Mar 11

Mihai Tincu (foto), patronul lungului şir de societăţi cu „Rapsodia” în titulatura lor, dar şi implicat politic începând cu anul 2012, a postat la articolul intitulat „Centrul istoric şi imobilele petele de rugină” următorul comentariu: „N-am prea inteles din textul dumneavoastra de ce ar trebui sa fiu exclus din PSD ? Pentru ca nu va plac spatiile Rapsodiei? Nici mie nu-mi place cum scrieti dar n-as fi indraznit niciodata sa va cer sa n-o mai faceti. In fond dintr-asta mancati o paine (paine mancati, nu ?) Oricum , mi-a placut textul cu visele onirice. E ca si cum ai spune cercul Rotund.”
În primul rând ţin să-i mulţumesc că a rămas cititor fidel Jurnalului, cu ani în urmă dându-ne şi câte o mână de ajutor. În ce priveşte faptul că nu-i face plăcere despre ce subiecte abordez şi conceptul folosit, este dreptul său dee cititor să facă aprecieri. Dar ţin să-i atrag atenţia că, potrivit contorului public al site-ului, zilnic numărul de cititori oscilează între 6 şi 10 mii, alteori chiar mai mulţi. Toţi aceştia apreciază ce scriu şi cum scriu. Aşa că, pentru o pată de mucegai nu dărâmi locuinţa, tratezi pata.
Sigur că îmi câştig pâinea şi din activitatea publicistică. Câştig o pâine neagră, dar o câştig cinstit. Azima, cozonacul, tortul le mănâncă cei care sunt patroni şi au în cont sute de mii de euro adunaţi din evaziune fiscală, situaţie în care se află şi Mihai Tincu.
Ca patron, a falimentat rând pe rând mai multe societăţi, toate cu datorii la stat. În întreaga lume oamenii de afaceri caută soluţii să eludeze legea şi să dea statului cât mai puţini bani. Şi Mihai Tincu a procedat la fel, lucru pentru care nu-l condamn, dimpotrivă, îi apreciez abilitatea.
Dacă este să condamn pe cineva, atunci îi condamn pe inspectorii fiscali care au dat dovadă de incompetenţă profesională, neştiind cum să verifice un circuit financiar într-o societate cu capital privat şi unde s-au dus banii încasaţi din producţia vândută.
În ce priveşte excluderea din PSD, ar fi ceva normal dacă şi partidul din care face parte ar fi descoperit respectul faţă de alegători. Mihai Tincu este consilier municipal, ajungând în această funcţie cerând electoratului botoşănean să-l voteze.
A fost votat dar dumnealui nu pare să-i şi umple cu respect pe cei care l-au votat. De vreme ce ridică mâna şi votează sancţiuni pentru botoşănenii care nu respectă legile în vigoare, este imoral din partea sa să nu respecte legile urbanismului, lăsând clădirea proprietatea firmei ce-o patronează neîntreţinută. Strică imaginea acelui perimetru de pe strada Săvenilor. Dacă proprietarul clădirii ar fi fost un om simplu, aş fi înţeles, dar Mihai Tincu este o persoană publică cu statut de reprezentare a comunităţii din care face parte. Acest statut îl obligă să fie un exemplu, inclusiv în modul prin care-şi administrează afacerile private.
Şi eu, şi Mihai Tincu, ne-am petrecut copilăria şi ne-am format profesional şi ideologic în regimul comunist. Numai că el a pus umărul la construcţia socialismului multilateral dezvoltat şi a reprezentat clasa muncitoare cu rol de conducător iar eu am lucrat din prima zi de activitate numai în mediul privat.
Pentru că singura proprietate privată, rezultat al unei forme de asociere în scop de obţinerea a profitului,  care a rezistat în regimul comunist a fost cooperaţia de consum. N-am înţeles nici atunci şi nici acum de ce Ceauşescu   nu a naţionalizat averea cooperaţiei de consum şi s-o treacă în proprietate publică, având şi salariaţii ei, ca şi muncitorii, tripla calitate de proprietar, producător, şi beneficiar. Pe hârtie, pentru că în realitate n-a avut nimeni nimic.
Mihai Tincu s-a adaptat repede la economia de piaţă, are simţul înmulţirii banului, mai ales dând cu tifla statului prin a nu plătit impozitele şi taxele, dar ideologic a rămas tributar vechiului regim comunist. Aici ne deosebim şi din această cauză nu-i place cum scriu. Adevărul doare, mai ales când sunt demascaţi impostorii şi profitorii de favoruri publice obţinute prin fraudă morală.
Dar dacă tot este considerat Mihai Tincu sfetnicul de noapte al primarului Ovidiu Portariuc, să-i sugereze acestuia să-i cumpere ruina. Ne-ar costa mai puţin decât cele 800 mii de euro pe care Portariuc intenţionează să-i dea părintelui Teodor Candrea pe paragina ce-a fost odată Bucuria copiilor. E o sugestie!

written by Ioan Rotundu

Mar 10

Primarul Ovidiu Portariuc a anunţat că şi în acest an sunt programate evenimente legate de Zilele municipiului Botoşani, organizate, după cum se ştie, la sărbătoarea Sf. Gheorghe, patronul spiritual al oraşului nostru. Numai că în acest an, potrivit declaraţiei viceprimarului Cosmin Andrei, nu se vor aloca bani de la bugetul local, toate cheltuielile de organizare urmând a fi acoperite din sponsorizări.
Spunea vicele că se vor distribui câteva mii de sarmale, pahare cu vin şi se vor ţine slujbe religioase la biserica Sf. Gheorghe. Este ştiut că această sărbătoare nu mai este de mulţi ani a botoşănenilor ci a fost confiscată de către partidul care a dat primarul.
De când primarul oraşului este social-democratul Ovidiu Portariuc, orice eveniment public este şi un eveniment de imagine pentru PSD.
Dar trecând peste acest aspect, partea  de organizare a sărbătorii rămasă nouă de fiecare dată necunoscută este la cât se ridică suma de bani strânsă cu titlu de sponsorizări. Indiferent de evenimentul organizat: zile ale oraşului, târguri, zile ale recoltei, de fiecare dată patronii au fost obligaţi să contribuie cu anumite sume de bani.
Cine a îndrăznit să refuze, a doua sau a treia zi a primit control la firmă. De la Protecţia Consumatorului, ANAF, Mediu, Sănătate toţi inspectorii acestor instituţii au dat năvală peste patronul „indisciplinat”. Toate aceste controale sau soldat cu amenzi întotdeauna mai mari decât suma cerută de Portariuc cu titlu de sponsorizare.
Prin această modalitate i s-a dat de înţeles patronului că este maiavantajos pentru el să achite sponsorizarea decât să plătească amenzi de pe urma controalelor.
Legea spune că sumele colectate din sponsorizări trebuie evidenţiate extracontabil şi justificate cu documente cum au fost cheltuite. Niciodată Portariuc n-a procedat aşa iar când i s-a cerut public să spună ce sume s-au strâns din sponsorizări şi cum au fost ele cheltuite s-a făcut că plouă.
Se pare că Portariuc şi-a perfecţionat mecanismul. Când la astfel de sărbători se alocau şi sume din bugetul local, Curtea de Conturi avea drept de control să verifice cum s-au cheltuit banii, inclusiv cei din sponsorizări. De aici s-au scurs informaţii cum că primarul Portariuc s-ar fi înfruptat copios din banii de la sponsorizări.
Iată că acum vicele Cosmin Andrei a anunţat că nu se mai alocă bani de la bugetul local ci totul se va acoperi din sponsorizări. Mai pe înţeles, Curtea de Conturi nu mai are a-şi băga nasul pentru că nu sunt implicaţi bani publici. Să fie primiţi şi de această dată banii!

written by Ioan Rotundu

Mar 09

Liberalul Victor Orban a anunţat că în curând PNL va adopta un nou Statut care, printre altele, prevede că membrii de partid aflaţi în funcţie de conducere şi condamnaţi definitiv îşi pierd funcţiile. Cei aflaţi în curs de cercetare, arestaţi preventiv sau în curs de judecată vor fi suspendaţi din funcţiile deţinute şi din PNL.
Precum ştim cu toţii, actualul preşedinte al PNL Botoşani, Florin Ţurcanu a fost condamnat definitiv şi irevocabil la închisoare cu suspendare. În condiţiile în care noul Statut va fi adoptat, Ţurcanu îşi va pierde funcţia de co-preşedinte al PNL Botoşani dar şi funcţia de vicepreşedinte la nivel naţional.
Se pare că începutul de an 2015 nu este deloc favorabil liberalului Florin Ţurcanu care tocmai a fost suspendat din funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani tot ca o consecinţă a condamnării sale.
Numai că liberalii fac curăţenie de primăvară în interiorul PNL dar nu duc la buncăr tot gunoiul. Primarii, consilierii locali şi judeţeni nu vor fi afectaţi de noile prevederi statutare pentru că ei sunt excluşi de la aceste prevederi.
Odată cu Florin Ţurcanu vor mai trebui trimişi la plimbare din PNL şi deputatul Verginel Gireadă, şi el condamnat definitiv dar şi Ionică Nechifor, vicepreşedinte de organizaţie judeţeană, posesor de cazier, fiind condamnat pentru fapte penale.
Ar mai trebui suspendat din partid şi senatorul Vuirel Grigoraş, cu dosar pentru evaziune fiscală pe seama cupoanelor de călătorie a pensionarilor, cercetare suspendată deocamdată pentru că beneficiază de imunitate parlamentară.
Chiar dacă liberalii nu curăţă partidul de toţi membrii certaţi cu legea, este un început care merită remarcat. Cei daţi afară din PNL se pot înscrie în PSD că în acest partid cei certaţi cu legea sunt la ei acasă.

written by Ioan Rotundu

Mar 03

Cazul lui Vasile Iosub a fost prezentat poe larg în Jurnalul. Membru al Asociaţiei de proprietari nr. 36 Botoşani, Iosub a fost găsit dator către Termica cu suma de 3.200 lei, deşi omul susţine că era deconectat de la reţeaua societăţii. Obligat la plată de către instanţa de judecată, el a fost executat silit prin poprire asupra pensiei.
Numai că de la Asociaţie, contabila Roxana Buliga a ales pentru executare silită calea cea mai costisitoare. A apelat la o firmă de consulting şi recuperări care firmă a apelat la serviciile executorului judecătoresc Ionuţ Temneanu. În urma popririi pe pensie, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani i-a reţinut lui Iosub rate lunare până s-a ajuns la suma din sentinţa judecătorească, după care a sistat reţinerile.
Numai că din cele 3.200 de lei oprite din pensii 2.200 de lei s-au împărţit între fima de recuperări şi executor, debitul lui Iosub la Asociaţie fiind diminuat cu numai 1000 lei, el fiind înştiinţat de la Asociaţie că mai are de plată 2.200 lei.
După ce a apărut articolul în Jurnalul, arătându-se că legal şi în interesul debitorului era ca Asociaţia să fi înfiinţat direct poprire pe pensie şi să nu fi apelat la intermediari, Vasile Iosub a primit a doua zi o nouă somaţie de la executorul judecătoresc Ionuţ Temneanu.
Executorul îl înştiinţează că are de plată suma de 230,66 lei reprezentând cheltuielile de urmărire şi recuperare şi că i-a fost înfiinţată o nouă poprire pe pensie. Conform legii, Casa de Pensii a pus odată în executare titlul executori pentru suma din sentinţa judecătorească. Ca executorul să-i poată înfiinţa o nouă poprire ar trebuie să dispună de un nou titlu executoriu, ceea ce Iosub nu are ştiinţă să-l fi obţinut.
L-am contactat telefonic pe fostul director al Casei de Pensii Botoşani, Ştefan Dodiţă, care a declarat că „este exclus ca pe acelaşi titlu executoriu să se facă două executări. Este nevoie de un nou titlu. Dacă este cum spune executorul, trebuie să facă contestaţie la executare şi s-o depună la casa de pensii.”
Despre executorul Ionuţ Temneanu preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari din Botoşani, petrică Butnaru, n-are cuvinte de laudă susţinând că acesta a pus în executare sentinţe judecătoreşti care nu era definitive.
Ce este limpede, debitorii către asociaţiile de proprietari sunt la cheremul contabilului de asociaţie, a executorilor judecătoreşti şi mai nou a unor firme de consulting şi recuperare. Şi n-au nici un mijloc cde apărare.

written by Ioan Rotundu

Mar 02

Patriarhul Daniel a recurs la o campanie de amploare pentru a lămuri părinţii să-şi dea copii la ora de Religie. Recunoscut ca fiind un manager de excepţie pentru a conduce afacerile BOR, ridicând aceste afaceri la un rang de prosperitate de invidiat şi de către cei mai buni manageri de la companiile multinaţionale. Patriarhul Daniel, ca să-i convingă pe părinţi să-şi înscrie elevii de ora de Religie a angajat o întreagă echipă de vedere din diverse domenii. Nume ca Dan Puric, Ana Blandiana, Sofia Vicoveanca,  Daniel Buzdugan etc., apar în spoturi publicitare rostind texte menite să-i înduplece pe părinţi să nu-şi retragă copii de la ora de Religie.
Dacă Dan Puric şi Sofia Vicoveanca sunt percepute ca personalităţi cu manifestări religioase, prezenţa lui Daniel Buzdugan, cunoscut şi simpatizat pentru umorul său din perioada de glorie a Grupului „Divertis” dă spotului publicitar o cu totul altă conotaţie decât de tentă religioasă.
Şi despre Ana Blandiana am rezerve că va convinge prea mulţi părinţi să-şi oblige copilul să stea smirnă la ora de Religie ca să-l înspăimânte preotul cu poveşti despre Iad. Pe vremea când Ana Blandiana umbla prin ţară, a poposit de câteva ori şi la Botoşani. Invitată la emisiunile de pe Somax, Blandiana n-a intrat în direct decât numai după ce a băut 200 ml de Whisky. Primul a avut-o invitată Traian Apetrei, la acea vreme redactor şef. Bietul Traian cu o jumătate de oră înainte de emisiune umbla nebun să găsească o sticlă de whisky. Când a fost rândul meu s-o am invitată, ştiam de acum dorinţa Anei Blandiana şi eram pregătit.
Revenind la campania publicitară, să încercăm să deducem motivele pentru care Patriarhia a declanşat-o. Motivele sunt mai multe şi de ordin comercial, unul singur, mai pe la coada priorităţilor, fiind de natura credinţei.
Orele de Religie sunt ţinute de către preoţi. Când Patriarhia a simţit că la catedrele de Religie au început să intre profesori de filozofie sau istorie, au tratat cu premierul Ponta şi ministrul Educaţiei şi a obţinut acel celebru Ordin al ministrului Educaţiei prin care profesorul de Religie nu putea ajunge la catedră dacă nu avea aprobarea de la preotul paroh. Cum să dea preotul o astfel de aprobare când el era cel care ţinea astfel de ore?!
Preoţii care ţin ore de Religie sunt plătiţi din fondul ministerului Educaţiei. În schimb, ei nu mai beneficiază de normă întreagă la biserică. Aici este marea pierdere a BOR. Preoţii pierzând catedra de Religie prin lipsă de elevi, pierd o parte substanţială de venituri salariale care ar trebui compensate de Patriarhie. În momentul de faţă Patriarhia face economii serioase din banii primiţi de la bugetul de stat cu titlu de salarii pentru angajaţii Bisericii.
Numai că orele de Religie ţinute de preoţi, cel puţin până în momentul de faă, n-a fost decât o caricatură de orar. În zilele de sărbătoare, când avea înmormântări sau alte evenimente la biserică, preotul nu venea la ore. Ori era suplinit de un alt profesor, ori elevii erau lăsaţi de izbelişte şi făceau gălăgie de nu se puteau desfăşura celelalte ore.
Îmi aduc aminte că în urmă cu puţini ani, pe când era profesor la Şcoala Bajura, Constantin Moroşanu, pentru că preotul Buhăianu avea înmormântare şi n-a venit la oră iar copii făceau o gălăgie infernală, a ieşit de la clasa unde avea oră şi le-a spus elevilor din clasa a IV-a să se ducă la „Cabinetul de Religie”. Elevii au întrebat unde este cabinetul, iar profesorul le-a spus că la biserică. Elevii l-au ascultat, s-au dus la biserică, dar era totul încuiat pentru că preotul ducea mortul la groapă. Aşa că elevii s-au apucat de scris pe gardul bisericii cu cretă fel de fel de dorinţe: „Vrem, colaci!”, „Vrem colivă!” şi alte dorinţe mai „speciale”. Când a venit preotul şi-a pus mâinile în cap văzând ce stă scris pe gardul bisericii.
În fond, Patriarhul Daniel nu pentru a-i îndoctrina religios pe copii, pentru a-i forma în spiritul credinţei ortodoxe  se luptă cu părinţii ci pentru as-şi da copii las ora de Religie, ci pentru a apăra interesele financiare ale Patriarhiei şi ale preoţilor, venituri generate de existenţa orelor de Religie.
Copiii din familiile ce aparţin altor culte, până acum au adus la şcoală adeverinţă de la pastorul lor cu nota care urma a fi trecută în catalog. Pastorii cultelor n-au primit în şcoli ore plătite pentru că n-au încăput de preoţii ortodocşi. De când ora de Religie a devenit opţională, copii celor care sunt adepţii altor culte sunt educaţi la biserica lor şi fără a fi plătiţi de la buget. Şi preoţii ortodocşi să-i atragă pe copii la biserică şi să le insufle credinţa în Dumnezeu, fără a primi vreun ban de la buget. N-o vor face pentru că interesul lor este comercialo-financiar şi mai pe la urmă cel al actului de credinţă.
Mă gândesc că echipa publicitară, ca să aibă şi mai mare efect, să fie completată cu unul dintre actorii de la Vacanţa Mare, că tot se bucură ei de succes la nivelul acelor părinţi pe care-i vânează şi Patriarhia să-i convingă să-şi înscrie odraslele la ora de Religie. Axinte din „Leana şi Costel” este mult mai popular la nivel de ţară decât Sofia Vicoveanca, o cântăreaţă de succes zonal.

written by Ioan Rotundu

Mar 01

După ce am scris comentariul „Părinte protopop, pentru ce rudă-i menită?” întrebând retoric pentru cine vrea protopopul Lucian Leonte să ridice biserică în Parcul Tineretului pe locul unde a funcţionat Grădiniţa nr. 8, ştiind că şi-a ogoit pe la casele lor şi în funcţii bisericeşti toţi feciorii şi ginerii, un comentator a ţinut să-mi atragă atenţia că Biserica a cheltuit anul trecut 88 milioane lei pentru ajutorarea persoanelor nevoiaşe.
O fi cheltuit, dar nu din visteria proprie ci tot din banii adunaţi de la credincioşi. Că este aşa, ofer ca exemplu chiar modul în care protopopul Lucian Leonte gospodăreşte cantina socială cu care se tot laudă că el îi ajută pe săraci. Dacă faci greşeala să te duci la slujbă la biserica „Sf. ilie, unde slujeşte părintele protopop, şi duci colaci ori colivă, nu vei putea lua nimic înapoi să duci la copii de acasă ceva sfinţit la biserică sau chiar să oferi cu mâna ta celor săraci un colac sau un pahar cu colivă.
În biserică părintele protopop a pus afiş că nimic din ce se aduce la slujbă nu este voie să se ia înapoi, totul, susţine părintele, urmând a fi dat la bucătăria cantinei.
Şi mai are părintele un obicei care ar trebui să-i îngrijoreze pe cei de la Sanepid. Vinul care se aduce trebuie turnat într-o găleată, la hurtă, iar din găleată părintele îl depozitează pentru a fi împărţit la creştini în cadrul evenimentelor publice organizate la biserică. Este total contraindicat din punct de vedere al sănătăţii să aduni poşirca primită de la diferite persoane, amestecând-o, ca s-o împarţi apoi creştinilor s-o bea. Dacă unul din rea voinţă pune în vin o substanţă care să provoace diaree, numai aşa, de-al dracului, sau din greşeală pune vinul într-o sticlă în care a fost o substanţă toxică nenorocirea este gata.
Legat de vin, părintele vinde vin liturgic, cel puţin aşa susţine că ar fi, la preţul de 17 lei litrul. Cunoscătorii susţin că de fapt vinul este din via sa de la vila din Ipoteşti. La crama de lângă Mall, nu departe de biserică, litrul de vin soi costă doar 5 lei. Iată, dar, cum părintele adună un ban grămadă.
De două ori pe săptămână părintele ţine slujbă de Sfîntul Maslu, împreună cu un alt preot. Imediat ce se sfârşeşte slujba, prima grijă a părintelui este să preia şi să ducă în altar cutia milei pentru a număra încasările.  A devenit o practică să fie folosit Sfântul Maslu în scop financiar, adunându-se la biserici câte şapte preoţi care stau cu ochii pe pomelnice pentru a vedea cîţi bani s-au pus.
La poarta bisericii este un magazin de odoare bisericeşti despre care am mai scris. Aici sunt cele mai mari preţuri, inclusiv pentru cărţile sfinte, pe motiv că o parte din bani merg la cantina socială.  Iată, dar, că asistenţa socială cu care se laudă preoţii nu este suportată din câştigurile de pe urma slujbelor la biserică ci din „confiscarea” alimentelor, donaţii şi sponsorizări.
N-am habar ce săraci ajută părintele protopop dar am văzut în repetate rânduri cum nu sunt primiţi în curtea bisericii săracii străzii, aşa cum stau pe la uşa altor biserici, chiar peste drum, la capela militară.
Ca să nu mai fie atâtea discuţii legate de veniturile preoţilor, cortect ar fi ca şi la biserici să se introducă case de marcat şi să se elibereze bon pentru sumele încasate la botezuri, cununii, înmormântări şpi alte servicii religioase, banii din cutia milei, nu pentru a fi impozitaţi ci pentru a şti şi noi ce încasări au. Prea se plâng în ultima vreme preoţii de sărăcie, deşi au lefuri de la stat iar averea lor personală creşte ca din apă.
De vreme ce sunt plătiţi de la buget, din impozitele şi taxele plătite şi de românii atei sau de alte religii, ar fi corect să ştim şi ce venituri oficiale au lunar că dacă luăm de bune declaraţiile lor, mor de foame săracii.

written by Ioan Rotundu