolicitarea fizică a rezistenţei lor de către copii. Apoi, spaţiul de joacă s-a deschis fără a exista un supraveghetor care să prevină aglomeraţia copiilor şi să prevină distrugerea mecanismelor de joacă prin suprasolicitarea lor. Despre aceste aspecte însă primarul Ovidiu Portariuc n-a suflat nicio vorbă.
În ce priveşte ironia unor mijloace media la adresa firmei constructoare ce-şi promovează imaginea prin sloganul „Puterea lucrului bine făcut”, există şi aici o explicaţie. Victor Mihalachi va deschide în curând studioul SOMAX Tv, ceea ce va pune în umbră sau chiar elimina de pe piaţă unele mijloace media. Obişnuiţi ca firma Victor Construct să le ofere contracte de publicitate generoase, din momentul în care firma a stopat orice publicitate prin media locală a stârnit şi nemulţumirea celor care s-au trezit că Victor Mihalachi le-a înţărcat Bălaia.
Dacă este să comparăm lucrările pe care firma Victor Construct le are realizate în Botoşani, Suceava, Bucureşti şi alte locaţii din ţară, dacă avem în vedere investiţiile pe care le derulează în momentul de faţă în mai multe oraşe din ţară, fără a fi înregistrate reclamaţii din partea beneficiarilor, sloganul „Puterea lucrului bine făcut” îşi justifică rolul de brand de firmă.
written by Ioan Rotundu
Vă mai amintiţi de spovedania publică a premierului Victor Ponta despre cum a votat el la alegerile prezidenţiale de până acum? Să recapitulăm: în 1992 l-a votat pe Emil Constantinescu şi n-a ieşit, în 1996 din nou cu Constantinescu care a câştigat alegerile, în anul 2000 cu Mugur Isărescu şi a câştigat Iliescu, în 2004 cu Adrian Năstase şi a câştigat Băsescu, în 2008 primul tur cu Crin Antonescu şi în turul doi cu Mircea Geoană şi a câştigat tot Băsescu.
Dacă este să dăm crezare spovedaniei sale, acest politician, care s-a căţărat sacrificând nemilos cariera politică a altora, a ajuns acum liderul social-democraţilor deşi nu l-a votat niciodată pe preşedintele fondator Ion Iliescu.
Şi dacă este să rămânem în sfera paranormalului, a metafizicii, putem spune că Victor Ponta aduce cu el ghinionul pentru toţi cei pe care declară că-i susţine. Şi avem două exemple extrem de proaspete. Ponta s-a dus cu familia la Eurovizion s-o susţină pe românca Paula Seling. Biata cântăreaţă, care spera la un loc onorabil, s-a clasat pe la mijloc seriei de finalişti. Cu Ponta în sală, pe post de susţinător, a avut ghinion mare, mult prea mare ghinion!
Sâmbătă, 7 iunie, Ponta a ţinut să fie prezent în tribuna de la Roland Garros s-o susţină pe Simona Halep în meciul contra rusoaicei Maria Şarapova. Simona a fost la un pas de o mare victorie. Numai că purtătorul de ghinion aflat în tribună şi-a făcut datoria şi Simona a pierdut meciul la mustaţă.
Acum Victor Ponta se pregăteşte să dea asaltul asupra funcţiei supreme în stat: cea de preşedinte al României. Dacă Ponta va reuşi, ghinionul va fi a poporului român care se va trezi izolat în plan extern şi supus unei dictaturi crunte a baronilor social-democraţi în interior.
Rămânând în sfera dictaturii de stânga, să ne amintim de cartea publicată de V.I. Lenin în martie 1902 intitulată „Ce-i de făcut?” Chiar aşa, ce-i de făcut? Să rupem vraja şi să-l izolăm pe aducătorul de ghinioane din viaţa publică votând pe oricare alt candidat care să-i conducă pe români.
written by Ioan Rotundu
Unul dintre marii escroci ai actualei conduceri BOR este arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Bucovinei. Omul în sutană a demonstrat că nu are pic de respect pentru credinţa istorică a poporului român, punând interesele financiare personale şi de grup întotdeauna deasupra moralei creştine.
Dovedit turnător la Securitate, poate cea mai gravă faptă a unui preot comisă atunci când divulgă taina împărtăşaniei, Pimen n-a considerat firesc să se retragă într-o mănăstire izolată pentru a-şi ispăşi păcatele. Dimpotrivă, el a considerat de datoria sa de preacinstită faţă bisericească să stea în fruntea Arhiepiscopiei şi din acest post să continue activitatea sa imorală şi păcătoasă, spurcând în continuare adevărata credinţă în Dumnezeu.
Pimen s-a luptat şi a obţinut de la Guvernul Năstase o suprafaţă uriaşă de pădure în zona Obcinilor Bucovinei, Mestecănişului şi Freredeului. Imediat ce a intrat în posesia acestor suprafeţe de pădure a trecut la o exploatare nemiloasă. Munţi întregi au fost goliţi de pădurile de brazi, totul spre folosul Bisericii şi a preoţilor. Astăzi, în locul mândrelor şi răcoroaselor păduri bucovinene de brazi se poate vedea piatra goală a muntelui. Localnicii şiu-au făcut cruce şi nu le-a venit a crede că ce n-au făcut comuniştii fac acum preoţii.
Implicat în mai multe cercetări penale pentru exploatări forestiere ilegale, Pimenj a scăpat de fiecare dată basma curată. Iată că din nou se află în centrul unui imens scandal de fraudă asupra fondurilor europene. Arhiepiscopului Pimen nu i-a fost nici jenă şi nici frică de Dumnezeu să pună mănăstirile şi bisericile să declare ferme zootehnice fictive şi să beneficieze de subvenţie europeană..
În concubinaj de hoţie cu medici veterinari dar şi conducerea APIA de la Suceava şi Centrală, Pimen a pus la cale marele jaf. Acum avem şi explicaţia de ce a fost invitat ministrul Agriculturii, împreună cu Ponta şi Dragnea, imediat după Paşti, la masă împărătescă la Patriarhia Română. Acolo s-a legitimat jaful asupra fondurilor europene, fără ca actualului Guvern Ponta să-şi pese de faptul că de la nivelul Comisiei Europene s-ar putea suspenda acordarea de subvenţii fermierilor din România.
Probabil că suferinţa românului de rând nu poate conta în faţa lăcomiei popeşti a capilor BOR.
Bietul ţăran este pus să umble zile la rând, să se umilească la cozile de la APIA şi să rabde batjocura funcţionarilor numai să poată căpăta amărâta de subvenţie la care are dreptul prin lege. Pentru subvenţia pe ferme fictive la biserici şi mănăstiri n-a trebuit să se umilească nimeni. Banii au ajuns în conturile lăcaşurilor fără traseul complicat pe care trebuie să-l parcurgă ţăranul fermier.
Preoţi cu funcţii înalte, medici veterinari şi funcţionari ai statului bine plătiţi şi-au dat mâna şi s-au pus pe furat fără niciun fel de jenă sau teamă, dacă nu faţă de lege, măcar faţă de Dumnezeu.
Iar turnătorul Pimen a avut curajul să iasă public şi să spună că s-a pus la cale o mare acţiune de compromitere a Bisericii. Se oare că de data aceasta este prea groasă şi Pimen a simţit cum procurorii îi dau târcoale. Personal cred că arestarea şi încarcerarea escrocului Pimen ar fi un mare act de dreptate pe care şi Dumnezeu l-ar binecuvânta.
written by Ioan Rotundu
De când premierul Victor Ponta, vicepremierul Liviu Dragnea şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu au luat masa de Paşti la Patriarhia Română împreună cu patriarhul Daniel, Biserica Ortodoxă Română a devenit rot mai insolentă cu creştinii, tot mai incisivă asupra buzunarelor acestora şi tot mai represivă cu adepţii celorlalte culte, folosind fel de fel de mijloace pentru a le îngrădi libertăţile religioase.
Să trecem în revistă doar câteva dintre măsurile financiare luate de conducerea BOR asupra creştinilor şi mai ales asupra celor care nu prea se înghesuie prin biserici. La Bacău, arhiepiscopul de Roman a impus preoţilor parohi vânzarea obligatorie a unor cantităţi de lumânări la un preţ de zece ori mai ridicat decât cel de cost.
Prin alte parohii, precum în judeţul Vaslui, arhiepiscopul a introdus taxă anuală obligatorie pentru fiecare locuinţă de creştin şi aceasta pe lângă deja cunoscuta taxă anuală pentru parohie şi cimitir. Când presa s-a scandalizat, Patriarhia a anunţat că taxa nu este obligatorie, ci benevolă. Curată atitudine de milă creştină?!
Toate parohiile au de achitat o taxă anuală către Mitropolii şi Patriarhie, indiferent dacă preotul are resursa financiară necesară din partea credincioşilor. Iar preoţii sunt nevoişi să aplice şi ei fel de fel de taxe, să majoreze la nesuportat taxele pentru servicii de botez, cununii, înmormântări etc.
Preoţii au devenit un fel de oameni de afaceri, Vând lumânări la suprapreţ, vând sicrie şi şi-au deschis magazine de servicii şi pompe funebre, obligându-i pe creştini să facă cumpărăturile necesare numai de la magazinele lor şi la preţuri mult superioare celor ale pieţei obişnuite.
Mai nou, aşa cum presa a dezvăluit, BOR a declanşat o ofensivă puternică asupra adepţilor celorlalte culte. La Gorj, prin Inspectoratul Şcolar, Biserica adună informaţii despre elevii şi părinţii acestora care aparţin altor culte. De ce are nevoie Biserica de astfel de informaţii? Astfel de date sunt interzise le lege să fie colectate. Der ce Ministerul Educaţiei n-a declanşat o anchetă şi să-l demită pe inspectorul şcolar general de la Gorj? Ştiţi de ce? Pentru că totul s-a făcut cu acceptul ministerului, al ministrului în special.
Un Protocol semnat între Ministerul Educaţiei şi BOIR dă dreptul preoţilor de a dispune după cum le este vrerea şi interesul de profesorii de religie. Dacă profesorul nu are binecuvântarea preotului nu poate preda orele de Religie. Nici că se putea umilinţă mai mare pentru profesorii de filozofie sau istorie care au capacitatea de a preda o astfel de disciplină. Dacă preotul îi retrage binecuvântarea profesorul îşi pierde locul de muncă.
Prin Constituţie suntem un stat laic. Ce caută Biserica în actul de educaţie a copiilor noştri? A devenit Religia în şcoală una Ortodoxă sau se predă noţiuni despre toate formele de credinţă religioasă, pentru a nu îngrădi libertăţile adepţilor celorlalte culte? Iată că învăţământul a fost subjugat Bisericii. Ne întoarcem în Veacul Întunecat al Eeuropei când Inchiziţia a ars pe rug sute de mii de cetăţeni numai pentru simplul fapt că erau bănuiţi de necredinţă sau că ar gândi şi altfel decât le impun preoţii.
Pretindem că suntem un stat european care respectă statul de drept şi libertăţile fundamentale ale cetăţen8ilor dar faptele Guvernului Ponta sunt cu totul invers. Şi faptele lui Ponta nu vor rămâne nesancţionate de către organismele internaţionale. Numai că de suferit vom suferi tot noi.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments