Blogul lui Rotundu

Actorul Florin Aioniţoaie, directorul teatrului de păpuşi „Vasilache” este ameninţat că demiterea din funcţia deţinută. Decizia de a fi destituit aparţine Consiliului Local Municipal Botoşani, instituţia teatrală aflându-se în subordinea şi coordonarea Primăriei Botoşani. Demiterea sa din funcţia de director a devenit publică după ce pe blogul acestuia a fost postat un material extrem de critic la adresa viceprimarului PSD Cosmin Andrei. Cum în momentul de faţă PSD are o majoritate în CLM, consilierii locali pot oricând să voteze eliberarea lui Aioniţoaie din funcţia de director.
Cum de s-a ajuns la o astfel de situaţie critică, mai ales că Aioniţoaie şi-a reînnoit de curând mandatul în urma unui examen susţinut în faţa unei comisii formată chiar din consilierii locali? Se pare că la „Vasilache” atmosfera dintre director şi restul colectivului s-a degradat de ceva timp dar în ultima perioadă s-a acutizat.
Când am aflat că se intenţionează schimbarea lui Aioniţoaie din funcţia de director m-am interesat şi dacă această decizie ar fi una corectă sau pur politică, una de răzbunare a viceprimarului pentru că a fost criticat de cel care ar fi trebuit să-l recunoască de „naş”, de vreme ce este în subordinea sa.
Aşa am aflat că la teatrul de păpuşi există o atmosferă tensionată între director şi păpuşari. Actorul Aioniţoaie are un comportament cam brutal faţă de angajaţii instituţiei, îi ameninţă, convoacă şedinţe peste şedinţe fără vreo utilitate a acestora, se consideră cea mai luminată minte şi are pretenţia de a fi tratat ca având drept de viaţă şi moarte asupra celor cărora le este şef.
Aioniţoaie are acelaşi comportament şi faţă de colegii săi actori de la teatrul „Mihai Eminescu”, unde este angajat şi unde joacă pe scenă din an în Paşti.
Încrezut, orgolios peste măsură, şi lipsit de maniere în relaţiile cu colegii de muncă, crezându-se de o inteligenţă superioară şi de un talent de excepţie, în realitate Florin Aioniţoaie a dovedit că joacă rolul ţiganului ajuns din soldat sergent.
Nu am citit acel text critic la adresa viceprimarului Andrei, dar cei care l-au citit susţin că limbajul folosit îl descalifică pe Aioniţoaie ca actor, ca om de scenă şi se află în totală disonanţă cu pretenţiile sale de intelectual superior celor din jur.
Acum trei ani am realizat un reportaj despre modul în care directorul Florin Aioniţoaie s-a luptat cu evreii care pretindeau că sunt moştenitorii clădirii în care funcţionează teatrul de păpuşi. Lupta sa s-a finalizat de curând prin recunoaşterea de către judecători că imobilul este proprietatea statului şi nu poate fi retrocedat. Acum sunt voci care neagă rolul jucat de Aioniţoaie în derularea acestui proces câştigat în favoarea Primăriei Botoşani.
Rămân la convingerea că dacă acest imobil a rămas în patrimoniul primăriei se datorează în cea mai mare parte lui Aioniţoaie, cel care a continuat acţiunea juridică începută de fostul director Valentin Dobrescu, finalizând-o cu succes.
Numai că acest succes nu poate justifica comportamentul directorului să-şi sfârşească mandatul de manager înainte de expirarea legală a contractului. Orgoliile profesionale sunt bune numai dacă sunt folosite justificat şi cu abilitate, atrăgând simpatii şi nu dispreţ.
Dacă lucrurile stau aşa cum mi-au fost prezentate de către persoane cunoscătoare ale personalităţii lui Florin Aioniţoaie şi în alte manifestări decât cele afişate pentru a-şi crea o imagine publică care să-l avantajeze, atunci Florin să-şi poarte singur crucea. Deja în jurul său s-a creat un gol şi nu cred că-l va ajuta cineva dacă viceprimarul Cosmin Andrei va dori cu adevărat să-l schimbe din funcţia de director. Riscă să iasă pe uşa teatrului în corul de huiduieli ale angajaţilor acum nemulţumiţi de comportamentul său de şef.

written by Ioan Rotundu