Blogul lui Rotundu

În lipsă de cunoştinţe profesionale capabile să elaboreze la nivelul Ministerului Finanţelor o strategie care să asigure sprijin dezvoltării economice prin promovarea investiţiilor, care să asigure reducerea substanţială a evaziunii fiscale fără măsuri care să împiedice dezvoltarea economică, care să permită încasarea la buget a obligaţiilor fiscale într-un procent cât mai mare, actuala ministru Ioana Petrescu a venit  în faţa românilor cu o iniţiativă de râsul curcilor dar destul de convingătoare pentru cine are minte să priceapă că domnişoara făcută ministru de Ponta este rău sărăcuţă cu duhul.
Loteria fiscală, crede domnişoara ministru că ar fi salvarea bugetului ţării părăduit de şeful său premierul Victor Ponta prin pomenile electorale făcute în cadrul alegerilor prezidenţiale pe care le-a pierdut într-un mod atât de ruşinos că rând şi câinii vagabonzi când îl văd trecând pe străzile Bucureştiului spre palatul Victoria, loc de unde DNA-ul i-a declanşat numărătoarea inversă de a-l părăsi.
Crede domnişoara că românii nu vor mai pleca din magazine până ce nu vor primi bonul fiscal cu care să participe la tombola organizată lunar de fisc şi să se îmbogăţească luând premiul de 19 mii de euro şi alte premii în valoare totală de aceiaşi sumă.
Domnişoara, venită de la studii din America, habar n-are cum stau lucrurile prin zonele rurale şi cartierele sărace ale oraşelor din România. Mai toţi cumpără pe caiet, adică pe datorie, că nu le ajung banii de la o leafă la alta sau de la un ajutor social la celălalt. De unde bon? Când îşi va achita datoria, patronul de magazin va fi bucuros că a văzut banii nu să mai elibereze şi bon.
Apoi, la o ţară de cel puţin 18 milioane de cumpărători (cifra este numărul votanţilor) un singur şi modest premiu de 10 mii de euro nu interesează pe nimeni. Başca faptul că cei din mediul rural nu vor şti cum să procedeze pentru că sistemul de joc este destul de complicat pentru a fi lesne înţeles de toată lumea şi mai ales să aibă un acces direct şi la îndemână.
Cu aşa Loterie fiscală, domnişoara ministru riscă să rămână fără bani la buget, evaziunea fiscală putând lua amploare prin inventarea de către evazionişti a noi sisteme de fraudare a bugetului prin neevidenţierea în contabilitate şi neplata obligaţiilor fiscale.
Dar nu loteria fiscală a domnişoarei ar trebui să ne îngrijoreze ci intenţia sa de a promova o ordonanţă de urgenţă în baza căreia băncile să fie obligate ca lunar să transmită la ANAF toate datele legate de conturile bancare ale românilor. De ce ar trebui să ştie ANAF-ul ce bani are în cont un salariat la privat, la stat sau aflat în solda guvernului cu ajutor de şomaj sau social? Cică vrea să reducă evaziunea fiscală. Măi, să fie, dar nu salariaţii fac evaziune fiscală ci patronii de firme. Iar pentru patronii de firmă există deja legislaţie cu privire la depunerile şi retragerile de bani din contul personal sau firmă când banca sesizează Direcţia Antifraudă atunci când apar suspiciuni sau s-a depăşit plafonul sumelor stabilite pentru operaţiunile de rutină.
M-am tot gândit de ce ar avea nevoie ANF-ul să ştie ce bani are baba Frăsâna în cont pentru înmormântare sau un biet ţăran care-şi rupe de la gură să strângă un ban să-şi vadă băiatul sau fata la facultate?
Răspunsul nu poate fi decât unul singur. Anual diferite instituţii ale statului cu competenţe în domeniul aplicării amenzilor aplică amenzi de zeci de milioane de lei din care se încasează în jurul a 30%. Apoi, sunt contribuţiile la fondul de sănătate pe care mulţi români nu le plătesc, fiind consideraţi fără venituri.
Din moment ce ANAF-ul va avea acces ,la contul nostru, imediat ce ne vom pricopsi cu o amendă sau cu vreo altă plată către stat, banii de înmormântare din cont vor fi înghiţiţi la buget. Până când ne vom dezmeteci că nu mai avem economii la bană, banii vor fi deja contabilizaţi la veniturile statului. Dacă amenda aplicată va fi nedreaptă sau venită din eroare pe numele nostru, după luni de judecată, cu dreptatea în mână vom aştepta luni şi chiar peste un an să ne restituie statul ce ne-a încasat abuziv.
Ce afirm acum aici nu este un posibil scenariu de ficţiune ci o realitate. Aşa se procedează în momentul de faţă cu conturile patronilor. Fiscul le încasează banii din cont pe baza unei simple somaţii care ulterior se dovedeşte că este eronată, adică patronul nu avea ce plătit acea sumă. Nu i se mai restituie, ci o va reţine din următoarele obligaţii de plată.
Deci, nu de prevenit evaziunea fiscală vrea domnişoara să ştie ce bani are românul în cont ci pentru a-i dijmui economiile în raport de nevoile bugetului de stat.
Dacă tot vrea domnişoara să ne considere pe toţi românii evazionişti fiscali, să ne monteze la cur un contor fiscal care să măsoare cantitatea de excremente eliminate lunar. Comparând cantitatea lor cu vânzările comercianţilor va putea constata cât am mâncat din produsele cu care comercianţii au comis evaziune fiscală şi să ne facă părtaşii lor la hoţie. Ştiind şi ce sume avem în cont la bancă, ne va putea executa imediat.
În nici o ţară Fiscul nu a cerut băncilor să i se transmită economiile cetăţenilor întregului stat. Iată că suntem şi noi fruntaşi la ceva. Poate că domnişoara ministru, în cretinismul ei, crede că prin inventarea acestor metode sută la sută fanariote va primi premiul Nobel pentru economie. La puţintica sa minte este posibil orice.

written by Ioan Rotundu