Blogul lui Rotundu

De când l-a părăsit nevasta, bietul Ovidiu Portariuc este bântuit de vise onirice care de care mai obsesive. De exemplu, vrea primarul nostru visător de cai verzi pe pereţi albaştri să amenajeze un bazin olimpic de înot în clădirea vecină cu Baia centrală şi care stă martoră a incompetenţei administraţiei publice a oraşului de peste 25 de ani.
Nimic de zis, intenţia este nobilă, numai că primarul şi-a pus sinur piedică în realizarea acestui obiectiv care i-ar bucura nu numai pe tinerii botoşăneni ci şi pe cei mai în vârstă.
Zice primarul Portariuc că ar trebui mulţi bani să investească în acest  imobil ca să-l aducă la starea de funcţionare cu un bazin de înot  iar bugetul local este prea sărac pentru aşa ceva.
În schimb, când a venit vorba de aruncat 800 mii de euro pe ruina din Centrul vechi al Botoşaniului aflată în proprietatea preotului Teodor Candrea, adică fosta clădire în care a funcţionat cândva Bucuria Copiilor, are bani. Mai are bani primarul şi să investească în această ruină vreo câteva milioane de euro, ca s-o consolideze şi apoi să-i pună lacăt pe uşa de intrare pentru că nu se va încumeta nimeni să se folosească de ea, zona fiind una pustie şi aflată sub stăpânirea ţiganilor care, de câte ori sunt prinşi furând, repede sar cu clanţa că sunt discriminaţi.
A mai visat Portariuc că este necesar Primăriei o societate de construcţii cu vreo 50-60 de angajaţi. Prin această societate să se asigure lucrări de întreţinere a străzilor şi să se construiască în regie proprie tot ce are de gând Primăria să mai zidească prin Botoşani. Nu ne-a spus primarul ce va face cu contractul de mentenanţă încheiat de Primărie cu societatea Conrec pentru întreţinerea străzilor, contract pe care ar fi vrut să-l rezilieze imediat ce s-a instalat în scaun şi n-a reuşit.
Cred că este momentul ca babele din PSD să-i găsească junelui o nevastă că altfel, nu numai el, dar o vom lua razna şi noi văzând cum toacă bugetul pe activităţi una mai păguboasă decât cealaltă. O astfel de societate care să lucreze în regie proprie şi să presteze servicii de interes public a înfiinţat pentru prima oară societatea Termica, acum Modern Calor. Au plătit salarii la câteva zeci de angajaţi, ducându-se pe apa sâmbetei câteva milioane de RON, bani care, în final, au fost băgaţi în facturile noastre de plată a energiei termice. Până la urmă au fost nevoiţi s-o lichideze, fără ca să fie stabilită vreo responsabilitate celor care au risipit banii publici.
Societatea Nova Apaserv a încercat şi ea, pe vremea când se numea Apa Grup, să înfiinţeze o societate de servicii. N-a mers şi au lichidat-o rapid. Este proaspăt şi încă la vederea noastră iniţiativa preşedintelui suspendat al Consiliului Judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu, societatea înfiinţată ca să gestioneze piaţa agroalimentară de la subsolul Mall. În afară că şi-a angajat neamurile, fratele chiar şef, şi i-a plătit tot din banii noştri, s-a ales şi cu o pierdere uriaşă. Preşedintele interimar al CJ, Gheorghe Sorescu, economist de profesie şi nu crescător de oi ca Ţurcanu, a pus piciorul în prag şi a decis desfiinţarea ei.
Din greşelile, costisitoare pentru noi, ale înaintaşilor săi în ale administraţiei publice, Portariuc n-a învăţat nimic sau n-are puterea de pricepere necesară să tragă învăţăminte. Aşa că vrea şi el să arunce pe apa sâmbetei câteva milioane de RON ca să angajeze 50-60 de social-democraţi înscrişi probabil pe lista PSD-ului de către mult priceputul în domeniul unor astfel de rânduieli de partid Gheorghe Vâzdoagă.
Şi pentru că i-am scrijelit numele în acest comentariu, nu pe cruce, Vâzdoagă s-a cocoşat în faţa presei cî el nu vrea ca noi, botoşănenii, să devenim detectivi în a ne urmări vecinii câtă apă consumă şi trec la plată pentru că Nova Apaserv facturează consumul la limita de condomeniu, ceea ce, zice el, este ilegal.
Curat murdar, coane Ghiţă, dar când s-a votat Regulamentul pe vremea preşedintelui Mihai Ţâbuleac consilierii judeţeni ai PSD au votat cu amândouă mâinile! Acum de ce-o faci pe ipocritul păcătuind, că nu se ştie zilele omului şi numai prin mătănii nu se obţine iertarea, mai ales când păcătoşii sunt politicieni.
Revin asupra bietului Portariuc şi rog babele din PSD să-l însoare din nou că-i tânăr şi poate contribui la creşterea natalităţii în PSD. Însurat, nu va mai avea vise onirice şi nu va mai cheltui banii din buget pe interese personale şi de partid.

written by Ioan Rotundu

După ce ieri toată ziua s-a purtat trufaş şi a bravat faţă de jurnaliştii iscoditori despre anchetarea de cptre DNA a surorii şi mamei sale, răspunzând gen „Hai, mă, voi sunteţi serioşi? Eu vizitez un spital”, spre seară Vitor Ponta s-a plâns pe reţeaua de socializare că sora şi mama sunt supuse unui linşaj public.
Măi, să fie, dar când Antena 3, la ordinul său, îi linşa public pe Traian Băsescu şi fiica lui Ioana pentru terenurile cumpărate la Nana, se bucura ca un drac împeliţat.
Problema este una  destul de serioasă. Sora sa, Alexandra Herţanu, după ce a ieşit de la DNA, la întrebarea dacă era conştientă de ce făcea soţul său, a răspuns trufaş că ea este conştientă tot timpul. Se pare că în familia Ponta toţi sunt caracterizaţi de o doză de tupeu iar Victor este posesorul celei mai mari doze.
Sora şi cumnatul sunt implicaţi în activităţi de fraudare a fondurilor europene şi de evaziune fiscală. Încă nu ştim cu certitudine care este prejudiciul dar se anunţă a fi unul consistent, de ordinul milioanelor de dolari, că aşa s-au obişnuit să fure cei din gaşca politică de vârf.
Şi dacă ne-am fi aflat într-o ţară africană, odată ce familia premierului este anchetată pentru grave infracţiuni de corupţie acesta ar fi demisionat. La noi, premierul Victor Ponta devine tot mai trufaş şi mai tupeist pe măsură ce tot mai mulţi membri din familia sa ajung să fie anchetaţi de către procurorii DNA.
Un personaj ca Ponta., suspectat de implicaţie în sinuciderea procurorului Panait, de măsluire a anchetei privind marea afacere Mega Power, de pregătire a unei lovituri de stat, de fraudare a unui referendumului, de blocare a votului de pentru cei din diaspora, dovedit ca plagiator  etc. , este imposibil să nu fi fost la curent cu afacerile membrilor din familia sa. Nu era vorba de oricine ci de mamă, soră şi cumnat.
Cum mai poate Ponta sămai reprezinte România înm calitate de premieri la întâlniri internaţionale sau să primească premieri din alte ţări când toţi aceştia ştiu că membri ai familiei sale sunt implicaţi în fraudare de bani publici şi comunitari.
Constituţional, preşedintele Klaus nu are nicio pârghie de acţiune spre a-l demite sau forţa să demisioneze. Numai Ponta este cel care poate decide să demisioneze ca un gest de onoare. Dar la Ponta nu putem vorbi de onoare.
Ciudat mai este şi altceva. Deşi Ponta continuă să fie un arogant şi să-şi trateze adversarii politici cu superioritate, românii continuă să aibă încredere în el. Un sondaj recent îl situează la încredere pe primul loc pe preşedintele Klaus, pe locul doi pe guvernatorul BNR Mugur Isărescu şi pe locul trei Victor Ponta.
Ce să mai înţeleagă străinii de la noi? Mama şi sora fură banii poporului iar poporul declară că are încredere în cel care reprezintă familia de hoţi.
Şi ca totul să fie in stilul lui Caragiale, cum spuneam, ieri după amiază Ponta s-a bocit precum babele pe contul său de socializare că familia sa este linşată public. Dar când furau banii noştri cum se simţeau?

written by Ioan Rotundu

După cenl-a convins pe primarul Ovidiu Portariuc să aloce bisericilor din municipiul Botoşani în beneficiul Protopopiatului său câteva miliarde de lei din bugetul public, acum părintele protopop Lucian Leonte vrea terenul şi clădirea fostei Grădiniţe nr. 8 din Parcul Tineretului ca să ridice o biserică.
Susţine părintele protopop că sunt în această zonă a oraşului vreo 900 de familii care vor musai biserică şi musai biserica să fie ridicată pe terenul grădiniţei.
În Parcul Tineretului mai sunt două biserici la distanţă de 100 metri una de alta. Una construită chiar pe terenul din parcul public. Spun cei din zonă că atunci când biserica ridicată de părintele Alupoaie a luat foc şi a ars întreg acoperişul, incendiul ar fi fost comandat de un alt preot care şi-a văzut teritoriul păstorit în pericol de a-i fi mutilat.
Dar, revenind la cererea părintelui protopop, este greu de crezut că cele aproape 900 de familii din cartier l-au luat cu asalt ca să le ridice biserică. Colind mereu zona coborând pe strada Împăratul Traian şi urcând pe cea a Săvenilor sau invers. Oamenii mă cunosc de la televizor, mă opresc şi îmi spun necazurile lor legate de activitatea celor din Primărie. Au oamenii suficiente necazuri din partea primarului, a societăţii Nova Apaserv, a Modern Calorului, a Urban Serv-ului dar niciunul, absolut niciunul, nu s-a plâns că n-ar avea biserică în cartier.
Dimpotrivă, când se umbla cu Ajunul Bobotezei, trecând prin zonă şi preotul o luase la picior cu „chiralesa” după el, mulţi făceau haz de necaz cum că părintele pentru Crăciun şi Bobotează şi-şa comandat sutană cu buzunare mai adânci.
Tupeul părintelui protopop de a ridica o biserică pe locul care ar fi trebuit să fi rămas în stăpânirea copiilor din cartier nu trebuie să ne surprindă. Preoţii au devenit atât de insensibili la nevoile sociale ale oamenilor şi atât de sensibili cu buzunarul lor, mai ales când nu le intră firfiricul după socoata făcută, că viciul lăcomiei după ban a fost transformat în virtute creştin-ortodoxă.
În Parcul Tineretului sunt cei mai săraci locuitori ai municipiului, cu cele mai multe probleme sociale, cu cele mai mari carenţe în educaţie iar recuperarea lor în cadrul societăţii civilizate de tip european nu se va realiza cu ridicarea unei biserici. Singurul lucru care se va împlini cu prisosinţă va fi apariţia unui nou bir pe capul acestor nefericiţi, bir care va asigura prosperitatea unui preot care acum nu are parohie. Este o formă de exploatare financiară pe fondul unei speculaţii psihice a celor aflaţi în dificultate cu viaţa, numele lui Dumnezeu urmând a fi folosit în acest scop.
Apropo, părinte protopop, pentru cine-i menită viitoarea biserică? Din câte se vorbeşte prin tagma preoţilor nu prea mai aveţi gineri, veri, nepoţi care să nu fi primit de la unchiul protopop câte o parohie prosperă.
Tupeul şi dorinţa de înavuţire a înlocuit în rândul slujitorilor Bisericii ruşinea şi bunul simţ, valorile moralei creştine au fost transformate în mijloace de obţinere a unor avantaje financiare iar spiritul credinţei as fost profanat, violat, siluit de către transformarea religiei creştin-ortodoxă în mijloc de înavuţire a Bisericii şi slujitorilor ei pe orice cale.
Nu de puţine ori discut cu preoţii care şi-au dedicat viaţa credinţei şi care recunosc că sunt nevoiţi să păcătuiască forţând credinciosul să scoată banul pentru că au fixate taxe foarte mari de achitat către protopopiate şi Mitropolie. Nu de puţine ori aceşti preoţi care îl situează pe Dumnezeu deasupra intereselor meschine ale Bisericii sunt umiliţi la întrunirile de analiză şi instruire. Îşi fac cruce cu limba ascultând sfaturile ierarhilor de cum trebuie să procedeze ca să-l facă pe creştin să dea bani la biserică.
Priviţi prin Botoşani şi veţi constata că sunt cel puţin alte zece biserici aflate în diferite faze de construcţie. Ca să-şi prindă parohia, unii preoţi au improvizat lăcaşuri în tramvai, magazuii de lemn sau subsol de viitoare biserică.
Nu-i de condamnat acest procedeu pentru că îţi poţi manifesta credinţa şi acasă, în faţa icoanei, şi pe stradă în gând, şi la locul de muncă. De condamnat este scopul urmărit care în aceste situaţii nu este credinţa ci veniturile financiare.
Biserica a pierdut lupta cu şcoala iar religia va dispărea din orarul şcolar. La biserică, duminicile, vin câteva babe scofâlcite care fac cruce şi bat mătănii cu speranţa că vor fi fericite în Rai, simţind că Moartea le dă târcoale. Iar printre două cruci strecoară trei bârfe la adresa cuiva din biserică sau de aiurea. Mai trec pe la biserică cei necăjiţi, dezamăgiţi de viaţa pe care o duc împovăraţi de greutăţi, care rup pâinea de la gura copiilor pentru a cumpăra o lumânare ce se vinde la un preţ de 10 ori mai mare, sperând că Dumnezeu îi va ajuta să scape de necazuri.
În rest, 96% din locuitorii unui cartier, nu sunt credincioşi practicanţi, adică nu dau pe la biserică. Şi, atunci, la ce o nouă biserică pe lângă cele două deja existente când locuitorii din  Parcul Tineretului se confruntă cu alte probleme, de altă natură decât de nevoia unei biserici.
Până la urmă părintele protopop luptă pentru prosperitatea tagmei bisericeşti. Servili lui şi ipocriţi cu noi vor fi consilierii municipali care vor aproba alocarea gratuită a terenului grădiniţei către Protopopiat, fără să le pese de copii celor necăjiţi de aici. De ce să investească într-un lăcaş de educaţie când se pot lepăda de orice obligaţie, primind pe deasupra şi binecuvântarea unui preot de rang înalt. O binecuvântare care nu le va fi de nici un folos. Prostia este lipsa educaţiei şi nu se vindecă cu binecuvântări popeşti!

written by Ioan Rotundu

Duminică, la evenimentul de comemorare la Hudeşti, la care au participat invitaţi din Ucraina şi din judeţul Botoşani, rugămintea de a filma un reportaj a venit din partea profesorului dărăbănean Constantin Moroşanu în calitatea sa de partener organizator ca preşedinte al Asociaţiei „Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa”.
Desigur, un astfel de eveniment se cere filmat într-o anumită manieră, fiind vorba de un reportaj cu temă cultural-patriotică iar persoanele intervievate trebuie menţinute într-un dialog la temă, adică pe eveniment.
Construcţia unui astfel de reportaj nu permite floricele de gen ironie sau atacuri la persoană şi nici intervievatul nu trebuie pus în situaţii jenante. Apoi, trebuie ca reportajul să surprindă şi exprime starea de solemnitate a evenimentului.
În cadrul activităţilor desfăşurate fiind inclus un Te Deum la monumentul eroilor din localitate dar şi un moment artistic, i-am explicat primarului Viorel Atomei şi profesorului Constantin Moroşanu că nu pot filma slujba de pomenire de la monument pentru că am filmat momentul artistic. Nu este permis ca într-un final de reportaj să ai imagini de pomenire urmate apoi de cântece şi dansuri sau invers.
La eveniment, primarul Viorel Atomei, ca organizator, a invitat mai mulţi colegi. Au apărut în sală primarii comunelor Văculeşti, Vlăsâneşti, Conceşti, George Enescu dar şi social-democratul Budăi, directorul Casei de Pensii Botoşani.
Concentrat asupra filmărilor, n-am acordat prea multă atenţie acestora. Aveam să aflu la sfârşit că primarul de Văculeşti, Sorin Gânga, Lucian Trufin de la Vlăsâneşti, Costel Nazare de la Conceşti şi directorul Budăi, văzându-mă că filmez, au preferat să dispară de teama că am să-i intervievez şi am să le pun întrebări incomode.
S-au înşelat amarnic fugind de Lumea lu’ Rotundu pentru că de voi avea de filmat vreun reportaj prin comuna păstorită de ei îi găsesc eu, pentru că nu am prostul obicei de a-mi anunţa prezenţa cu ceva timp înainte ca să poată cei acuzaţi să măsluiască adevărul.
Nu era locul să-l întreb pe cel de la Văculeşti de ce a prevăzut în buget cheltuieli cu dedicaţie unor anumite firme de construcţii, pe cel de la Vlăsâneşti dacă a reuşit să intre în legalitate cu concesionarea imaşului public sau pe cel de la Conceşti cum mai stă cu evaziunea fiscală cu alcoolul la propria societate.
Puteau să se simtă în largul lor că nu ei erau în centrul atenţiei. De apreciat comportamentul primăriei de la George Enescu, Maria Grădinaru, care, emoţionată de cele auzite de la supravieţuitorii gulagului rusesc şi de la rudele celor împuşcaţi în masacrul comemorat, a simţit nevoie să ia cuvântul şi, printre lacrimi, să-şi exprime compasiunea. Nu am filmat-o pentru că nu era locul ei în acest reportaj dar am apreciat, aşa cum a apreciat întreaga asistenţă, sinceritatea cuvântului său şi trăirile emoţionale ale momentului.
Oricum, cei care au fugit de Lumea lu’ Rotundu n-ar fi luat cuvântul pentru că nu i-am cunoscut niciodată în postura de buni oratori ci doar de buni şi pricepuţi comisionari pe seama banilor din bugetul public.
Faptul că emisiunea Lumea lu’ Rotundu a devenit un fel de bau-bau pentru cei care se simt cu musca pe căciulă îmi dă garanţia că reportajele sunt pline de conţinut, adică lovesc în punctele esenţiale ale corupţiei şi abuzurilor la care se dedau cei aflaţi la putere, ceea ce mă motivează să ţin făclia aprinsă.
Iar dacă vreun organizator de evenimente doreşte ca la masa de protocol să aibă mai puţini pretendenţi, să invite Lumea lu’ Rotundu. Aglomeraţia de la masa de protocol se va subţia vizibil. Ca la Hudeşti!

written by Ioan Rotundu

Vineri, funcţionarii din primării au organizat timp de jumătate de oră o grevă cerând majorare de salarii. Cică majoritatea dintre ei au lefuri la nivelul minim pe economie.
În primul rând că lefurile lor sunt substanţial majorate prin adăugarea a fel de fel de sporuri, de la cel de stres că lucrează cu cetăţenii la cel de ecran al calculatorului, xerox sau pentru antena amplasată pe acoperişul clădirii instituţiei.
Dar admiţând că au leafa la nivelul celei minime pe economie înseamnă că n-au vechime în muncă, în profesie, să fi primit majorări şi sport de vechime. Dacă aceşti funcţionari, care stau toată ziua cu fundul pe scaun şi ne fac nouă viaţa un iad, chinuindu-ne în fel şi chip când ajungem la ghişeul lor, se plâng că primesc salarul minim pe economie ce să mai zică acel muncitor la patron care are 20 – 30 de ani de muncă, lucrează de-i sar ochii în schimburi şi primeşte acelaşi salariu ca funcţionarul care îşi începe ziua de lucru bând cafeaua şi bârfind cu colegii de birou, ori făcând politică?
Am mai spus-o, dacă acestor funcţionari nu le place leafa cu care sunt plătiţi, nu i-a legat nimeni de scaun. Să se ridice şi să plece să lucreze în mediul privat şi atunci vor înţelege acere este adevărata muncă. Dacă leafa lor este atât de mizeră, atunci de ce dau şpagă mii de euro ca să se vadă angajaţi pe un astfel de post şi nu se duc de la bun început să lucreze la patron?
Majorarea lefurilor pentru funcţionarii din primării, care în ultimii ani s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, deşi se spune că toate operaţiunile de evidenţă sunt introduse pe calculator şi nu se mai fac manual, se poate realiza prin alocare de bani de la buget. În loc ca aceşti bani să fie investiţi pentru a se asigura o creştere economică, în caz de satisfacere a revendicărilor, ei se vor cheltui în scop neproductiv., Să fie majorate salariile lor chiar şi cu 50% dar în cadrul aceluiaşi fond de salarii. Se poate realiza acest lucru prin reducere de personal. Numai că ei nu vor să fie operate reduceri, că este sigur şi călduţ un post la stat.
Cu tupeu sunt şi liderii de sindicat care îi reprezintă. Ei cer majorări de salarii dar nu spun că banii trebuie luaţi de la cei care muncesc în producţie şi servicii şi daţi celor care atunci când îi prind prin primărie îi chinui în fel şi chip să le arate cât de puternici sunt ei.  Când un funcţionar incompetent sau beţiv, cazul juristului de la Primăria Botoşani, trebuie dat afară din serviciu, liderii de sindicat sunt primii care-i sar în apărare.
Când s-a pus problema modificării legii şi statutului funcţionarului public pentru a se permite şefilor de instituţii să-i elimine mai uşor pe incompetenţi şi indisciplinaţi din schemă, pentru a îmbunătăţi serviciile faţă de cetăţeanul de rând, liderii de sindicat s-au opus cu înverşunare la orice astfel de modificare legislative.
Dar dacă şi noi, contribuabilii de impozite şi taxe, am face grevă să nu mai plătim nimic la stat sau să nu-i mai plătim pe aceşti funcţionari care ne birocratizează viaţa, ce atitudine ar adopta aceştia? Nu le place cum sunt plătiţi, să plece unde cred ei că vor putea găsi o recompensă pe măsura competenţei şi muncii prestate.

written by Ioan Rotundu

Florin Egner, primarul care ne-a fericit vreme de 4 ani, înmulţind gropile de pe străzile Botoşaniului şi lăsându-ne vreme de-o iarnă în frigul Artic ce se instalase comod în apartamentele noastre, a ajuns acum un fel de editorialist de presă scrisă. E treaba respectivului ziar că-şi recruteze editorialişti din rândul primarilor incompetenţi în administraţia publică locală şi a politicienilor mincinoşi dar este treaba mea să-i tai avântul acestui Pinochio de Botoşani în a mai face afirmaţii menite să manipuleze opinia comunităţii botoşănene în scopul fraudării bugetului de către actualul primar, tot PSD, Ovidiu Portariuc.
În editorialul apărut ieri, Florin Egner afirma ca excepţionale anunţurile primarului Portariuc de a cumpăra o pensiune ruină la Lebăda şi o altă clădire ruină din Centrul vechi al Botoşanilor, investiţii total inutile pentru primărie dar plătite din banii noştri. Şi mai consideră Pinochio că refacerea serelor este o decizie atât de deşteaptă că răposatul Ceauşescu dacă ar fi trăit şi-ar fi făcut harakirii de invidie că nu i-a trecut lui prin cap o astfel de deşteptăciune.
Când am mai citit şi faptul că în toată perioada postdecembristă n-a existat vreodată atâta democraţie câtă radiază primarul Portariuc, am simţit că stomacul mi-o ia razna. Îl ştiam pe Egner linguşitor, mincinos, arogant gen Ponta, dar la nivel de orăşel de provincie, turnător la Securitate, ipocrit dar nu şi canalie politică.
Constantin Conţac a cerut CNSAS să fie verificat Florin Egner dacă a fost informator al Securităţii iar instituţia i-a comunicat că da, a fost turnător. Se pare că nu numai turnatul colegilor din Eelectrocontact la Securitate era preocuparea sa ci şi periatul şefilor pentru a profita cât mai mult de oportunităţile unei promovări profesionale pe uşa din spate.
Dar să explic de ce Egner este canalie politică. Cât a fost primar convoca consilierii municipali la şedinţe formale pentru a repeta cum se vor vota proiectele sale de hotărâre. Dispunea de o majoritate PSD şi vota tot ce-i trecea prin cap. Acum a scris că în cele două mandate ale lui Flutur democraţia n-a funcţionat ci totul era decis dictatorial de Cătălin Flutur.
Nu degeaba botoşănenii l-au poreclit Pinochio. În primul mandat, 2004 – 2008, Flutur n-a avut în CLM niciodată o majoritate de partea sa iar tot ce s-a votat a fost şi cu votul lui Florin Egner şi al celorlalţi consilieri PSD altfel toate propunerile lui Flutur ar fi fost respinse.
În al doilea mandat, Florin Egner era consilier din partea PNG şi a votat cu ambele mâini propunerile lui Flutur. Acum scrie că Flutur a fost un dictator iar Portariuc este simbolul adevăratei democraţii postdecembriste.
Auzisem că Florin Egner s-a înhăitat cu Mihai Tincu în a-l dăscăli pe primarul Portariuc iar bietul Portariuc ar fi ajuns un fel de copil handicapat dus de mână de părinţi. Mai primisem informaţii că la vârful PSD, Andrei Dolineaschi, Mihai Baltă, Doina Federovici sunt cumplit de dezamăgiţi de comportamentul lui Portariuc şi prestaţia sa ca primar al Botoşanilor.
Iată că informaţiile primite se confirmă. Aşadar, noi, botoşănenii8u, încă mai suportăm incompetenţa şi minciuna fostului primar Florin Egner, ajuns acum dascăl al primarului Portariuc. Că Portariuc se simte mândru cu un astfel de dascăl e problema lui, dar că sfaturile dascălului le aplică în defavoarea intereselor noastre comune este de acum o problemă a întregii comunităţi, ne priveşte pe toţi şi avem obligaţia de a fi solidari în a ne apăra propriile interese.
Mi s-a spus că Egner îl presează pe Portariuc să cumpere ruina preotului Teodor Candrea numită Bucuria Copiilor cu 800 mii eu8ro, o sumă catastrofal de mare, pentru că ar avea şi el promis un comision. Puţini ştiu că după ce n-a mai fost primar, pentru afacerile murdare din perioada mandatului Egner a fost trimis îăn judecată, condamnat în primă instanţă de judecată şi achitat în recurs după intervenţia unor „sfinţi”.
Înţelepciunea populară spune că prostul dacă nu-i fudul nu-i prost destul. Canalia politică dacă nu-şi revarsă forţele malefice asupra energiilor umane pozitive nu-i destul de canalie. Loveşte acum în Flutur, uitând că acesta l-a ajutat în cele mai grele momente ale vieţii sale, ale soţiei sale şi a băiatului fără a ţine pică pe el pentru mizeriile lansate în spaţiul public în campania electorală din vara anului 2004 şi nici de minciunile promovate imediat ce Egner a pierdut acele alegeri .
Nu scriu aceste rânduri pentru a-l apăra pe Flutur ci pentru botoşănenii cu bun simţ care să cunoască adevărul şi să nu se lase manipulaţi de năpârcile atinse de filoxera roşie a socialismului cu faţă umană fondat de Ion Iliescu şi care continuă să fie piaza rea a adevăratei democraţiei româneşti.

written by Ioan Rotundu

Vă mai amintiţi de jocul din copilărie când unul dintre copii ascundea un obiect şi altul trebuia să-l descopere? Când căutătorul se îndepărta de locul unde era ascuns obiectul, ceilalţi strigau „rece” iar când se apropia de el strigau „cald”. Când era pe punctul de a-l fi găsit, toţi strigau „fierbinte”.
Ieri, după ce cumnatul său Iulian Herţanu a a ajuns la DNA pentru a da socoteală despre cum a obţinut execuţia unor proiecte cu fonduri europene pe seama cărora şi-ar fi însuşit suma de aproape 8 milioane lei, avem motiv să-i strigăm lui Victor Ponta „fierbinte”, un fel de avertisment că DNA-ul s-a apropiat de el periculos de mult.
Cu tupeul care-l caracterizează, Ponta a declarat pe contul său de socializare că nu comentează nimic pentru a nu influenţa justiţia şi că toată lumea este egală în faţa legii, deci şi cumnatul său Iulian Herţanu. Da, premierul are dreptate, toată lumea este egalî în faţa legii, mai puţin cumnatul său care a câştigat pe bandă rulantă toate proiectele cu finanţare europeană. Iar alături de el pare să se fi aflat mult controversatul mogul Sebastian Ghiţă, cel care este amicul lui Ponta şi care derulează afaceri cu SRI-ul.
Eri, bine, dacă pe Iulian Herţanu l-au umflat procurorii DNA fără a-şi face probleme că este cumnatul primului-ministru, când am aflat că l-au adus la audieri şi pe Sebastian Gfhiţă, am căzut pe gânduri O fi vreo legătură între denunţul Elenei Udrea faţă de generalul Coldea şi cei 500 mii de euro daţi de soţul său Dorin Cocoş lui Sebastian Ghiţă? Din informaţiile lăsate de procurorii DNA să ajungă la presă nu s-ar spune că Sebastian Ghiţă este „curtat” de DNA şi pentru afacerile sale cu Dorin Cocoş, via generalul Coldea. Dar nici nu pot să cred că l-au adus pe Ghiţă de la Bucureşti la DNA Ploieşti să dea cu subsemnatul şi să fie considerat suspect de acte de corupţie numai pentru că se cunoaşte cu cumnatul premierului.
Cu certitudine că procurorii DNA au mai multe informaţii şi probe legate de implicarea lui Sebastian Ghiţă în acte de corupţie dar încă nu consideră că a sosit momentul să-l ceară Camerei Deputaţilor pentru a-l avea mai aproape de ei, adică după gratii. După cum se cristalizează acţiunile celor de la DNA, se pare că Sebastian Ghiţă este „călcâiul lui Ahile” pentru premierul Victor Ponta.
În curând se va face public noul Cod fiscal, un cod care se anunţă a fi favorabil lui Ponta pentru că sunt multe taxe reduse sau desfiinţate, ceea ce-l va face pe premierul Ponta erou naţional, deşi reducerile de taxe nu sunt susţinute şi de o creştere a investiţiilor, acesta fiind un paradox al guvernării PSD.
Cu o poziţie consolidată pe politica fiscală nou promovată, Ponta va fi greu de scos de la guvernare, lucru ce pare a-l cunoaşte bine şi liberalii.  Ca Ponta să fie scos de la guvernare, compromiterea imaginii sale cu implicarea cumnatului în furturile de bani europeni nu este suficientă. Cheia compromiterii definitive a lui Ponta trece din mână în mână de la Udrea la Coldea şi de aici la Sebastian Ghiţă, DNA-ul fiind mijlocul cu care se va atinge scopul.
Când preşedinte era Băsescu, se spunea că DNA-ul acţionează sub comanda sa. Dar acum sub a cui comandă acţionează şi care-i sunt ordinile de luptă? Vom vedea ce surprize ne vor oferi procurorii DNA în perioadele următoare.

„Fierbinte”, Ponta!
Vă mai amintiţi de jocul din copilărie când unul dintre copii ascundea un obiect şi altul trebuia să-l descopere? Când căutătorul se îndepărta de locul unde era ascuns obiectul, ceilalţi strigau „rece” iar când se apropia de el strigau „cald”. Când era pe punctul de a-l fi găsit, toţi strigau „fierbinte”.
Ieri, după ce cumnatul său Iulian Herţanu a a ajuns la DNA pentru a da socoteală despre cum a obţinut execuţia unor proiecte cu fonduri europene pe seama cărora şi-ar fi însuşit suma de aproape 8 milioane lei, avem motiv să-i strigăm lui Victor Ponta „fierbinte”, un fel de avertisment că DNA-ul s-a apropiat de el periculos de mult.
Cu tupeul care-l caracterizează, Ponta a declarat pe contul său de socializare că nu comentează nimic pentru a nu influenţa justiţia şi că toată lumea este egală în faţa legii, deci şi cumnatul său Iulian Herţanu. Da, premierul are dreptate, toată lumea este egalî în faţa legii, mai puţin cumnatul său care a câştigat pe bandă rulantă toate proiectele cu finanţare europeană. Iar alături de el pare să se fi aflat mult controversatul mogul Sebastian Ghiţă, cel care este amicul lui Ponta şi care derulează afaceri cu SRI-ul.
Eri, bine, dacă pe Iulian Herţanu l-au umflat procurorii DNA fără a-şi face probleme că este cumnatul primului-ministru, când am aflat că l-au adus la audieri şi pe Sebastian Gfhiţă, am căzut pe gânduri O fi vreo legătură între denunţul Elenei Udrea faţă de generalul Coldea şi cei 500 mii de euro daţi de soţul său Dorin Cocoş lui Sebastian Ghiţă? Din informaţiile lăsate de procurorii DNA să ajungă la presă nu s-ar spune că Sebastian Ghiţă este „curtat” de DNA şi pentru afacerile sale cu Dorin Cocoş, via generalul Coldea. Dar nici nu pot să cred că l-au adus pe Ghiţă de la Bucureşti la DNA Ploieşti să dea cu subsemnatul şi să fie considerat suspect de acte de corupţie numai pentru că se cunoaşte cu cumnatul premierului.
Cu certitudine că procurorii DNA au mai multe informaţii şi probe legate de implicarea lui Sebastian Ghiţă în acte de corupţie dar încă nu consideră că a sosit momentul să-l ceară Camerei Deputaţilor pentru a-l avea mai aproape de ei, adică după gratii. După cum se cristalizează acţiunile celor de la DNA, se pare că Sebastian Ghiţă este „călcâiul lui Ahile” pentru premierul Victor Ponta.
În curând se va face public noul Cod fiscal, un cod care se anunţă a fi favorabil lui Ponta pentru că sunt multe taxe reduse sau desfiinţate, ceea ce-l va face pe premierul Ponta erou naţional, deşi reducerile de taxe nu sunt susţinute şi de o creştere a investiţiilor, acesta fiind un paradox al guvernării PSD.
Cu o poziţie consolidată pe politica fiscală nou promovată, Ponta va fi greu de scos de la guvernare, lucru ce pare a-l cunoaşte bine şi liberalii.  Ca Ponta să fie scos de la guvernare, compromiterea imaginii sale cu implicarea cumnatului în furturile de bani europeni nu este suficientă. Cheia compromiterii definitive a lui Ponta trece din mână în mână de la Udrea la Coldea şi de aici la Sebastian Ghiţă, DNA-ul fiind mijlocul cu care se va atinge scopul.
Când preşedinte era Băsescu, se spunea că DNA-ul acţionează sub comanda sa. Dar acum sub a cui comandă acţionează şi care-i sunt ordinile de luptă? Vom vedea ce surprize ne vor oferi procurorii DNA în perioadele următoare.

written by Ioan Rotundu

În tradiţia creştin-ortodoxă există convingerea că păcatele pe care le comitem şi care urmează a fi sancţionate de Dumnezeu când vom părăsi această lume sau când ne vom înfăţişa la Judecata de Apoi sunt contabilizate într-un registru ceresc de Sf. Petru.
Povestea asta cu contabilizarea păcatelor de către Sf. Petru este una de speculaţie religioasă pentru a-i înspăimânta pe cei creduli şi a-i ţine preotul paroh sub controlul Bisericii.
În schimb. mult mai real şi adevărat este faptul că pe pământ cei care ne înregistrează „păcatele”, nu cele faţă de Dumnezeu ci cele faţă de legile statului sau structurile puterii, respectarea statului de drept sunt serviciile secrete. Iar în România aceste servicii au devenit în momentul de faţă mult mai zeloase şi mai puternice decât Securitatea lui Ceauşescu.
Să luăm aminte doar la declaraţia fostului şef al SRI, George Maior, care a recunoscut că instituţia pe care a condus-o are ofiţeri acoperiţi în presă. Şi mai recent, Marcel Opriş, directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, a confirmat faptul că alegerile prezidenţiale de anul trecut au fost influenţate de către implicaţiile unor atacuri cibernetice şi de propaganda promovată de anumite servicii speciale în favoarea unui anumit candidat.
Sunt doar două declaraţii care ne dau convingerea că viaţa noastră nu mai are intimitatea dorită şi că tot ce facem, întreprindem în interesul familiei sau a viitorului nostru este strict monitorizat de către un serviciu secret sau altul.
Să luăm cazul Elenei Udrea care l-a acuzat public pe generatul Florian Coldea de spionaj al vieţii noastre şi de implicarea SRI-ului în acţiuni diversioniste menite să convingă legislativul ţării să le aprobe legile Big Brodher.
De ce ar avea atâta nevoie SRI de aceste legi, că nici un act de terorism nu s-a comis pe teritoriul României şi nici nu s-au semnalat astfel de ameninţări, lucru confirmat chiar de fostul general SRI care a fost şef peste Secţiunea de Luptă Împotriva Terorismului? Vă spun eu de ce şi ştiu acest lucru chiar din interiorul lor. SRI operează înregistrări de convorbiri telefonice fără nici un mandat de la judecător. Când fraierii de politicieni pun la cale prin telefon diferite operaţiuni de jumulire a banului public, ei sunt înregistraţi. Aceste probe ilegale ajung la procurorii DNA care le folosesc ca argumente la judecător pentru a obţine mandat de ascultare. Înregistrările ilegale nu pot fi folosite probe în instanţa de judecată dar oferă informaţii preţioase procurorilor DNA de a intra pe firul actelor de corupţie.
Înregistrările efectuate cu mandatul judecătorului au doar menirea de a administra probe oficiale, numai că aceste probe au pornit de la altele administrate ilegal de SRI, DIICOT, STS. Iar judecătorii nu cunosc această tehnică de devoalare a unei infracţiuni, tehnică ilegală, sau dacă o cunosc tac, închid ochii, pentru a nu-şi face de lucru cu cei de la DNA.
Practic, SRI insistă pentru legile Big Brodher pentru a legaliza ceea ce acum practică ilegal iar povestea cu atacurile iminente ale teroriştilor este diversiunea creată pentru a forţa legislativul să le facă voia.
Lupta pentru controlul vieţii noaste de către SRI este crucială pentru propria lor putere şi pentru cei pe care ei îi acceptă în cercul lor de putere. Când Curtea Constituţională a respins cele două legi, SRI a dorit să le dea judecătorilor de aici o lecţie, un avertisment. Precum Ceauşescu care ne explica lipsa cărnii de pe piaţă dând vina pe câte un măcelar păcătos care ascunsese o bucată de carne, aşa şi SRI ni l-a prezentat pe Tony Greblă drept simbolul corupţiei care domină Curtea Constituţională. Infracţiunile comise de Tony Greblă erau cunoscute de SRI şi DNA dar au aşteptat momentul propice să le folosească în interesul loor. Iar momentul s-a ivit când generalul Florian Coldea a fost acuzat că face jocuri de putere care nu sunt în interesul poporului. SRI şi DNA au creat diversiunea cu Tony Greblă, diversiune care a prins la public şi a aruncat dezvăluirea Elenei Udrea despre SRI într-un con de umbră.
Tot recent, deputatul PSD şi mogulul postului România TV, Sebastian Ghiţă, cel acuzat de Udrea că şi-a pus pe picioare postul cu 500 mii euro primiţi de la Dorin Cocoş la cererea expresă a generalului Coldea, a anunţat că ţara noastră colcăie de spioni prieteni şi ostili nouă. De unde ştie Ghiţă aşa ceva? Iată o nouă manipulare pusă la cale de SRI prin omul lor de încredere cu care derulează contracte de afaceri în valoare de milioane de lei.
Mai avem exemplul senatorului Varujan Vosganian. Imediat ce nu i s-a ridicat imunitatea, procurorii DIICOT  au anunţat că-i vor găsi noii infracţiuni şi vor reveni cu o altă cerere de ridicare a imunităţii. Dacă procurorii DIICOT ştiu şi de alte infracţiuni comise de Vosganian de ce nu le-a adus la cunoştinţa Parlamentului?
Mai mult, în scenă a intrat şi ANI care a anunţat căp verifică averea lui Vosganian de pe vremea când era ministrul Economiei. Dar până acum cine i-a oprit s-o facă? Va-m dat aceste două exemple pentru că metoda procurorilor de a-i hărţui pe cei intraţi în vizorul lor nu este una nouă.
Această metodă se practica la greu de procurorii comunişti. Arestau omul pentru o presupusă infracţiune. Dacă se dovedea că nu el este vinovatul, îl ţineau în arest până îi găseau altă infracţiune comisă cu mulţi ani în urmă. Această metodă era aplicată pe scară largă de fostul procuror şef de la Procuratura Dorohoi, Ioan Amariei, cel pe care premierul Năstase l-a pus şef la PNA.
Iar dacă judecătorii aveau oarece rezerve în vinovăţia celui trimis în judecată, procurorul de şedinţă îi amintea că nu este nici el cheie de biserică. iar judecătorul tăcea şi-l condamna pe nefericit la pedeapsa cerută de procuror.
Şi acum procurorii DNA îi ameninţă pe judecători că dacă nu-i condamnă pe cei trimişi în judecată prin rechizitoriul lor vor păţi ce-au păţit şi alţi colegi ai lor.
Procurorii DNA au refuzat să ancheteze situaţia reclamată de Elena Udrea la adresa generalului Coldea pe motiv că nu a fost îndeplinită o anume procedură. Cazul semnalat de Udrea este atât de grav şi de periculos pentru democraţia noastră încât se cerea cercetat şi prin sesizarea din oficiu.
Nu va fi cercetat generalul Coldea şi nici escrocul de Sebastian Ghiţă, cel care a făcut afaceri murdare cu Sorin Vântu, pentru că între ei există cârdăşia ascultărilor telefonice ilegale, adevărata sursă de administrare a probelor împotriva celor corupţi. Numai că probele astfel administrate sunt ilegale şi de aici la a fi ascultaţi toţi cei care suflăm româneşte nu-i decât un pas. Iar generalul Ccoldea vrea să-l facă ameninţând şi şantajând Parlamentul, Curtea Constituţională, Preşedinţia.
Aşadar, adevăratul contabil al păcatelor noastre nu-i Sf. Petru ci SRI, DIICOt, STS, DNA, ANI şi care vor mai fi şi nu le ştim. Quo Vadis? este titlul uni roman semnat de polonezul Henryk Sienkiewicz, Chiar aşa, încotro mergem?

written by Ioan Rotundu

Ruşinica AlinuţeiRuşinica AlinuţeiAlina Gorghiu, copreşedinte al PNL alături de democrat-liberalul Vasile Blaga, a anunţat ieri că partidul pe care-l conduce este adânc ruşinat de ceea ce s-a întâmplat în Senatul României în ziua de joi, 12 februarie a.c.
Şi ce s-a întâmplat în această zi calendaristică de iarnă atât de ruşinos că liberala Alinuţa nu mai poate scoate capul în lumea politică şi să se pregătească de preluarea guvernării? Păi, ce să se întâmple, s-a întâmplat o minune creştin ortodoxă. Adânc credinciosul ortodox de sorginte armeană pe a cărui buletin de identitate scrie Vasrujan Vosganian, căruia DIICOT-ul i-a cerut ridicarea imunităţii, s-a rugat la Dumnezeu cu atâta foc şi viclenie milostivă că l-a convins pe Moşul să-i manipuleze pe ceilalţi senatori şi să nu voteze cum vor muşchii celor de la DIICOT.
Senatorii nu i-au ridicat imunitatea milostivului Vosganian fiind adânc emoţionaţi de discursul acestuia prin care le-a spus, cu lacrimi în ochi, că a fost la un pas de a primi Premiul Nobel pentru Literatură şi chiar dacă nu l-a primit este o cinste pentru România că are un aşa cetăţean valoros şi că n-ar fi drept ca o astfel de valoare umană de rang internaţional să ajungă după gratii.
Numai că prin bunătatea lor faţă de colegul râvnit de procurorii DIICOT de a nu-i ridica imunitatea, senatorii au stârnit mânia celor din Uniunea Europeană. Încercând să mai salveze, dacă se mai poate salva ceva din onoarea Senatului României şi a PNL-ului, copreşedinta Alina Gorghiu i-a cerut milostivului Vosganian demisia din partid. Bucuros că scapă numai cu o amărâtă de demisie care în fond nu schimbă cu nimic votul colegilor, Vosganian s-a lepădat de PNL, însă a continuat să dea cu tifla procurorilor care nu-l pot urca în dubă din cauza imunităţii.
Dar să revenim niţel la Alinuţa. Spunea liberala că partidul nu poate suporta o astfel de ruşine, adică să păstreze în rândurile sale un posibil vinovat de corupţie. Aşa ceva ar da prost la imaginea partidului.
Naţi-o frântă, că ţi-am dres-o! Ar spune hâtrul bătrân moş Gheorghe de la Pocreaca în înţelepciunea lui populară înţepătoare, adică plină de ironie. Cu Vosganian, numai suspectat de acte de corupţie, Alinuţei şi PNL-ului le este ruşine. Dar cu condamnaţii penali de la Botoşani, deputatul Verginel Gireadă şi preşedintele PNL Florin Ţurcanu nu-i este ruşine? Pe ăştia de ce-i ţine în partid?
Este limpede că Alinuţa a încercat o manipulare de imagine în favoarea PNL sacrificându-l pe Vosganian care, oricum, mai devreme sau mai tâârziu tot va ajunge pe mâna procurorilor. L-a sacrificat pentru că a izbucnit un scandal naţional şi internaţional care a afectat grav credibilitatea Senatului României de a mai lupta împotriva corupţiei.
Dacă Alinuţa ţine cu adevărat la imaginea partidului, la a-i convinge pe români că PNL-ul este un partid capabil să guverneze ţara, atunci să curăţi partidul de toate lichelele infracţionale, de toţi cei compromişi prin diverse acte de de corupţie şi să ne demonstreze că într-adevăr PNL-ul este cu totul altfel decât actualul PSD.
Să înceapă această curăţenie de primăvară în partid cu organizaţia judeţeană de la Botoşani şi atunci îi vom privi pe liberali cu mai multă încredere.
Însă tare mi-e teamă că ruşinica Alinuţei Gorghiu este una de faţadă, ipocrită, menită să ne manipuleze opţiunile politice.

written by Ioan Rotundu

Consilierul municipal Gheorghe Iavorenciuc îi stă primarului Ovidiu Portariuc ca un nod în gât. Încă de la primele şedinţe de CLM, Gheorghe Iavorenciuc a afirmat public că primarul Portariuc este prizonierul unei grupări mafiote şi că tot ce întreprinde el sunt de fapt împliniri ale intereselor acestei grupări.
Apoi, Iavorenciuc i-a reproşat primarului lipsa de maturitate politică, supuşenia faţă de cerinţele liderilor PSD în dauna intereselor botoşănenilor. L-a persiflat şi când Portariuc a anunţat că va realiza cu Primăria Suceava un parteneriat care să aducă botoşănenilor un tren de mare viteză şi un uriaş stadion situat pe undeva pe malul Siretului în apropiere de oraşul sucevean Dumbrăveni.
În cei peste doi ani şi jumătate de când este primar, Portariuc s-a simţit tot timpul dominat de Iavorenciuc şi n-a reuşit niciodată să-i dea acestuia o replică politică prin care să-şi demonstreze o eventuală superioritate.
Adevărul este că Gheorghe Iavorenciuc este un om de afaceri botoşănean care a demonstrat stabilitate şi soliditate financiară în toate acţiunile firmelor sale, fiind tot timpul unul dintre sponsorii de bază al unor acţiuni sportive şi culturale, spre deosebire de Portariuc care în afacerile firmelor tatălui său n-a excelat, dimpotrivă, le-a adus în pragul falimentului.
Apoi, Iavorenciuc este un veteran al politicii postdecembriste spre deosebire de Portariuc care s-a remarcat în politică de puţin timp şi a făcut-o într-un mod care aproape că l-a compromis în faţa botoşănenilor.
Simţindu-se în inferioritate ori de câte ori a trebuit să-l înfrunte pe Iavorenciuc, ieşit umilit din fiecare confruntare cu acesta, Portariuc a încercat să-l elimine din CLM.
La prima încercare, deşi mentorul său Mihai Tincu a depus eforturi susţinute să-i convingă pe consilierii municipali să voteze retragerea mandatului de consilier pentru Iavorenciuc, Tincu, dar mai ales Portariuc, au trăit o mare dezamăgire. Din nou Portariuc a fost umilit de Iavorenciuc care a câştigat duielul.
Ieri, iarăşi Portariuc şi gaşca lui au încercat să-l elimine pe Gheorghe Iavorenciuc din rândul consilierilor municipali. Şi din nou Portariuc a ieşit umilit din confruntare, consilierii votând în favoarea menţinerii calităţii de consilier a lui Iavorenciuc. Cu certitudine că Portariuc nu va renunţa în a scăpa de coşmarul vieţii sale care este Gheorghe Iavorenciuc şi  care de peste doi ani şi jumătate îi tulbură liniştea psihică şi politică şi nu-l lasă să se desfăşoare în plenitudinea forţelor personalităţii sale.
Probabil că va relua ofensiva în preajma Paştelui, poate chiar în Săptămâna Patimilor, încercând să scape de nodul din gât, să poată mesteca şi el în linişte bugetul Primăriei.
Ce nu înţelege Portariuc este faptul că divinitatea i l-a trimis înger păzitor pe Iavorenciuc. Când Iavorenciuc nu va mai fi alături de el, să-l oprească din a se înfrupta prea lacom din bugetul public, Portariuc va risca să devină elevul lui Viorel Hrebenciuc, sfetnicul din umbră al liderilor PSD, acum sfetnicul de după gratii.
Îi rău cu Rău, dar mai rău fără Rău!

written by Ioan Rotundu