Blogul lui Rotundu

De mult timp, poate de vreo doi ani, primarul de Botoşani, Ovidiu Portariuc, n-a mai ieşit ziua pe străzile oraşului pentru a se întâlni cu botoşănenii, aşa cum făcuse o scurtă perioadă de timp imediat după alegeri.
Portariuc nu numai că se fereşte să dea nas în nas cu cei care l-au votat, dar nu mai ţine nici audienţe, fiind tot mai mulţi botoşăneni nemulţumiţi că n-au posibilitatea de a fi primiţi direct de primar pentru a-i prezenta problemele şi necazurile lor a căror rezolvare depinde de decizia unor funcţionari din primărie.
Ferindu-se de întâlnirea cu botoşănenii ca dracul de tămâie, primarul nostru, probabil cuprins de insomnii, s-a lăudat recent că i-a controlat pe poliţiştii locali aflaţi în patrulare la vreme de noapte.
În urma controlului, primarul s-a declarat extrem, de mulţumit de cum îşi fac datoria poliţiştii locali şi de colaborarea lor cu cei din Poliţia municipiului Botoşani.
În primul rând că poliţiştii ştiau de cu zi că la noapte primarul îi va căuta la locul de muncă, aşa că s-au organizat cum au crezut ei că va da mai bine în faţa primarului. Lauda primarului că a efectuat controale inopinate la vreme de noapte a ajuns şi la urechile câinilor comunitare care au rânjit bălos, că aşa rând câinii străzii.
De remarcat că primarul şi-a limitat controalele în zona centrală a oraşului şi pe unde străzile sunt luminate. Aş fi salutat gestul său de a-şi controla supuşii cum trudesc în orele de noapte dacă ar fi efectuat controlul pe uliţele satului Luizoaia, să-l latre cânii din curţile oamenilor, iar gospodarii ieşiţi la poartă să se laude a doua zi la barul din colţul uliţei că astă noapte le-a trecut primarul pe la poartă, verificând dacă au paza şi ordinea publică asigurată de poliţiştii comunitari de a căror existenţă majoritatea n-au aflat încă.
Dacă nu prin Luizoaia, măcar pe uliţele cartierului Tulbureni, tot mai aglomerat de vilele ştabilor botoşăneni. Ar fi mirosit floarea de salcâm şi ar fi văzut cu proprii ochi cum sunt scăldate în lumină la vreme de noapte palatele propriilor baroni ai PSD-ului.
Dar primarul n-a dat prin cotloanele acestor cartiere, cum n-a dat nici prin Rotunda, unde ar fi ptut vedea că buncărul de gunoi este tot sub zidul altarului bisericii din cartier, n-a dat nici prin lipovinime să vadă munţii de gu7noaie şi n-a trecut nici prin Parcul Tineretului să-i mângâie urechea manelele ţipate în miez de noapte de bruneţii care au în stăpânire zona de seara până dimineaţa.
Chiar şi în zona centrală a oraşului primarul n-a mers pe jos, adică pe trotuar, să simtă sub talpa pantofului cum pavelele sunt denivelate iar pe unde s-au efectuat lucrări plăcile de granit au fost puse la loc de mântuială şi clămpănesc sub picior. Apoi, de la Şcoala 11 şi până la staţia OMV de la gară, trotuarul Căii Naţionale are atâtea capcane, că dacă nu eşti atenţi îţi poţi rupe gâtul foarte uşor. Mai ales că la lumina becului stradal, umbrele aruncate de pavelele denivelate acoperă găurile capcană pe care le descoperi când îţi sclinteşti glezna.
Un merit tot are primarul nostru. Bunul simţ îl determină să nu mai iasă pe străzi ziua în amiaza mare ci să se furişeze la adăpostul nopţii precum hoţii, Numai că el ne-a furat voturile, dar le vom recupera noi la anul!

written by Ioan Rotundu

În cursul zilei de ieri am fost sunat de către Simona Ioniţă, nimeni alta decât actuala nevastă a procurorului şef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani.  Doamna a ţinut să-mi ceară socoteală asupra articolului publicat în Jurnalul intitulat  „Concubinaj juridic de ordin penal la Judecătoria Darabani” şi apărut sub semnătura lui Adrian Marcu.
În acel articol, considerat un ciot, s-a sintetizat opinia cetăţenilor de pe raza Judecătoriei Darabani cu privire la modul în care se împarte dreptatea, începând de la cercetările poliţiştilor conduşi de comisarul Mihai Rizac, trecând pe la procurorii conduşi de Nicu Ioniţă şi finalizându-se cu judecătorii reprezentaţi de preşedintele Gerogel Mardar.
Din câte ştiu Simona Ioniţă a absolvita Facultatea de drept la Filiala Spiru Haret Braşov în urmă cu vreo doi ani, deci se poate spune că are proaspete în memorie cunoştinţele asimilate şi cunoaşte că reporterii de investigaţii lucrează sub pseudonim iar numele real al acestora nu-l poate cere instanţele de judecată pentru că este protejat prin lege.
Dialogul s-a aprins repede şi tot atât de repede s-a calmat, doamna înţelegând cum stau lucrurile atunci când vine vorba despre opiniile exprimate la adresa unor persoane publice. Mai ales că i-am dar şi nişte exemple proaspete în sensul că procurorul şef al DNA Laura Codruţa Koveşi este insultat şi denigrat seară de seară la Antena 3, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a acuzat-o grav de abuz de putere pe Livia Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fostul preşedinte Băsescu este tăvălit seară de seară la Antena 3 deşi nu mai are vreo funcţie publică şi m-a suspendat sau desfiinţat nimeni postul Tv Antena 3 şi nici n-a fost arestat vreun jurnalist sau politician pentru că şi-a exprimat opinii negative despre activitatea persoanelor publice cu funcţii de mare răspundere şi decizie.
Căutând să mă convingă că soţul său, procurorul şef, nu execută indicaţiile primite de la baronul local al PSD şi primar de Conceşti, Costel Nazare, doamna mi-a furnizat informaţii la care nu mă aşteptam. De exemplu, ea a recunoscut că este vecină cu familia Nazare, că sunt în relaţii apropiate, dar că soţul său nu este controlat politic de Nazare. Din moment ce se întâlnesc şi discută anumite situaţii juridice, înseamnă că nemulţumiţii despre cum se împarte dreptatea la justiţia din Darabani nu aduc acuzaţii nejustificate.
Dar partea cea mai interesantă, mai ales că doamna ne-a ameninţa cu un proces, mi s-a părut modul în care soţul său, procurorul şef, a procedat în cazul Viorel Nichiteanu, primarul comunei Rădăuţi Prut.
După absolvirea facultăţii, Simona Ioniţă a fost angajată bibliotecară la Biblioteca comunală Rădăuţi Prut, angajare supervizată de primarul Viorel Nicgiteanu. Fiind navetistă, prezenţa doamnei Ioniţă la program era cu absenţe frecvente. Pentru că a născut de curând, acum doamna Ioniţă este în concediul maternal. În ultima duminică din aprilie, Simona şi Nicu Ioniţă  au cununat şi l-au invitat la nuntă, din partea naşilor, pe primarul Viorel Nichiteanu carte a dat pe masă un dar consistent. Numai că a doua zi, luni dimineaţă, primarul a avut surpriza ca locuinţa sa să fie supusă unei percheziţii efectuată de un procuror din subordinea lui Nicu Ioniţă.
În facultate al învăţat un curs intitulat „Etica juridică”, curs pe care mi l-a predat prof.univ.dr. Doru Tompea. La acest curs am învăţat cum trebuie să se comporte un magistrat în relaţiile cu persoanele din societate, adică în viaţa extraprofesională.
Dacă procurorul şef Nicu Ioniţă ştia că primarul Viorel Nichiteanu are unele probleme legate de respectarea lefii, etica profesională îl obliga să nu-l invite la nuntă din partea sa.
Nu mai spun că prin angajarea soţiei sale ca bibliotecară, deja procurorul şef îşi crease o anumită obligaţie de ordin moral faţă de primar.
Toate aceste aspecte doamna Simona Ioniţă nu le-a avut în vedere când m-a sunat că poate ar fi renunţat să mă mai contacteze. O mai informez pe doamna că nici un jurnalist de investigaţii nu-şi va publica toate informaţiile legate de persoanele vizate, păstrându-şi asul din mânecă.
Eu am convingerea că procurorul şef Nicu Ioniţă nu ştie de gafa soţiei sale. Este prea inteligent ca s-o fi lăsat să mă sune.

written by Ioan Rotundu

Un grup de parlamentari au iniţiat un proiect de lege prin care contractantul de credit imobiliar care nu-şi mai poate plăti ratele să-şi stingă datoria către bancă prin cedarea către aceasta a imobilului construit cu banii din credit sau cu cel ipotecat. Ieri, Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României a ieşit în public şi a declarat că voce-i lipsită de inflexiuni şi cu cuvinte bine alese pentru a-şi ascunde gândul viclean că o astfel de lege dacă va fi aprobată va produce o catastrofă bancară.
Isărescu susţine că băncile nu ar mai acorda credite ipotecare, că piaţa imobiliară ar avea grav de suferit şi că nimeni nu-şi va mai construi locuinţe. Nu l-am auzit niciodată pe acest Isărescu să iasă în public şi să acuze băncile de rapacitate financiară, că întocmesc contracte cu clauze ascunse şi înrobitoare, că îşi înşeală clienţii aplicându-le pe parcursul rambursării creditului fel de fel de noi tarife de operaţiuni, unele inventate pur şi simplu.
În schimb, de fiecare dată când se punea problema iniţierii unei legi care să-l apere şi pe client împotriva abuzurilor băncii, acest Isărescu ieşea repede şi ne anunţa că dacă se votează o astfel de lege se va prăbuşi sistemul bancar, vor pleca băncile străine, se va retrage capitalul şi multe alte droburi de sare pe care le anunţa că ne vor cădea în cap.
Anii au trecut, bancherii străini n-au plecat, dar în schimb şi-au bătut joc de noi practicând dobânzi cu mult peste cele practicate în Europa, inventând taxe peste taxe. Şi Legea insolvenţei persoanei fizice era anunţată de Isărescu ca o catastrofă pentru bănci. Legea s-a aprobat şi nimic din catastrofa anunţată de Isărescu nu dă semne că s-ar produce.
O lege prin care banca să preia în contul împrumutului imobilul ipotecat şi prin acest transfer de patrimoniu creditul să fie stins şi banca să nu mai poată urmări şi alte bunuri sau venituri ale debitorului ar fi echitabilă. N-are decât banca să nu mai acorde credite ipotecare în baza unor garanţii umflate prin evaluări şi nici să închidă ochii la veniturile reale ale solicitantului de credit, ofiţerii de credite învăţându-i pe clienţi cum să-şi ajusteze veniturile ca să se încadreze în condiţiile de creditare.
Nu vor dispărea creditele imobiliare cum susţine Isărescu, dimpotrivă, acestea vor deveni mai sigure pentru bănci iar dezvoltatorii (constructorii de locuinţe cu destinaţie de vânzare sau chirie) vor fi şi mai căutaţi pentru că mulţi români, nemaiputând a se încadra în cerinţele băncii, cerinţe care vor deveni reale şi nu cosmetizate, vor apela la dezvoltatori pentru a-şi face rost de-o casă.
Băncile nu vor înregistra pierderi de pe urma preluării imobilului ipotecat pentru că atunci când se va trece la o astfel de operaţiune, debitorul va avea deja rambursat o parte din credit. Banca va rămâne cu banii recuperaţi şi cu imobilul preluat spre valorificare, în pierdere rămânând clientul.
Nici piaţa imobiliară nu se va prăbuşi pentru că băncile vor fi mai atente în a-şi valorifica imobilele confiscate decât modul în care aceste ipoteci se confiscă şi valorifică în prezent prin executorii judecătoreşti care fac fel de fel de aranjamente cu licitaţiile organizate.
Ori de câte ori am avut prilejul, am spus că Mugur Isărescu este un avocat al băncilor, un avocat extrem de pervers, de abil şi care nu are niciun fel de milă pentru  clientul ajuns la ananghie şi nu mai poate rambursa băncii creditul.
O astfel de politică financiară promovau pe vremuri bancherii evrei, jecmănindu-i pur şi simpli pe români şi luând şi pielea de pe ri. Nu ştiu dacă Mugur Isărescu este evreu, aşa cum l-a declarat Vadim Tudor, dar politica sa de acum este uimitor de asemănătoare cu cea a evreilor din perioada ante şi interbelică.
Prin predarea ipotecii către bancă şi stingerea definitivă a creditului, clientul mai are o şansă să-şi refacă viaţa. În condiţiile actuale este rob al băncii pentru toată viaţa, în unele cazuri şi rudele sale.

written by Ioan Rotundu

Recent, media naţională a promovat faptul că IPS Calinic, arhiepiscopul Agreşului şi Muscelului are puterea de a simţi cutremurele înaintea producerii lor. Am auzit şi chiar mi-am dat seama privind căţeluşa pe care o am de peste 10 ani că animalele presimt cutremurul cu ceva timp înaintea producerii lui numai că ele n-au cum să-şi înştiinţeze stăpânii despre iminentul pericol neştiind graiul omenesc.
Ciudată declaraţia prelatului ortodox. El a afirmat că în timp ce vorbea despre cutremure s-a produs şi cutremurul din 1977, 1986 şi 1990.  Părintele n-a afirmat că a simţit cutremurele înaintea producerii lor ci acestea s-au declanşat în timp ce el vorbea despre cutremure, ceea ce este cu totul altceva.
Numai că de dragul senzaţiei, media a preluat şi răstălmăcit spusele părintelui şi l-au declarat prezicător de cutremure. Multă vreme am dat vina pe preoţi că inventează fel de fel de capcane de tip minune pentru a-şi atrage pe credincioşii lipsiţi de o anumită educaţie şi a le lua bruma de bani de care mai dispun.
Dar toate aceste minuni inventate de preoţi n-ar avea nici un efect dacă cretinii din presă n-au umfla realitatea şi n-ar face din ţânţar armăsar. Să ne amintim de câteva „minuni” mediatizare îndelung de presă. După 1990, pe lângă Buzău, apa dintr-o fântână a fost considerată că vindecă orice boală. Credulii au făcut rând, dormind sub cerul liber şi donând sume importante de bani preotului paroh care a pus stăpânire pe fântână, numai pentru a primi o sticlă cu apa chioară. Când presa s-a plictisit să mai scrie, nici apa din fântână n-a mai făcut minuni.
Nu mai ştiu pe unde, ştire recentă, o icoană începuse a plânge. Iarăşi creştinii religioşi au dat năvală s-o atingă pentru a se lecui. Ce nu ştiu aceşti bigoţi lipsiţi de educaţie este că prostia n-o vindecă puterile miraculoase ale unei icoane preparată de nişte şarlatani să plângă. Prostia se poate lecui numai dacă deschizi ochii minţii şi nu te mai laşi păcălit de escroci.
Dar să dau şi un exemplu de la noi din judeţ. După 1990, presa locală şi apoi cea centrală scris de zor că la Horodiştea există o piatră pe care dacă o atingi te vindeci de orice boală. Veneau fraierii din mai toate colţurile de ţară să atingă piatra iar localnicii din Horodiştea şi Crăiniceni se mirau de ce vin nişte domni bine îmbrăcaţi să mângâie o piatră pe care ei din generaţii n-au luat-o în seamă.
Dar şi de această dată s-a găsit o minte popească să susţină că piatra ar avea legătură cu puterile miraculoase ale sfântului Ioan Iacob Hozevitul.  Când ştirea cu piatra vindecătoare  a dispărut, au dispărut şi pelerinii.
Revenind la arhiepiscopul de Argeş, dacă este aşa de bun vizionar al cutremurelor de ce n-a anunţat creştinii din timp ca să nu le pice casa în cap? De ce nu şi-a anunţat subalternii să consolideze bisericile ca să nu se dărâme?
Şi mai am o nedumerire. Probabil părintele simte numai cutremurele care se declanşează în limba română că pe cele din alte limbi, cum este cea nepaleză, nu le poate anticipa.
Cred că boala asta a cretinismului religios ar trebui tratată începându-se cu cei din media care preiau astfel de năstruşnicii ce înfloresc precum salcâmii în mai şi le prezintă drept adevăruri şi nu şarlatanisme ale unor profitori de ignoranţa celor lipsiţi de educaţie.

written by Ioan Rotundu

Un studiu efectuat la nivel european a pus în evidenţă faptul că românii sunt al doilea popor mare consumator de băuturi alcoolice după poporul rus. S-a mai constatat că în România sunt aproximativ 2 milioane de alcoolici iar în jurul a 900 mii de copii trăiesc într-o mizerie cruntă pentru că părinţii lor sunt alcoolici.
Acest studiu n-a trezit niciun interes parlamentarilor români de a încerca să elaboreze o lege prin care să se reducă consumul de alcool iar părinţii alcoolici şi care au copii să fie determinaţi, forţaţi prin mijloace legale să fie integraţi în câmpul muncii şi să nu mai fie alimentaţi cu ajutoare sociale pe care să le bea la barul din sat sau din colţ.
În schimb, ieri, parlamentarii au votat într-o veselie dublarea alocaţiei de stat pentru copii iar parlamentare ipocrite, cu nod în gât şi lacrimi în ochi de s-a răsucit Caţavencu în mormânt, au adus laude colegilor că şi-au dat votul pentru această majorare istorică..
Şi mai ipocrit, premierul Ponta a anunţat iniţial că nu este de acord cu majorarea pentru că ar însemna un efort financiar anual de 1,8 miliarde lei  şi guvernul său nu are aceşti bani. Nici ministrul Muncii, şi mai ipocrita Rovana Plumb, n-a fost iniţial de acord cu această majorare dar după votul din Parlament a aplaudat frenetic decizia.
Şi ca teatrul ieftin să se termine cu un alt rând de aplauze, premierul a anunţat că pentru semestrul II al acestui an are cele 900 milioane lei ca să acopere majorarea şi i-a transmis sarcină Rovanei Plumb ca în bugetul pentru anul 2016 să fie cuprinsă în plus suma de 1,8 miliarde lei.
Au fost şi nişte voci timide care au încercat să propună ca alocaţia să nu mai fie acordată la toţi copii ci numai la cei din familii cu un nivel de venituri scăzut şi care prag să fie se va stabili prin lege. De asemenea au încercat să propună varianta ca în loc de bani să se dea copiilor tichete de masă sau pentru cumpărat îmbrăcăminte. Frenezia populismului a acoperit aceste timide voci, aşa că cele două milioane de beţivani vor avea de acum posibilitatea de a-şi dubla porţia de alcool.
Practic, cea mai mare parte din această majorare de alocaţie se va duce ca şi până acum la patronii de baruri şi chioşcuri vânzătoare de băuturi alcoolice.
Iar ca panarama parlamentară să fie şi cu fondiţă roşie, adică pe placul PSD, liberala Alina Gorghiu a promis că în curând alocaţia de stat pentru copii va ajunge la nivelul celei europene. Să mai amintim că premierul Ponta a anunţat că din toamnă vrea să reducă acciza la băuturile alcoolice. Minunat, alocaţii majorate şi băuturi alcoolice ieftine, este tot ce-şi doreau românii asistaţi social. Cum să le mai pomeneşti ăstora de despre muncă? Rişti să te strângă de gât.
Ceauşescu a dat decretul cu interzicerea avortului şi s-a produs o explozie a creşterii numărului de copii. Ponta, cu sprijinul inconştient al liberalilor, a dublat alocaţiile pentru copii, ceea ce a făcut rentabilă înmulţirea numărului de plozi în familie. Fiind făcuţi la băutură, peste vreo 20 de ani vom avea o generaţie degenerată  dar pe atunci România va avea alt partid de guvernământ, cu alt premier, care va da vina pe trecutul nefericit.
Mă aşteptam ca ieri preşedintele Iohannis să aibă un punct de vedere echilibrat, să-i fi îndemnat pe parlamentarii liberali la chibzuinţă sau să ameninţe că nu promulgă legea. Nimic! Doar tăcere complice.
Mă întreb la ce mai muncesc cei peste 3 milioane de români în sistemul privat când ar putea şi ei să bea şi să facă plozi care să le aducă banii de băutură? Măcar să ajungem şi noi pe locul I la ceva, depăşindu-i pe ruşi.

written by Ioan Rotundu

În fiecare comunitate urbană există şi un număr de cetăţeni care au ajuns pe străzi pentru că în viaţa lor au apărut evenimente cărora nu le-au putut face faţă. Fie că şi-au pierdut casa la bancă, fie că le-a luat-o cămătarul sau i-a confiscat-o autorităţile statului în contul unor datorii neplătite sau fie din cauza unei vieţi dezorganizate, bărbaţi, femei şi copii ajung să trăiască pe stradă şi din mila publică.
Prin lege autoritatea statului care ar trebui să le asigure un mod de viaţă la limita cea mai de jos a civilizaţiei este primăria. Dar ce se întâmplă atunci când tocmai această autoritate îi aruncă în stradă pe nefericiţi ? Se produc drame umane greu de imaginat, greu de acceptat de către orice cetăţean care mai are în suflet o brumă de milă.
În Adăpostul de noapte tutelat de Primăria Botoşani sunt cazate persoanele care au rămas fără adăpost şi care nu au unde dormi peste noapte decât doar prin guri de canal, prin buncăre de gunoi, prin imobile părăsite sau prin subsoluri de bloc. Aceşti oameni trăiesc într-o mizerie cruntă iar viaţa lor se desfăşoară între băutură şi cerşit. Nimeni, niciun ONG nu s-a simţit atras de soarta acestor oameni pentru a le întinde o mână de ajutor. Unii dintre ei se roagă să moară mai repede, alţii mai speră într-o minune şi să revină la viaţa pe care a trăit-o cândva.
Ieri, în faţa Primăriei Botoşani au protestat câteva persoane fără adăpost şi care au fost cazate în Adăpostul de noapte dar aruncate din nou în stradă de către viceprimarul Cosmin Andrei pentru că, susţine el, le-a expirat termenul pentru care puteau fi adăpostite. Dar ce-a făcut viceprimarul, primarul şi consilierii locali ca aceşti oameni să primească un adăpost pentru întreg restul vieţii ? Nimic !
Cu o cruzime şi un sadism greu de crezut, vicele Cosmin Andrei s-a justificat la presă că aşa au hotărât consilierii municipali. În adăpost să stea prin rotaţie cât mai multe persoane fără adăpost. Nimeni dintre cei obligaţi de lege şi din spirit cetăţenesc nu şi-a pus însă şi problema ce se întâmplă cu ceşti oameni după ce li se expiră termenul fixat pentru adăpost
Statul român cheltuie anual sume impresionante pentru a întreţine în centrele de emigrare străinii care intră ilegal în ţară. Le dăm haine, hrană, le asigurăm condiţii de viaţă pe care nu le au mulţi români dar nu manifestăm niciun fel de interes pentru a uşura viaţa nefericiţilor români ajunşi la mare ananghie.
În ţările europene soarta acestor nefericiţi ai vieţii a fost rezolvată prin montarea de containere de locuit în locuri special amenajate iar locatarii sunt atent monitorizaţi asupra modului de viaţă. Costurile unor astfel de investiţii sunt mult mai mici decât cred unii iar eficienţa socială extrem de mare dar mai ales arată dovada umanităţii oficialilor şi a solidarităţii sociale din partea celorlalţi membri ai comunităţii urbane.
Ioana Brânză a ajuns fără adăpost. Ea are un copil de 7 ani ăe care-l întreţin rudele dar care pe perioada vacanţei va sta cu ea pe stradă pentru că viceprimarul Cosmin Andrei a aruncat-o pur si simplu afară din adăpost. Poate că mama are de ispăşit nişte păcate dar pe acel copil de 7 nani de ce-l pedepseşte Cosmin Andrei? În numele cui îşi permite acest tânăr plin de o cruzime umană demnă de teroriştii islamişti să procedeze aşa ? Îşi permite pentru că nimeni nu-i cere socoteală, pentru că avem consilieri municipali interesaţi să le pice ceva în buzunar dacă ridică mâna, ori de pe urma acestor năpăstuiţi ai vieţii nu câştigă nimic. Iar un ONG care să apere drepturile persoanelor fără adăpost nu există.
Aţi auzit vreun parlamentar botoşănean să fie intere4sat de soarta acestor oameni? Nu, pentru că ei nu merg la vot şi, apoi, sunt puţini la număr. Aţi auzit vreun preot că este preocupat de soarta lor ? Nu, pentru că însuşi protopopul Leonte îi fugăreşte de la uşa bisericii Sf. Ilie unde slujeşte.

