Ieri, la Curtea de Apel Suceava, s-a dat pronunţarea în dosarul în care Florin Ţurcanu s-a judecat în recurs pentru infracţiunea de fals intelectual. Decizia judecătorilor, definitivă de această dată, a fost condamnarea lui Ţurcanu la şase luni închisoare cu suspendare şi doi ani şi jumătate termen de încercare. Dacă în interiorul termenului de încercare Ţurcanu ajunge să mai fie judecat şi condamnat pentru orice altă infracţiune, atunci la pedeapsa aplicată i se va adăuga şi cele şase luni închisoare cu suspendare.
Condamnarea îl pune cu funcţia la dispoziţia, ca să nu spun cheremul, prefectului PSD Costică Macaleţ. Potrivit Legii alegerilor locale condamnarea nu-i afectează funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani pentru că nu i s-a aplicat şi pedeapsa complementară de interzicere a exercitării drepturilor civile, respectiv dreptul de a alege şi a fi ales. Conform Statutului aleşilor locali, prefectul poate invoca pierderea respectului şi moralităţii de ales local şi poate dispune eliberarea sa din funcţie şi provocarea de noi alegeri. Numai că potrivit Legii alegerilor electorale locale Ţurcanu va putea candida şi el pentru un nou mandat de preşedinte al CJ, întrunind condiţiile stabilite prin legea invocată.
E drept, nu-i va fi uşor să-şi facă campanie pentru că va fi puternic atacat pe tema infracţionalităţii şi a condamnării sale. Cred că nici PNL Botoşani nu-i va susţine o eventuală candidatură, fiind opriţi de la Bucureşti pentru că ar suna prost susţinerea unui candidat condamnat cu „lucrul bine făcut” al lui Klaus, chiar dacă acesta nu va fi şi preşedintele PNL dar vor fi urmaşii săi.
Efectul condamnării este, aşadar, mai mult în plan moral, dar cum Ţurcanu nu este tipul de caracter care să fie dominat de remuşcări şi să recurgă la gestul necugetat de a-şi curma viaţa de ruşinea şi oprobiul public, ori de pierderea funcţiei şi odată cu ea a privilegiilor, nu este cazul de a ne face griji despre funie şi săpun.
Cândva fruntaş în satul său natal Dracşani, Florin Ţurcanu a fost cuprins de dorinţa de mărire, de a avea putere, de a fi cineva, încălcând cel mai elementar sfat izvorât din înţelepciunea populară: Nu te ridica cizmare mai sus decât calapodul! Pentru Ţurcanu, mirajul politic al ascensiunii pe scara socială s-a dovedit a fi doar o Fata Morgana. A avut o tresărire de succes când a ajuns în fruntea PBL şi parlamentar în Camera Deputaţilor dar n-a ştiut cum să gestioneze aceste victorii şi să-şi consolideze poziţia prin a demonstra echilibru în acţiunile de viitor.
Acest duş rece cu condamnarea la închisoare cu suspendare vine cam târziu pentru el dar nu este şi demolatorul carierei sale. Botoşănenii, ca majoritatea românilor, au tendinţa de a pactiza cu cel ajuns la necaz, oricât de mult rău le-ar fi făcut. Mai mult, chiar sunt în stare să manifeste sentimente de compasiune şi din milă să-i întindă o mână de ajutor. Aceste manifestări colective le am în vedere când afirm că este posibil ca Ţurcanu să obţină un mandat de preşedinte dacă va găsi o cale de a candida iarăşi. Ţurcanu nu se aşteaptă să fie hulit şi exclus din societate, motiv şi pentru prefectul Macaleţ de a medita dacă îl demite sau nu din funcţia de preşedinte al CJ.
În ce priveşte eticheta de infractor care i se va lipi de acum înainte, va trebui să se obişnuiască cu ea. O astfel de etichetă nu mai este demult timp o ruşine, mai ales de când însuşi fostul premier Năstase a intrat oficial în rândul categoriei infractorilor. Aş putea spune că în ziua de astăzi a fi infractor înseamnă a fi în rând cu lumea bună.
În ce-i priveşte pe duşmanii lui Ţurcanu de la PSD, aceştia ar face bine să se abţină de la orice fel de comentarii şi calificative pentru că infractorii cei mai mulţi sunt în partidul lor.
Dacă Florin Ţurcanu a fost condamnat pentru nişte jocuri politice pentru care alţii au fost promovaţi chiar miniştri de rang înalt, cum este Liviu Dragnea baron de Teleorman, nici la nivel de Botoşani lucrurile nu stau altfel. Derbedeul politic social-democratul Răzvan Rotaru, pupila prefectului Costică Macaleţ, este mult mai destrăbălat moral şi infracţional numai că este, cel puţin deocamdată, nepedepsit. Asta nu înseamnă că nu va şi fi! Ieri a fost pedepsit Florin Ţurcanu, răul cel mic, mâine va veni rândul lui Răzvan Rotaru, răul cel mare.
Aş încheia cu un mesaj pentru Florin Ţurcanu. Decât să accepte ca prefectul să-l tolereze în continuare preşedintele CJ ca să-l poată şantaja cum vor fi interesele sale şi ale PSD-ului, mai bine să demisioneze demonstrând că odată cu condamnarea nu şi-a pierdut şi onoarea. Demisionând, ar lăsa loc de bună ziua către botoşăneni!
written by Ioan Rotundu
Ovidiu Portariuc a făcut o declaraţie către presa locală prin care solicită liderilor PNL să îngroape securea războiului şi în anul 2015 să fie pace şi armonie. Este greu de stabilit dacă declaraţia lui Portariuc este în calitate de primar sau de preşedinte executiv al PSD Botoşani. Este greu pentru că şi şeful său politic Victor Ponta declara anul trecut că el în calitate de premier votează pentru exploatarea aurului la Roşia Montana dar în calitate de deputat nu este de acord.
Această dedublare este specifică celor din PSD, de unde şi nedumerirea mea în ce calitate a făcut Portariuc declaraţia. Dar dacă mă gândesc la modul viclean şi ipocrit în care acţionează liderii PSD, atunci cred că am desluşit cum stau lucrurile. Ca primar, Ovidiu vrea pace pentru că, speră el, îi va îmbrobodi pe co-preşedinţii PNL Florin Ţurcanu şi Cătălin Flutur să nu-i mai schimbe pe cei doi viceprimari proaspăt puşi în funcţie de PSD prin mijloace politice frauduloase .
Ca preşedinte executiv al PSD, Portariuc nu s-a angajat la pace pentru că nu-i stă nici în caracter şi nici evoluţia scenei politice din cursul anului 2015 nu-l va lăsa să stea cu braţele încrucişate şi să se uite cum PNL-ul a ajuns la guvernare iar PSD-ul în opoziţie.
Fie ca primar, fie ca preşedinte executiv „Vicleană borbă, Ovidiule!” ai spus, nici tu nu crezi în ea darămite s-o ia de bună şi adversarii politici. Şi cum să creadă adversarii politici ai lui Portariuc în vorbele sale când de mai bine de un an de zile nu face altceva decât să declare public cât de corupt a fost Flutur ca primar al Botoşanilor, cât a furat din banii cetăţenilor şi cum i-a trimis el controale peste controale la Locativa şi reclamaţii pe la toate organele de anchetă.
Cum să-l creadă Florin Ţurcanu când încă-i este proaspăt în minte cum Portariuc şi ai lui i-au cerut directorului de la DSP, Minodora Vasiliu, s închidă Abatorul Dracşani administrat de tatăl său în chiar pragul sărbătorilor de iarnă. Cum să se încreadă Ţurcanu în vorbele lui Portariuc când acesta s-a dus pe la Guvern şi i-a blocat orice demers de a obţine bani pentru investiţii în judeţ.
După tot acest comportament răzbunător, manipulator al opiniei publice şi de discreditare a celor doi vrea acum Portariuc să facă pace? Cum ar putea uita Ţurcanu cum Portariuc l-a umilit pe Viorel Iliuţă cât a fost viceprimar şi cum l-a sabotat ca să demisioneze. Cum ar putea uita Ţurcanu cum l-a sabotat Portariuc pe acelaşi Iliuţă ajuns manager la Spitalul judeţean Botoşani, punându-l pe social-democratul Costel Lupaşcu, incompetentul ce conduce CAS Botoşani, ca să-l boicoteze pe Iliuţă cu finanţarea spitalulu.?
Toate aceste şicane şi altele neamintite nu au cum să aducă pacea solicitată atât de viclean şi ipocrit de Portariuc. Botoşănenii trebuie să cunoască adevărata faţă a celor care conduc PSD-ul şi răul făcut comunităţii judeţene. Sunt demersuri legitime pentru co-preşedinţii PNL, sunt obligaţii morale nu numai politice. Portariuc cere pace ca să se şteargă din memoria individuală şi colectivă a liderilor opoziţiei şi a botoşănenilor toate faptele mârşave puse la cale de PSD.
Nu se poate o astfel de pace, acceptarea ei ar fi o trădare a celor din actuala opoziţie faţă de aşteptările botoşănenilor. Prin alegerea lui Klaus Iohannis ca preşedinte, România a păşit pe un nou drum şi aşteptările românilor la o viaţă mai bună trebuiesc împlinite. Iar împlinirea aşteptărilor lor se va face izolând definitiv din viaţa politică a actualului PSD, un partid al corupţilor, profitorilor şi de protecţie a infractorilor, un partid condus de baronii locali ce sunt mai hrăpăreţi decât medievalii fanarioţi.
Actualii viceprimari sunt o pacoste pentru municipiul Botoşani şi trebuie schimbaţi cât mai repede. Schimbarea lor va fi semnalul începerii operaţiunii de curăţare a societăţii româneşti de ticăloşii adunaţi ciotcă sub umbrela PSD-ului. „Lucrul bine făcut” trebuie să se simtă şi la Botoşani.
written by Ioan Rotundu
În lipsă de cunoştinţe profesionale capabile să elaboreze la nivelul Ministerului Finanţelor o strategie care să asigure sprijin dezvoltării economice prin promovarea investiţiilor, care să asigure reducerea substanţială a evaziunii fiscale fără măsuri care să împiedice dezvoltarea economică, care să permită încasarea la buget a obligaţiilor fiscale într-un procent cât mai mare, actuala ministru Ioana Petrescu a venit în faţa românilor cu o iniţiativă de râsul curcilor dar destul de convingătoare pentru cine are minte să priceapă că domnişoara făcută ministru de Ponta este rău sărăcuţă cu duhul.
Loteria fiscală, crede domnişoara ministru că ar fi salvarea bugetului ţării părăduit de şeful său premierul Victor Ponta prin pomenile electorale făcute în cadrul alegerilor prezidenţiale pe care le-a pierdut într-un mod atât de ruşinos că rând şi câinii vagabonzi când îl văd trecând pe străzile Bucureştiului spre palatul Victoria, loc de unde DNA-ul i-a declanşat numărătoarea inversă de a-l părăsi.
Crede domnişoara că românii nu vor mai pleca din magazine până ce nu vor primi bonul fiscal cu care să participe la tombola organizată lunar de fisc şi să se îmbogăţească luând premiul de 19 mii de euro şi alte premii în valoare totală de aceiaşi sumă.
Domnişoara, venită de la studii din America, habar n-are cum stau lucrurile prin zonele rurale şi cartierele sărace ale oraşelor din România. Mai toţi cumpără pe caiet, adică pe datorie, că nu le ajung banii de la o leafă la alta sau de la un ajutor social la celălalt. De unde bon? Când îşi va achita datoria, patronul de magazin va fi bucuros că a văzut banii nu să mai elibereze şi bon.
Apoi, la o ţară de cel puţin 18 milioane de cumpărători (cifra este numărul votanţilor) un singur şi modest premiu de 10 mii de euro nu interesează pe nimeni. Başca faptul că cei din mediul rural nu vor şti cum să procedeze pentru că sistemul de joc este destul de complicat pentru a fi lesne înţeles de toată lumea şi mai ales să aibă un acces direct şi la îndemână.
Cu aşa Loterie fiscală, domnişoara ministru riscă să rămână fără bani la buget, evaziunea fiscală putând lua amploare prin inventarea de către evazionişti a noi sisteme de fraudare a bugetului prin neevidenţierea în contabilitate şi neplata obligaţiilor fiscale.
Dar nu loteria fiscală a domnişoarei ar trebui să ne îngrijoreze ci intenţia sa de a promova o ordonanţă de urgenţă în baza căreia băncile să fie obligate ca lunar să transmită la ANAF toate datele legate de conturile bancare ale românilor. De ce ar trebui să ştie ANAF-ul ce bani are în cont un salariat la privat, la stat sau aflat în solda guvernului cu ajutor de şomaj sau social? Cică vrea să reducă evaziunea fiscală. Măi, să fie, dar nu salariaţii fac evaziune fiscală ci patronii de firme. Iar pentru patronii de firmă există deja legislaţie cu privire la depunerile şi retragerile de bani din contul personal sau firmă când banca sesizează Direcţia Antifraudă atunci când apar suspiciuni sau s-a depăşit plafonul sumelor stabilite pentru operaţiunile de rutină.
M-am tot gândit de ce ar avea nevoie ANF-ul să ştie ce bani are baba Frăsâna în cont pentru înmormântare sau un biet ţăran care-şi rupe de la gură să strângă un ban să-şi vadă băiatul sau fata la facultate?
Răspunsul nu poate fi decât unul singur. Anual diferite instituţii ale statului cu competenţe în domeniul aplicării amenzilor aplică amenzi de zeci de milioane de lei din care se încasează în jurul a 30%. Apoi, sunt contribuţiile la fondul de sănătate pe care mulţi români nu le plătesc, fiind consideraţi fără venituri.
Din moment ce ANAF-ul va avea acces ,la contul nostru, imediat ce ne vom pricopsi cu o amendă sau cu vreo altă plată către stat, banii de înmormântare din cont vor fi înghiţiţi la buget. Până când ne vom dezmeteci că nu mai avem economii la bană, banii vor fi deja contabilizaţi la veniturile statului. Dacă amenda aplicată va fi nedreaptă sau venită din eroare pe numele nostru, după luni de judecată, cu dreptatea în mână vom aştepta luni şi chiar peste un an să ne restituie statul ce ne-a încasat abuziv.
Ce afirm acum aici nu este un posibil scenariu de ficţiune ci o realitate. Aşa se procedează în momentul de faţă cu conturile patronilor. Fiscul le încasează banii din cont pe baza unei simple somaţii care ulterior se dovedeşte că este eronată, adică patronul nu avea ce plătit acea sumă. Nu i se mai restituie, ci o va reţine din următoarele obligaţii de plată.
Deci, nu de prevenit evaziunea fiscală vrea domnişoara să ştie ce bani are românul în cont ci pentru a-i dijmui economiile în raport de nevoile bugetului de stat.
Dacă tot vrea domnişoara să ne considere pe toţi românii evazionişti fiscali, să ne monteze la cur un contor fiscal care să măsoare cantitatea de excremente eliminate lunar. Comparând cantitatea lor cu vânzările comercianţilor va putea constata cât am mâncat din produsele cu care comercianţii au comis evaziune fiscală şi să ne facă părtaşii lor la hoţie. Ştiind şi ce sume avem în cont la bancă, ne va putea executa imediat.
În nici o ţară Fiscul nu a cerut băncilor să i se transmită economiile cetăţenilor întregului stat. Iată că suntem şi noi fruntaşi la ceva. Poate că domnişoara ministru, în cretinismul ei, crede că prin inventarea acestor metode sută la sută fanariote va primi premiul Nobel pentru economie. La puţintica sa minte este posibil orice.
written by Ioan Rotundu
Prefectul Costică Macaleţ vrea să fie considerat independent politic aşa cum dealtfel îi cere şi legea, avându-se în vedere statutul său de înalt funcţionar public. Numai că ce vrea prefectul să pară, este o imagine tot atât de reală ca şi cea pe care o privim pe Internet.
Cum să fie considerat independent sau neutru din punct de vedere politic când în campania electorală prezidenţială, imediat ce s-a emis de către premierul Ponta acea ordonanţă de urgenţă pentru migrarea consilierilor locali şi a primarilor către PSD, dumnealui în persoană a luat la rând primarii din opoziţie şi, cu vorbă bună sau prin şantaj ori ameninţări, le-a cerut să treacă la PSD?
Prefectul Macaleţ este independent atât cât îi permit cei din sediul PSD, respectiv preşedintele organizaţiei Andrei Dolineaschi, preşedintele executiv Ovidiu Portariuc şi chiar veşnicul hopa-Mitică, Gheorghe Vâzdoagă.
Ce fel de independent politic poate fi considerat prefectul Macaleţ când el, chiar în aceste zile, a demonstrat prin intervenţia la Guvernul Ponta, mai exact la vicepremierul Dragnea şi poate premierul Ponta, a cerut să nu se aloce toată suma cuvenită cu titlu de despăgubiri în urma calamităţilor naturale din vară primarilor din opoziţie.
Când a fost luat la rost de către primarii din Stăuceni şi Dângeni, ambii PDL, de ce li s-a acordat doar 6.000 lei din 60.000 lei la Stăuceni şi 300 mii lei din 600 mii lei la Dângeni, prefectul a tăcut mâlc. Nici când a fost întrebat cum s-a ajuns ca primarul de Săveni, Relu Târzioru, trecut recent de la PNL la PSD, a primit bani la calamităţi fără să fi avut gospodării calamitate, prefectul n-a avut vreun răspuns. N-avea pentru că totul s-a făcut politic.
Cerând lui Dragnea să taie din sumele cuvenite la primăriile cu primari din opoziţie, Macaleţ, Andrei Dolineaschi nu pe primari i-au pedepsit ci pe cei calamitaţi care poate că l-au votat pe Ponta. Pedepsiţi de vitregiile naturii, cei calamitaţi au mai fost pedepsiţi a doua oară de către ticăloşii din PSD.
Ce nu realizează Macaleţ şi Dsolineaschi este faptul că PSD nu va fi o veşnicie la guvernare. În curând va veni vremea când va fi trecut în opoziţie. Iar atunci, ce fac ei acum cu primarii din opoziţie vor proceda cei de la putere cu primarii PSD. Le va convine celor din PSD? Sigur că nu! Vor ţipa că sunt pedepsiţi politic. Dar ei ce fac acum?
written by Ioan Rotundu
Vestea demiterii inspectorului de poliţie Mihai Cliveţ s-a răspândit repete în întreg oraşul Flămânzi dar şi în comunele limitrofe. Sef al Poliţiei Rurale Flămânzi şi cu atribuţiuni de coordonare asupra posturilor de poliţie din zonă, inspectorul Mihai Cliveţ a fost permanent contestat atât de către subalternii săi cât şi de către poliţiştii din cadrul Poliţiei oraş Flămânzi cu care avea diverse colaborări.
Perceput ca un carierist care a promovat în grad folosindu-se de relaţiile personale cu diferiţi superiori, inclusiv de la nivel de Inspectorat General de Poliţie Bucureşti, Cliveţ nu a câştigat respectul subalternilor şi a şefilor ierarhici nici prin activitatea profesională.
În mai multe rânduri, comisarul şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Botoşani, Cristian Cucoreanu, a dispus efectuarea unor anchete privind actele de indisciplină şi abuzuri în funcţie comise de Cliveţ însă sancţiunile aplicate au fost contestate de acesta la IGP unde ori au fost anulate, ori transformate în simple avertismente.
Atunci când a simţit că poziţia sa de ofiţer cu funcţie de comandă este în pericol, Cliveţ şi-a căutat şi protectori politici, senatorul PSD Doina Federovici fiind unul dintre aceştia.
Revoltaţi de comportamentul şefului, un grup de agenţi de poliţie m-au contactat şi m-au rugat să realizez un reportaj la Lumea lu’ Rotundu. Aşa s-a născut reportajul intitulat „Poliţistul contestat”, reportaj difuzat recent pe postul Tele’M Botoşani. Fie în urma difuzării reportajului, fie datorită numeroaselor acte de indisciplină comise de inspectorul Mihai Cliveţ, cert este că ieri inspectorul a fost demis din funcţia de şef al Poliţiei Rurale Flămânzi, retrogradat şi trimis să-şi desfăşoare activitatea la un alt post de poliţie din judeţ.
Este meritul comisarului şef Cristian Cucoreanu că a reuşit să rezolve situaţia de la Flămânzi, detensionând starea de conflict care se instalase şi creând condiţii legale de desfăşurare a activităţii agenţilor de poliţie din zonă.
Operativitatea cu care comisarul şef a acţionat în rezolvarea „cazului Cliveţ” mă face să exclam: Jos pălăria, domnule comisar şef! Sper că de această dată şi superiorii lui Cliveţ din cadrul IGP Bucureşti au înţeles gravitatea situaţiei create şi au renunţat să-l mai protejeze, lăsând legea să-şi spună cuvântul.
Să fie măsura destituirii şi retrogradării din funcţie a inspectorului de poliţie Mihai Cliveţ un semn de normalitate în activitatea Poliţiei Române? Poate că da, poate că alegerea ca preşedinte al României a sibianului Klaus Iohannis le-a dat încredere în a-şi exercita corect profesia şi a se pune cu adevărat în slujba cetăţeanului, refuzând să mai percuteze la comenzile politicienilor. Încă odată: Jos pălăria, domnule comisar şef!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments