Apr 06

Primarul Ovidiu Portariuc s-a plictisit să mai administreze oraşul, activitate care nu-i generează adrenalină. Omul are dreptate! Ce adrenalină poate să-i genereze babele şi moşnegii care-l plictisesc de moarte prin audienţele ţinute din Paşti în Paşti, cârcotaşi precum Ilie Vărvăruc care a băgat groaza în el şi cei doi viceprimari cu reclamaţiile sale că se taie copacii din parc şi de pe străzi, lucru cu care, el, cetăţeanul alegător nu este de acord.
Ce adrenalină să-i genereze boşorogii cu proteze care-l ţocăiesc libidinos pe obraji când îl prind la revelionul pensionarilor sau prin sediul PSD. S-a plictisit şi să mai organizeze festivaluri sau alte chermeze publice, unde botoşănenii când îl prind îl asaltează cu fel de fel de probleme că n-are omul linişte şi tihnă să admire o fustiţă pliată pe un funduleţ apetisant, că doar nu-i lup singuratic să-şi petreacă nopţile singur cuc.
Nemairăbdând toate aceste mofturi şi să tot fie şantajat că dacă nu face una sau alta nu va mai fi votat, Portariuc s-a gândit că n-ar fi rău să pună bazele unei armate populare, capabilă să-i dea fiori lui Putin şi să-l pună pe gânduri dacă să se mai ia de români că au deschis uşa să le intre americanii în casă.
Nu ştiu dacă Portariuc a făcut armată. Majoritatea celor întrebaţi spun că nu, dar eu înclin să cred că a fost TR-ist, adică a făcut 6 luni de armată. Dacă a făcut şi instruire pe măsură, având în vedere că eventuala armată a făcut-o când stagiul militar obligatoriu era în prag de desfiinţare, n-am ştiinţă. Dar a da pe mâna unui tânăr de astăzi un pistol mitralieră cu 30 de gloanţe de război în încărcător, fără să aibă pregătire premilitară cum s-a făcut dintotdeauna, şi înainte de cele două războaie mondiale şi după în regimul comunist, ar fi un act de inconştienţă.
Nu cred că Portariuc a auzit cum şuieră un glonte de război când îţi trece la câţiva centimetri de ureche şi ce senzaţie trăieşti. Sunt grănicer, am fost implicat în schimb de focuri în zona pichetului Vărădia, aproape de intrarea Dunării în ţară,  în noaptea de 4 spre 5 decembrie 1972. Am văzut cum camaradul din dreapta mea a căzut sub gloanţe şi pot dovedi cu livretul militar ceea ce afirm, am făcut concentrări şi am participat la şedinţele de tragere a gărzilor patriotice şi ştiu ce ar însemna să dai o armă cu putere mare de foc pe mâna unui slab instruit.
Prin modul în care s-a explicat că ar vrea el să organizeze tinerii într-o armată populară mă face să-l suspectez că n-a făcut armata. Chiar şi şase luni de stagiu, asta înseamnă cheltuieli enorme din bugetul de stat, înseamnă reînfiinţarea unităţilor militare, înseamnă sporirea producţiei de armament şi muniţie, înseamnă crearea structurilor operative, înseamnă pregătirea unei generaţii de instructori militari şi mai înseamnă poligoane de tragere tot mai greu de amenajat în condiţii de proprietate privată a terenurilor.
Iar după tot acest efort financiar şi uman, cu cine ar vrea Portariuc să lupte noii instruiţi? Pe actualele teatre de război nu se mai luptă aşa cum am fost noi instruiţi. Altele sunt armele cu care se luptă, altele tacticele, instruire care nu se poate face în şase luni de zile ci numai dacă ai o armată de profesionişti, care cât îi ţin tinereţile şi forţele fizice nu fac altceva decât să se instruiască cu ultimele tehnici şi metode de atac sau ambuscade.
Portariuc ar fi trebuit să observe cum se luptă acum în Ucraina. Soldaţii ruşi, instruiţi să atace după tactici de luptă străine soldaţilor ucraineni care sunt doar carne de tun. Soldaţii ucraineni mor ca muştele sau pică prizonieri pentru că n-au instruirea veteranilor soldaţi ruşi care au luptat în Cecenia, Osetia, Nagornâi Karabah, Georgia şi mai ales în Afganistan. Sunt hârşâiţi în a sfida moartea şi se miră şi ei că trebuie să lupte cu nişte copii care abia ştiu să ţină arma în mână.
Dacă Portariuc se crede atât de priceput în arta războiului, să se ducă să lupte voluntar la Lugansk, după care să se întoarcă erou, cu pieptul plin de decoraţii aşa cum vedem prin filmele ruşilor, după care să ne dea sfaturi de organizare militară. Câtă vreme rămâne în categoria puţoilor care se visează noaptea eroi şi dimineaţa îşi schimbă chiloţii să-şi ţină în intimitate imaginaţiile onirice şi să nu se mai facă de râs lansându-le în spaţiul public.

written by Ioan Rotundu

Apr 05

Tradiţia de a mânca miei trufanda, adică de la primele fătări care încet prin luna ianuarie, în numele Uniunii Europene, a fost desfiinţată. Să ne amintim că acum vreo 4 ani, tot în numele Uniunii Europene, urmau a fi închise stânele şi a se interzice obţinerea caşului la o stână care nu era conectată la curent electric, apă curentă iar spaţiul de închegare faianţat.
S-au mirat mult atunci ciobanii cu stâne de mii de ani în vârf de munte cum să aducă ei curentul, apa şi să pună faianţă pe pereţi de lemn. I-au ascultat de birocraţii din ministerul Agriculturii, unii poate că nu văzuseră o stână în viaţa lor, au clătinat din cap şi şi-au făcut cruce de tâmpenia care li se cerea s-o aplice în numele a ceva total necunoscut lor.
Până la urmă ciobanii au câştigat duelul şi au rămas să închege laptele după aceleaşi metode pe care pe aplicau şi dacii acum 2000 de ani. De ce-o fi vrând birocraţii din minister să mâncăm o brânză cu gust de iască sau băloasă, închegată cu cheag chimic adus de la mama dracului, n-avem o explicaţie logică. Dar ce mai este logic în ziua de astăzi prin ministere?
Dacă n-au reuşit să facă din stână campus de odihnă pentru oi, în schimb aceiaşi birocraţi din ministerul Agriculturii, Departamentul Sanitar – Veterinar au interzis ciobanilor să mai vândă leşurile de miel pe piaţă. Pur şi simplu cel care era prins i se confiscau leşurile care dispăreau nu se ştie pe unde. N-au avut încotro bieţii ciobani şi s-au lăsat păgubaşi de a mai vine leşuri de mieri înainte de Paşti. În schimb, noi am fost cei care nu ne-am mai putut lăuda că am mâncat stufat de miel, miel la cuptor sau drob de miel. Iar vânzarea meilor numai la Paşti a dus la dublarea preţurilor, aşa că nici la sărbătoarea Paştelui nu mai sunt mulţi acei români care-şi permit să cumpere o bucată de miel că de un leş întreg nu mai poate fi vorba.
Cretinii ăştia din ministere, în loc să ne apere tradiţiile în faţa celor de la Uniunea Europeană, ei sunt bucuroşi că pot să ia măsuri punitive împotriva celor care mai au darul muncii prin ţara asta şi cresc un animal sau cultivă pământul cu cereale ori legume.
Sâmbătă, înaintea sărbătorii Floriilor, când în postul Paştelui este dezlegare la peşte, hăitaşii din Poliţie au năvălit în piaţa din Botoşani şi i-a luat la purecat pe cei care vindeau peşte. Mai spre amiază nu mai era nimeni cu peşte la vânzare pentru că-i fugăriseră poliţiştii. Înjurau bieţii oameni în plin post al Paştelui dar tot fără peşte au rămas.
Dacă vor poliţiştii să combată evaziunea fiscală cu peşte să se ducă la patronii de iazuri şi să verifice cât peşte scot din baltă, cât vând vu acte şi cît fără. Să se ducă la cei de la Hăneşti, Suliţa, lanţul de iazuri de pe Başeu începând de la Hudeşti şi până la Negreni, să verifice cum este valorificat peştele din Prut şi dacă este fiscalizat la vânzare. Au tot timpul să facă astfel de controale şi să nu-şi mai bată joc de noi în ajun de mari sărbători creştine, fugărindu-i pe comercianţi din piaţă.
Săptămâna aceasta mă aştept să fie hăituiţi şi cei care vând ouă. Deocamdată comercianţii care vând aşa ceva au rămas cu ouăle nenumărate. Începând de astăzi şi până-n Joia mare, când se vopsesc ouăle, să facă bine poliţiştii să-i ia pe comercianţi la rând şi să ne numere ouăle, stabilind dacă sunt fiscalizate sau nu.Să aibă grijă că sunt ouă cu două gălbenuşuri iar „bandiţii” de comercianţi fiscalizează numai unul.  Dacă tot ne-au lăsat de Florii fătă peşte, măcar să ne lase şi fără ouă. Poate reuşesc să repede un decembrie 1989 în plină primăvară, că tot este luna curăţeniei şi ne-ar prinde bine ceva mişcare fugărindu-i de prin instituţiile statului pentru a le aerisi de cretini ca ei.

written by Ioan Rotundu

Apr 03

Hotărât lucru, mai marii din PSD, baroni locali şi de rang naţional, parlamentari sau trepăduşi şi-au propus să pună economia românească pe chituci. Mincinosul Victor Ponta iese pe la televiziuni şi ne împuie capul că economia duduie, avem creştere economică, avem încasări de miliarde de lei în plus la buget, dar când vine vorba de investiţii se lasă o tăcere totală. Când vine vorba de majorat alocaţiile la copii, iarăşi tăcere de mormânt. Oamenii mor cu zile la poarta spitalului pentru că sistemul este subfinanţat şi Ponta ne anunţă că are în vistierie strânse miliarde de lei.
Acum social-democraţii au ca sarcină să-i prostească pe români că dacă noul Cod fiscal va fi votat în Parlament, Raiul va coborî din cer peste români. Mult trâmbiţatele reduceri de taxe şi impozite care de fapt se rezumă doar la reducerea TVA-ului de la 24 la 20%, ascund de fapt un viitor dezastru al finanţelor ţării.
Vă dau numai un exemplu. Acum doi ani premierul Ponta a anunţat majorarea taxelor şi impozitelor locale cu 50%. A ieşit scandal mare iar Ponta urma să candideze la Preşedinţia României. Aşa că a renunţat la majorare prin reglementare fiscală în plan naţional şi a legiferat ca primăriile să poată majora taxele şi impozitele cu până la 20%, menţionând că majorarea nu este obligatorie.
Dar ce-a făcut ipocritul de Ponta. Primarii care n-au majorat cu 20% taxele şi impozitele locale n-au mai primit bani de la bugetul naţional pentru echilibrare. Altfel spus i-a obligat pe primari să facă majorarea, el pozând în mironosiţă politică.
Prin actualul Cod fiscal se propune o majorare a taxelor şi impozitelor locale cu până la 50% şi iar Ponta a specificat că majorarea este la latitudinea primarilor.
Aşa este, numai că primarii care nu vor aplica majorarea nu vor mai primi bani de la Guvern. Impozitul pe clădiri, pe teren şi maşini este sursă de venit pentru bugetul local. Această sursă nu acoperă nevoile anuale ale unei primării aşa că bugetul local este completat cu sume de echilibrare alocate de la bugetul de stat. Legea spune că anumite persoane pot fi scutite de plata acestor impozite prin hotărâre consiliului local.
Iată cu ce minune divină se prezintă în pragul sărbătorii Paştelui şi  în faţa botoşănenilor 3 magi din PSD Botoşani. Deputaţii Tamara Ciofu, Andrei Dolineaschi şi senatorul Doina Federovici s-au împăunat că au depus amendament la Parlament ca familiile care au copii cu handicap şi persoanele cu handicap de grad I să fie scutite de plata acestor impozite.
Toate aceste persoane primesc lunar importante sume de bani de la bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale. Unele au suprafeţe mari de teren, altele venituri financiare importante iar cei care au şi maşină nu mai sunt de compătimit. De ce să fie toţi aceştia mai presus de lege iar ţăranii săraci lipiţi pământului, fără niciun fel de venit să fie buni de plată? Dacă cei săraci sunt scutiţi de la plata impozitelor, cei fără loc de muncă la fel, cei asistaţi social aidoma, rămân să plătească aceste impozite doar cei care muncesc.
Urmând logica populistă a celor 3 magi PSD, ar trebui să nu mai muncească nimeni, să ne declarăm asistaţi social şi să trăim din ce ne dă statul, noi fiind scutiţi de orice obligaţie faţă de stat. De ce-or fi vrând cei 3 magi ai PSD să lase bugetul local fără venituri, de ce încurajează nemunca, de ce acum ANAF-ul condus de Ponta demolează afacerile micilor întreprinzători? Pentru că PSD-ul ştie că va pierde puterea şi atunci lasă în urmă prăpăd ca să poată apoi să le spună românilor ce prost o duc sub o eventuală guvernare liberală şi ce bine o duceau cub Ponta şi al lui PSD.
Va mai trece ceva timp până ce şi botoşănenii vor înţelege ce înseamnă guvernarea PSD şi cât de păguboasă este ea pentru traiul lor.
Este limpede că aberaţia celor 3 magi ai PSD Botoşani nu va fi susţinută nici de propriul partid pentru că este în atributul consiliului local să stabilească cine poate fi scutit de plata acestor impozite. De ce să fie băgaţi toţi în aceiaşi boală, când fiecare are o situaţie materială şi financiară diferită? Pentru a avea şi cei 3 magi cu ce se lăuda în faţa botoşănenilor care n-au priceperea necesară să înţeleagă „minunea”.

written by Ioan Rotundu

Apr 02

Vasile Ciurchea (foto), preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin apariţia sa publică ne-a anunţat cu emfază că începând de la 1 aprilie medicii din spitale nu ne vor mai putea cere să ne cumpărăm materiale sanitare sau medicamente, această practică fiind stric interzisă prin modificările aduse legislaţiei în domeniu.
Iar dacă, totuşi, vreun medic sau alt cadru medical ne va pune la cheltuială, preşedintele s-a arătat extrem de sever şi ferm în faţa unor astfel de abateri, aşa că din momentul în care vom informa conducerea CAS de care aparţine unitatea spitalicească, acel spital va fi sancţionat, pentru început, cu diminuarea a 1% din valoarea contractului. Dacă medicii de la unitatea spitalicească respectivă vor recidiva, adică vor continua să-i pună pe pacienţi la cheltuială prin a-şi cumpăra materiale sanitare sau medicamente, atunci procentul de penalizare va creşte semnificativ.
Tot domnul preşedinte, pus în funcţie de PSD, ne-a mai informat că nu trebuie să dăm nici un bănuţ cu titlu de co-plată, pentru a face un RNM sau pentru cel care citeşte rezultatul imagistic.
După modul în care preşedintele Vasile Ciurchea ne-a prezentat noile reglementări din domeniul medical, mai că-ţi vine să laşi baltă viaţa de acasă şi să te faci pacient în vreun spital.
Modul abil în care preşedintele a prezentat noile modificări legislative, adică cu sforăituri de tip comunist înfăşurate social-democratic, ascunde de fapt marea dramă prin care trece sistemul medical românesc.
Să începem cu sancţiunea de penalizare a unităţii spitaliceşti cu diminuarea sumei contractate cu CAS. În fond, fiind sancţionat spitalul, acesta rămâne fără finanţare cu suma diminuată. Şi aşa spitalele sunt subfinanţate, a le mai şi diminua din suma contractată înseamnă să le determini să presteze acte medicale superficiale, să nu prescrie medicul şi să aplice tratamente performante, să fie externaţi pacienţii în stare firav ameliorată şi nu recuperaţi medical.
Sancţiunea cu diminuarea sumei contractate cu CAS nu este o inepţie. Dimpotrivă, este bine gândită. Cam 90% dintre spitale au trecut în subordinea consiliului judeţean sau a primăriei pe raza cărora funcţionează. Prin această sancţiune, în fapt o soluţie de diminuare a plăţilor CAS către spitale, se urmăreşte de fapt determinarea consiliului judeţean sau a primăriei să contribuie financiar la finanţarea spitalului.
Dealtfel, când s-a luat decizia trecerii spitalelor în subordinea administraţiei locale s-a urmărit de fapt un transfer parţial al finanţării acestora din fondurile bugetului local. Acest scop, nedezvăluit public de la bun început, este acum extrem de vizibil.
În ce priveşte anularea co-plăţii, a plăţii unui RMN ori citirea  examenului imagistic, sunt măsuri în care nici preşedintele Ciurchea nu crede. Orice bolnav va căuta să-l stimuleze financiar pe medicul de care depinde recuperarea sănătăţii sale. Dai bani şi tot nu ai deplină încredere că medicul s-a străduit cu toastă capacitatea sa profesională să-ţi descopere beteşugul şi să-ţi prescrie cel mai eficient tratament, dar când nu le dai te înscrii deja pe drumul către cimitir.
Cine nu are de unde da bani la medic sau să-şi plătească un RMN, va muri cu zile. Aceasta-i situaţia în momentul de faţă în sistemul sanitar românesc. Nu dai bani, nu eşti tratat cum se cuvine. Te vor trimite de la un spital la altul până când vei ajunge la morga unuia dintre ele. Avem cazul recent al unei bătrâne de 73 de ani trimisă de la spitalul de specialitate din Iaşi la cel de Recuperare din Botoşani şi care a stat 4 ore în salvare pentru că nici un medic nu devenise interesat de soarta ei, bătrâna fiind săracă. Cazul a ajuns în media naţională iar judeţul nostru s-a făcut de râs, ajungând să ne concurăm cu judeţul Vaslui pe locul de cenuşăreasă a României.
Pe un preşedinte ca Vasile Ciurchea, pe un director de CAS Botoşani precum Costel Lupaşcu, ambii interesaţi să dea cât mai puţini bani la spitale şi nu de calitatea actului medical prestat de spitale eu îi consider mai răi ca gestapoviştii lui Hitler.
Putreziciunea morală şi profesională în spitale şi instituţiile medicale este atât de avansată că mă întreb dacă voi mai apuca vremurile când şi într-un spital din România vei fi primit şi tratat precum în Italia, Franţa, Germania, Anglia etc.

written by Ioan Rotundu

Apr 02

Despre Costel Lupaşcu este greu să găseşti pe cineva care să-ţi  vorbească cu respect despre cariera lui profesională, că despre cariera oolitică vorbesc faptele sale.
Perceput ca un modest asistent medical pe la Spitalul de recuperare „Sf. Gheorghe” Botoşani, omul a mirosit că mult mai bine ar trăi dacă s-ar rostui în viaţă pe seama unor învârteli politice. PSD-ul i s-apărut a fi şi partidul care i s-ar potrivit cel mai bine, mai ales că era cuprins de admirare ori de câte ori avea ocazia de-al întâlni pe Chinezul.
Cum, nu ştiţi cine este Chinezul?  Unii îl consideră copilul din flori al prefectului Costică Macaleţi, lucru pe care şi fostul preşedinte al PSD, Constantin Conţac, l-a confirmat public în câteva rânduri. Alţii se mulţumesc să-l numească pe Chinezul pupila prefectului, susţinând că tot pe calea adevărului se situează. Pentru cei din PSD, oameni cu respect pentru valorile umane ale partidului precum Costică Macaleţi, îl stimează pe Chinezul sub numele de Răzvan Rotaru, fiind foarte grijulii ca în prezenţa acestuia să nu pomenească de interlopi, derbedei europeni, şpăgari, mituitori etc. ca nu cumva protejatul „domnului prefect” să creadă că se face vreo aluzie la trecutul său glorios care i-a deschis în PSD drumul direct spre funcţia de preşedinte al OT.
Acum, că v-am prezentat idolul pe care Costel Lupaşcu şi l-a ales model în viaţa politică, să aducem în prim plan şi ultima ispravă a lui Costel.
Cum spuneam, omul s-a rostuit în PSD. A pus mâna pe-o diplomă de licenţiat iar partidul i-a apreciat efortul şi l-a promovat directorul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate  Botoşani. Din această postură care i se potriveşte ca paiul în târtiţa raţei, Costel a sabotat până la transpiraţie finanţarea Spitalului judeţean, pentru că aşa suna ordinul de la şefii din partid. Pacienţii ajunşi victime ale politicii sale de subfinanţare a spitalului au fost contabilizate la pierderi colaterale generate de lupta politică.
Pentru că prin PSD cu ct eşti mai cretinel politic ai şanse tot mai mari să urci pe scara ierarhiei, şi Costel Lupaşcu a fost remarcat la acest capitol şi a fost promovat purtător de cuvânt al PSD – Organizaţia judeţeană Botoşani. Am făcut precizarea ca să nu dau loc la confuzii cu alte partide unde scara de valori în promovare este aceiaşi.
În calitate de noua sa postură, Costel Lupaşcu s-a apucat să bată câmpii despre economia ţării, despre politica financiară şi despre cum salvatorul Ponta vrea să-i fericească pe întreprinzători dar nu poate că este sabotat de liberali.
Aşa că, l-ea reproşat Costel Lupaşcu liberalilor, n-au făcut decât ă formeze Alianţa Răului prin unificarea lor cu PDL-ul lui Boc-Băsescu, cei care au nenorocit ţara pe timpul crizei financiare mondiale. Şi, le-a tras-o Costeluş liberalilor, amintindu-le că Boc a fost cel care a introdus impozitul forfetar şi a nenorocit zeci de mii de agenţi economici.
În capul bietului fost asistent medical s-a format probabil un terci economic de factură cretină. Da, ministrul Pogea a introdus impozitul forfetar pe vremea Guvernului Boc dar l-a retras imediat Ialomiţeanu. În schimb, Guvernul Ponta l-a reintrodus începând cu anul 2013 şi este în vigoare şi acum. Din cauza reintroducerii impozitului forfetar, Ponta a reuşit performanţa ca în anii 2013 – 2014 să desfiinţeze peste 90 mii de mici societăţi. Auzise ceva Costel, dar nu l-a ajutat şi microprocesorul să înţeleagă despre ce este vorba.
Marţi, Costeluş i.a somat pe liberali să-şi pună parlamentarii să voteze Codul fiscal, altfel cu el vor avea de-a face. Impertinenţă? Nu, prostie izvorâtă din fudulie! Dacă acelaşi Costel ar fi somat-o public pe nevasta şoferului, senatorul PSD Doina Federovici să fi votat în Senat pentru ridicarea imunităţii lui Dan Şova, somaţia sa către liberali ar fi devenit legitimă. Faptele fiind exact invers, somaţia sa dovedeşte că la el fudulia şi cu prostia fac casă bună.
Într-o discuţie cu Victor Ciobanu, locuitor al satului George Coşbuc, comuna Gorbăneşti, acesta îmi spunea despre vecinul său: „Prost, prost dar se pricepe la ticăloşii!”. Şi Costel Lupaşcu se pricepe la ticăloşii. Se pricepe pentru că liberalii dorm în papuci şi o Iau peste botic de la un neica nimeni.

written by Ioan Rotundu