Un drept la replică primit pe mailul redacţiei ne-a oferit prilejul de a constata cât de lipsiţi de cultură generală sunt unii funcţionari ai statului, mai ales dacă şi-au început cariera pornind de la o şcoală profesională absolvită în sistemul comunist, sistem care i-a promovat apoi în funcţii de răspundere pentru că aveau „origine socială şi profesională sănătoasă”.
Înainte de 11989, Anton a fost miner, deci săpător profesionist, de unde şi îndeletnicirea sa actuală de a-i săpa pe cei din primărie, de-a băgat frica în ei. Deşi cu dosar „sănătos”, în regimul comunist n-a mai apucat să promoveze în vreo muncă de răspundere. Faptul că pe site-ul oficial al Primăriei Frumuşica stă postat că a fost secretar începând cu anul 1985, este o minciunică de impostor, pentru că el a ocupat funcţia de secretar prin 1996.
Dar, ca să pot comenta dreptul său la replică, îl reproduc mai jos:
Domnule Redactor Sef,
Subsemnatul Anton Petru, din satul Vlădeni Deal, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani, având funcţia publica de secretar al comunei Frumuşica, văzând că în Jurnalul de Botoşani din data de 21.01.2015, ziaristul Rotundu Ioan, fără să se documenteze, din cel puţin doua surse sigure, a scris un articol tendenţios, defăimător, denigrator şi umilitor la adresa secretarului comunei Frumuşica, făcîndu-mă terorist, drac şi hot, punându-l într-o lumina foarte proasta, prin articolul „Teroriştii” din Primăria Frumuşica, fără a mi se cere şi punctul meu de vedere, faţă de cele afirmate, încâlcind astfel CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI ADOPTAT DE CLUBUL ROMÂN DE PRESĂ precum şi CODUL DEONTOLOGIC S.C NORD MEDIA IMAGE S.R.L., făcând prin acesta articol jocul murdar al unor oameni fără scrupule, de aceea in virtutea aflari adevarului, solicit expres dreptul la replică şi publicarea tot în acelaşi ziar
şi cu acelaşi zel şi interes acest drept.
DATA:27.01.2015
ANTON PETRU
Absolventul de ştiinţe juridice „la distanţă” de fondul cunoştinţelor, nu dispune de capacitatea profesională de a face diferenţă între ce înseamnă o „normă juridică cu caracter de reglementare” şi un statut de cuprinde principii de etică profesională cu caracter de recomandare pentru un grup de aderenţi.
În puţinătatea cunoştinţelor sale juridice, Anton confundă cele două Coduri deontologice cu reglementările juridice, ceea ce nu-i este permis dacă avem în vedere statutul său de jurist al instituţiei Primăriei Frumuşica.
Spre ştiinţa sa, măcar de acum înainte, îl informăm că fiecare jurnalist are propriul cod deontologic după care se ghidează în activitatea publicistică iar codul său este apreciat sau sancţionat de către cititori. Desigur, codul adoptat cu cât este mai integrat valorilor sociale cu atât jurnalistul este mai respectat pentru ceea ce publică.
Spune Anton că am scris „un articol tendenţios, defăimător, denigrator şi umilitor” la adresa sa. Bag seamă că bietul jurist n-are capacitatea de a face diferenţă între o ştire de presă, un reportaj şi o recenzie a unui reportaj televizat. Îi recomand DEX-ul pentru a afla ce înseamnă un reportaj.
Articolul la care face referire, fiind no recenzie a unui reportaj televizat, o avancronică nu necesita o documentare pentru că ea fusese realizată în cadrul filmărilor. Aşa că, scorneala lui Anton cu verificarea din două „surse sigure” nu este decât o altă dovadă că omul este departe de modul în care se diferenţiază între ele modalităţile de exprimare în presă. Omul nu ştie că o declaraţie a unui oficial, funcţionar mediocru, mai răsărit sau înalt al statului nu se verifică din alte surse pentru că acea declaraţie este generatoare de informaţie oficială. Urmând raţiunea iraţională a lui Anton, reporterii acreditaţi la Preşedinţie şi Guvern ar trebui să verifice din două „surse sigure” tot ce declară preşedintele Klaus şi premierul Ponta.
În reportajul firmat la Frumuşica şi intitulat „A fost sau n-a fost mită?”, viceprimarul Dumiutru Baciu a făcut o declaraţie prin care a sintetizat atmosfera creată în instituţie de Petru Anton prin comportamentul său. O astfel de declaraţie este oficială şi nu se mai verifică sub aspectul informaţiilor oferite.
Cică l-am făcut „terorist”, afectându-i grav imaginea. Cuvântul terorist era menţionat în ghilimele, adică citat din spusele altora şi nu rezultatul unei concluzii a mea. Dacă nu-l puneam în ghilimele puteam fi acuzat de plagiat precum Ponta.
Îl mai informez pe secretarul Petru Anton că la reportajele televizate nu există drept la replică, reportajul fiind un act de creaţie ce cuprinde concluzii filtrate prin capacitatea profesională realizatorului de a surprinde şi prezenta privitorului un aspect, în cazul de faţă social. Un reportaj televizat poate să placă sau nu privitorului iar dacă nu-i trezeşte interesul telespectatorilor , realizatorul este trimis la plimbare de către patronul postului de televiziune.
Prin acest drept la replică secretarul Petru Anton a întărit opiniile exprimate de către participanţii la realizarea reportajului că are un caracter conflictual şi întreţine în primăria frumuşica o atmosferă tensionată.
Un funcţionar a-l statului răspunde în faţa oricărui cetăţean contribuabil pentru tot ce face sau i se reproşează şi nu redactează drepturi la replică. Nu-i place să fie criticat, să plece acasă şi nu-l va mai deranja nimeni cu nimic. Dar câtă vreme este plătit din banul public, să tacă şi să se supună cerinţelor publicului şi nu publicul să se supună mofturilor sale, cum vrea Petru Anton.
În final, ca jurist ce pretinde a fi, îi mai recomanda ca pe viitor să se informeze când se adresează unei redacţii cine şi cum decide în interiorul acesteia pentru a nu se mai băga singur în gura lupului.
written by Ioan Rotundu
După ce l-a îndepărtat pe Eugen Ţurcanu din fruntea Direcţiei de Servicii Publice, Sport şi Agrement, primarul Ovidiu Portariuc a trecut la înfăptuirea planurilor sale. Iar planurile sale sunt de majorare a schemei de personal a Direcţiei pentru că are nişte obligaţii de noi angajări, obligaţiile fiind atât de ordin personal cât şi de partid.
Deja prin Primărie se şi rostesc numele celor care vor fi angajaţi, deşi primarul n-a anunţat public posturile nou create pentru că organigrama trebuie aprobată de consilierii locali.
Joi, în şedinţa CLM, primarul va obţine aprobarea consilierilor municipali pentru majorarea schemei Direcţiei cu 9 noi posturi cu care să acopere şi necesarul de resurse umane pentru Biroul de intervenţii pentru parcări neregulamentare, compartiment ce se va înfiinţa în cadrul Direcţiei. Portariuc este sigur că noua organigramă va fi aprobată pentru că are o majoritate confortabilă de voturi în rândul consilierilor municipali.
Problema este însă alta. Ridicând mâna să aprobe nevoie personale şi de partid ale primarului Portariuc, consilierii practic ne bagă nouă mâna în buzunar. Pentru că noile posturi create, despre care specialiştii spun că nu este nevoie, înseamnă bani în plus pentru salarii. Iar aceşti bani nu pot fi luaţi decât de la investiţii.
Parcă mai zilele trecute se plângea primarul Portariuc că nu are bani pentru investiţii din cauza lui Flutur, de pe urma căruia a moştenit o corecţie financiară guvernamentală de 16 milioane lei noi, bani pe care Primăria trebuie să-i returneze Guvernului Ponta.
Mi-am exprimat un punct de vedere pe acest subiect şi am concluzionat că Portariuc nu va restitui Guvernului Ponta niciun leu din corecţia financiară pentru că toată tevatura cu corecţiile financiare pusă la cale de Ponta imediat ce a ajuns premierul României cu scopul de a-i duce cu preşul pe cei de la Comisia europeană că nu se fură banii alocaţi n-a ţinut.
Iar dacă n-a ţinut şi cei de la Comisia europeană nu s-au lăsat păcăliţi, acum premierul stinge debitele create artificial prin aceste corecţii financiare. Altfel spus, Primăria nu va plăti aceste 16 milioane de lei către Guvern dar nici nu-i are pentru investiţii pe acest an. De fapt, prin manevra cu corecţia financiară tocmai faptul că n-a alocat bani la investiţii voia Portariuc să ne îmbrobodească ca să nu pricepem.
Pentru că nu suntem aşa proşti cum ne crede, noi am priceput şi-i vom aduce aminte la alegerile din iunie 2016. În schimb, prin majorarea organigramei DSPSA cu posturi inutile, prin plata salariilor va produce un gol la banii alocaţi pentru investiţii şi aşa puţini. Copii de la Cişmea vin pe jos la şcolile din Botoşani pentru că n-au o şcoală în Cişmea, n-au nici microbuz şcolar, n-au primit ajutorul primarului să le fie pus la dispoziţie transportul gratuit cu microbuzele societăţii Microbuzul SRL, măsură mai mult decât necesară.
Nu avem în Botoşani suficiente locuri în grădiniţe dar avem bani să plătim noi angajaţi, prieteni de gaşcă cu primarul sau recomandaţi de partidul conducător care este PSD-ul. Cred că Portariuc, cel puţin la acest început de an, prea o face de oaie. Înfiinţarea acestui Birou de intervenţii pentru parcări neregulamentare este de fapt un mijloc de jecmănire a proprietarilor de maşini care se vor trezi supuşi unor noi abuzuri. De această dată nu de către cei de la HSR ci direct de către cel pe care l-au votat. La ce este nevoie de un astfel de birou când avem sute de poliţişti locali plătiţi tot din banii noştri şi pe care nu-i vedem niciodată când avem nevoie de ei?
Însă majorarea organigramei, pe total Primărie Botoşani, se va face cu 22 de posturi, din acestea 9 fiind rezervate pentru DSPSA. Aşa că gaura la banii pentru investiţii va fi una serioasă.
Sper ca după votul de joi să pot publica numele acelor consilieri municipali care au ridicat mâna să voteze în susţinerea intereselor lui Portariuc pe seama buzunarului nostru. Măcar să ştim şi noi cine ne bagă mâna în buzunar şi să-i putem recunoaşte în alegerile locale de la anul.
written by Ioan Rotundu
Ieri, adică luni 26 ianuarie, având treburi prin oraş, foarte mulţi botoşăneni care au urmărit reportajul „A fost sau n-a fost mită?” m-au oprit să mă felicite pentru realizarea lui şi pentru curajul de a face publice nedreptăţile pe care le comit funcţionarii statului de prin primării dar şi cei puşi să împartă dreptatea în instituţiile Justiţiei.
Le mulţumesc şi pe această cale pentru felicitările şi încurajările care mi le-au adresat. Printre cetăţenii care m-au abordat doi au ţinut să-şi expună şi păsul lor. Un cetăţean a cărui bunică nevastă de veteran de război, locuitoare în satul Sadoveni, comuna Manoleasa, a decedat, mi s-a plâns că de la Primăria Manoleasa, pentru că este moştenitorul bunicii, îi cere să plătească impozitul pe teren din urmă cu şase ani.
Ori, potrivit legii, veteranii de război şi nevestele acestora sunt scutiţi de la plata oricăror impozite şi taxe. Necazul omului mi s-a părut într-adevăr unul generat de vreo birocraţie a unui funcţionar, aşa că am dialogat cu primarul comunei Mircea Mihai.
Numai că necazul cetăţeanului nu era generat de funcţionarii primăriei ci chiar de cei pe care noi îi votăm să facă legi. Prin modificările aduse Codului fiscal s-a introdus obligativitatea ca veteranii de război, dacă vor să beneficieze de scutirile prevăzute de lege, trebuie să se prezinte la primărie şi să depună o cerere însoţită de copia certificatului de veteran de război. Cum bătrâna n-a depus o astfel de cerere, în fiecare an s-au tot adăugat la plată sumele din impozitele şi taxele anului curent. Primarul Mircea Mihai s-a arătat dispus să-i rezolve problema cu condiţia ca cetăţeanul să se prezinte la primărie.
Ilie Vărvăruc, din Botoşani, s-a arătat extrem de revoltat pe primarul Ovidiu Portariuc şi viceprimarul Cosmin A ndrei. Omul susţine că cei doi au declanşat o întreagă ofensivă de ciuntire a pomilor ornamentali din oraş, cărora le taie crengile verzi, practic le decupează coroana şi lasă numai câteva cioturi din care să dea noi ramuri la primăvară, dacă nu se vor usca în urma masacrului.
Vărvăruc avea o geantă de hârtii prin care îl informase pe viceprimarul Cosmin Andrei despre masacrul pomilor din oraş iar acesta l-a contrazis spunându-i că nu este adevărat. Aşa că Vărvăruc a adunat o geantă de documente prin care să-i probeze viceprimarului că are dreptate, numai că viceprimarul fuge să mai dea ochii cu el.
Din păcate sunt foarte mulţi şi cei care nu înţeleg că nu toate problemele lor pot fi preluate într-un reportaj la Lumea lu’ Rotundu. Cele mai multe probleme sunt de natura relaţiilor cetăţean – funcţionar şi nu prezinte interes public ci doar de ordin personal. În general preiau problemele care vizează grave nedreptăţi făcute de reprezentanţi ai instituţiilor statului, conflicte sociale sau probleme legate de comportamentul şi morala persoanelor cu statut public.
N-am cum să realizeze un reportaj de o oră filmând poiata din care s-au furat trei găini, furtul fiind unul izolat şi nu un fenomen de amploare neglijat sau tratat cu superficialitate de către autorităţile locale. Am dar un exemplu ca să fiu mai uşor de înţeles de ce refuz să accept unele subiecte care mi se propun.
Închei cu satisfacţia că emisiunea Lumea lu’ Rotundu a devenit o oază de speranţă pentru cei nedreptăţiţi şi voi continua să le fiu alături, atât cât îmi permit posibilităţile financiare şi tehnice.
written by Ioan Rotundu
Un grup de bigoţi, ca să nu-i numesc într-un fel mai dur deşi o merită cu prisosinţă, contestă introducerea cardului de sănătate pe motiv de unealtă a diavolului. În puţintica lor minte care l-ea mai lăsat-o religia ce le-a orbit raţiunea, au descoperit ei că în structura cardului stă ascunsă cifra „666”, simbolul puterii diavoleşti. Însă mult hulita cifră malefică a început să piardă teren în faţa unei alte descoperiri epocale a grupului de bigoţi. Cuvântul „card” este de fapt „drac”, numai că diavolul şi-a sucit numele ca să nu fie descoperit când va pătrunde în cadrul de sănătate. Spre neputinţa diavolului, că şi ei au puterile limitate, puterea de credinţă a bigoţilor s-a dovedit mai puternică decât forţele lor malefice şi, astfel, au fost descoperiţi pitiţi, ascunşi, mascaţi sub denumirea de „card”.
Trecând peste ironia de faţă, problema acestui grup de bigoţi format din slujbaşi ai bisericii a căror minte a cam luat-o razna, format din credincioşi a căror putere de pricepere nu depăşeşte puterea de înţelegere a slujbaşilor bisericii retardaţi mintal în privinţa unui minim de cunoştinţe referitoare la cultura şi civilizaţia lumii, devine periculoasă pentru sănătatea publică a cetăţenilor.
Câtă vreme aceşti bigoţi se adună prin biserici şi case de rugăciuni şi-şi storc puţina minte ca să se roage unui Dumnezeu despre care nu cunosc nimic, manifestările lor religioase nu produc rău societăţii decât într-o măsură nesemnificativă.
Dar când acest grup protestează public şi încearcă să compromită o măsură administrativă a statului ce se vrea să producă o reformă a sistemului public de sănătate, o măsură care ne priveşte şi ne avantajează pe toţi cetăţenii acestei ţări, atunci amestecul lor devine periculos şi trebuie contracarat.
În fond cine sunt reprezentanţii acestei grupă idioate, cretine, care duc adevărata credinţă şi religie în derizoriu? Îi întâlnim şi la ortodocşi, şi la pocăiţi, şi la catolici sau alte culte despre care marea majoritate a românilor nici n-a auzit. În sânul Bisericii Ortodoxe Române avem mai multe exemple de grupări ale slujbaşilor bisericii care au recurs la manifestaţii publice, nu de puţine ori chiar împotriva ierarhilor Bisericii.
Să ne aducem aminte de acel grup de măicuţe care-l urmăreau prin ţară pe Patriarhul Teoctist. De acele manifestări bigote, de tip medieval, de la mănăstirea vasluiană Tanacu unde preotul Daniel Corogeanu practica forme religioase ce numai în obscuritatea Evului Mediu se mai puteau întâlni.
Din păcate pentru BOR, pentru că a dat drumul la porţile Seminarului la toţi neaveniţii care au absolvit studiile pe banii şi porcul de acasă al părinţilor, pentru că a admis la Facultatea de teologie pe toţi absolvenţii de Seminar rămaşi la stadiul de semianalfabeţi, acum suportă ruşinea de a convoca Sfântul Sinod pentru a legifera religios ceea ce chiar unii preoţi contestă pe motive diavoleşti.
Sfântul Sinod a dat semnalul către preoţi să-şi vadă de cele sfinte şi să lase cardul de sănătate pe seama oficialităţilor statului. Însă problema care se pune, şi nu pentru prima dată, cu ce drept se amestecă reprezentanţii Bisericii în treburile statului de vreme ce Biserica este o instituţie separată de cele ale statului?
Problema cardului de sănătate este o problemă de ordin virtual pentru majoritatea dintre noi, mai ales dacă avem antecedente medicale. Va fi spre binele nostru, spre salvarea noastră din ghearele morţii, având istoricul nostru medical pe un card ce poate fi repede citit de medicul de la Urgenţă.
Dacă bigoţii vor să dea ortul popii, aşteptând minunile lui Dumnezeu, este problema lor. Dar când ei încearcă să mă alinieze şi pe mine la cretinismul şi idioţenia lor, de acum totul devine o problemă de ordin social şi naţional totodată. Iar măsurile care se iau pentru a contracara efectul negativ al acestei grupări ne costă pe noi toţi. Cu aceşti bani s-ar putea salva vieţi omeneşti dar îi risipim pentru a ne salva de ignoranţa şi prostia celor duşi cu sorcova…
written by Ioan Rotundu
Calitatea umană a mediului politic botoşănean s-a degradat tot mai mult în ultimii ani dar s-a accentuat inacceptabil din vara anului 2012 încoace. În fatidica vară a anului 2012 administraţia publică locală şi mediul parlamentar a primit o infuzie de persoane cu un statut moral şi profesional atât de degradat încât oricărui om normal îi vine greu să creadă că o societate sănătoasă la cap cum pretindem noi, botoşănenii, că suntem putea vota asemenea specimene umane.
A fost votate atunci ca primari persoane condamnate sau aflate în curs de cercetare penală iar ca preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani a fost votat Florin Ţurcanu, liberalul care la acea vreme nu avea alt merit decât că se manifestase violent faţă de contracandidaţi şi că se remarcase prin afaceri personale oneroase. Acum, că a fost condamnat, este contestat de către tot mai mulţi botoşăneni, uitând prea repede că ei l-au propulsat în actualul scaun şi i-au dat puterea în mână.
Ca parlamentari au fost votate personaje controversate şi cu statut social şi profesional îndoielnic. Roxana Anuşcă, nevasta oierului, Doina federovici – nevasta şoferului, Şerban Mihăilescu – şpăgarul, Verginel Gireadă – infractor cu cazier etc, sunt politicieni trimişi în Parlament prin votul majoritar al botoşănenilor iar acum ne fac de râs în faţa ţării.
Iată că neruşinarea unora dintre ei a întrecut orice limite. Condamnat definitiv pentru infracţiuni comise ca primar la Primăria comunei Mihai Eminescu, actualul deputat PNL şi-a manifestat dorinţa de a candida la alegerile din 2016 la preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani.
Neruşinatul, în ignoranţa lui izvorâtă din statutul de fost tractorist, după ce şi-a bătut joc de o comună întreagă, după ce a fraudat moral un Colegiu de alegători ca să ajungă deputat, vrea acum să se aşeze în fruntea judeţului. La cât tupeu are neruşinatul şi la câtă prostie bântuie mintea unor alegători turmentaţi în drum spre vot de către ţuica oferită de către susţinătorii candidatului, nu m-aş mira ca Gireadă să ocupe şi această funcţie.
Dar nu neruşinarea şi tupeul său mă îngrijorează ci indiferenţa cu care botoşănenii au primit vestea că infractorul Verginel Gireadă vrea să-l înlocuiască la conducerea judeţului pe proaspătul condamnat Florin Ţurcanu, ambii membri ai PNL.
Locul lui Verginel Gireadă ar fi fost după gratii şi nicidecum în Parlament, pentru că el mai are dosare pe rolul instanţelor de judecată, dosare suspendate pentru că a primit imunitate parlamentară. Un alt dosar se află în anchetă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, dacă nu cumva a şi fost înaintat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţie competentă să-i ancheteze pe parlamentari.
Faptele de care este acuzat Verginel Gireadă în acest ultim dosar sunt extrem de grave şi ele sunt fotografia spectrului infracţional în care s-a scăldat Gireadă cât a fost primarul comunei Mihai Eminescu.
Cunosc bine ce acuzaţii i se aduc în acest ultim dosar şi faptul că Gireadă şi-a anunţat intenţia de a candida la preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani este de datoria mea ca cetăţean al acestui judeţ să iau atitudine şi să feresc judeţul de la o altă mare ruşine pe care am şi suportat-o prin condamnarea lui Florin Ţurcanu.
După ce voi începe publicarea infracţiunilor de care este acuzat, o să vă cruciţi cine este cel care vrea să conducă judeţul şi să ne reprezinte în faţa ţării. Stau şi mă întreb unde este atitudinea civică a botoşănenilor care se mândresc cu valorile umane date de judeţul nostru acestei ţări şi cum de pot răbda ca personalitatea acestor valori umane să fie terfelită, călcată în picioare, umilită de un profitor atât de mizerabil moral cum este acest Verginel Gireadă?
Oameni buni, treziţi-vă la viaţă până ce cancerul imoralităţii acestor politicieni nu va da în metastază şi va distruge definitiv şi iremediabil imaginea comunităţii întregului judeţ!
written by Ioan Rotundu
În vremurile de glorie socialisto-comuniste primul secretar de judeţ al PCR, la zilele de sărbătoare naţională, ordona activului de partid să mobilizeze toată suflarea de prin instituţiile, fabricile şi uzinele ţării să participe la demonstraţii publice, forme de manifestare a ataşamentului poporului faţă de Partidul Comunist Român.
În ajunul unor astfel de zile precum 23 August sau 1 Mai, secretarii PSC din unităţi deveneau persoane importante care făceau prezenţa iar dacă vreun şef mai puţin trăitor de sentimente patriotice şi ataşament faţă de PCR lipsea de la demonstraţie, secretarul de partid raporta „actul criminal” la judeţeană.
Mai nou, acele zile de glorie când întreaga clasă muncitoare înfrăţită cu ţărănimea prăşitoare fluturau în vânt steagurile tricolore şi cele roşii ale PCR, au început să revină în viaţa noastră cotidiană, spre satisfacţia nostalgicilor acelor vremuri care după ce s-au îmbuibat din căuşul PCR acum se hrănesc din cel al PSD.
Prefectul Costică Macaleţi, pe care-l putem numi fără tăgadă primul secretar al PSD, aa anunţat că la sărbătoarea de 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române, va face prezenţa şefilor de instituţii şi va fi vai şi amar de cel care-şi va permite să lipsească de la festivităţile ce se vor desfăşura la statuia lui Alexandru Ioan Cuza amplasată în faţa clădirii sediului Inspectoratului Judeţean de Poliţie Botoşani.
Ziua de 24 ianuarie cade într-o zi de sâmbătă, zti liberă pentru toată lumea, fie slujbaş la stat, fie pe ogorul patronilor. Este drept că ziua, începând din acest an, este declarată zi nelucrătoare dar pentru bugetari. Dacă 24 ianuarie ar fi căzut într-o zi de lucru, somaţia ameninţătoare a prefectului către şefii de instituţii ar fi avut oarecare justificare în sensul că Guvernul PSD v-a dat liber ca să vă manifestaţi ataşamentul faţă de partid prin prezenţa la manifestaţii şi nu să staţi acasă lenevind.
Evenimentul căzând în zi de sâmbătă, zi liberă prin Codul muncii, este dreptul fiecăruia să-şi folosească ziua cum crede de cuviinţă şi nu să stea la fundul prefectului ca să-i ridice lui potenţa în faţa şefului său plagiator Victor Ponta şi a PSD-ului. N-asre decât să-şi convoace pupila Răzvan Rotaru, interlopul, pe senatorul nevastă de şofer, pe crescătorul de vaci ajuns primar şi alte loaze de partid.
Cică, declara tovarăşul prim secretar al PSD presei, şefii de instituţii trebuie să-şi manifeste patriotismul faţă de tricolor, imnul ţării şi sărbătoarea Unirii. Ce talmeş-balmeş are în cap tovarăşul! Respectul pentru tricolor se manifestă de către instituţiile publice în ziua de 26 iunie, declarată Ziua drapelului naţional al României, respectul pentru imn se manifestă în 29 iulie de Ziua Imnului Naţional iar la 24 ianuarie, fiind vorba de un eveniment istoric, fiecare îl marchează după cât de semnificativ i se pare. Iar după cifra din acest an. 156 de ani trecuţi de la Mica Unire, sărbătoarea trebuie marcată prin simpozioane şi manifestări culturale restrânse, cifra nefiind una rotundă ca să necesite o marcare de amploare.
Pun pariu că dacă la manifestarea de la statuia lui Cuza vreun nepoftit îi va cere tovarăşului prim secretar al PSD Costică Macaleţi să facă o sinteză a evenimentelor din judeţul Botoşani premergătoare Unirii şi ce rol a jucat Pisoschi, a cărui casă se află vecină cu sediul Poliţiei, nu va putea îngăima două vorbe.
O invitaţie publică a prefectului către şefii de instituţii de a participa la eveniment, fără ameninţarea cu prezenţa, l-ar fi înscris pe Macaleţi în galeria personalităţilor judeţului demne de a fi păstrate în memoria colectivă. Aşa îl aşează în galeria parveniţilor cu apucături dictatoriale, zbir cu colaboratorii şi subalternii şi umil supus cu şefii săi, în faţa cărora se aşează preş.
Ploştinaru, olteanul trimis de Ceauşescu pe post de prim secretar PCR peste moldovenii din Botoşani era mai atent cu organizarea manifestaţiilor publice şi nu era atât de preş în faţa lui Ceauşescu cum este Macaleţi în faţa lui Ponta. Parafrazându-l pe scriitorul Zaharia Stancu cu fraza din romanul Desculţ, îi tranzit primului secretar PSD următorul mesaj „Să nu uiţi Costică, nimic să nu uiţi!” din ce faci acum, că nici noi nu vom uita când va sosi Ziua dreptăţii şi a libertăţii.
written by Ioan Rotundu
În timp ce liderii opoziţiei dorm în papuci de casă sau se luptă pentru a-şi păstra puterea în partid, liderii PSD îşi întăresc poziţia în instituţiile din judeţ pregătindu-se încet, dar sigur şi eficient, pentru alegerile locale de la anul. Scandalul de la Călăraşi creat pe seama întârzierii plăţii salariilor pentru cei din învăţământ nu este unul accidental ci bine instrumentat.
Directorul de şcoală Vasile Papuc, liderul PSD din comună, stă în această funcţie de ani buni. Fraierii din PDL cât au fost la guvernare n-au schimbat directorii de şcoală puşi de PSD, cică din motive de a nu isca scandal politic. Ei n-au făcut-o dar o face acum PSD-ul, curăţând şcolile de tot ce este director care nu respiră social-democraţie. Iar Vasile Papuc de la Călăraşi are misiunea nobilă primită de la partid şi sprijinit pe faţă de prefectul Costică Macaleţi să-i şubrezească imaginea şi credibilitatea în comună primăriţei Elena Vrajotis, o duşmancă declarată a PSD-ului.
Desigur, Vasile Papuc are o grea şi poate imposibilă misiune pentru că Elena Vrajotis nu face parte din categoria celor care se sperie şi de umbra lor. Femeia este ambiţioasă şi bătăioasă, are rezultate bune ca primar şi toată comuna o susţine.
Baragladina din fruntea învăţământului judeţean, generala Mihaela Huncă, cea care de ani şi ani a plâns la uşa PSD-ului să-i dea şi ei jucăria numită Inspectoratul Şcolar Judeţean s-o morsoace niţel precum copilul mic moţocul, a început anul cu o ofensivă asupra directorilor care nu sunt susţinătorii şi membrii PSD.
Aşa se face că la Flămânzi, unde primar este liberalul Dan Olieru, s-a pus la cale schimbarea profesoarei Rodica Abăcioae de la şcoala Cordun dar şi pe directoarea Maria Dariciuc de la Liceul tehnologic, ambele cotate ca fiind cadre didactice extrem de competente atât la catedră cât şi ca activitate de administrare. Numai că ambele profesoare nu sunt înregimentate la PSD, aşa că baragladina a decis schimbarea lor din funcţie.
Dacă schimbarea s-ar face cu selectarea unor cadre la fel de competente, dacă nu chiar mai competente, nu s-ar supăra colectivul de cadre didactice. Dar, spre exemplu, la Cordun urmează a fi instalată director profesoara Viciriuc, social-democrată cu state vechi şi a cărei soţ, şef al Ocolului Silvic din Flămânzi, este un cadru de nădejde al PSD din acest orăşel de provincie.
Deşi toată lumea bună a oraşului vorbeşte de aceste schimbări şi-şi manifestă nemulţumirea că se pune la cale schimbarea a două directoare considerate profesioniste, primarul liberal Dan Oloeru îşi vede de ale sale. Adică de ce mai poate ciupi de ici, de acolo pe seama gestionării bugetului local şi a derulării proiectelor moştenite de la fostul primar Constantin Pitorac, că el n-a reuşit să dea viaţă la nici o promisiune din cele făcute în campania electorală a anului 2012.
Revenind la ofensiva PSD de schimbare din funcţie a puţinilor directori de şcoli care nu respiră social-democrat, când cei din opoziţie se vor trezi la viaţă, mai spre primăvară, când ies animalele din hibernare, vor constata că monstrului PSD i-au crescut atâtea capete că oricât s-ar încerca să fie tăiate, nu se va mai reuşi. Degeaba aş încerca eu să-i spun lui Florin Ţurcanu că „somnul raţiunii naşte monştri” că el n-a auzit la viaţa lui de Francesco de Goya şi ar putea să mă întrebe dacă individul a crescut oi ţurcane sau karacul.
Un lucru devine tot mai cert: la Botoşani, PSD-ul dacă mai vrea să fie crezut, că susţine democraţia, să înjghebe, măcar de decor, o opoziţie politică. Are suficienţi activişti care se pricep la aşa ceva.
written by Ioan Rotundu
Ieri, în Jurnalul, a fost prezentat cazul unei bătrâne venită din localitatea Păltiniş la rude în cartierul Teioasa – Darabani, loc în care a decedat. Decesul a survenit marţi seară, adică de Bobotează, iar preotul paroh din Teioasa, părintele Nicodim Nichita, a refuzat înmormântarea pe motiv că cei din familie nu i.-au achitat suma de 1300 lei cât a stabilit părintele că ar costa serviciile religioase de înmormântare, părintele având ca dascăl pe feciorul său Titi, căruia îi face poarte financiară la toate serviciile prestate de biserică.
Duminică, când noi am finalizat articolul apărut în ediţia de ieri, moarta încă se afla în casa familiei Burduja, depusă în tinda casei pe nişte scânduri sprijinite pe două scaune, fără cruce şi sfetnic la cap pentru că părintele Nicodim nu a acceptat să le dea din biserică.
Duminică seară însă, cei din familia Burduja s-au trezit acasă cu nişte poliţişti care au venit să ridice mortul şi să-l ducă în localitatea Păltiniş. Concubina lui Burduja, nimeni alta decît nepoata decedatei, a refuzat să dea mortul pe motiv că este mortul ei şi nu al altora. În realitate refuzul era dictat de interesul de a obţine certificatul de deces în baza căruia să poată încasa ajutorul de înmormântare în sumă de 2300 lei, bătrâna fiind pensionară CAP.
În ce temei legal au intrat poliţiştii de la Poliţia Darabani în casa lui Burduja nu se cunoaşte. Ce treabă aveau ei cu mortul familiei Buruja în condiţiile în care preotul era cel care blocase înmormântarea, iarăşi nu se cunoaşte. Ce se ştie, este că refuzul nepoatei de a elibera mătuşa moartă a costat-o câteva bastoane pe spinare aplicate de către unul dintre poliţişti. Şi acest act de barbarie şi violenţă a poliţistului s-a comis în preajma unui mort, loc în care se cere cucernicie şi respect pentru memoria celui decedat.
Despre lipsa de educaţie a poliţiştilor de la Poliţia oraş Darabani, despre violenţa manifestată de către aceştia şi de abuzurile pe care le comit, noi am mai scris. Şeful Poliţiei, un fost miliţian devenit poliţist peste noapte, pe nume Mihai Rizac, are mâinile murdare de sânge, în sediul Poliţiei Darabani fiind bătut şi lăsat să moară Lionel Ciobanu, cetăţean din Viişoara, Rizac neacceptând să fie chemată salvarea deşi Lionel se afla deja în comă profundă de la loviturile aplicate la cap.
Dacă poliţiştii ar fi avut cât de cât respect pentru omul de rând, omul contribuabil, iar fi explicat nepoatei că bătrâna moartă nu poate primi certificat de deces de la Primăria Darabani ci numai de la Primăria Păltiniş unde îşi are domiciliul şi că speranţa sa de a încasa ajutorul de înmormântare nu se va împlini decât dacă duce mortul la Păltiniş .
Dar ei au preferat bâta, pentru că au doar educaţia bâtei şi nu a unui comportament civilizat şi respectuos faţă de cetăţeanul în slujba căruia se află. Interesant a fost şi faptul că la Păltiniş moarta a fost dusă la casa unei rude ale sale, o femeie bătrână, ajunsă la 90 de ani, care s-a trezit că poliţiştii îi aduc un mort în casă.
Suntem, o ţară europeană doar cu8 numele pentru că după modul în care se manifestă autorităţile noaste, după modul în care acţionează cei ce pretind că ne îndrumă spiritual, adică preoţii, trăim încă în Evul Mediu.
13.01.2015
written by Ioan Rotundu
Viorel Dimachi este un prosper om de afaceri din zona comunelor Văculeti şi Brăeşti, omul având magazine şi baruri care de-a lungul anilor i-au rotunjit frumos averea şi de pe urma cărora şi-a ridicat o mândreţe de vilă pe B-dul Eminescu din Botoşani.
De la bun început postdecembrist Dimachi s-a înscris în PNL şi a ajuns să fie cunoscut în zona celor două comune ca un liberal de ispravă, care susţinea interesele cetăţenilor în faţa monopolului social-democrat deţinut de primarii care s-au succedat la nivelul comunei Văculeşti. Ani l-a rând liberalul Dimachi a luptat împotriva monopolului puterii deţinut de PSD-istul Tudoruţă despre care se credea că va ieşi din sediul primăriei doar pe năsălie.
Rezultatul eforturilor liberalului Dimachi şi ale altor minţi democratice din comuna Văculeşti au făcut ca în urma alegerilor din 2008, Tudoruţă să piardă primăria şi primar să fie ales democrat-liberalul Iulian Vlas. În patru ani, cât Vlas a fost primar, faţa comunei Văculeşti a început să se schimbe. Dar social-democraţii s-au mobilizat puternic în alegerile din 2012 şi beneficiind de sprijinul liberalilor, cu care formau USL-ul, PSD-ul a recuperat primăria pentru pădurarul Sorin Gânga şi fostul primar Tudoruţă care a devenit viceprimar.
Din nou comuna a început să se întoarcă la viaţa mizeră pe care localnicii au dus-o sub primarii PSD. Primarul PSD Sorin Gânga, de la instalarea în funcţie, o ţine numai în chefuri şi afaceri oneroase pe bani publici iar investiţiile începute de primarul Vlas au fost în mare parte abandonate. Chiar Dimachi m-a solicitat în toamna anului trecut pentru a reclama cum primarul Gânga şi-a bătut joc de cetăţenii vecini cu strada principală a satului Văculeşti, cărora primarul le-a închis accesul la stradă prin supraînălţarea terasamentului prin asfaltare, fără a crea şi căi de acces în şi din curtea oamenilor.
Cunoscut luptător împotriva destrăbălării morale şi financiare promovată la nivel de comună de primarii PSD, Dimachi era considerat portavoce a cetăţenilor în Consiliul Local care le promova şi apăra interesele.
Dar a venit perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale şi Ponta a emis celebra ordonanţă a migrării politice. Ce s-a întâmplat cu Dimachi nu ştiu, dar cert este că el a cedat ameninţărilor primarului Gânga şi s-a înscris în PSD. Aşa a ajuns cerberul liberal, luptător de ispravă împotriva satanei roşii care a pătruns în viaţa cetăţenilor precum un cancer să lustruiască pantofii primarului PSD Gânga, cel pe care până nu demult îl condamna public pentru modul său incompetent în care conduce comuna.
Se spune prin sat că Dimachi ar fi fost ameninţat de Gânga că dacă nu trece la PSD îi va distruge afacerile, ţinându-l în control de dimineaţă până seara, pentru că şefii lui de la PSD Botoşani i-au promis că-i trimit în sprijin toate unităţile cu drept de control de la nivelul judeţului.
Probabil, şi aici fac doar o speculaţie, afacerile lui Dimachi, ca ale majorităţii întreprinzătorilor privaţi, nu sunt tocmai curate. Ceva evaziune fiscală s-o fi practicând, aşa că între a-şi păstra afacerile şi a face politică contra primarului, Dimachi a ales să treacă la PSD. Numai că decizia sa a schimbat raporturile de forţe în CL iar acum primarul dispune de o majoritate de vot şi trece prin CL orice-i pofteşte inima.
Câtă vreme în CL era o majoritate a opoziţiei, abuzurile şi ilegalităţile primarului erau stopate în mare parte. Acum, că dispune de propria majoritate, nimic nu-i mai stă în cale, dovadă chiolhanurile prelungite cu zeci şi sute de invitaţi. Omul acesta conduce primăria aşa cum administra pădurea. Ce nu ştie el este că din pădure puteai fura fără să se vadă, din banii publici, mai devreme sau mai târziu, tot ce fură sau risipeşte acum va trebui să dea socoteală. Guvernarea PSD nu-i veşnică!
În ce-l priveşte pe Dimachi, ca om credincios ce se consideră şi care a ridicat o troiţă la şoseaua ce duce spre Dorohoi, din egoism pentru propriile interese nu i-a trădat numai pe săteni ci şi propria credinţă în Dumnezeu. Păcat!
written by Ioan Rotundu
Social-democraţii sunt hotărâţi să nu se mai lase arestaţi şi plimbaţi prin public cu cătuşe la mâini. Şerban Nicolae, senatorul de Mehedinţi, considerat vocea PSD-ului în Senat, a depus un proiect de lege prin care să fie modificat Codul de procedură penală în sensul că arestarea să opereze numai asupra persoanelor care au comis acte violente, nu şi asupra baronilor locali care fură banii publici, aspra corupţilor sau a înalţilor funcţionari de stat care-şi umplu buzunarele cu mita primită pentru a facilita furturile din banii publici.
Nici cătuşe nu mai vor baronii din PSD. Propunerea legislativă, dacă va fi aprobată, permite încătuşarea numai a persoanelor violente sau care s-au sustras urmăririi penale, şirul lung de corupţi care aşteaptă să fie încătuşaţi de procurorii DNA voind să scape de o astfel de umilinţă care le ştirbeşte statutul de baron local cu puteri nelimitate şi asupra cărora legea devine tot mai neputincioasă.
Abia s-a stins ecoul scandalului cu Legea amnistiei şi graţierii că, iată, un alt social-democrat vrea să pună stavilă asaltului procurorilor DNA asupra corupţiei şi corupţilor. Recent, un demnitar german afirma că nici în anul 2015 România nu va intra în spaţiul Schengen pentru că n-a demonstrat suficientă voinţă de a lupta împotriva corupţiei. Ştie el demnitarul neamţ ce ştie de a fost aşa de ferm în declaraţie. Iată că, graţie batonului de Mehedinţi, senatorul Şerban Nicolae, aflăm şi noi cam care va fi strategia Guvernului PSD condus de Victor Ponta în lupta împotriva corupţiei.
În fond, cine este acest baronaş de Mehedinţi care aruncă cu noroi asupra imaginii interne şi externe a României, punând stavilă liberei circulaţii a românilor prin a fi primiţi în spaţiul Schengen?
S-o luăm metodic. Omul a fost consilierul preşedintelui Ion Iliescu şi cât a lucrat la Cotroceni a beneficiat de locuinţă din partea RA-PPS. N-a plătit chiria şi a plecat de la Cotroceni în 2004, odată cu emanatul Iliescu, şi a lăsat în urmă o datorie către RA-PPS din chirii suma de 111.949,17 euro, la care se adaugă o dobândă de 45.561,13 lei. N-a plătit nici acum datoria, amânând-o de pe un an pe altul folosindu-se de chichiţele avocăţeşti care pot lungi un proces la nesfârşit.
Acelaşi baron local a propus un amendament prin care persoana care furnizează date dintr-un dosar de cercetare penală sau le face public să fie pedepsită cu închisoarea. Amendamentul trecut tacit prin Senat, are menirea de a-i feri pe baronii PSD de scurgerea de informaţii din dosarele de cercetare penală către presă, făcând imposibil măsluirea probelor de la dosar sau chiar dispariţia probelor esenţiale cu care să fie dovedită infracţiunea.
Din motive care îmi scapă, baronaşul de Mehedinţi a cerut public demisia din PSD a lui Ilie Sârbu, socrul premierului Ponta, şi a lui Ioan Rus, indicându-i ca principali vinovaţi de eşecul lui Ponta la Preşedinţia României. De această dată a păţit ce-a păţit şi cizmarul care s-a ridicat mai sus decât calapodul iar baronul şi-a pierdut statutul de membru al Comisiei juridice în Senat, un fel de dojană că s-a luat de cine nu trebuia.
Să mai amintim şi faptul că acelaşi baron Şerban Nicolae a cerut Senatului să-i plătească chirie în privat suma de 101,5 lei pe noapte, deşi el cu mânuţa lui declarase că dispune de o locuinţă personală pe măsură (500 mp), lângă Bucureşti.
Iată, dar, numai câteva repere care definesc personalitatea baronului PSD de Mehedinţi care nu mai acceptă să-şi vadă colegii încătuşaţi şi băgaţi după gratii, iniţiativa legislativă fiind şi o măsură de prevedere pentru propria sa persoană.
Dar eu încerc să pătrund dincolo de iniţiativa baronului şi să încerc să înţeleg, pe lângă susţinerea politică a parlamentarilor PSD, ce garanţii mare are Şerban Nicolae şi de la cine că modificarea Codului de procedură penală va fi acceptată. Cam intuiesc cine l-ar putea ajuta şi de ce dar încă nu-mi exprim public gândurile, aşteptând eventuale dovezi că mă înşel în raţionamentul meu.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments