Apr 06

Primarul Ovidiu Portariuc s-a plictisit să mai administreze oraşul, activitate care nu-i generează adrenalină. Omul are dreptate! Ce adrenalină poate să-i genereze babele şi moşnegii care-l plictisesc de moarte prin audienţele ţinute din Paşti în Paşti, cârcotaşi precum Ilie Vărvăruc care a băgat groaza în el şi cei doi viceprimari cu reclamaţiile sale că se taie copacii din parc şi de pe străzi, lucru cu care, el, cetăţeanul alegător nu este de acord.
Ce adrenalină să-i genereze boşorogii cu proteze care-l ţocăiesc libidinos pe obraji când îl prind la revelionul pensionarilor sau prin sediul PSD. S-a plictisit şi să mai organizeze festivaluri sau alte chermeze publice, unde botoşănenii când îl prind îl asaltează cu fel de fel de probleme că n-are omul linişte şi tihnă să admire o fustiţă pliată pe un funduleţ apetisant, că doar nu-i lup singuratic să-şi petreacă nopţile singur cuc.
Nemairăbdând toate aceste mofturi şi să tot fie şantajat că dacă nu face una sau alta nu va mai fi votat, Portariuc s-a gândit că n-ar fi rău să pună bazele unei armate populare, capabilă să-i dea fiori lui Putin şi să-l pună pe gânduri dacă să se mai ia de români că au deschis uşa să le intre americanii în casă.
Nu ştiu dacă Portariuc a făcut armată. Majoritatea celor întrebaţi spun că nu, dar eu înclin să cred că a fost TR-ist, adică a făcut 6 luni de armată. Dacă a făcut şi instruire pe măsură, având în vedere că eventuala armată a făcut-o când stagiul militar obligatoriu era în prag de desfiinţare, n-am ştiinţă. Dar a da pe mâna unui tânăr de astăzi un pistol mitralieră cu 30 de gloanţe de război în încărcător, fără să aibă pregătire premilitară cum s-a făcut dintotdeauna, şi înainte de cele două războaie mondiale şi după în regimul comunist, ar fi un act de inconştienţă.
Nu cred că Portariuc a auzit cum şuieră un glonte de război când îţi trece la câţiva centimetri de ureche şi ce senzaţie trăieşti. Sunt grănicer, am fost implicat în schimb de focuri în zona pichetului Vărădia, aproape de intrarea Dunării în ţară,  în noaptea de 4 spre 5 decembrie 1972. Am văzut cum camaradul din dreapta mea a căzut sub gloanţe şi pot dovedi cu livretul militar ceea ce afirm, am făcut concentrări şi am participat la şedinţele de tragere a gărzilor patriotice şi ştiu ce ar însemna să dai o armă cu putere mare de foc pe mâna unui slab instruit.
Prin modul în care s-a explicat că ar vrea el să organizeze tinerii într-o armată populară mă face să-l suspectez că n-a făcut armata. Chiar şi şase luni de stagiu, asta înseamnă cheltuieli enorme din bugetul de stat, înseamnă reînfiinţarea unităţilor militare, înseamnă sporirea producţiei de armament şi muniţie, înseamnă crearea structurilor operative, înseamnă pregătirea unei generaţii de instructori militari şi mai înseamnă poligoane de tragere tot mai greu de amenajat în condiţii de proprietate privată a terenurilor.
Iar după tot acest efort financiar şi uman, cu cine ar vrea Portariuc să lupte noii instruiţi? Pe actualele teatre de război nu se mai luptă aşa cum am fost noi instruiţi. Altele sunt armele cu care se luptă, altele tacticele, instruire care nu se poate face în şase luni de zile ci numai dacă ai o armată de profesionişti, care cât îi ţin tinereţile şi forţele fizice nu fac altceva decât să se instruiască cu ultimele tehnici şi metode de atac sau ambuscade.
Portariuc ar fi trebuit să observe cum se luptă acum în Ucraina. Soldaţii ruşi, instruiţi să atace după tactici de luptă străine soldaţilor ucraineni care sunt doar carne de tun. Soldaţii ucraineni mor ca muştele sau pică prizonieri pentru că n-au instruirea veteranilor soldaţi ruşi care au luptat în Cecenia, Osetia, Nagornâi Karabah, Georgia şi mai ales în Afganistan. Sunt hârşâiţi în a sfida moartea şi se miră şi ei că trebuie să lupte cu nişte copii care abia ştiu să ţină arma în mână.
Dacă Portariuc se crede atât de priceput în arta războiului, să se ducă să lupte voluntar la Lugansk, după care să se întoarcă erou, cu pieptul plin de decoraţii aşa cum vedem prin filmele ruşilor, după care să ne dea sfaturi de organizare militară. Câtă vreme rămâne în categoria puţoilor care se visează noaptea eroi şi dimineaţa îşi schimbă chiloţii să-şi ţină în intimitate imaginaţiile onirice şi să nu se mai facă de râs lansându-le în spaţiul public.

written by Ioan Rotundu


One Response to “Portariuc a făcut ceva-n primărie,/ Şi acum vrea militărie!”

  1. 1. Alexandru Says:

    Oare va intelege ceva d-l Portariuc din cuprinsul acestor articole care exprima parerea majoritatii cititorilor ?!

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia