Ieri, deputaţii au respins în şedinţa de plen cererea DNA-ului de ridicare a imunităţii pentru deputatul PSD de Braşov, Ion Ochi. Omul, în perioada cât a fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Braşov a dedicat o lucrare de modernizare a unui drum şi a primit de la patronul firmei o mită de câteva miliarde de lei vechi. Cercetat iniţial de către procurorii DNA Braşov, Ion Ochi a fost achitat numai că dosarul i-a fost redeschis de către procurorii DNA Bucureşti.
Respingerea ridicării imunităţii deputatului vine după ce tot în această săptămână, în Senat, s-a aflat în dezbatere un proiect de lege prin care cei arestaţi să nu mai fie încătuşaţi decât în anumite condiţii bine delimitate.
Reacţia de adversitate faţă de procurorii DNA-ului a apărut de la faptul că aceştia îi scot pe arestaţi din sediul DNA încătuşaţi şi având grijă ca reporterii de televiziune şi presă scrisă să fie prezenţi pentru a filma şi fotografia. Acest mod care, trebuie să recunoaştem, devenise un fel de spectacol grotesc şi dezonorant în ochii lumii, a stârnit la început câteva reacţii timide de protest venite din partea unor politicieni cu statut de parlamentar. Văzând că protestele lor nu sunt criticate în media şi societate, parlamentarii în cauză, vocea cea mai puternică fiind cea a preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, au prins curaj şi chiar au iniţiat un proiect de lege prin care să modifice Codul de procedură penală.
Ciudat, vocala Koveşi, care depune jalbă la CSM ori de câte ori vreun politician face declaraţii ostile DNA-ului, cerând CSM-ului să-i apere reputaţia, la această reacţie a parlamentarilor a muiat tonul. Mai mult, însuşi un judecător de la CSM a recunoscut public că spectacolul cu cătuşe este unul grotesc.
Iată că de la stadiul unor proteste timide, parlamentarii au trecut la fapte mai îndrăzneţe şi ieri nu s-au mai simţit timoraţi şi au votat împotriva ridicării imunităţii colegului lor din PSD. Aseară, când scriam aceste rânduri, nu apăruse în spaţiul public vreo declaraţie a preşedintelui Klaus Iohannis prin care să-şi exprime dezamăgirea faţă de cum au votat deputaţii. Să fie acesta un semn că şi preşedintele se simte stânjenit de această „paradă a cătuşelor” regizată de către DNA? Poate că da!
Acest început precaut al parlamentarilor de a ridica tonul către procurorii DNA nu este deloc sănătos pentru lupta împotriva corupţiei. În afară de excesul cu încătuşarea şi arestarea chiar şi atunci când cel vizat nu prezintă vreun pericol dacă este lăsat în libertate, sunt de acord ca toţi cei descoperiţi ca fiind implicaţi în acte de corupţie să fie traşi la răspundere şi săî plătească cu averea.
Există riscul ca acest cor al vocilor protestatare să devină tot mai puternic şi să i se alăture voci guvernamentale şi din administraţia locală, ceea ce ar strecura îndoiala în rândul judecătorilor că DNA-ul este la fel de puternic şi-i poate apăra de răzbunarea politicienilor. Sămânţa îndoielii odată strecurată rodeşte repede şi devine molipsitoare. Doar o mână de judecători de la ÎCCJ este cea care susţine demersurile procurorilor DNA şi le dă finalitate, restul aşteptând să vadă cine va fi învingătorul. Iar dacă bor simţi că puterea se mută în tabăra politicului, praful se va alege din lupta împotriva corupţiei şi ar fi păcat de tot eforul depus până acum.
Deputaţii au punctat ieri, astăzi este rândul DNA-ului să răspundă provocărilor. Va fi interesant cum o va face, ce susţinere şi din partea cui mai are. Dacă replica procurorilor DNA nu va fi una puternică, mitul lor, care a început să se destrame, va fi repede demolat fără putinţă de refacere iar ţara se va îneca la mal, trasă la fund de corupţia care va recidiva într-o formă şi mai violentă.
Iată unde pot duce anumite excese de putere, mai ales când printre procurorii DNA-ului nu se află şi un bătrân înţelept care să le tempereze avântul tinereţii şi să-i facă să asculte de glasul raţiunii şi să nu se lase dominaţi de patimi profesionale..
written by Ioan Rotundu
 Gheorghe Sorescu, actualul preşedinte interimar al Consiliului Judeţean Botoşani, dezmierdat de către apropiaţi „Ghiorghiţă”, de când este şeful suprem a început să pună piciorul în prag.
Astfel, cu ceva timp în urmă, Neculai Gheorghincă şi Ady Petruşcă, ambii directori adjuncţi la societatea Nova Apaserv, solicitau o majorare de salariu pe motiv că munca lor nu este plătită la nivelul efortului depus. N-am habar ce efort depun cei doi, poate odată pe lună la casierie să-şi ridice leafa de aproape o sută milioane lei vechi, dar când am luat act de dorinţa lor am considerat solicitarea ca o dovadă de nesimţire faţă de cetăţenii acestui judeţ.
Orice majorare de salariu la această societate înseamnă şi o viitoare majorare a preţului apei, că banii de salarii din preţul apei îşi trag seva.
Conştient ce ar însemna să deschidă cutia Pandorei cu astfel de majorări de preţ şi ce consecinţe ar avea asupra consumatorului, preşedintele Gheorghe Sorescu a pus piciorul în prag şi a declarat ferm că societatea nu are resursele necesare să susţină o astfel de majorare. Dacă în locul său ar fi fost Ţâbuleac sau Ţurcanu, cei doi directori şi-ar fi burduşit buzunarele cu bani din salarii majorate.
A mai lansat preşedintele Sorescu ideea de a stimula medicii care vin în Spitalul judeţean Botoşani prin a le plăti chiria din fondurile Consiliului judeţean. Iar chiria lunară a apreciat-o la 400 – 500 lei lunar. Ideea este bună, numai că ea trebuie să-i vizeze cu adevărat pe medicii de care oraşul Botoşani şi judeţul are nevoie şi nu să se transforme această facilitate într-un mişmaş al cuiva de prin Spital sau CJ, că sunt unii cărora le merge repede mintea când se iveşte ocazia de a părădui banii publici.
Iar dacă tot este pus preşedintele Sorescu pe rezolvat problemele adevărate cu care ne confruntăm noi, cetăţenii de rând, să facă bine şi să-l ia în vizor şi pe şeful Direcţiei Judeţene de Drumuri şi Poduri, inginerul Sorin Clim.
Omul acesta are o ascensiune profesională presărată cu suspiciuni de jumulire a fondurilor publice. Cât a fost viceprimar la Dorohoi a supervizat construcţia de case pentru sinistraţi de pe urma inundaţiilor din vara lui 2010 şi se spunea atunci că din această calitate a jecmănit materiale de construcţie, ajutoare pentru sinistraţi şi tot ce a mai putut fi dijmuit.
Florin Ţurcanu l-a adus şef la DJDR ca om de încredere al său. Când fosta şefă a DHDP, inginera Geanina Pintilie a câştigat procesul cu CJ şi urma a fi repusă pe postul ocupat între timp de Sorin Clim, Ţurcanu a îmbrobodit-o pe aceasta să accepte orice altă funcţie numai să renunţe la şefia de la DJDP.
Prin această direcţie se consumă mulţi bani din fondurile CJ atât pentru întreţineri cât şi modernizări de drumuri judeţene iar calitatea execuţiei este îndoielnică, între firmele care execută lucrările şi Clim fiind o bună colaborare şi înţelegere, stare de lucruri pe care preşedintele Sorescu ar face bine s-o strice prin a-i găsi lui Clim şi alte munci decât cea de şef că n-a fost născut să fie în viaţă liberal-şef.
Şi la Protecţia Copilului preşedintele Sorescu ar trebui să-şi manifeste curiozitatea cum se cheltuiesc anumiţi bani pe achiziţiile publice că şi în această instituţie foşăie ştabi liberali puşi de Florin Ţurcanu cu un scop bine urmărit. O aerisire în rândul şefilor ar fi binevenită la vârful acestei instituţii.
Dar, aşa cum spuneam, Sorescu este un bun profesionist în domeniul finanţelor şi abia s-a aşezat pe scaunul de şef al CJ. Până la alegerile din vara anului viitor are timp să-şi lege numele de ceva bun făcut în interesul comunităţii botoşănene, de exemplu eliminarea din funcţie a şefilor corupţi sau înnărăviţi să se înfrupte copios din banii publici.
written by Ioan Rotundu
Ce s-a întâmplat ieri în curtea bisericii SF. Gheorghe n-a fost o slujbă religioasă închinată patronului spiritual al oraşului nostru Sf. Gheorghe ci o eficientă manifestare social-democrată.
În evenimentul consumat în curtea bisericii s-au aflat faţă în faţă puterea dominantă şi calicimea, atmosfera semănând uimitor cu evenimentele creştino-domneşti organizate de domnitorii fanarioţi şi consemnate de cronicarii acelor vremuri.
Pe scenă s-au aflau preoţii cu obrajii lor plesnind de sănătate, îmbrăcaţi în veşminte strălucitoare şi brodate cu fir de aur şi argint, alături de ei afişând o smerenie plină de ipocrizie cele două parlamentare PSD: Doina Federovici şi Tamara Ciofu, avându-l alături pe primarul Ovidiu Portariuc, secretarul executiv al PSD.
Preoţii, care prin vocea patriarhului lor s-au declarat încă de anul trecut susţinătorii PSD-ului, probabil că s-au simţit onoraţi să aibă alături de ei, pe scena declarată altar, pe cele două parlamentare îmbrăcate în haine cernite, deşi locul lor ar fi fost în faţa scenei.
Dar în faţa scenei s-a aflat puzderia de plebei, sărăcimea comunităţii botoşănene, cu feţe palide şi zbârcite de necazurile vieţii, chipurile unor oameni bolnavi, în majoritatea lor covârşitoare votanţii PSD-ului, care s-au adunat în speranţa că protectorii lor de pe scenă, cei ai puterii politice şi ai puterii lui Dumnezeu, le vor uşura viaţa măcar de acum înainte. Speranţe deşarte, speranţe care se repetă de la an la an şi care nu le trezeşte acelor relicve umane nici o sclipire de inteligenţă că bunăstarea lor nu poate veni de la cei de pe scenă. Practic, cei mai mulţi din acea adunătură aşteptau împărţirea sarmalelor şi a paharului cu vin, mulţumiţi că protectorii lor tot le-au ascultat ruga, aruncându-le în scârbă câteva firimituri la care au renunţat cu zgârcenie de la masa lor bogată.
Dacă preoţii n-ar fi fost înregimentaţi politic în PSD şi ar fi avut o minimă decenţă de moralitate creştină, n-ar fi primit pe nimeni pe scenă. L-ar fi invitat pe primar să adreseze câteva vorbe celor prezenţi, înainte de a începe slujba religioasă, ca să nu se amestece credinţa cu ticăloşiile politicienilor. Iar dacă tot au fost nevoiţi să-i urce pe politicieni pe scenă, măcar să fi pus condiţia ca să fie prezenţi şi politicienii opoziţiei. Nimic din toate aceste reguli de bun simţ şi totul s-a desfăşurat sub controlul politic al celor din PSD.
Revenind la cele două “mironosiţe” parlamentare îmbrăcate în haine cernite, mesajul meu către ele este să le fie ruşine. Au trăite la viaţa lor atâtea scene de promiscuitate morală că dacă ar fi avut un minim de credinţă şi respect pentru memoria Sf. Gheorghe, între a urca pe scenă şi pe podiumul rugului ar trebuie să aleagă rugul.
Dar la politicienii noştri există atâta nesimţire încât nu mai are rost să avem pretenţia de a le cere un comportament etic şi moral.
Sufletul lor este atât de meschin, ipocrit, mizerabil şi alterat moral încât nici diavolul, dacă există, nu ar avea nevoie de el.
written by Ioan Rotundu
Zilele trecute am asista la un dialog între un patron şi un angajat al său. Angajatul chiulise câteva zile iar patronul nu-şi mai vedea capul de treburi, aşa că l-a invitat la o discuţie. Angajatul a intrat în birou şi a rostit cu vădită vinovăţie un „Doamne ajută!” Asta l-a scos din sărite pe patron care i-a spus răstit că Dumnezeu îi va ajuta numai dacă cei ca el vor munci conştiincios. „Câtă vreme tu o baţi în cap pe acasă iar treburile de aici n-are cine să le facă, Dumnezeu nu te ajută nici pe tine să ai bani mai mulţi şi nici pe mine să-mi duc treburile la capăt” i-a explicat patronul destul de enervat pe angajatul care spera să primească mai mult de la Domnul decât poate el câştiga prin muncă.
Scena mi-a amintit de formulele de adresare în societate şi faptul că sub acest aspect nu ne-am schimbat cu nimic mentalitatea. În comunism, formula de adresare ce-a mai uzitată era „Să trăiţi!”. Era umilul respect al celui slab faţă de cel puternic sau dovada de recunoaştere a subordonării totale, ştiind că rezolvarea nevoilor tale depind de bunăvoinţa celui salutat astfel.
Mai exista în comunism un salut puţin cunoscut de populaţie. Era formula „Am onoarea!”, folosită ca salut între purtătorii de uniformă a Securităţii. La preot, că şi el se bucura de o formulă de respect diferită de comunul „Tovarăşe”, salutul era „Săru’mâna părinte!”.
După fuga lui Ceauşescu, în numai câteva zile, formula „Tovarăşe” a fost repede eliminată şi înlocuită cu „Domnul” sau „Doamna”. Măturătoarea de la fostul IJGCL, acum Urban Serv, cunoscută drept „tovarăşa Aneta”, devenise brusc „doamna Aneta” iar proaspăta „Doamnă Aneta” se mira că dimineaţa, la venire, fostul „tovarăş director” devenit „domnul director” nu mai aştepta să-l salute ea şi rostea el repede şi politicos „săru’mâna, doamna Aneta”.
Apoi formulele de adresare au început a se diferenţia, noua clasă a privilegiaţilor democraţiei simţind nevoia să se facă remarcată şi prin modul în care este salutată. Conotaţia formelor de salut a rămas aceiaşi, singura modificare fiind de ordin lingvistic, adică „Să trăiţi, tovarăşe director!” s-a transformat în „Să trăiţi, domnule director!”. Ba chiar diferenţele dintre cei înstăriţi material şi cei mai săraci, acoperite în comunism de formula generală „tovarăşul, tovarăşa”, în democraţie s-au aşezat după puterea banului fiecăruia. Angajata rosteşte „Săru’mâna, doamna patroană!”, iar patroana „Proasta dracului, ce mi-ai făcut ieri*!”
Revenind la discuţia dintre patronul şi angajatul său, constatăm că generala formulă de salkut din comunism „Să trăiţi!” este tot mai mult înlocuită cu actuala „Doamne ajută!” Este o formulă care încearcă să evite evidenţa dintre statutul social al celui slab în faţa celui puternic dar şi o formulă de speranţă că viaţa celui slab, sărac, va deveni mai bună dacă rosteşte magicul „Doamne ajută!”.
Viaţa a demonstrat că Domnul te ajută numai dacă munceşti şi câştigi bani. Dacă stai şi visezi la prosperitatea ce ţi-o va oferi Domnul, numai pentru că l-ai rugat tu să te ajute, vei rămâne tot sărac lipit pământului. Din păcate, în momentul de faţă suntem un popor care înlocuim munca cu ruga către Domnul şi nu ratăm nicio ocazie să atingem moaştele vreunui sfânt, scos la produs bani de către preoţi, aşteptând minunea prosperităţii, ne înghesuim şi ne înjurăm pe la manifestări religioase pentru a ajunge la sarmale şi vin, participăm la pelerinaje pe la mănăstiri şi morminte ale duhovnicilor cu renume rugându-ne pentru sănătate şi viaţă prosperă, blestemându-i pe cei avuţi. Facem orice ca să intrăm în graţiile Domnului, numai de muncă să nu ni se pomenească.
Şi pentru că suntem în perioada când ar trebui să ne salutăm cu „Hristos a înviat!”, această formulă creştină de salut se aude tot mai uţin rostită. Câştigă teren miloaga formulă „Doamne ajută!”, semn că prosperitatea românilor rămâne în continuare sărăcia.
written by Ioan Rotundu
De pe vremea când Iohannis Klaus a devenit preşedintele partidului, liberalii ne tot ameţesc de cap că ei sunt un partid în plină reformare şi că întreaga putere se transferă către generaţia tânără, care abia se ridică şi se face cunoscută în plan politic.
Deocamdată, la nivel naţional, în afară de cei arestaţi de către DNS, nici un brontozaur postdecembrist n-a dispărut de la vârful partidului. Excepţie face Alina Gorghiu, impusă preşedinte de către Iohannis imediat ce a câştigat alegerile prezidenţiale.
Nici în teritoriu nu s-a trecut la o reformă umană de profunzime, filialele teritoriale fiind conduse cam de aceleaşi găşti politice. Cel puţin la nivel de Botoşani, în afară că Florin Ţurcanu a fost nevoit să părăsească conducerea partidului ca urmare a condamnării sale la închisoare cu suspendare, niciun alt lider compromis n-a fost eliminat din conducerea judeţeană.
Mai mult, dispariţia lui Ţurcanu nu dă semne că generaţia tânără va păşi în faţă şi va prelua comanda. Dimpotrivă, pentru preşedinţia partidului se vehiculează fel de fel de nume de moaşte liberale intrate în putrefacţie de imagine publică datorită actelor de corupţie şi abuzuri în care au fost sau sunt implicate. Dintre astfel de moaşte, cea a lui Cornel Popescu a păşit din nou în faţă.
Şi el din comuna Suliţa ca şi Florin Ţurcanu, Cornel Popescu nu s-a lecuit încă de boala de a fi preşedintele PNL. Această funcţie mult râvnită i-a adus lui Popescu numai necazuri. Patron al unui celebru Abator şi laborator de carmangerie la Suliţa, Popescu şi-a falimentat afacerea cheltuind banii firmei în campania electorală parlamentară din toamna anului 2000, dorind să ajungă senator. N-a obţinut mandatul dar şi-a falimentat afacerea, datorând statului peste 10 miliarde lei vechi.
Fiscul a rămas că are de primit, pentru că nici în ziua de astăzi n-a recuperat datoria. Cu afacerea falimentată, Popescu a pus bazele unei alte societăţi, de această dată în asociere cu Gheorghe Ciubotaru, tot din Suliţa, poreclit şi Gelu Prăjitură. Nici de această dată asocierea nu s-a dovedit a fi una prosperă. Noua societate, tot pe bază de prelucrarea cărnii, a ajuns în faliment după alegerile locale şi parlamentare din 2004, Popescu ratând din nou mandatul de parlamentar.
Popescu nu s-a dat bătut şi în Guvernul Tăriceanu a reuşit să pună mâna pe preşedinţia Companiei Naţionale de Piscicultură, companie de stat subordonată Ministerului Agriculturii, condus la acea vreme de democrat-liberalul Gheorghe Flutur. Ajuns în fruntea acestei companii, Popescu a făcut ce-a făcut şi cu firmele sale de la Suliţa. A înscris compania pe drumul falimentului, devalizând-o de fonduri şi patrimoniu. La acea vreme s-a scris mult în Jurnalul dar cel mai reprezentativ pentru modul în care Popescu a devalizat compania rămâne ancheta revistei Academia Caţavencu, anchetă pe care o readucem în actualitate şi care poate fi citită la meniul „Remember”.
În toamna lui 2012 a candidat din nou la Senat, de această dată din partea Partidului Popular – Dan Diaconescu. Când nu mai spera la nimic bun, sorţii i-au surâs şi la adunarea resturilor de voturi rămase după repartizarea mandatelor în faza I-a şi a II-a i-a ieşit şi lui de-un mandat.
După alegerea lui Klasu Iohannis preşedintele României, a părăsit PP-DD şi s-a reîntors la PNL, simţind că balanţa puterii se înclină spre acest partid. Numai că nici în PNL nu se mai macină aceiaşi făină ca la moara sa de acum 5 ani.
Cu aşa o mapă politică şi profesională, dacă avem în vedere evoluţia în plan polizic a liderilor PNL Botoşani de până acum, Cornel Popescu ar întruni toate condiţiile să preia preşedinţia formaţiunii liberale. Şi omul se crede îndreptăţit la această funcţie, motiv pentru care a declarat săptămâna trecută că va încerca să obţină co-preşedinţia în actualul PNL.
În PNL se doreşte o reformare a partidului, un pas înapoi a rinocerilor postdecembrişti compromişi ca imagine publică şi un pas în faţă pentru generaţia tânără, dar reformarea să se facă după metoda descrisă de Caragiale în piesa „O scrisoare pierdută”, respectiv „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”.
În viziunea sa şi a celor de aceiaşi teapă, Popescu vede în reformarea PNL-ului o rocadă de moaşte. A plecat Ţurcanu, poate pleacă şi Gireadă, aşa că vine el şi cu Şoptică. Oamenii ăştia sunt rupţi de realităţile actuale cerute de voinţa populară, un motiv în plus să dispară definitiv din viaţa politică.
written by Ioan Rotundu
Primarul Ovidiu Portariuc a chemat presa de curte şi i-a poruncit precum Putin presei ruseşti: „запись!” Iar conţopistul a scris servil cum că primarul de Botoşani, Ovidiu Portariuc, este beneficiarul unei burse în cadrul derulării Programului „Marshall Memorial Fellowship” şi va pleca în SUA vreme de 24 de zile să se specializeze în probleme de administraţie.
Când să răsuflu uşurat că în sfârşit se va face linişte şi în Botoşani, am observat că plecarea ar fi programată pentru luna octombrie acest an. Sunt obişnuit cu promisiunile primarului făcute la prezent pentru a fi îndeplinite în viitorul îndepărtat, adică deloc. Mai e mult până la vară, dar până la toamnă?! Până în octombrie se pot schimba multe. De exemplu, Guvernul Ponta să nu mai fie la putere, fie căzut în urma unei moţiuni de cenzură, fie mai degrabă decimat de către DNA prin a fi lăsat fără miniştri.
Dar să nu-i purtăm de grijă lui Ponta, că-i la Bucureşti, ci lui Portariuc că-i beleaua pe capul nostru. Imediat ce a fost ales primar ne-a împuiat capul că va transforma oraşul într-unul de tip german. Voia chiar să-şi angajeze şi consilier neamţ pe probleme de urbanism. Apoi a declarat că pleacă în Germania la un curs de instruire ca să înţeleagă mai bine mecanismul urbanistic nemţesc. Frumos „cuc” ne-a tras! Nici bine n-a ajuns în Germania şi la Botoşani s-a aflat că adevăratul său motiv de deplasare era de fapt participarea la o dezbatere pe teme de sănătatea copiilor. Măcar dacă era un simpozion pe teme psihiatrice, că orice informaţia nouă este binevenită mai ales când se simte nevoia ei.
S-a întors din Germania şi a tăiat toţi arbuştii de pe spaţiul verde al Căii Naţionale, a scos toţi trandafirii şi florile plantare şi a pus în loc nisip presărat cu bucăţi de stâncă. Cu adevărat a fost la un simpozion pe teme sănătate a copiilor, dovadă şi opera sa peisagistică de pe Calea Naţională.
Acum, prin metode specifice şi bine secretizate, ne-a anunţat că a obţinut o bursă în cadrul Programului Marshall Memorial Fellowship şi va pleca în SUA să se specializeze pe probleme de administraţie. Cheltuiala fiind suportată de americani, le mulţumim frumos că vreme de o lună de zile, dacă nu-şi bagă dracul coada, vom avea şi noi tihnă şi nu vom mai fi nevoiţi să citim ştiri sau să vedem la televizor imagini cu scandalurile generate de primar.
Problema este însă alta şi cu toată deşteptăciunea afişată cu aroganţă lor, americanii iar au dat cu bâta în baltă. Dacă depuneau un minim efort de informare aflau că Ovidiu Portariuc este cel mai hulit primar postdecembrist de către botoşăneni şi că cel târziu la anul va dispărea definitiv din viaţa publică. Avem noi o vorbă cum că injecţia la mort nu mai are rost. Administraţia americană, una de tip federal, este uriaşă şi complexă, asemenea bizonului de prerie.
Dar nici nu contează toate aceste aspecte că Portariuc va veni şi din SUA aşa cum a venit şi din Germania, adică neschimbat la trup şi minte, adică la fel ca fii necuvântătoarelor din ferma lui taică-său de la Vlăsâneşti. După cum putem observa, Portariuc ne-a oferit un „cuc” nemţesc, se laudă că va învinge „bizonul administraţiei americane” la el acasă dar, în final, îi va cânta la vara cealaltă cucuveaua românească aşa cum i-a cântat la Popăuţi şi lui Ceauşescu în vara anului 1989 şi iarna a mierlit-o de tot.
Dar ştiţi ce cred eu? Plecarea lui Portariuc în SUA va fi tot atât de adevărată pe cât a fost şi declaraţia sa de acum doi ani că ne va înfrăţi cu un mare oraş american. Ştiţi cumva cu cine ne-a înfrăţit? Că de oraşul canadian Laval, unde activează botoşăneanul Vanea Atudorei, o somitate internaţională în biologie, ne-a desfrăţit.
written by Ioan Rotundu
Învins în instanţa de judecată de către directorul Direcţiei de Prestări Servicii, Sport şi Agrement din cadrul Primăriei Botoşani Eugen Ţurcanu, primarul Ovidiu Portariuc se încăpăţinează să persiste în încălcarea legii.
La începutul acestui an, din motive pur politice şi de răzbunare personală, primarul Portariuc l-a demis pe Eugen Ţurcanu din funcţia de director al DSPSA. Acesta a contestat decizia de demitere din funcţie la Tribunalul Botoşani iar instanţa de fond a constatat că demiterea a fost una ilegală şi a dispus reîncadrarea lui Ţurcanu pe postul de director cu plata la zi salariului pentru perioada cât n-a lucrat, inclusiv plata de către Primăria Botoşani a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Practic, primarul Portariuc a recurs la demiterea lui Ţurcanu pentru că acesta n-ar fi respectat decizia sa de amplasare a patinoarului în  Parcul Mihai Eminescu şi l-a amplasat pe platoul din faţa Sălii Polivalente. Timpul a demonstrat că dreptatea era de partea lui Ţurcanu, dar din orgoliu primarul a ţinut să-i arate că el este mai mare şi tare aşa că l-a demis din funcţie.
Un alt motiv a fost de ordin politic. Ţurcanu fiind şi consilier municipal din partea PNL, de fiecare dată s-a opus proiectelor de hotărâre iniţiate de primar pe motiv că acestea nu se suprapun cu interesele comunităţii oraşului Botoşani. Apoi, o perioadă scurtă Eugen Ţurcanu a fost şi viceprimar, perioadă în care a demonstrat că are mai multe abilităţi decât primarul.
Deşi Compartimentul juridic al primăriei şi secretarul Ioan Apostu au refuzat să contrasemneze referatul lui Portariuc de demitere a lui Ţurcanu, primarul şi-a asumat singur responsabilitatea demiterii. Acum, că a fost învins în instanţă de Ţurcanu, caută noi motive de suspendare din funcţie.
Iar unul dintre motive, susţine Portariuc, ar fi că Ţurcanu este cercetat penal şi, deci, pe perioada cercetării trebuie suspendat din funcţie. Ce nu ştie primarul sau nu vrea să ştie, este că juriştii primăriei la termenul de judecată din 7 aprilie 2015 au invocat instanţei de judecată acest fapt, uzând de prevederile art. 413 al. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă care stipulează că procesul se poate suspenda „când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel”.
Judecătorul, prin Încheierea de şedinţă din 7 aprilie 2015 „Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei potrivit art.413 alin.(1).pct.2 din Codul de procedură civilă”.
Iar judecătorul a respins suspendarea procesului pe motiv că Ţurcanu ar fi cercetat penal pentru că şi-a dat seama că plângerea penală făcută de Portariuc împotriva lui Ţurcanu nu este decât un tertip de prelungire a procesului şi că nu este vorba de o cercetare penală serioasă. Decizia a fost luată de judecător tot în baza art, 413 dar al.3 care statuează: „Cu toate acestea, instanţa poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză”.
O nouă suspendare din funcţia de director a lui Eugen Ţurcanu pe seama plângerii penale depuse va fi lipsită de temei legal de vreme ce judecătorul s-a pronunţat deja asupra acestui capăt de cerere în favoarea lui Ţurcanu. Primarul, dacă-l va suspenda din nou pe Ţurcanu, va comite un abuz de putere şi riscă să se aleagă cu un dosar penal dar şi să provoace noi cheltuieli nejustificate suportate din bugetul local.
Altfel, spus, primarul Ovidiu Portariuc, care a scăpat până acum ca prin urechile acului de o trimitere în judecată, ţine cu tot dinadinsul să se înece la mal, când mai are doar un an din mandat şi se va duce din nou la vacile lui taică-său de la ferma din Vlăsâneşti să-l fericească din nou cum l-a mai fericit, că noi ne-am săturat de cât rău ne-a făcut.
written by Ioan Rotundu
În timp ce în România sunt câteva milioane de pensionari care au pensii lunare cuprinse între 300 şi 1000 de lei, ceea ce cu mari şi dramatice sacrificii abia le asigură existenţa zilei de mâine, 8 parlamentari botoşăneni au semnat pentru susţinerea unui proiect de lege prin care parlamentarii să beneficieze pe lângă pensia de drept şi de pensii speciale.
N-au semnat pentru susţinerea proiectului senatorul PSD Doina Federovici şi senatorul PNL Cornel Popescu, deputaţii Cristian Roman şi Costel Şoptică, cărora merită să le mulţumim că au făcut cinste judeţului.
În schimb, cohorta de infractori, fraudatori de fonduri publice şi de neruşinaţi au semnat pentru pensii nesimţite fără a ţine cont că milioane de români muncesc în condiţii extrem de grele, uneori inumane, pentru a alimenta fondul de pensie ca să asigure nbrua de pensie lunară celor deja pensionaţi.
Senatorul UNPR Şerban Mihăilescu cunoscut mai bine sub numele de Miky Şpagă, condamnat deja cu suspendare şi cu alte dosare în curs de soluţionare, cu o stare materială şi financiară ce i-ar asigura un trai îmbelşugat câteva secole de acum înainte vrea o pensie specială care la vechimea sa de parlamentar urcă binişor spre 10 mii de lei lunar.
Senatorul PNL Viorel Grigoraş, cel care estre cercetat penal pentru fraudarea Casei Judeţene de Pensii Botoşani cu suma de 7,6 miliarde lei vechi prin decontarea fictivă a cupoanelor de transport gratuit pentru pensionari, vrea şi el pensie specială. Omul a adunat, mai cu pumnul, mai cu fraudarea banilor publici o avere care-i poate asigura un trai dulce întregii familii cât n-au ei ani de viaţă.
Deputatul PNL Verginel Gireadă, condamnat cu suspendare şi cu alte câteva dosare pe rolul instanţelor de judecată suspendate deocamdată datorită imunităţii parlamentare, vrea şi el pensie specială. Cât a fost primarul comunei Mihai Eminescu a jumulit la greu bugetul comunei, sporindu-şi averea familiei. Mai are infractorul Gireadă mari suprafeţe de teren obţinute în condiţii neelucidate de la moştenitorul unui boier. Recent şi procurorii DNA au început să investigheze fraudarea de fonduri publice în perioada cât a fost primar. Dar grosul afacerilor sale încă n-au fost date la iveală. N-o să vă vină a crede când veţi afla cum a fraudat legea fostul primar ajuns deputat liberal şi aspirant la o pensie special de nesimţită.
Eticul şi moralul social-democrat Andrei Dolineaschi, domn’ profesor de filozofie, a semnat cu ambele mâini ca să-şi rotunjească substanţial veniturile la bătrâneţe, uitând subit de doctrina socialistă în slujba căreia s-a pus pentru a se face util cetăţeanului de rând. Sunt convins că atunci când şi-a pus semnătura pe proiectul de lege l-a durut funduleţul de viaţa mizeră a celor care l-au votat. Poate o fi scăpat şi-o lacrimă în stil caţavencian, că doar îi intelectual subţire.
Marea umanistă Tamara Ciofu, deputat PSD, cea care vinde cucuri guguştiucilor din presa locală cu isprăvile sale de parlamentar lipsite de fond, vrea şi ea pensie specială. Ca medic, Ciofu a primit şi va mai primi mită ca să-şi facă datoria. Dar de la mita pacientului la mita din banii publici mi se pare de acum un act de o gravă nesimţire politică.
Gâsculiţa de Zahoreni, cea care a penit Loteria Română în favoarea familiei Voiculescu şi care a fraudat Fiscul, nefiscalizând aparatele de jocuri de noroc ale grecilor, aspiră şi ea la o nesimţită pensie. Deputata PP-DD Liliana Micu, căci despre ea este vorba, este căsătorită cu un om de afaceri, are o avere colosală pe malul Mării Negre pe care nici de acum în 500 de ani n-o poate cheltui. Dar nu degeaba se spune că lăcomia strică omenia. Micu este un caz special. Ea n-a avut omenie ca să şi-o piardă, în schimb dispune de un exces de nesimţire politică.
Am lăsat-o penultima pe Roxana Anuşcă Ţurcanu, deputat PNL. Obişnuită că-şi satisfacă orice dorinţă oricât de costisitoare ar fi fost ea, de când Florin Ţurcanu a redevenit ce-a fost, adică cioban la oile tătucului, biata femeie trece prin stări de şoc psihic aşa cum trece şi Oana Mizil ştiindu-şi amantul după gratii şi cu riscul ca întreaga avere a lui Vanghelie să-i scape printre degete în favoarea Fiscului.
Dar de ce să muncim noi pe rupte ca să asigurăm pensii speciale acestor târfuliţe politice? Ar fi drept? Nu-i drept!
Şi l-am lăsat lşa urmă pe deputatul PSD Mihai Baltă. Ce caută omul acesta în gaşca nesimţiţilor politici dornici de pensie specială nu găsesc nicio explicaţie raţională. A adunat omul o avere că nici dacă feciorul său Răzvan, considerat „Regele discotecilor”, ar ţine-o tot într-o distracţie vreme de 100 de ani, tot n-ar reuşi s-o risipească.
Dacă patru parlamentari ne-au făcut cinste, alţi opt ne-au făcut de râs. Eu de un singur lucru sunt sigur. Nici un amărât cu pensie de 300 sau 1000 nde lei nu va protesta public la gestul de nesimţire al celor opt aleşi. Se vor consola că nu dau banii de la ei. Aşa este, nu dau de la ei, dau din a celor ce li se cuvin copiilor lor care acum muncesc.
written by Ioan Rotundu
Înnădiţi să strângă bani din sponsorizări fără a da cuiva socoteală cât s-a strâns şi cum au fost cheltuiţi, viceprimarul Cosmin Andrei i-a anunţat pe agenţii economici din Botoşani că face o nouă colectă de sponsorizări.
Viceprimarul susţine că noua colectă de sponsorizări este în beneficiul sărbătoririi Zilelor oraşului Botoşani , adică de Sf. Gheorghe. Andrei s-a plâns că Primăria a alocat pentru această sărbătoare suma de 50 mii lei dar consilierii municipali n-au aprobat cheltuiala aşa că este nevoit să recurgă la sponsorizări din partea oamenilor de afaceri.
Ce nu ne-a spus viceprimarul este şi motivul pentru care consilierii municipali n-au aprobat cele 50 mii lei. Unul din motivele refuzului consilierilor a fost motivat de faptul că primarul Ovidiu Portariuc şi viceprimarul Cosmin Andrei n-au explicat şi pe ce se va cheltui suma solicitată. Cum cei doi n-au fost obişnuiţi să dea explicaţii consilierilor sau botoşănenilor de cum au cheltuit anumite sume de bani din bugetul local, aşa că nici de această dată n-au oferit explicaţiile de rigoare.
Dealtfel cei doi n-au dat vreodată explicaţii nici pentru banii strânşi din sponsorizări. Niciodată de când este primar Ovidiu Portariuc noi n-am ştiu câţi bani s-au strâns din sponsorizări şi nici cum au fost cheltuiţi.
De doi ani încoace toate evenimentele publice organizate de Primăria Botoşani au fost cedate spre organizare fie unei firme din Bucureşti, fie din Iaşi. Anul acesta sărbătoarea oraşului a fost cedată spre organizare unei firme din Iaşi. Deşi consilierii locali au cerut explicaţii primarului de ce este dată organizarea evenimentului firmei din Iaşi şi nu îşi asumă organizarea primăria, economisind astfel sume importante de bani, acesta pur şi simplu i-a ignorat refutând orice explicaţie.
Dacă la DNA Suceava ar fi procurori cu coloană vertebrală şi total independenţi de politic s-ar fi efectuat un control de rutină şi la Primăria Botoşani să afle câţi bani s-au adunat din sponsorizări şi cum au fost ei cheltuiţi. De exemplu, la Ploieşti procurorii DNA au fost curioşi să afle cum a procedat cu sponsorizările preşedintele Consiliului Judeţean Prahova. Curiozitatea lor s-a soldat cu depunerea preşedintelui după gratii.
Dar cum la DNA Suceava procurorii par a fi din plămădeală social-democrată, primarul Ovidiu Portariuc şi clica lui dau cu tifla consilierilor locali ori de câte ori aceştia vor să afle cum cheltuie primarul banii publici.
Cred că nici de această dată nu vom şti câţi bani se vor aduna din sponsorizări şi care sunt patronii care au pus banul în mâna viceprimarului. Putem doar intui că printre aceste firme se vor afla cele care au lucrări finanţate de primărie, respectiv Conrec, Victor Construct, Electroalfa precum şi patronii Ovidiu Daniliuc, Bârsan de la Roma şi ei cu lucrări în municipiul Botoşani. Dar şi aceştia nu vor fi prea darnici că şi pe la ei este sărăcie mare. Aşa că şantajul la adresa agenţilor economici va fi la ordinea zilei, important fiind să iasă banul. Scopul scuză mijloacele, nu-i aşa?
written by Ioan Rotundu
De când a apărut pe pământ a omul mâncat mai întâi ce i-a oferit natura apoi, după ce a descoperit focul, a mâncat ce s-a priceput şi el să pârpâlească la flacără sau pe jar. De milioane, de sute de mii de ani, de zeci de mii de ani de când o fi apărut omul numit de antropologi homo sapiens, mâncând ce-a cules din pom, de pe jos, de sub pământ, ce-a prins vânând, mai proaspăt sau mai vechi, omul a rezistat şi n-a dispărut ca specie animală.
În tot acest timp a mâncat fără să beneficieze de sfaturile calificate ale nutriţioniştilor, aceşti mari specialişti care ne dau zilnic sfaturi ce să mâncăm, în ce cantităţi şi la ce să nu mai poftim. Ardeleanul mănâncă de pe vremea când erau dac slănină cu pită şi beau palincă şi n-a dispărut din teritoriul său. Ungurii care l-au găsit cu clisa în pod, cu pita învelită în ştergar şi plosca cu palincă alături au renunţat la carnea crudă, frezandată sub şaua calului şi sunt acum mai mâncători de slănină şi băutori de pălincă fără să dispară ca naţiune.
Oltenii mănâncă sărat şi piperat că dacă nu eşti de-al lor nu poţi consuma mâncărurile lor tradiţionale. N-au dispărut nici ei deşi fac exces de sare şi iuţeală că numai mexicanii îi mai întrec.
Dar de când a apărut această specie umană numită nutriţionişti, nu mai putem mânca aşa cum au mâncat strămoşii noştri. Carnea de miel dacă nu-i cumpărată de la magazin, pe bon fiscal, nu mai este bună de consum, este otrăvitoare. Ouăle de sub găină, dacă le vinde baba la piaţă, n-avem voie să le cumpărăm că sunt pline de salmonela şi dă pântecăraia peste noi.
Carnea de găină, de cocoş, de curcan obţinută de la păsările din curte nu este bună de consum pentru că nu are avizul medicului veterinar. Brânza închegată cu cheag natural nu este voie de folosit la pască pentru că nu respectă normele europene sanitar-veterinare iar laptele şi smântâna de la vaca din grajd conţin floră microbiană şi de le vom consuma ne va lua naiba.
Ce ne dau voie nutriţioniştii să consumăm? Toate alimentele din supermarketuri care sunt bine garnisite cu substanţe chimice. Smântâna este băloasă şi poate sta 10 zile fără să-şi schimbe gustul, brânza este cauciuc iar pe ambalaj scrie şi cât la sută sunt aditivi alimentari şi cât aromă de brânză, că brânza adevărată nu este voie s-o consumăm.
Carnea, fie de vită, porc, curcan sau altă gobaie are toată acelaşi gust, aşa că poţi face friptură din orice şi s-o numeşti oricum că numai prin formă se mai deosebeşte.
Produsele din carne, mai nou tradiţionale, când citeşti pe etichetă afli că au în compoziţie şi ceva carne, dar menţionată mai pe la coada listei. N-au trecut prin afumătoare dar sunt afumate cu esenţă de fum.
Apropo de produse tradiţionale. Toţi şmecherii care procesează carne sau lapte susţin că prepară numai produse tradiţionale iar medicii veterinari le confirmă falsul. Nu se poate numi salam tradiţional acea compoziţie din maţ obţinută din carne de la porc îngrăşat cu chimicale, fără slănină sau cu slănină aţoasă, cu esenţă de usturoi care nu miroase a usturoi iar condimentele sunt toate sintetice. Nu poate fi numită pastramă acea bucată de carne întunecată la culoare, fără nici un gust, fără vreun miros şi trecută prin esenţă de fum. Ce fel de unt tradiţional este acela care stă pe masă 30 de zile şi nu suferă nicio schimbare organoleptică, nu râncezeşte?
Din smântână nu poţi face frişcă. Iaurtul, sana, kefirul se întinde băloşit că ţi se face greaţă să le mai bei, iar caşcavalul are gust de spun.
Toată lumea vinde produse tradiţionale dar în realitate aceste produse n-au nimic din calitatea şi gustul produselor pe care le preparau şi mâncau bunicii şi străbunicii noştri. Cum de se legalizează de către medicii veterinari asemenea falsuri? Pe şpagă. Iar deştepţii aceştia de nutriţionişti ni ne recomandă să le consumăm.
Ce nu ştiu majoritatea dintre cei care îi ascultă este faptul că toţi aceşti nutriţionişti sunt în solda unor companii de produse alimentare şi de medicamente şi rostul şi rolul lor este acela de a le promova produsele.
Mâncăm ce ne recomandă nutriţioniştii şi apoi devenim dependenţi de medicamentele pe care ni le prescriu medicii, şi ei stimulaţi de companiile de specialitate. Să-i ia naiba pe toţi nutriţioniştii şi medicii aflaţi în solda companiilor de medicamente că eu voi continua să mănânc cumpărând de la babele şi moşnegii din piaţă şi de la ţărani. Cât despre produsele tradiţionale mi le prepar singur, aşa cum făcea taică-meu şi bunicul. După ce am scris aceste rânduri m-am dus şa ţară să caut pe la vreo casă de om gospodar mărar, pătrunjel şi leuştean pentru drob şi borş de miel, ouă proaspete, să cumpăr un cocoş crescut cu boabe de porumb pentru răcituri iar miel am să-mi cumpăr direct de la oier, că nu joc la Loteria fiscală a lui Ponta.
Am auzit pe un nutriţionist că dacă cumpăr produse alimentare pentru Paşti din locuri neautorizate sanitar-veterinar risc să mă pricopsesc cu vreo 200 de boli. Săracii nutriţionişti, chiar îi compătimesc! Bieţii oameni trebuie să ţină minte 200 de boli cu care să ne înspăimânte şi să ne determine să ne facem cumpărăturile de la supermarketuri altfel pierd comisionul de la firmă.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments