Blogul lui Rotundu

La editorialul din ediţia de ieri, 27 octombrie, intitulat „Crucea” părintelui bucecean Vasile Cojocaru a fost postat un comentariu veninos la adresa preotului cărturar Ioan Canciuc. Ca să înţeleagă mai bine cititorii încotro bat şaua să priceapă iapa, redau integral acest comentariul postat: „Renumitul preot si \”arturar\” Ioan Canciuc, de la Dangeni, (preot cu Seminarul, trecut apoi pe la catedra pana cand s-a descoperit ca nu are studii in domeniu, apoi ca activist de partid-o fi fost si ceva informator si hirotonisit dupa Revolutie- o greseala a Mitropoliei). D-le Rotundu aveti unele sabloane in ce priveste relatia cu religia in general. Este pacat ca nu studiati mai bine istoria. De pilda este usor de aflat ca aveti dreptate in parte la afirmatia cu anul 1054. In Bizant (Imperiul Romeilor), cultura religioasa a poporului era mult mai dezvoltata decat in ziua de azi si intr-adevar in Occident se termina perioada neagra a istoriei.”
Comentariul este vădit duşmănos, plin de invidie profesională şi aparţine unei persoane frustrate. Dealtfel, de la IP 92.84.173.48 sunt frecvent postate comentarii prin care se încearcă deformarea realităţii în favoarea religiei creştin-ortodoxă. Ştim de la alţi cititori comentatori că acest IP aparţine unui cunoscut preot şi am rămas surprins să iau act de atacul acestuia la adresa cucernicului său frate Canciuc.
Preotul Ioan Canciuc este dublu licenţiat, respectiv în filologie şi teologie, fapt confirmat şi de către istoricul Gheorghe Median din cadrul secţiei de memorialistică a Muzeului Judeţean Botoşani prin articolul intitulat „Preot Ioan Canciuc: „Protopopiatul Dorohoi – Contribuţii monografice asupra aşezărilor, bisericii şi învăţământului” publicat la 10.10.2013 în revista botoşăneană de cultură Luceafărul.net şi din care cităm: „Acest fapt nu este însă întâmplător, dacă avem în vedere că autorul, licenţiat în filologie şi teologie, este un reputat cercetător ştiinţific, autor a numeroase lucrări cu caracter istoric, numele său figurând printre autorii Dicţionarului toponimic al României – seria Moldova, elaborat de Institutul de Filologie „Al. Philippide” al Academiei Române, din Iaşi.”
Este incontestabil faptul că preotul Canciuc este deja o personalitate recunoscută în lumea ştiinţifică a cercetărilor cu caracter istoric.  Intenţionat autorul comentariului insinuează că preotul, înainte de decembrie 1989 ar fi lucrat la catedră, fără a avea studii corespunzătoare, apoi activist de partid şi chiar informator al Securităţii. Da, am convingerea autorul acestui comentariu a fost informatorul Securităţii şi că şi-a turnat creştinii veniţi la spovedanie dar nu am aceeaşi convingere şi pentru părintele Canciuc.
Fariseic, comentatorul susţine că hirotonisirea lui Canciuc a avut loc după Revoluţie şi dintr-o greşeală a Mitropoliei. Canciuc a fost hirotonisit înainte de 1989, Revoluţia prinzându-l slujind la biserica din Dângeni. Acum este preot la parohia satului Strahotin şi a ridicat o mândreţe de biserică cum rar se poate vedea prin judeţul Botoşani.
În ce priveşte munca sa de cercetare ştiinţifică în domeniul istoriei, prin lucrările realizate a fost recunoscut ca fiind un medievalist de primă mână. Ca cercetător istoric a efectuat cercetări şi în domeniul istoriei creştinismului ortodox, sub semnătura sa fiind editate trei monografii extrem de valoroase privind istoricul bisericilor din protopopiatele Săveni, Darabani şi Dorohoi. Părintele a declarat clar că nu va scrie niciodată o monografie a bisericilor din Protopopiatul Botoşani pentru că nu poate colabora cu părintele protopop Lucian Leonte.
Personalitatea preotului cărturar (eu l-am etichetat pentru prima oară „preot cărturar” şi mă mândresc că am folosit acest epitet) este extrem de puternică iar meritele sale ştiinţifice atât de evidente că veninul pe care ar încerca să-l împroaşte asupra sa comentatorul nu-i poate umbri meritele. Regretabil este că un slujitor al bisericii nu şi-a putut înfrâna invidia şi l-a atacat absolut nemeritat pe cel care ar fi trebuit să-l respecte şi să-i poarte recunoştinţă pentru modul în care promovează credinţa ortodoxă.

written by Ioan Rotundu