Nov 25

În dimineaţa zilei de 25 noiembrie, în cadrul emisiunii „Deşteptarea” de la radio Europa FM la rubrica „Arena lui Tolontan”, jurnalistul Cătălin Tolontan a avut un comentariu legat de actuala luptă împotriva corupţiei. El a avansat teza cum că prin instituţiile cheie ale statului s-ar afla infiltraţi în posturile importante tineri masoni organizaţi într-o grupare hotărâtă să salveze imaginea internă şi externă a României printr-o luptă neiertătoare asupra corupţiei.
Tolonjtan a recunoscut că în urmă cu ceva timp credea că lupta împotriva corupţiei era de fapt o luptă politică şi că „victimele” erau politicienii din tabăra adversă, lăsând să se înţeleagă că era vorba de o răzbunare a preşedintelui Băsescu.
Ca jurnalist de investigaţii ce se consideră, el şi-a dat seama de curând, analizând informaţiile colectate, că lupta împotriva corupţiei nu este una de natură politică şi că o altă forţă a declanşat şi coordonează această luptă.
Ca şi alţi jurnalişti de investigaţie, Tolontan a declarat ieri dimineaţă că lupta împotriva corupţiei ar fi organizată de o grupare masonică formată din tineri care au reuşit să se impună în funcţii importante în instituţiile cheie ale statului cum ar fi DNA, SRI, DIICOT, CSM, ÎCCJ şi altele şi care de vreo doi ani au declanşat o luptă împotriva corupţiei pe mai multe fronturi.
Tolontan consideră că aceşti luptători incoruptibili ar fi bine organizaţi, dovadă că percheziţiile lor se soldează cu reţineri ce sunt repede transformate în arestări iar dosarele lor sunt repede judecate şi soldate cu condamnări la închisoare cu executare.
Cred în constatările jurnalistului Cătălin Tolontan. De vreo trei ani mi-au ajuns la ureche informaţii cum că un grup de masoni şi-au asumat responsabilitatea de a stârpi corupţia din România. N-am dat crezare informaţiilor pentru că ele, cel puţin la acea vreme, nu se legau în nicio formă logică. De Daniel Morar ştiam că este mason dar Koveşi, fiind femeie, nu poate aparţine Masoneriei pentru că femeile nu sunt admise în ordin de către Marea Lojă Naţională  a României. În schimb nu se ştire mai nimic despre soţul ei.
Soţiile de masoni sunt considerate surori dar n-au dreptul nici măcar să intre într-un templu masonic. Pot participa la întrunirile masonice „albe”, adică nerituale, cum ar fi sărbătoarea solstiţiului de vară şi de iarnă.
Dar comentariul lui Tolontan mi-a mai adus aminte de o întâmplare din această vară petrecută la Tg. Ocna. Făceam băi cu apă sărată la bazinul Salinei amenajat sub cerul liber. Condiţii excelente de plajă şi baie. Într-un din zile şi-au făcut apariţia pe marginea bazinului doi funcţionari de la Protecţia Consumatorului Bacău. Un el burtos şi o ea foarte înţepată. Înţepata i-a cerut însoţitorului din partea Salinei să „spele apa că-i prea multă sare”.
Ei conversau pe marginea bazinului, eu mă aflam în bazin la picioarele lor. Alături de mine, în apă, era un personaj simpatic, de vreo 40 de ani. A auzit şi el expresia „spălat apa” şi a râs. Aşa am intrat în vorbă. Nu mi-a spus de unde era şi ce profesie avea dar, aşa cum se întâmplă frecvent, discuţia noastră a alunecat spre politic şi de aici spre corupţie. Ne-am găsit multe puncte comune legat de lupta împotriva corupţiei. Eu am ieşit din bazin la soare şi am considerat dialogul nostru unul obişnuit în astfel de împrejurări.
După vreo câteva zile, când cei de la Protecţia Consumatorului Bacău au închis bazinul pentru schimbarea apei, eram la plajă şi nu mică mi-a fost mirarea să constat că şezlongul meu a devenit vecin cu cel al personajului cu care mă întâlnisem în bazin în ziua cu „musafirii nepoftiţi” de la PC Bacău. Vecini de şezlong o zi întreagă, am discuta între pauzele de barie, din nou despre politică şi corupţie. Pe la amiază, în zona de plajă şi-a făcut apariţia o echipă de ştiri de la Tv Oneşti care aflaseră de închiderea bazinului şi voiau să afle cauzele închiderii. Din curiozitate profesională le-am dat târcoale pentru a vedea cum îşi exercită profesia. Am scris atunci un reportaj pe site-ul Jurnalului care poate fi citit şi acum.
Vecinul de şezlong a fost atent la mişcările mele şi m-a luat direct „nu cred că mă înşel, lucraţi în media, poate jurnalist”. I-am confirmat supoziţia iar dialogul nostru a deveni şi mai interesant. Omul vorbea cu patimă despre lupta împotriva corupţiei şi susţinea că marea corupţie încă nu a fost decapitată. Seara, la plecare, când s-a îmbrăcat am observat pe geaca sa „tip Cristoiu” o insignă care-mi era cunoscută. I-am spus şi eu direct: „Sunteţi Fiul Văduvei!” A râs şi ne-am despărţit amical, nu înainte de a-mi repeta că presa ar trebui să joace un rol important în lupta contra corupţiei dar din păcate nu este alături de cei care se luptă cu ea.
Poate că personajul meu făcea parte din gruparea de care a vorbit Tolontan, poate a fost o pură coincidenţă de care ieri mi-am adus aminte ascultându-l pe Tolontan. Mai spunea Tolontan că lupta împotriva corupţiei încă n-a ajuns la capii acesteia dar că în curând nume sonore vor ajunge în ancheta celor de la DNA. Păi, Năstase, Hrebenciuc, Andronescu, Cocoş  nu sunt nume sonore? Sau lipseşte numele socrului Sârbu, ginerelui Ponta, preşedintelui Băsescu şi al lascivei Elena Udrea. Se pare că ce rezolvă acum DNA-ul nu mai ajunge să rezolve timpul. Să le ajute Dumnezeu!

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia