Blogul lui Rotundu

De pe vremea când Iohannis Klaus a devenit preşedintele partidului, liberalii ne tot ameţesc de cap că ei sunt un partid în plină reformare şi că întreaga putere se transferă către generaţia tânără, care abia se ridică şi se face cunoscută în plan politic.
Deocamdată, la nivel naţional, în afară de cei arestaţi de către DNS, nici un brontozaur postdecembrist n-a dispărut de la vârful partidului. Excepţie face Alina Gorghiu, impusă preşedinte de către Iohannis imediat ce a câştigat alegerile prezidenţiale.
Nici în teritoriu nu s-a trecut la o reformă umană de profunzime, filialele teritoriale fiind conduse cam de aceleaşi găşti politice. Cel puţin la nivel de Botoşani, în afară că Florin Ţurcanu a fost nevoit să părăsească conducerea partidului ca urmare a condamnării sale la închisoare cu suspendare, niciun alt lider compromis n-a fost eliminat din conducerea judeţeană.
Mai mult, dispariţia lui Ţurcanu nu dă semne că generaţia tânără va păşi în faţă şi va prelua comanda. Dimpotrivă, pentru preşedinţia partidului se vehiculează fel de fel de nume de moaşte liberale intrate în putrefacţie de imagine publică datorită actelor de corupţie şi abuzuri în care au fost sau sunt implicate. Dintre astfel de moaşte, cea a lui Cornel Popescu a păşit din nou în faţă.
Şi el din comuna Suliţa ca şi Florin Ţurcanu, Cornel Popescu nu s-a lecuit încă de  boala de a fi preşedintele PNL. Această funcţie mult râvnită i-a adus lui Popescu numai necazuri. Patron al unui celebru Abator şi laborator de carmangerie la Suliţa, Popescu şi-a falimentat afacerea cheltuind banii firmei în campania electorală parlamentară din toamna anului 2000, dorind să ajungă senator. N-a obţinut mandatul dar şi-a falimentat afacerea, datorând statului peste 10 miliarde lei vechi.
Fiscul a rămas că are de primit, pentru că nici în ziua de astăzi n-a recuperat datoria. Cu afacerea falimentată, Popescu a pus bazele unei alte societăţi, de această dată în asociere cu Gheorghe Ciubotaru, tot din Suliţa, poreclit şi Gelu Prăjitură. Nici de această dată asocierea nu s-a dovedit a fi una prosperă. Noua societate, tot pe bază de prelucrarea cărnii, a ajuns în faliment după alegerile locale şi parlamentare din 2004, Popescu ratând din nou mandatul de parlamentar.
Popescu nu s-a dat bătut şi în Guvernul Tăriceanu a reuşit să pună mâna pe preşedinţia Companiei Naţionale de Piscicultură, companie de stat subordonată Ministerului Agriculturii, condus la acea vreme de democrat-liberalul Gheorghe Flutur. Ajuns în fruntea acestei companii, Popescu a făcut ce-a făcut şi cu firmele sale de la Suliţa. A înscris compania pe drumul falimentului, devalizând-o de fonduri şi patrimoniu. La acea vreme s-a scris mult în Jurnalul dar cel mai reprezentativ pentru modul în care Popescu a devalizat compania rămâne ancheta revistei Academia Caţavencu, anchetă pe care o readucem în actualitate şi care poate fi citită la meniul „Remember”.
În toamna lui 2012 a candidat din nou la Senat, de această dată din partea Partidului Popular – Dan Diaconescu. Când nu mai spera la nimic bun, sorţii i-au surâs şi la adunarea resturilor de voturi rămase după repartizarea mandatelor în faza I-a şi a II-a i-a ieşit şi lui de-un mandat.
După alegerea lui Klasu Iohannis preşedintele României, a părăsit PP-DD şi s-a reîntors la PNL, simţind că balanţa puterii se înclină spre acest partid. Numai că nici în PNL nu se mai macină aceiaşi făină ca la moara sa de acum 5 ani.
Cu aşa o mapă politică şi profesională, dacă avem în vedere evoluţia în plan polizic a liderilor PNL Botoşani de până acum, Cornel Popescu ar întruni toate condiţiile să preia preşedinţia formaţiunii liberale. Şi omul se crede îndreptăţit la această funcţie, motiv pentru care a declarat săptămâna trecută că va încerca să obţină co-preşedinţia în actualul PNL.
În PNL se doreşte o reformare a partidului, un pas înapoi a rinocerilor postdecembrişti compromişi ca imagine publică şi un pas în faţă pentru generaţia tânără, dar reformarea să se facă după metoda descrisă de Caragiale în piesa „O scrisoare pierdută”, respectiv  „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”.
În viziunea sa şi a celor de aceiaşi teapă, Popescu vede în reformarea PNL-ului o rocadă de moaşte. A plecat Ţurcanu, poate pleacă şi Gireadă, aşa că vine el şi cu Şoptică.  Oamenii ăştia sunt rupţi de realităţile actuale cerute de voinţa populară, un motiv în plus să dispară definitiv din viaţa politică.

written by Ioan Rotundu