Se întâmplă ceva ciudat cu alegerile Prezidenţiale din România. Cel puţin în ultima săptămână s-au derulat o serie de evenimente care ridică multe semne de întrebare şi în acelaşi timp încurcă mult anumite socoteli electorale.
Să le luăm pe rând. Evenimentele s-au precipitat brusc odată cu declaraţia şocantă a jurnalistului Robert Turcescu cum că el a fost sau mai este ofiţer de informaţii acoperit al Armatei Române. Declaraţia, aparent hodoronc-tronc, a dat naştere la fel de fel de speculaţii şi s-au creat fel de fel de scenarii. Cert este doar faptul că declaraţia lui Turcescu nu este întâmplătoare şi a premerge ceva ce nu-l anticipăm încă.
Când toată lumea politică credea că apele în care se scaldă candidaţii la Preşedinţia României s-au liniştit, aflăm pe ultima sută de metri că şi-a depus candidatura şi Teodor Meleşcanu, şeful Serviciului de Informaţii Externe. Strângerea semnăturilor s-a făcut cu multă discreţie şi de către oameni apropiaţi PSD-ului şi lui Victor Ponta. Până şi Liviu Dragnea, premierul din umbra lui Ponta, s-a arătat iritat de candidatura lui Meleşcanu şi a declarat că habar nu are ale cui jocuri le face acesta.
Premierul Ponta pleacă la adunarea ONU şi preşedintele Obama acceptă o întâlnire cu el şi chiar să se fotografieze. Cunoscut în SUA ca duplicitar în declaraţii, ca pro-chinez, ca apărător al corupţiei, ca duşman al statului de drept şi a nerespectării separaţiei puterilor în stat, ştiind că în România sunt alegeri prezidenţiale şi că Ponta este unul dintre candidaţi, Obama acceptă să se întâlnească cu el. Ce-o fi vrând să semnifice gestul său nu cunoaştem încă.
Vineri aflăm de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că dosarul de cercetare penală împotriva lui Iohannes Klaus a fost închis. Este surprinzătoare decizia procurorilor ştiut fiind faptul că o continuare a cercetărilor până după alegerile prezidenţiale ar fi fost în favoarea candidatului Victor Ponta. Şi mai surprinzătoare este această decizie dacă avem în vedere că cercetările le efectuau procurori aflaţi în subordinea procurorului general Tiberiu Niţă, rudă cu premierul Ponta.
Surprinzătoare a fost şi decizia judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care au amânat o soluţie în recursul înaintat de ANI în dosarul în care Iohanees nKlaus este judecat pentru aceeaşi stare de incompatibilitate.
Acceptarea sau respingerea recursului ANI s-ar fi putut decide la termenul de marţi, 23 septembrie, dar procesul s-a amânat pentru 30 septembrie.
Din toată această tevatură lipseşte amestecul preşedintelui Traian Băsescu. De când Turcescu s-a deconspirat ca ofiţer militar acoperit, preşedintele Băsescu şi-a pus lacăt pe gură şi n-a mai avut nicio declaraţie publică. Suspecxtă este şi tăcerea lui Băsescu referitor la deplasarea lui Ponta în SUA.
În toate aceste ape tulburi, Elena Udrea a ales să-şi lanseze candidatura la Preşedinţia României printr-un marş contra premierului-candidat Ponta şi a PSD-ului. Nu ştiu câţi susţinători va aduna Udrea în spatele său pentru a defila pe străzile Bucureştiului dar ştiu că vor fi mai mulţi cei care vor privi de pe trotuar sau de la geam întreg alaiul. Udrea riscă să se aleagă cu huiduieli dar poate să trezească şi sentimente de simpatie. Vom vedea!
Avem în faţă mai multe piese de puzzle. Cine va reuşi să le lege logic îşi va netezi drumul spre Cotroceni iar noi vom afla cine trage acum sforile. Dacă firul logic îl va descoperi electoratul, atunci vom vota în interesul nostru şi nu al lor.
written by Ioan Rotundu
Asaltul celor din PSD asupra actualei conduceri a Consiliului Judeţean Botoşani a eşuat. Ovidiu Portariuc, duşmanul de moarte al lui Florin Ţurcanu, preşedintele CJ, îşi făcuse socoteala că prin atragerea consilierului judeţean liberal, respectiv fostul miliţian Dumitru Zmău şi a consilierului PP-DD Dorin Ciuştea, cărora le-a promis funcţiile de vicepreşedinte, va forma în CJ o majoritate favorabilă PSD-ului, capabilă să-l blocheze pe preşedintele Ţurcanu în a lua anumite decizii.
Numai că Florin Ţurcanu s-a prins ce jocuri pune la cale Portariuc şi i-a încurcat socotelile. Plecând în concediu de odihnă pentru anul 2013 şi 2014, Ţurcanu va lipsi de la preşedinţia CJ până pe data de 24 noiembrie. Va reveni după ce numele noului preşedinte al României va fi cunoscut.
Ţurcanu speră ca Victor Ponta să nu fie ales preşedinte. Dacă va fi aşa, PSD-ul va intra în vrie politică, vor începe răfuielile şi teama de puşcărie îi va determina pe mulţi social-democraţi să se pună la adăpost părăsind PSD-ul.
Într-o astfel de conjunctură, la Botoşani, Ovidiu Portariuc va bate în retragere şi nu va mai îndrăzni să-i schimbe pe actualii vicepreşedinţi. Dealtfel, dacă Ponta nu va fi ales preşedinte, consilierii locali şi judeţeni care au migrat acum spre PSD sau s-au declarat independenţi vor căuta să se spele de păcate revenind de unde au plecat, dacă vor mai fi primiţi.
Mai există şi varianta ca Ordonanţa privind migrarea politică a primarilor şi consilierilor să nu treacă în Senat sau să ajungă la preşedintele Băsescu care s-o conteste la Curtea Constituţională până la alegerile Prezidenţiale. Căderea ordonanţei ar însemna ca toţi consilierii plecaţi să revină la partidul mamă şi, astfel, PSD-ul să piardă toate majorităţile câştigate prin consiliile locale.
Este greu de anticipat cum se va sfârşi cu migraţia politică dar până una, alta preşedintele Ţurcanu s-a asigurat că până la venirea sa din concediu, respectiv 24 noiembrie, structura conducerii CJ va rămâne cea actuală, spre disperarea celor din PSD.
written by Ioan Rotundu
Trecerea lui Iohannes Klaus prin Botoşani, candidatul PNL la Preşedinţia României, n-a prea impresionat. Primit de vreo două mii de botoşăneni, aduşi din comunele judeţului de către primarii PNL şi PDL care au avut curajul de a sfida PSD-ul, candidatul s-a comportat natural, prietenos şi fără ifose de mare vedetă politică.
Mult mai nepotrivit cu evenimentul a fost atitudinea celor doi lideri ai Alianţei Creştin Liberale. Florin Ţurcanu, îmbrăcat în costum popular, a ţinut să se disculpe că el nu este baron local. Lacrimogen, el s-a plâns de atitudinea agresivă a celor din PSD. Şi mai lacrimogen, Cătălin Flutur i-a avertizat pe cei prezenţi că riscăm să trăim o lungă noapte Ponta, dacă botoşănenii vor vota cu Iohannes Klaus.
Impactul vizitei lui Klaus în judeţul considerat a fi fieful socia -democraţiei n-a fost unul de proporţie. Mediatizarea evenimentului în presa locală s-a făcut la nivel de ştiruţe iar accentul s-a pus pe cuvintele care fac senzaţie şi nu pe conţinutul întregului discurs.
În locul unui miting în aer liber, organizatorii au preferat spaţiul închis al sălii de spectacole din Casa sindicatelor. Şi mai de înţeles a fost decizia luată de Ţurcanu şi Flutur ca oaspetele candidat să fie dus pentru o înregistrare la studioul televiziunii Somax, post încă fără audienţă ridicată la nivel de municipiu Botoşani şi fără receptare în judeţ.
Nu cred că până la alegerile din 2 noiembrie Klaus va mai călca prin Botoşani. Faptul că el a fost primit la nivel de municipiu, fără a trece măcar prin principalele localităţi urbane din judeţ iarăşi mi se pare o lipsă de mobilizare. Nu ştiu de ce dar înclin să cred că această vizită a fost tratată ca o obligaţie de partid pe care s-a vrut repede bifată pentru a nu mai da bătăi de cap liderilor locali.
Cu atitudinea lacrimogenă a lui Ţurcanu şi Flutur, Klaus nu va obţine prea multe voturi din partea botoşănenilor. Doar o campanie electorală energică, plină de viaţă, bătăioasă şi chiar agresivă ar putea să-i trezească pe botoşăneni din hipnoza în masă indusă de postul Antena 3.
Dacă în campanie, Elena Udrea va ajunge pe la Botoşani, sunt convins că va impresiona mai mult decât Klaus. Cel puţin în media locală va fi zugrăvită cu mai multă vervă, mai mult nerv jurnalistic.
written by Ioan Rotundu
L-am urmărit şi eu duminică seară, în emisiunea Sorinei Matei, pe jurnalistul Robert Turcescu. Arăta ca un om în pragul nebuniei şi prea religios în declaraţie ca să fie cu adevărat un ofiţer de informaţii sub acoperire al Armatei Române. Militarii sunt instruiţi să omoare sau să fie omorâţi. Când eşti în misiune nu ai timp să te gândeşti la Dumnezeu sau la alte recuzite religioase. Eşti călăuzit de un singur gând: cum să-l omori pe cel din faţa ta ca să nu te omoare el pe tine.
Ofiţerii de informaţii sunt militari cu o personalitate foarte puternică, cu un caracter extrem de cerebral, gândesc şi acţionează cu sânge rece iar emoţiile le lipsesc. Duminică seară Robert Turcescu arăta ca un om distrus, refugiat în credinţă cu convingerea că sufletul îi va fi salvat de căderea în păcat, o stare fizică şi psihică total incompatibilă cu cea a unui ofiţer de informaţii acoperit.
Sunt multe semnele de întrebare cu privire la adevăratul său statut de ofiţer de informaţii, dacă joacă teatru sau trece printr-o situaţie dramatică. Personal, care-i urmăresc activitatea jurnalistică de peste zece ani de zile atât la radio cât şi televiziune, cred că Turcescu este victima unui şantaj politic venit din partea unor persoane care se luptă pe viaţă şi pe moarte pentru a fi stăpânii supremi ai românilor. Iar gândul mă duce la Băsescu şi Ponta.
Traian Băsescu a fost un privilegiat al postului Tv B1 şi mai ales al emisiunilor lui Robert Turcescu. Victor Ponta a fost tot timpul tratat de Robert Turcescu ca un paria al actualei politicii româneşti. Prin politica sa redacţională postul Tv B1 şi-a atras eticheta de post băsist şi anti PSD.
Dacă la Antena 3 Băsescu era tocat seară de seară de către toate emisiunile de după-amiază şi noapte. La B1 Tv era tocat Ponta şi PSD-ul. Numai că de la începutul acestui an CNA-ul a început să-i amendeze pe realizatorii emisiunilor B1 Tv cu sume exagerat de mari faţă de atacurile mârşave şi lipsite de orice conţinut jurnalistic ale lui Mihai Gâdea şi Mircea Badea la adresa preşedintelui Băsescu şi a unor magistraţi rămase nesancţionate de CNA.
Doi jurnalişti de la B1 Tv erau mai radicali în atacurile lor la adresa lui Ponta şi PSD: Bădin şi Turceâscu. Pe Bădin l-au eliminat prin dezvăluirea publică a modului în care s-a lăsat mituit de PS-distul Duicu, ajuns acum după gratii pentru trafic de influenţă făcut chiar din biroul premierului Ponta. Rămăsese incomodul Turcescu. Iată că de duminică nici Turcescu nu mai încurcă socotelile lui Ponta cu privire la Preşedinţia României. Înclin să cred că Turcescu este victima colaterală a războiului dintre Băsescu şi Ponta. Şi mai cred că sacrificarea jurnalistului Robert Turcescu este începutul dezastrului pentru Victor Viorel Ponta.
Bătălia Băsescu – Ponta a intrat pe un nou făgaş iar prima victimă a fost să fie Robert Turcescu. În aceste zile vom afla şi de ce a trebuit să fie sacrificat Turcescu.
written by Ioan Rotundu
Primarul Ovidiu Portariuc l-a chemat în judecată pe directorul general al Tele’M Botoşani, Ionuţ Poclid, pe motiv că ia- ştirbit onoarea. Cum poţi ştirbi unui om ce nu are în manifestările sale de caracter, de exprimare a personalităţii voi comenta cu alt prilej. Problema este că Portariuc, pentru promovarea acţiunii şi susţinerea procesului a angajat o casă de avocatură din Bucureşti. Şi aceasta în condiţiile în care, potrivit adresei sale din cererea de chemare în judecată, locuieşte pe aceiaşi scară de bloc cu unul dintre cei mai buni avocaţi botoşăneni. Mă refer la Simona Bosovici, soţul căreia este director comercial la Modern Calor, un motiv în plus pentru Portariuc s-o fi angajat.
De ce-o fi dispreţuit Portariuc avocaţii botoşăneni în favoarea celor din Bucureşti, răspunsul îl găsim într-un lung şir de acţiuni ale sale.
Imediat ce a ajuns primar a solicitat o firmă turcească să facă auditul financiar la societăţile subordonate Primăriei Botoşani, fiind vizate în mod special Urban Serv şi Locativa, deşi în Botoşani sunt firme de audit extrem de bine pricepute la aşa ceva. S-au plătit zeci de mii de euro din banii publici iar auditul n-a constatat deficienţe de natura celor reclamate de Portariuc.
Pentru că şi el şi-a dat seama că a risipit nejustificat banii publici, a cerut firmei turceşti să secretizeze raportul ca să nu ajungă informaţiile la presă. Un alt abuz al primarului, informaţiile de interes public neputând fi secretizate. Pur şi simplu peste un miliard de lei a plecat din bugetul primăriei la firma turcească fără vreo justificare cât de cât.
Deşi în Primăria Botoşani sunt buni specialişti peisagistici şi de urbanism, Portariuc a preferat să ne aducă un specialist neamţ, plătit şi el cu bani mulţi din bugetul primăriei. De ce a fost necesar neamţul? Pentru că Portariuc nu apreciază valorile umane botoşănene şi pentru că el este un dispreţuitor al acestora. Neamţul a luat miile de euro iar noi ne-am ales cu grădina de trandafiri care înfrumuseţa Calea Naţională tăiată şi în locul ei cu nişte pietre.
Două festivaluri de vară a organizat Portariuc, respectiv în 2012 şi 2013. Deşi în Botoşani sunt firme prestigioase şi cu palmares bogat în organizarea unor astfel de evenimente, Portariuc a preferat să lucreze cu firme din Bucureşti. Nu se ştie câţi bani s-au dus în visteria firmelor bucureştene cum nu ştim câţi bani s-au strâns din sponsorizări şi cum au fost ei cheltuiţi dar ştim că Portariuc i-a dispreţuit iarăşi pe botoşăneni.
De curând declara că se duce într-un stat al Federaţiei Americane pentru a studia cum este organizată administraţia locală de acolo. În România cel mai vrednic primar de municipiu reşedinţă de judeţ, apreciat în toată Europa, este Iohannes Klaus de la Sibiu, actual candidat la Preşedinţia României.
De ce o fi vrând Portariuc să studieze administraţia publică locală americană şi nu una românească de succes nu ne-a spus. Dar nici nu se impune ca Portariuc să umble aiurea pentru a studia pe la americani cai verzi pe pereţi albaştri. Municipiul Botoşani în timpul primarului Cătălin Flutur a fost premiat la nivel de ţară pentru modul în care era administrat oraşul de către oamenii din primărie. De ce nu i-o fi folosind Portariuc pe aceşti funcţionari premiaţi pentru competenţa lor profesională? Pentru că-i urăşte pe botoşăneni.
Şi şirul argumentelor poate continua.
written by Ioan Rotundu
Nici bine primarul Ovidiu Portariuc nu operase înlocuirea viceprimarilor Cătălina Lupaşcu şi Eugen Ţurcanu că gura lumii deja făcea speculaţii pe seama înlocuitorilor. Se bârfeşte prin oraş, şi nu numai în mediul politic, că primarul Portariuc are pentru Cosmin Andrei o simpatie aparte. Dacă este să luăm de bună remarca protopopului Lucian Leonte cu privire la simbolistica curcubeului, atunci primarul s-ar părea legat de Cosmin prin curcubeul dragostei.
Bârfitorii aduc chiar şi argumente, cel mai solid fiind acela că primarul a fost părăsit de soţie pe motiv de curcubeu. Dar sunt şi sceptici în această privinţă. Scepticii susţin că primarul nu-i legat de Cosmin prin curcubeu ci prin potrivirea de caracter în afaceri pe seama banilor din buget. Şi în această direcţie bârfitorii aduc drept argument afacerea lui Cosmin Andrei când a cumpărat pomi stradali la un preţ de zece ori mai mare decât cel al pieţei.
Un alt argument care înlătură curcubeul dintre Ovidiu şi Cosmin ar fi Iolanda. Se zice că pe Ovidiu l-ar fi costat ceva euroi ca s-o poată aduce pe Iolanda pe post de consilier personal, fata fiind în proprietatea unui crăpcean priceput în a-şi plasa „marfa” prin saloanele de lux. Cert este că Iolanda îl consiliază pe primar atât în Primăria Botoşani cât şi la Lebăda.
Aşa stând lucrurile, bârfitorii trebuie să se decidă în privinţa şui Ovidiu: ori îi cu curcubeul şi Cosmin, ori cu Iolanda şi gaşca de mafioţi de care pomenea acum un an consilierul Local Gheorghe Iavorenciuc.
Mai complicată este problema celuilalt viceprimar, penticostalul Marius Buliga. Aşa cum am mai comentat, când Buliga a apărut pe listele de consilieri ale PDL, protopopul Lucian Leonte l-a sunat pe Flutur şi i-a cerut socoteală de ce s-a dat cu pocăiţii când a fost botezat creştin ortodox.
N-am ştiinţă dacă protopopul ştie să prepare agheasmă malefică cu care să-i stropească pe păcătoşi dar ştiu că Flutur a pierdut în urma alegerilor funcţia de primar. Acum a venit rândul primarului Ovidiu Portariuc să dea socoteală protopopului de ce a promovat viceprimar un pocăit când, el, fiul lui Gheorghe Portariuc, a fost botezat în cristelniţă pe vremea când purta pelinci şi nu botezat la costumul lui Adam la vârsta când părul pubian acoperă cocoşelul.
Spun aceeaşi bârfitori că dacă protopopul Lucian Leonte va fi văzut ieşind din biroul primarului, atunci Portariuc ori va face o afacere proastă cu Cosmin şi va intra pe fir cei de la DNA, ori Iolanda va descoperi că nu poţi trăi senzaţii tari folosindu-te de acelaşi cocoşel de talie americană în fiecare seară. Cu agheasma malefică nu-i de glumit!
written by Ioan Rotundu
Un război al comunicatelor dintre tinerii PDL şi PSD a dat la iveală cum tinerii pesedişti încă de la primii paşi făcuţi în politică s-au familiarizat cu arta manipulării şi a denigrării muncii altora.
Nu ştiu cine este acest Bogdan Buhăianu ce se prezintă drept preşedintele al tinerilor PSD, dacă are sau nu Bacul, examen care pentru social-democraţi nu mai are nici o valoare educativă, dar cu certitudine habar nu are despre istoria social-democraţiei româneşti şi cine a fost Constantin Titel Petrescu iar dacă îl mai pomenesc şi pe Diamant, beizadeaua socialistă va crede că-i vorba de un instrument de tăiat sticla. Nu-i Bogdan Buhăianu singurul tinerel pesedist lipsit de cultură politică pentru că şi tinerii de la celelalte partide sunt din aceeaşi plămădeală. Buhăianu însă s-a remarcat prin modul în care a manipulat şi deformat meritul muncii unui om.
Ştie aproape tot oraşul că nocturna de pe stadionul municipal, dacă acum există, este meritul lui Eugen Ţurcanu, actual viceprimar PDL. Mai ştie oraşul că primarul Ovidiu Portariuc s-a opus cu înverşunare construcţiei nocturnei şi voia chiar să organizeze un referendum pentru a manipula comunitatea în aşa fel încât să se opună acestei investiţii.
Înverşunarea primarului a fost învinsă de persuasiunea viceprimarului Eugen Ţurcanu şi de Valeriu Iftimie care a alocat banii necesari, urmând a-i recupera de la Primăria Botoşani.
Duminică, 14 septembrie, nocturna a fost inaugurată oficial cu prilejul meciului Dinamo – FC Botoşani. Cu neruşinare şi mult tupeu, primarul Portariuc s-a prezentat în faţa miilor de spectatori şi a tăiat panglica inaugurală, fără a rosti un cuvânt de mulţumire pentru efortul depus de către cei care au muncit, trecând peste reaua sa voinţă.
Tinerii din PDL au considerat că este de datoria lor să mulţumească public lui Eugen Ţurcanu pentru efortul depus în realizarea investiţiei cu care s-a împăunat primarul Port
written by Ioan Rotundu
Când am aflat de la radio despre apariţia la vite a bolii numite „limba albastră” primul gând m-a dus la apariţia unei noi pacoste pe capul crescătorilor de animale care s-ar putea solda cu interdicţia de export de carne în spaţiul Uniunii Europene.
Apoi, am aflat că „limba albastră” nu este o boală care să pună în pericol sănătatea omului şi carnea se poate consuma fără nici un pericol. Ciudat este, mi-au spus medicii veterinari cu care am stat de vorbă şi m-am informat, apariţia acestei boli la ovine, ea fiind o boală specifică bovinelor. Brusc, ovinele s-au lecuit, ele neavând căutare la chinezi precum carnea de vită.
N-a trecut nici o zi de la primul anunţ făcut din judeţul Buzău că şi în alte localităţi buzoiene apăruse boala. Iar din judeţul Buzău a trecut repede în judeţul Prahova, deşi tot medicii veterinari spun că boala nu este molipsitoare şi că ea este transmisibilă doar prin înţepătura ţânţarilor.
Al naibii de ţânţari, au pişcat vaca buzoiană şi au dat fuga în judeţul Prahova să muşte şi acolo nişte nevinovate bovine! Deja cursul evenimentelor mi-a adus aminte de gripa aviară din perioada Guvernului Tăriceanu când ministrul Agriculturii era socialdemocrat-liberalul Gheorghe Flutur. Vă mai amintiţi cum a apărut acea gripă aviară? A fost găsită o amărâtă de pasăre în Deltă, după care imediat s-au molipsit găinile din coteţele localnicilor din judeţul Galaţi.
Echipe de casapi îmbrăcaţi în costume speciale cutreierau gospodăriile oamenilor şi le scotoceau coteţele pentru a găsi păsările şi a le extermina. La început oamenii s-au opus, apoi au descoperit că este o bună sursă de îmbogăţire. Brusc, numărul păsărilor din coteţele gălăţenilor a crescut iar numai bine ce se terminau de răpus găinile dintr-un sat că la televizor se anunţa că s-a găsit o găină moartă de gripă şi în satul vecin.
Cert este că acea molimă de gripă aviară n-a fost molimă ci o speculaţie pe seama unor păsări moarte prin Deltă care a fost transformată într-o afacere financiară pe seama bugetului public. Mulţi s-au îmbogăţit atunci, nu numai gălăţenii ci şi pe la noi, la punctul vamal Stânca, unde un egiptean pricopsit pe la noi, a obţinut de la Direcţia Sanitar-Veterinară Botoşani dreptul de a gestiona punctul sanitar-veterinar din vamă contra unei taxe ce varia în raport de tonajul maşinii. Abdul şi un şef din DSP Botoşani au scos bani frumoşi atunci. Să fie bine primiţi!
Văzând cum ia amploare boala „limbii albastre” m-am interesat din nou pe la medicii veterinari care este şmecheria cu această boală.
Ce am descoperit mi-a tăiat respiraţia. Afacerea este pur politică. Boala „limbii albastre” a apărut după vizita lui Ponta în China. Ponta a promis chinezilor că vor putea importa carne de vită din România. Numai că preţul oferit de chinezi este mai mic decât cel la care se exportă în lumea ţărilor arabe şi fermierii zootehnişti au refuzat să exporte carnea în China.
Undeva în laboratoarele politice ale PSD s-a luat decizia de a se crea o falsă molimă la vite care să-i descurajeze pe arabi să mai accepte carne din România. Poate că planul ar fi reuşit dacă de la nivelul Comisiei Europene nu s-ar fi comunicat că boala nu este periculoasă pentru om că şi nu i se interzice României exportul de carne de vită în ţările UE. Arabii, luând act de aşa o decizie au continuat să importe carne din România, în ciuda faptului că zilnic se anunţa noi focare de „limbă albastră”.
Deocamdată războiul l-au câştigat fermierii zootehnişti şi arabii şi l-a pierdut Ponta şi chinezii. Să vedem ce vor mai inventa laboratoarele PSD-ului ca să poată mânca şi chinezii carne de la vitele românilor iar Ponta să iasă cu obrazul curat faţă de conducătorii comunişti al Chinei prietene doar cu el.
written by Ioan Rotundu
În ziua de 15 septembrie a anului 1959 am păşit în clasa I. Afară era cald iar eu eram îmbrăcat într-o cămăşuţă cu mâneca scurtă, cam uzată dar proaspăt spălată, iar pe cap purtam o bască roşie. Pantalonii erau din doc albastru şi tot scurţi.
După ce am intrat în clasă şi ne-am aşezat în bănci au venit cei de la Sanepid să ne controleze de păduchi. Ne scoteau pe rând în faţa clasei şi ne căutau sub gulerul cămăşii , pe la subţiori şi prin păr.
Scos în faţa clasei, învăţătoarea Maria Vechiu a observat că eu nu purtam uniformă şcolară. A chemat-o pe sora mea, elevă în clasa a V-a şi a întrebat-o de ce eu nu port uniformă şcolară. Ea purta uniforma din clasa a IV-a. Sora s-a justificat că părinţii n-au primit banii de la CAP pentru zilele muncă. Aşa am început şcoala, fără uniforma bleomarin, în cămăşuţă şi pantaloni scurţi de doc.
Ghiozdan n-am avut ci doar o taşcă făcută dintr-o ţesătură de cânepă ceva mai groasă. După ce ne-au căutat de păduchi, învăţătoarea ne-a strigat după catalog şi ne-a înmânat din teancul de manuale de pe catedră câte un abecedar şi o aritmetică. Miroseau a cerneală proaspătă. Învăţătoarea ne-a ţinut apoi un mic discurs, vorbindu-ne despre grija tovarăşilor Gheorghe Ghiorghiu-Dej şi Chivu Stoica de a avea toţi manuale noi. Ne-a arătat un tabloul pe perete şi ne-a spus că el este tovarăşul Dej, cel care are faţă de noi o grijă părintească. Ne-a mai atras atenţia să nu uităm cine este cel din tablou pentru că vor veni nişte tovarăşi care ne vor întreba cine este cel din tablou şi să n-o facem de ruşine să nu ştim a răspunde.
Toate acestea ne-au dispărut din cap după cele trei ore a primei zile de şcoală când, adunaţi ciopor, noi băieţii ne-am dus la Jijia să facem baie, apa fiind încă destul de caldă.
După primul trimestru de şcoală ştiam deja cine este tovarăşul Dej şi cum a fost el chinuit de capitaliştii cei răi prin închisoare, ştiam cine este primul secretar de raion şi de regiune. Dealtfel, dacă se întâmpla să nimerim, noi elevii de clasa I-a, într-un grup de oameni maturi, în general duminica şi la sărbători, eram întrebaţi cine este conducătorul ţării, de raion şi regiune iar dacă nu ştiam eram consideraţi cam slăbuţi cu ţinerea de minte.
Pentru început n-am simţit mirosul de cerneală pentru că scriam doar cu creionul. Făceam bastonaşe şi cârliguţe iar de ieşea vreo unul strâmb imediat îl ştergeam cu guma. Când a venit rândul tocului şi a călimării cu cerneală, tăşcuţele noastre erau numai pete de cerneală. Nici caietele nu scăpau de câte o baie cu cerneală, mai ales când ne fugăream prin clasă şi răsturnam călimara cu cerneală aflată într-un locaş special amenajat pe partea superioară a băncii.
Dacă bunicii şi părinţii mei au început şcoala cu plăcuţe de ardezie şi noi cu caiete şi creion, acum la clasa I-a au apărut tăbliţele electronice. Ştiu din povestite cam ce emoţii au avut bunicii şi părinţii noştri în primul an de şcoală, ştiu cum m-am simţit eu în prima zi de şcoală dar sincer să fiu îmi este greu să-mi imaginez ce-o fi simţit elevii de clasa I-a care în loc de manuale vor primi o tăbliţă electronică.
Sunt antropologi care susţin că în timp copii noştri, copii copiilor noştri, nu vor mai cunoaşte scrierea şi cititul de mână. Dealtfel, în anumite provincii şi localităţi din SUA, unde se învaţă de mai mult timp după tăbliţe electronice elevii nu mai ştiu să scrie de mână.
Noi suntem mai avansaţi. Nu numai că sunt elevi care nu ştiu să scrie de mână dar se poate inntra la facultate fără să mai obţii Bacul. Avem în această evoluţie dovada spiralei istoriei culturii şi civilizaţiei umane. Cu mii de ani în urmă scribii scriau numai cu un singur fel de caractere, considerate a fi de tipar. Scrierea de mână a apărut mult mai târziu. Iată că a venit vremea ca scrierea de mână să dispară în favoarea celei de tipar. Personal cred că va veni perioada când ne vom întoarce nu numai la scrierea de mână dar şi la cititul cărţilor tipărite pe suport. Dacă nu pe hârtie pe un înlocuitor al acesteia.
written by Ioan Rotundu
După ce ne-a ameninţat cu un urbanism de tip nemţesc şi ne-am pricopsit cu nişte bucăţi de stâncă presurate de-a lungul Căii Naţionale, după ce ne-a ameţit de cap cu o înfrăţire a unei importante localităţi din vestul SUA şi nu ne-am mai înfrăţit cu nimeni, iată că primarul Ovidiu Portariuc a adus în Botoşani o iniţiativă portugheză.
Cu ceva timp în urmă, un primar dintr-o localitate portugheză a avut inspiraţia de a acoperi o stradă cu umbreluţe multicolore. Iniţiativa sa a fost imediat preluată prin oraşele Europei, ajungând şi în România.
N-am habar pe unde a văzut primarul Portariuc, în România sau aiurea, cum arată o stradă acoperită cu umbreluţe dar a preluat moda şi la Botoşani. Şi iarăşi n-am habar a cui a fost ideea ca umbreluţele să fie colorate în culorile curcubeului, ceea ce a fost repede remarcat şi apreciat, făcând înconjurul ţării pe Internet.
Strada aleasă să fie acoperită cu umbreluţe a fost porţiunea din Centrul Vechi cu pornire de la restaurantul Cetatea Veche şi până în apropierea bisericii Uspenia. Efectul de culori ale curcubeului a atras atenţia şi preoţilor care, prin vocea protopopului Lucian Leonte, i-a cerut primarului cu fermitate să renunţe la umbreluţe pentru că ele sunt un simbol al comunităţii gay. Mai exact, susţine protopopul Leonte, culorile curcubeului sunt culorile homosexualilor.
Să mă scuze părintele protopop şi să-mi ierte ignoranţa dar eu ştiam că apariţia curcubeului este ceva sfânt, ceva benefic pentru credincioşi şi nicidecum o mândrie a comunităţii homosexualilor. În Biblie stă consemnat că semnul pe care Dumnezeu i l-a dat lui Noe de a oprit potopul a fost tocmai apariţia curcubeului, semn că mânia lui Dumnezeu asupra Pământului a încetat şi odată cu ea toate nenorocirile create de potop.
Două motive ar fi avut protopopul să se supere pe umbreluţele aşezate în culorile curcubeului şi să-l someze pe primar să renunţe la simfonia acestor culori care dădeau o notă de originalitate Centrului Vechi al Botoşanilor.
Primul motiv este pur speculativ şi aparţine de comportamentul preoţilor. Eu ştiam că preoţii catolici au probleme cu homosexualitatea, mai ales cu înclinaţii pedofile. Preoţii ortodocşi fiind căsătoriţi, nu sunt atraşi de plăcerile fraţilor lor catolici. Dacă părintele protopop nu rezistă unor tentaţii, asta nu înseamnă că o întreagă comunitate formată din peste 140 mii de locuitori trebuie privaţi de plăcerea de a privi la ceva pictat în culorile curcubeului.
Personal aş da mai mult credit celui de-al doilea motiv. Ştiind părintele protopop simbolul biblic al apariţiei curcubeului, adică sfârşitul nenorocirilor, a crezut că stă în obligaţia sa de a-i atenţiona pe botoşăneni, prin cerinţa sa către primarul Portariuc de schimbare a aranjamentului coloristic al umbrelelor, că nenorocirile lor n-au luat sfârşit. Mulţumim, părinte, am priceput aluzia! Câtă vreme primarul Botoşanilor va fi Portariuc iar la guvernare PSD-ul, curcubeul vestitor de sfârşit de nenorociri nu are cum să apară. Şi mai are un mesaj interzicerea apariţiei curcubeului, unul legat de arginţii lui Iuda. Dacă Portariuc vrea ca noi să mai vedem curcubeul, să mai aloce de la buget ceva bani către Protopopiat şi atunci părintele Leonte se va îmbuna şi va vedea cu alţi ochi culorile curcubeului.
Până când curcubeul va răsări şi pentru noi, deocamdată, graţie părintelui protopop Lucian Leonte am devenit celebri în toată România. De parcă nu la Caracal s-ar fi răsturnat vestita căruţă, ci la Botoşani.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments