Jan 29

Un drept la replică primit pe mailul redacţiei ne-a oferit prilejul de a constata cât de lipsiţi de cultură generală sunt unii funcţionari ai statului, mai ales dacă şi-au început cariera pornind de la o şcoală profesională absolvită în sistemul comunist, sistem care i-a promovat apoi în funcţii de răspundere pentru că aveau „origine socială şi profesională sănătoasă”.
Înainte de 11989, Anton a fost miner, deci săpător profesionist, de unde şi îndeletnicirea sa actuală de a-i săpa pe cei din primărie, de-a băgat frica în ei.  Deşi cu dosar „sănătos”, în regimul comunist n-a mai apucat să promoveze în vreo muncă de răspundere. Faptul că pe site-ul oficial al Primăriei Frumuşica stă postat că a fost secretar începând cu anul 1985, este o minciunică de impostor, pentru că el a ocupat funcţia de secretar prin 1996.
Dar, ca să pot comenta dreptul său la replică, îl reproduc mai jos:

Domnule Redactor Sef,
Subsemnatul Anton Petru, din satul Vlădeni Deal, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani, având funcţia publica de secretar al comunei Frumuşica, văzând că în Jurnalul de Botoşani din data de 21.01.2015, ziaristul Rotundu Ioan, fără să se documenteze, din cel puţin doua surse sigure, a scris un articol tendenţios, defăimător, denigrator şi umilitor la adresa secretarului comunei Frumuşica, făcîndu-mă terorist, drac şi hot, punându-l într-o lumina foarte proasta, prin articolul „Teroriştii” din Primăria Frumuşica, fără a mi se cere şi punctul meu de vedere, faţă de cele afirmate, încâlcind astfel CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI ADOPTAT DE CLUBUL ROMÂN DE PRESĂ precum şi CODUL DEONTOLOGIC  S.C NORD MEDIA IMAGE S.R.L., făcând prin acesta articol jocul murdar al unor oameni fără scrupule, de aceea in virtutea aflari adevarului, solicit expres dreptul la replică şi publicarea tot în acelaşi ziar
 şi cu acelaşi zel şi interes acest drept.
DATA:27.01.2015
ANTON PETRU
Absolventul de ştiinţe juridice „la distanţă” de fondul cunoştinţelor, nu dispune de capacitatea profesională de a face diferenţă între ce înseamnă o „normă juridică cu caracter de reglementare” şi un statut de cuprinde principii de etică profesională cu caracter de recomandare pentru un grup de aderenţi.
În puţinătatea cunoştinţelor sale juridice, Anton confundă cele două Coduri deontologice cu reglementările juridice, ceea ce nu-i este permis dacă avem în vedere statutul său de jurist al instituţiei Primăriei Frumuşica.
Spre ştiinţa sa, măcar de acum înainte, îl informăm că fiecare jurnalist are propriul cod deontologic după care se ghidează în activitatea publicistică iar codul său este apreciat sau sancţionat de către cititori. Desigur, codul adoptat cu cât este mai integrat valorilor sociale cu atât jurnalistul este mai respectat pentru ceea ce publică.
Spune Anton că am scris „un articol tendenţios, defăimător, denigrator şi umilitor” la adresa sa. Bag seamă că bietul jurist n-are capacitatea de a face diferenţă între o ştire de presă, un reportaj şi o recenzie a unui reportaj televizat. Îi recomand DEX-ul pentru a afla ce înseamnă un reportaj.
Articolul la care face referire, fiind no recenzie a unui reportaj televizat, o avancronică nu necesita o documentare pentru că ea fusese realizată în cadrul filmărilor. Aşa că, scorneala lui Anton cu verificarea din două „surse sigure” nu este decât o altă dovadă că omul este departe de modul în care se diferenţiază între ele modalităţile de exprimare în presă. Omul nu ştie că o declaraţie a unui oficial, funcţionar mediocru, mai răsărit sau înalt al statului nu se verifică din alte surse pentru că acea declaraţie este generatoare de informaţie oficială. Urmând raţiunea iraţională a lui Anton,  reporterii acreditaţi la Preşedinţie şi Guvern ar trebui să verifice din două „surse sigure” tot ce declară preşedintele Klaus şi premierul Ponta.
În reportajul firmat la Frumuşica şi intitulat „A fost sau n-a fost mită?”, viceprimarul Dumiutru Baciu a făcut o declaraţie prin care a sintetizat atmosfera creată în instituţie de Petru Anton prin comportamentul său. O astfel de declaraţie este oficială şi nu se mai verifică sub aspectul informaţiilor oferite.
Cică l-am făcut „terorist”, afectându-i grav imaginea. Cuvântul terorist era menţionat în ghilimele, adică citat din spusele altora şi nu rezultatul unei concluzii a mea. Dacă nu-l puneam în ghilimele puteam fi acuzat de plagiat precum Ponta.
Îl mai informez pe secretarul Petru Anton că la reportajele televizate nu există drept la replică, reportajul fiind un act de creaţie ce cuprinde concluzii filtrate prin capacitatea profesională realizatorului de a surprinde şi prezenta privitorului un aspect, în cazul de faţă social. Un reportaj televizat poate să placă sau nu privitorului iar dacă nu-i trezeşte interesul telespectatorilor , realizatorul este trimis la plimbare de către patronul postului de televiziune.
Prin acest drept la replică secretarul Petru Anton a întărit opiniile exprimate de către participanţii la realizarea reportajului că are un caracter conflictual şi întreţine în primăria frumuşica o atmosferă tensionată.
Un funcţionar a-l statului răspunde în faţa oricărui cetăţean contribuabil pentru tot ce face sau i se reproşează şi nu redactează drepturi la replică. Nu-i place să fie criticat, să plece acasă şi nu-l va mai deranja nimeni cu nimic. Dar câtă vreme este plătit din banul public, să tacă şi să se supună cerinţelor publicului şi nu publicul să se supună mofturilor sale, cum vrea Petru Anton.
În final, ca jurist ce pretinde a fi, îi mai recomanda ca pe viitor să se informeze când se adresează unei redacţii cine şi cum decide în interiorul acesteia pentru a nu se mai băga singur în gura lupului.

written by Ioan Rotundu


One Response to “Un drept la replică conceput după cât l-a ajutat mintea”

  1. 1. prof.Airimiooei Elena Says:

    BRAVOOOO……Felicitari. Sunt f.multe de descoperit despre acest Anton Petru.

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia