Blogul lui Rotundu

După cenl-a convins pe primarul Ovidiu Portariuc să aloce bisericilor din municipiul Botoşani în beneficiul Protopopiatului său câteva miliarde de lei din bugetul public, acum părintele protopop Lucian Leonte vrea terenul şi clădirea fostei Grădiniţe nr. 8 din Parcul Tineretului ca să ridice o biserică.
Susţine părintele protopop că sunt în această zonă a oraşului vreo 900 de familii care vor musai biserică şi musai biserica să fie ridicată pe terenul grădiniţei.
În Parcul Tineretului mai sunt două biserici la distanţă de 100 metri una de alta. Una construită chiar pe terenul din parcul public. Spun cei din zonă că atunci când biserica ridicată de părintele Alupoaie a luat foc şi a ars întreg acoperişul, incendiul ar fi fost comandat de un alt preot care şi-a văzut teritoriul păstorit în pericol de a-i fi mutilat.
Dar, revenind la cererea părintelui protopop, este greu de crezut că cele aproape 900 de familii din cartier l-au luat cu asalt ca să le ridice biserică. Colind mereu zona coborând pe strada Împăratul Traian şi urcând pe cea a Săvenilor sau invers. Oamenii mă cunosc de la televizor, mă opresc şi îmi spun necazurile lor legate de activitatea celor din Primărie. Au oamenii suficiente necazuri din partea primarului, a societăţii Nova Apaserv, a Modern Calorului, a Urban Serv-ului dar niciunul, absolut niciunul, nu s-a plâns că n-ar avea biserică în cartier.
Dimpotrivă, când se umbla cu Ajunul Bobotezei, trecând prin zonă şi preotul o luase la picior cu „chiralesa” după el, mulţi făceau haz de necaz cum că părintele pentru Crăciun şi Bobotează şi-şa comandat sutană cu buzunare mai adânci.
Tupeul părintelui protopop de a ridica o biserică pe locul care ar fi trebuit să fi rămas în stăpânirea copiilor din cartier nu trebuie să ne surprindă. Preoţii au devenit atât de insensibili la nevoile sociale ale oamenilor şi atât de sensibili cu buzunarul lor, mai ales când nu le intră firfiricul după socoata făcută, că viciul lăcomiei după ban a fost transformat în virtute creştin-ortodoxă.
În Parcul Tineretului sunt cei mai săraci locuitori ai municipiului, cu cele mai multe probleme sociale, cu cele mai mari carenţe în educaţie iar recuperarea lor în cadrul societăţii civilizate de tip european nu se va realiza cu ridicarea unei biserici. Singurul lucru care se va împlini cu prisosinţă va fi apariţia unui nou bir pe capul acestor nefericiţi, bir care va asigura prosperitatea unui preot care acum nu are parohie. Este o formă de exploatare financiară pe fondul unei speculaţii psihice a celor aflaţi în dificultate cu viaţa, numele lui Dumnezeu urmând a fi folosit în acest scop.
Apropo, părinte protopop, pentru cine-i menită viitoarea biserică? Din câte se vorbeşte prin tagma preoţilor nu prea mai aveţi gineri, veri, nepoţi care să nu fi primit de la unchiul protopop câte o parohie prosperă.
Tupeul şi dorinţa de înavuţire a înlocuit în rândul slujitorilor Bisericii ruşinea şi bunul simţ, valorile moralei creştine au fost transformate în mijloace de obţinere a unor avantaje financiare iar spiritul credinţei as fost profanat, violat, siluit de către transformarea religiei creştin-ortodoxă în mijloc de înavuţire a Bisericii şi slujitorilor ei pe orice cale.
Nu de puţine ori discut cu preoţii care şi-au dedicat viaţa credinţei şi care recunosc că sunt nevoiţi să păcătuiască forţând credinciosul să scoată banul pentru că au fixate taxe foarte mari de achitat către protopopiate şi Mitropolie. Nu de puţine ori aceşti preoţi care îl situează pe Dumnezeu deasupra intereselor meschine ale Bisericii sunt umiliţi la întrunirile de analiză şi instruire. Îşi fac cruce cu limba ascultând sfaturile ierarhilor de cum trebuie să procedeze ca să-l facă pe creştin să dea bani la biserică.
Priviţi prin Botoşani şi veţi constata că sunt cel puţin alte zece biserici aflate în diferite faze de construcţie. Ca să-şi prindă parohia, unii preoţi au improvizat lăcaşuri în tramvai, magazuii de lemn sau subsol de viitoare biserică.
Nu-i de condamnat acest procedeu pentru că îţi poţi manifesta credinţa şi acasă, în faţa icoanei, şi pe stradă în gând, şi la locul de muncă. De condamnat este scopul urmărit care în aceste situaţii nu este credinţa ci veniturile financiare.
Biserica a pierdut lupta cu şcoala iar religia va dispărea din orarul şcolar. La biserică, duminicile, vin câteva babe scofâlcite care fac cruce şi bat mătănii cu speranţa că vor fi fericite în Rai, simţind că Moartea le dă târcoale. Iar printre două cruci strecoară trei bârfe la adresa cuiva din biserică sau de aiurea. Mai trec pe la biserică cei necăjiţi, dezamăgiţi de viaţa pe care o duc împovăraţi de greutăţi, care rup pâinea de la gura copiilor pentru a cumpăra o lumânare ce se vinde la un preţ de 10 ori mai mare, sperând că Dumnezeu îi va ajuta să scape de necazuri.
În rest, 96% din locuitorii unui cartier, nu sunt credincioşi practicanţi, adică nu dau pe la biserică. Şi, atunci, la ce o nouă biserică pe lângă cele două deja existente când locuitorii din  Parcul Tineretului se confruntă cu alte probleme, de altă natură decât de nevoia unei biserici.
Până la urmă părintele protopop luptă pentru prosperitatea tagmei bisericeşti. Servili lui şi ipocriţi cu noi vor fi consilierii municipali care vor aproba alocarea gratuită a terenului grădiniţei către Protopopiat, fără să le pese de copii celor necăjiţi de aici. De ce să investească într-un lăcaş de educaţie când se pot lepăda de orice obligaţie, primind pe deasupra şi binecuvântarea unui preot de rang înalt. O binecuvântare care nu le va fi de nici un folos. Prostia este lipsa educaţiei şi nu se vindecă cu binecuvântări popeşti!

written by Ioan Rotundu