Oct 14

Actorul Florin Aioniţoaie, directorul teatrului de păpuşi „Vasilache” este ameninţat că demiterea din funcţia deţinută. Decizia de a fi destituit aparţine Consiliului Local Municipal Botoşani, instituţia teatrală aflându-se în subordinea şi coordonarea Primăriei Botoşani. Demiterea sa din funcţia de director a devenit publică după ce pe blogul acestuia a fost postat un material extrem de critic la adresa viceprimarului PSD Cosmin Andrei. Cum în momentul de faţă PSD are o majoritate în CLM, consilierii locali pot oricând să voteze eliberarea lui Aioniţoaie din funcţia de director.
Cum de s-a ajuns la o astfel de situaţie critică, mai ales că Aioniţoaie şi-a reînnoit de curând mandatul în urma unui examen susţinut în faţa unei comisii formată chiar din consilierii locali? Se pare că la „Vasilache” atmosfera dintre director şi restul colectivului s-a degradat de ceva timp dar în ultima perioadă s-a acutizat.
Când am aflat că se intenţionează schimbarea lui Aioniţoaie din funcţia de director m-am interesat şi dacă această decizie ar fi una corectă sau pur politică, una de răzbunare a viceprimarului pentru că a fost criticat de cel care ar fi trebuit să-l recunoască de „naş”, de vreme ce este în subordinea sa.
Aşa am aflat că la teatrul de păpuşi există o atmosferă tensionată între director şi păpuşari. Actorul Aioniţoaie are un comportament cam brutal faţă de angajaţii instituţiei, îi ameninţă, convoacă şedinţe peste şedinţe fără vreo utilitate a acestora, se consideră cea mai luminată minte şi are pretenţia de a fi tratat ca având drept de viaţă şi moarte asupra celor cărora le este şef.
Aioniţoaie are acelaşi comportament şi faţă de colegii săi actori de la teatrul „Mihai Eminescu”, unde este angajat şi unde joacă pe scenă din an în Paşti.
Încrezut, orgolios peste măsură, şi lipsit de maniere în relaţiile cu colegii de muncă, crezându-se de o inteligenţă superioară şi de un talent de excepţie, în realitate Florin Aioniţoaie a dovedit că joacă rolul ţiganului ajuns din soldat sergent.
Nu am citit acel text critic la adresa viceprimarului Andrei, dar cei care l-au citit susţin că limbajul folosit îl descalifică pe Aioniţoaie ca actor, ca om de scenă şi se află în totală disonanţă cu pretenţiile sale de intelectual superior celor din jur.
Acum trei ani am realizat un reportaj despre modul în care directorul Florin Aioniţoaie s-a luptat cu evreii care pretindeau că sunt moştenitorii clădirii în care funcţionează teatrul de păpuşi. Lupta sa s-a finalizat de curând prin recunoaşterea de către judecători că imobilul este proprietatea statului şi nu poate fi retrocedat. Acum sunt voci care neagă rolul jucat de Aioniţoaie în derularea acestui proces câştigat în favoarea Primăriei Botoşani.
Rămân la convingerea că dacă acest imobil a rămas în patrimoniul primăriei se datorează în cea mai mare parte lui Aioniţoaie, cel care a continuat acţiunea juridică începută de fostul director Valentin Dobrescu, finalizând-o cu succes.
Numai că acest succes nu poate justifica comportamentul directorului să-şi sfârşească mandatul de manager înainte de expirarea legală a contractului. Orgoliile profesionale sunt bune numai dacă sunt folosite justificat şi cu abilitate, atrăgând simpatii şi nu dispreţ.
Dacă lucrurile stau aşa cum mi-au fost prezentate de către persoane cunoscătoare ale personalităţii lui Florin Aioniţoaie şi în alte manifestări decât cele afişate pentru a-şi crea o imagine publică care să-l avantajeze, atunci Florin să-şi poarte singur crucea. Deja în jurul său s-a creat un gol şi nu cred că-l va ajuta cineva dacă viceprimarul Cosmin Andrei va dori cu adevărat să-l schimbe din funcţia de director. Riscă să iasă pe uşa teatrului în corul de huiduieli ale angajaţilor acum nemulţumiţi de comportamentul său de şef.

written by Ioan Rotundu

Oct 11

Joi, săptămâna ce tocmai a trecut, am fost din nou invitat de către Tele’M Botoşani pe post de comentator în emisiunea moderată de jurnalistul Ionuţ Poclid. Invitaţi au fost liberalul Viorel Coman şi social-democratul Cosmin Andrei, proaspăt revenit în funcţia de viceprimar de Botoşani.
În fond, emisiunea a fost una electorală iar cei doi trebuiau să demonstreze botoşănenilor de ce ar trebui votat preşedinte Iohannes Klaus sau Victor Ponta. N-am ştiu că emisiunea are rol electoral pentru că dacă ştiam acest lucru nu participam. Astfel de emisiuni sunt  plătite şi eu nu pot accepta să particip la dezbatere sancţionând prin comentarii numai partea care n-a plătit emisiunea şi să-l protejez pe cel care a cumpărat spaţiul de emisie.
Spre norocul meu, Ionuţ Poclid nu este moderatorul care să pună pumnul în gură invitaţilor, aşa că şi eu am putut să comentez cu aceeaşi tentă critică afirmaţiile ambelor părţi.
În primul rând am constatat că liberalul Viorel Coman a venit nepregătit pentru o astfel de emisiune. N-a demonstrat că ar cunoaşte programul cu care Klaus candidează la Preşedinţia României şi mai ales n-a demonstrat că ar cunoaşte punctele slabe, nevralgice ale contracandidatului Victor Ponta.
Nu Coman este vinovat că s-a prezentat nepregătit la o astfel de emisiune ci cei de la Alianţa Creştin Liberală care se ocupă de imaginea şi desfăşurarea campaniei electorale a candidatului Iohannes Klaus. Nu i-au furnizat materiale informative, nu l-au instruit cum să procedeze când discuţia alunecă spre subiecte care nu au legătură directă cu candidatul dar care pot arunca îndoieli în sânul electoratului cu privire la susţinătorii lui Klaus.
În schimb, adversarul său Cosmin Andrei  a venit în emisiune cu un întreg dosar cuprinzând materiale cu date concrete despre acţiunile Guvernului Ponta, cu iniţiativele acestuia la nivel de judeţ Botoşani, cu măsuri concrete pe care le va întreprinde dacă va fi ales preşedintele ţării.
Mult mai abil decât Coman, Andrei a împins discuţia mai mult spre realizările Guvernului Ponta şi blocând adversarului orice posibilitate de a aduce în discuţie şi sacrificiile la care este supus poporul român sub guvernarea PSD, la valul de impozite şi taxe noi introduse, la lipsa investiţiilor, la creşterea şomajului şi mai ales la avalanşa de acte de corupţie şi furturi din banul public ceea ce situează Guvernul Ponta ca cel mai corupt guvern postdecembrist dar şi din istoria modernă a României.
Una peste alta, social-democratul Cosmin Andrei a reuşit să-i facă pe mulţi dintre cei care au urmărit emisiunea şi care sunt „abonaţii” Antenei 3 să se simtă mândri că susţin candidatura lui Ponta.
Cosmin Andrei face parte dintr-o nouă generaţie de politicieni, alături de şeful său politic şi administrativ Ovidiu Portariuc, de senatorul Doina Federovici şi alţii. Aceşti tineri înregimentaţi în PSD sunt veriga intermediată între rinocerii  proveniţi din comunism şi beizadele lor care au primit în familie o educaţie comunistă cosmetizată cu elemente democratice, acele elemente care să le folosească lor şi nu comunităţii.
Altfel spus, Cosmin Andrei, Ovidiu Portariuc sunt ostaşi credincioşi beizadelelor politice gen Ponta, Dragnea, formaţi şi educaţi politic de Ion Iliescu şi Adrian Năstase, rinoceri comunişti.
Sunt convins că Andrei nu conştientizează cât rău îşi face şi face celor din jur susţinând politica unui partid care a participat din plin la devalizarea economiei ţării, la promovarea urii sociale, la manipularea conştiinţei naţionale, la menţinerea sărăciei şi privarea tinerilor de o educaţie europeană tocmai pentru a putea stăpâni aceste segmente de alegători. Eu îl consider că ceea ce face o face din onestitate şi credinţa că face un lucru bun pentru că nimeni, la nivelele sale de educaţie de până acum, nu l-a învăţat să discearnă neghina de grâu, minciuna şi ipocrizia politică de interesul comunitar şi naţional.
Cu fiecare zi ce trece, ca membru al PSD, personalitatea lui Cosmin Andrei se degradează şi-l va transforma într-o beizadea politică care se va căli într-o luptă politică dominată de minciună, ipocrizie, ură şi corupţie. Iar dacă acum mai are nişte semne de întrebare, nişte remuşcări interioare, peste doi, trei ani totul i se va părea că aşa este normal şi că ceilalţi, adversarii săi politici, sunt singurii vinovaţi că partidul său nu poate fura şi corupe la nivelul nevoilor liderilor şi membrilor săi.
Închei cu constatarea, care sper să nu devină o realitate: Cosmine, păcat de tinereţile tale!

written by Ioan Rotundu

Oct 07

Victor Ponta este într-o continuă vervă electorală. El împarte banii din bugetul public cumpărând la vedere zeci şi sute de mii de voturi, în special de la cei care lucrează în sistemul bugetar şi care sunt pensionari.
Prin judeţul Vaslui copii învaţă în bordeie în timp ce sedii noi de şcoală, finalizate în proporţie de 80 sau 90% nu sunt terminate pentru că Guvernul n-a alocat sumele necesare. În schimb, Ponta se arată foarte generos cu mănăstirile şi schiturile pe unde trece pentru a se arăta mulţimii de gură casă adunată acolo cât de ortodox este el. În urma trecerii sale prin aceste schituri şi mănăstiri, conturile acestora se îmbogăţesc cu milioane de lei.
Pe lângă pomenile financiare făcute pe faţă din bugetul public, Ponta a mai iniţiat şi o revizuire va programelor „Prima casă” şi „Prima maşină”. Noutăţile nu-i avantajează cu nimic pe tinerii români care n-au locuri de muncă, dar impactul de imagine pentru Guvernul Ponta şi candidatul la prezidenţiale este maxim. Contracandidaţii săi, mă refer aici la cei care-l concurează cu adevărat, tac şi înghit pe nemestecate toate aceste jocuri de imagine, neluând atitudine şi neexplicând mulţimii manipulate că în fond totul nu-i decât o cacealma electorală.
Mormolocii care se vor la Cotroceni se comportă de parcă ar fi acel şoarece hipnotizat de şarpele care-l va muşca mortal, ei fiind şoarecii iar Ponta vipera pregătită să le dea lovitura finală.
În cazul Lukoil, imixtiunea lui Ponta în ancheta procurorilor a fost făcută la vedere şi printr-o ameninţare extrem de abil mascată în intenţiile şi responsabilităţile guvernului pe care-l reprezintă. Nu este prima dată când Ponta ameninţă voalat procurorii şi judecătorii.
Mormolocii ce se cred candidaţi la Preşedinţia României n-au luat nicio atitudine publică, n-au sancţionat cu vehemenţă amestecul lui Ponta în actul de justiţie, mai ales că ieri procurorii au anunţat ridicarea sechestrului aplicat pe conturile şi bunurile companiei Lukoil.
Mormolocii contracandidaţi ar fi trebuit să ţipe că dacă Ponta se amestecă acum în actul de justiţie, când este doar candidat,  când va ajunge preşedinte ce comportament va avea faţă de instituţiile justiţiei? N-au murmurat niciun protest, lăsând CSM-ul să se descurce cum o putea în a apăra independenţa justiţiei.
Explicaţia lui Ponta că a intervenit pentru a salva locurile de muncă ale celor 3.500 de angajaţi ai Lukoil nu este una sinceră.
În cazul Oltchim, unitate cu vreo două mii de angajaţi, atitudinea sa a fost total contrară. Adică nu i-a păsat! Dacă mormolocii ar fi cu nerv electoral i-ar fi adus aminte că pe muncitorii de la Oltchim i-a abandonat pentru că atunci nu se afla în campanie electorală şi nu avea nevoie de voturi. În cazul Lukoil a încălcat legea, Constituţia, numai să se asigure de ceva voturi în plus.
Mormolocii n-au reacţionat pentru că şi ei speră să se bucure de ceva voturi. Speranţe deşarte! Dacă ar fi sancţionat comportamentul abuziv al lui Ponta ar fi câştigat mai mult din partea românilor care vor un preşedinte care să respecte statul de drept şi nu unul care să se şteargă la fund cu Constituţia.
Cu o asşa campanie electorală, mormolocii care se laudă că-l vor bate pe Ponta nu fac decât să fie consideraţi nişte pămpălăi la care „lauda de sine nu miroase a bine”.

written by Ioan Rotundu

Oct 05

Impostoarea politică senator Doina Federovici a ordonat celor din conducerea PSD ca să nu se încheie nici un contract publicitar cu cei de la Jurnalul. Este vorba de publicitatea pentru campania alegerilor prezidenţiale a candidatului Victor Ponta. Supărarea impostoarei vine de la faptul că reporterul Adrian Marcu a dezvăluit într-un recent articol cum se implică Doina Federovici în sabotarea financiară a Spitalului judeţean Botoşani, folosindu-se de Costel Lupaşcu, un alt impostor medical pus director la CAS Botoşani de către PSD. Se dă de ceasul morţii impostoarea să afle cine este acest Adrian Marcu care a îndrăznit să dezvăluie public jocul de culise pe care-l practică în defavoarea bolnavilor botoşăneni.
Dacă ar fi să-l consultăm pe tradiţionalul moş hâtru reprezentant al inteligenţei ţăranului român, acesta ne-ar putea spune că de atâta carte Doina Federovici s-a scrântit la minte şi nu mai poate afla şi singură cinei ADRIAN Marcu. L-aş contrazice pe moş Gheorghe şi i-aş spune că politicienii din ziua de astăzi nu scrântesc mintea că sunt tobă de carte, ei având diplome cumpărate cu bani furaţi de la cei ce muncesc şi nu  obţinute prin puterea minţii de a învăţa. La ei prostia şi fudulia este atât de mare că dau în gropi şi ziua în amiaza mare.
Dacă impostoarea ar fi acumulat ceva ştiinţă de carte, nu şi-ar mai fi stors acum creierii şi aşa arizi să afle cine este Adrian Marcu. Ca să-i asigur un somn liniştit, o informez de impostoarea noastră ca subiect de drept public că reporterul Adrian Marcu şi-a început cariera jurnalistică prin 1990, semnând mai întâi în Atitudinea. A mai semnat în Curierul iar din 1998 în Jurnalul. Omul s-a pus dezinteresat în slujba comunităţii din care face parte şi semnează numai în acele publicaţii care-i respectă dreptul la libera exprimare şi nu-i cenzurează politic opiniile sau dezvăluirile pe care le oferă spre publicare.
Parafrazându-l pe adâncul cugetător şi înţelept plagiator Victor Ponta: „Fa, Doino, dacă nu-ţi place cum scrie Adrian Marcu, nu-l citi, fa!”
Revenind la decizia Doinei de a ne tăia publicitatea, o informez că tot râul său este spre binele nostru. Neavând contract cu campania lui Ponta, avem libertatea de a ne exprima opiniile despre personalitatea atât de dubioasă şi controversată a acestuia fără remuşcarea că muşcăm mâna celui care ne hrăneşte.
De mult timp Jurnalul nu mai trăieşte pe seama banilor de la partidele politice. Publicitatea pe care o avem contractată cu Google ne aduce suficienţi bani ca să ne acoperim cheltuielile. Mulţumim şi dorim multă sănătate celor peste 8 mii de cititori zilnici care dau clik şi pe bannerele publicitare postate pe site-ul nostru de către Google, fiecare clik aducându-ne în cont câţiva eurocenţi.
Suntem singurul site botoşănean care avem contor public şi a cărui număr de cititori poate fi urmărit din minut în minut. N-am acceptat să plătim taxe pentru a ne feri de filtrele electronice care ni s-au pus de către site-urile care vor să fie pentru presa online un fel de audienţă BRAT la presa scrisă şi nici n-am acceptat să plătim taxă acelor site-uri care oferă la schimb o creştere artificială de IP-uri, falsificând astfel numărul de cititori.
Şi-i mai atragem atenţia impostoarei că cititorii Jurnalului sunt cu o pregătire de la liceu în sus şi nu sunt atraşi de ştirile de trei rânduri referitoare la hoţii, accidente auto, acte de violenţă etc. ci de opiniile pe care noi le prezentam în spaţiul public referitoare la evenimentele politice, economice şi sociale. Suntem citiţi pentru comentariile şi atitudinea luată faţă de principalele probleme cu care se confruntă societatea. Suntem formatori de opinie şi ne bucurăm de credibilitate în ceea ce publicăm, ceea ce nici un alt site botoşănean nu se suprapune pe segmentul nostru de popularitate.
De făcut campanie candidatului PSD Victor Ponta noi tot o să-i facem. Dar în favoarea alegătorilor pentru a-i ajuta să voteze în interesul lor şi al copiilor lor şi nu în interesul găştii de baroni social-democraţi care devalizează acum fără vreo frică faţă de lege bruma de avere a ţării rămasă nefurată până acum.
În ce-o priveşte pe impostoarea politică, îi pregătim o mică surpriză ca un fel de şapou pentru întâmpinarea sărbătorilor de iarnă. Pe curând „Fa, Doino!…”
În ce priveşte calificativul de impostoare politică, am în vedere frauda morală prin care candidaţii USL au ajuns parlamentari, fiind votaţi la hurtă ignoranţi, infractori, corupţi, incompatibili, plagiatori, cercetaţi penal etc. frauda constând în minciună, promisiuni înşelătoare şi denaturarea realităţilor economice şi sociale ale ţării.

written by Ioan Rotundu

Oct 02

În vremurile comuniste, mulţi negri de prin ţările Africii veneau la Bucureşti să se adape sugând la ţâţa socialismului ştiinţific al lui Ceauşescu. Ajunşi la Bucureşti, negrii învăţau mai întâi cuvintele legate de sex, în varianta populară, şi apoi cuvintele jignitoare. Un astfel de negru călătorea cu tramvaiul şi se tot împingea într-o tânără de-a noastră, probabil să vadă dacă nu se ia albul pielei. Tânăra, fără prea multe politeţuri, i-a replicat:
- Ce tot bagi în mine, boule!
Negrul a priceput cuvântul bou dar nu şia cum sună şi femininul, aşa că i-a replicat:
- La tine eu spus bou cu ţâţe!
Nici prin cap nu i-a trecut atunci negrului că el tocmai îmbogăţise limbajul popular românesc cu un nou cuvânt care definea în limbajul african vaca românească ca metaforă folosită de partea bărbătească  la adresa părţii feminine în momente de respect reciproc avantajos.
Ieri, la Botoşani, s-a prezentat un anume Nicolae Ivăşchescu, un fel de mână dreaptă a Elenei Udrea, adică vicepreşedinte al Partidului Mişcarea Populară. Omul a venit înfuriat precum un taur politic de opoziţie care vede în faţă culoarea roşie a socialiştilor lui Ponta. Toată lumea adunată într-o conferinţă de presă ad-hoc se aştepta ca taurul bucureştean, selectat de Lenuţa cea blondă din naştere după criterii numai de ea ştiute, să-i atace dur pe social-democraţi şi să apere cu străşnicie interesele politice ale dreptei.
Spre uimirea tuturor, taurul l-a luat în coarne pe oierul Florin Ţurcanu, scărmănându-i lâna politică mai ceva de cum se face în mod obişnuit cu ragila. Atacurile bucureşteanului la adresa lui Ţurcanu i-a luat prin surprindere pe guguştiucii lui Cristoiu din presa botoşăneană dar, în speranţa că vor primi o fărâmă din fondurile alocate de Udrea pentru campania sa prezidenţială, au acceptat cu toţii situaţia de fapt.
Pentru că rolul „boului” lui Grigore Alexandrescu era ocupat de către taurul venit de la Bucureşti, Mihai Ţâbuleac, preşedintele PMP Botoşani, şi-a asumat rolul de „viţel”, ca nu cumva fabula „Boul şi viţelul” să-şi piardă din valoarea satirică. Iar viţelul Ţâbuleac l-a criticat pe oierul Ţurcanu că în loc să se ocupe de conducerea judeţului şi-a luat concediu. Ce n-au priceput „Boul şi viţelul” este că oierul Ţurcanu şi-a luat concediu pentru a baricada la Botoşani posibilitatea de instaurare a „dictaturii  Ponta”, căutând să le deschidă botoşănenilor ochii minţii şi să nu voteze în dauna propriilor lor interese.
Ciudat, „Boul şi viţelul” ar fi trebuit să aprecieze strategia lui Ţurcanu, cu toţii fiind din partea dreaptă a eşichierului politic românesc, şi nicidecum să-i submineze strategia de campanie.
Îi aduc aminte viţelului de Ţâbuleac că în cei patru ani cât a deţinut funcţia de preşedinte al CJ n-a făcut nimic original, a trăit doar din moştenirea lăsată de Constantin Conţac, el nefăcând altceva decât să cheltuiască banii alocaţi de Udrea. Şi să mai ştie viţelul că din luna mai 2012, când România a intrat sub „dictatura Ponta”, toti banii alocaţi de Udrea  consiliilor judeţene şi primăriilor au fost retraşi de Ponta, aşa că Ţurcanu n-a mai avut ce cheltui aşa cum a avut norocul Ţâbuleac. Şi, cu ocazia asta, chiar îi urez viţelului să nu aibă parte de norocul de care are astăzi Pinalti de la Piatra Neamţ, că riscă să se întâlnească şi el cu blonda Udrea pe holurile DNA-ului.
În această privinţă, oierul Ţurcanu, spre deosebire de viţel poate dormi liniştit. N-are ai călca proprietatea procurorii DNA la ceas de dimineaţă, cum ne-au obişnuit s-o facă.
Respectând nota satirică a fabulei, taurul venit de la Bucureşti s-a transformat la Botoşani într-un inofensiv bou, demonstrând că în faţa roşului PSD de Botoşani nu-i decât un eunuc. Aşa că s-a întors la Bucureşti  conform definiţiei date de negrul african: bou cu ţâţe. Adică, în stil neaoş românesc: vacă!
Părăsind niţel satira fabulei, ne întrebăm la modul serios de ce liderii PMP nu-l atacă pe Ponta şi regimul dictatorial instaurat de acesta în întreaga ţară şi-i atacă pe candidaţii de dreapta? Românii, în istoria recentă, au avut de suferit de pe urma a două astfel de Elene: Elena Lupescu şi Elena Ceauşescu. Iată că din nou ne-a pricopsit cu o Elenă piază rea, pe deasupra şi blondă. Mai turmentaţi ca până la aceste alegeri n-am fost niciodată. S.o rugăm pe mama Omida să dea în ghioc şi să ne spună cu cine să votăm, că Nostradamus n-a fost în stare să ne prevadă viitorul!

written by Ioan Rotundu