written by Ioan Rotundu

Faptul că un cântăreţ de-o anumită celebritate cum a fost şi doar puţin mai este Gabriel Codabiţă a suferit un accident cardiac după ce a venit de la sala de fitnes a unui hotel din Bucureşti, a stârnit o isterie întreagă la adresa celor care practică sportul pentru a nu le anchiloza oasele sau pentru a-şi menţine o stare fizică cât de cât specifică unei vieţi echilibrate.
Nimeni nu şi-a pus problema care a fost modul de viaţă a artistului Codabiţă. Este ştiut că astfel de artişti duc o viaţă dezordonată, uniri abuzează de consumul de alcool, au o viaţă sexuală suprasolicitrantă, mănâncă când apucă şi beau cafele peste cafele, unii chiar se şi droghează numai să facă faţă ritmului trepidant al spectacolelor aducătoare de bani frumoşi.
Codabiţă n-a dus o viaţă model, adică n-a făcut excepţie de la viaţa de artist, iar la vârsta la care se află este explicabil să ai derapaje de la starea de sănătate, practica demonstrând că la artişti primele organe care cedează sunt inima şi ficatul.
După ce ministrul Nicolae Bănicioiu a ieşit public imediat ce s-a aflat de accidentul lui Codabiţă şi a anunţat că va emite un ordin ca la fiecare sală de fitnes să fie şi un medic de specialitate, iată că atipicul medic ieşean şi parlamentar Tudor Ciuhodaru  a l-a contrazis pe ministru şi a iniţiat un alt proiect de lege. Ciuhodaru spune că nu avem medici în sistem, de unde să nai fie pus câte unul la fiecare sală de fitnes cum vrea ministrul Bănicioiu? Corect!
Propune Ciuhodaru ca fiecare doritor de sport la sălile de fitnes să prezinte un aviz de la medic cum că are voie să facă sport şi ce fel de exerciţii fizice. Aici apare o problemă. Medicul de familie nu este specialist pe exerciţii fizice, deci trebuie ca avizul să-l dea un medic sportiv. Iar acesta nu este de găsit decât pe lângă marile cluburi sportive şi de va fi abilitat să dea avize o va face pe bani mulţi.
Legea lui Ciuhodaru, dacă va deveni proiectul iniţiat lege, va fi una şchioapă şi confuză. De ce ar trebui cel de la hotel, care are pusă la dispoziţia clientului o sală de fitnes, să-i ceară aviz medical? Va veni turistul străin cu avizul medical ca să se poată caza în România la un hotel de 5 stele şi să poată beneficia de piscină sau sala de fitnes sau va sta un medic la recepţia hotelului să-i elibereze un aviz? Ne facem de râs cum ne-am făcut şi cu impozitarea bacşişului.
Să-mi spună medicul Ciuhodaru cum îl va controla şi cine pe cetăţeanul care în zori de zi face jogging pe stadion sau pe aleile din parc? Face sport, deci i-ar trebui aviz de la medicul de specialitate.
Au murit cetăţeni jucând fotbal pe maidan, jucând tenis de câmp sau mergând pe bicicletă şi nici un ministru sau medic nu s-a revoltat aşa de agitat ca în cazul lui Codabiţă. Toate sălile de fitnes, fie de la hotel sau pentru amatorii de sport ce vor să-şi întreţină organismul într-o formă fizică au aviz medical de funcţionare şi fiecare aparat din dotarea sălii este omologat numai dacă nu este periculos pentru cel care face exerciţii la el. De ce vrem acum să-i fugărim din săli pe puţinii amatori de sport birocratizându-le plăcerea de a face mişcare? O facem din plăcerea noastră  de a complica lucrurile simple, de a răpi micile plăceri ale celor din jur înlocuindu-le cu suplicii ca să ne simţim noii împliniţi sufleteşte.
O facem din răutate şi din frustrarea că nu putem fi şi noi ca ei. O facem din instinctul ancestral de a vedea moartă capra vecinului.
În astfel de situaţii dau ca exemplu modul de viaţă al americanului. Americanii se nasc cu rastelul în casă: pistoale, arme semiautomate şi automate, mitraliere şi mari cantităţi de muniţie de război. Când i se va năzări că cineva l-a jignit sau vrea să se răzbune că aşa i-a venit lui, pune mâna pe mitralieră şi trage în cei din jur: copii de grădiniţă, elevi de şcoală, studenţi sau cetăţeni de pe stradă. Dar niciunui american sau oficial american nu i-a trecut prin cap să interzică vânzarea de arme sau să le confişte pe cele aflate la cetăţeni. La noi, pentru „incidentul Codabiţă”, pedepsim pe toţi cei care au creat mijloace pentru practicarea sportului şi, ce-i mai grav, îi pedepsim chiar pe cei care vor să practice sportul ca mijloc cde menţinere a sănătăţii.
Am scris săptămâna trecută un comentariu intitulat „Legi idioate”, arătând cum parlamentarii noştri fac legi pentru nevoile lor. Comentariul a fost citit de vreo 350 de curioşi din cei peste 10 mii care au accesat Jurnalul în acea zi.
Când am scris un comentariu despre nevasta şoferului, senatorul Dopina Federovici, intitulat „Tace coţofana, că-i vinovată!”, l-au accesat peste două mii de curioşi. Ăştia suntem noi: ne place can-canul şi mai puţin, sau deloc, să urmărim ce fac cei în mâinile cărora ne-am încredinţat viitorul.

written by Ioan Rotundu

În ultima perioadă, fie în Senat, fie în Camera Deputaţilor, parlamentarii au pe ordinea de zi şi aprobă într-o veselie legi care să le rezolve problemele, inclusiv cele de familie. Iar românii privesc năuciţi la toate acestea şi n-au nicio reacţie de protest, de  parcă ar fi şoarecele paralizat de ochii şarpelui şi aşteaptă muşcătura fatală.
Neruşinarea şi impertinenţa parlamentarilor a întrecut orice limită a bunului simţ, nu mai au nicio jenă faţă de alegători şi îşi fac legi care să le asigure lor tihna şi traiul îmbelşugat, urmând ca de pe acest piedestal pe care şi-l construiesc acum să ne privească cu compătimire, dacă nu cu acelaşi dispreţ cu care Elena Ceauşescu îi privea pe românii aşezaţi la cozile interminabile.
Unii parlamentar i-a plecat fata zburdalnică la discotecă şi i-a venit în zori de zi. Aşa că a iniţiat un proiect de lege ca fetele şi băieţii minori să nu mai poată merge la discotecă sau alte distracţii decât numai însoţiţi de către unul din părinţi. Iar colegii săi din Camera Deputaţilor i-au votat tâmpenia, fără să gândească o clipă că şi ei ar putea fi în postura de paznic la discotecă al propriului copil. Iar ca legea să fie neaoş românească, obligaţia ca minorii să fie însoţiţi la distracţii de către unul din părinţi revine organizatorului evenimentului.
În condiţiile în care soţul doarme în Parlament iar fata vrea musai la distracţie şi o însoţeşte mama, care mamă atrage atenţia altor bărbaţi aflaţi la discotecă şi o invită la dans, apoi la o cafea, apoi la o plimbare şi apoi o înghesuie prin vreun colţ de clădire sau chiar în patul parlamentarului care va afla de aventura nevestei, ce legi vor mai iniţia? Desigur, se poate şi invers, bărbatul să meargă la discotecă şi să-i fugă ochii după prospături ajungându-se să nu-i mai placă de nevastă, cât o fi ea de parlamentară.
Şi mai bizar, un senator vrea să fie amendaţi părinţii a căror copii câştigă un ban pe seama participării la spectacole sau alte evenimente culturale, ori apare într-un spot publicitar, dacă nu s-a obţinut aprobarea Protecţiei Copilului. De ce să-mi cenzureze Protecţia Copilului talentul fiului sau fiicei şi de ce dacă aceştia au posibilitatea să câştige un ban distrându-se, trebuie să-mi dea voie o birocrată din această instituţie, o acritură care habar nu are ce-i acela talent artistic? Iată o altă dovadă de idioţenie parlamentară.
În acest început de săptămână l-am auzit şi pe ministrul Sănătăţii, acest Don Juan al PSD. Nicolae Bănicioiu, că la fiecare sală de fitnes să se afle câte un medic. Faptul că Gabriel Codabiţă a fost la o sală de fitnes dintr-un hotel şi i s-a făcut rău, Bănicioiu a ajuns la concluzia că trebuie medici la aceste săli. De plătit nu-i va plăti ministerul ci proprietarul de sală.  Aşa stând lucrurile, muncitorul cu boală cardiacă ar trebui supravegheat la lucru de un medic cardiolog, femeile însărcinate şi care lucrează să fie supravegheate de un ginecolog, că oricând i se poate face rău. O gândire cretină. Nu generalizezi un caz individul, nu pedepseşti o întreagă comunitate dacă doi membri ai ei s-au cotonogit reciproc şi nu pui câte un poliţist la fiecare uşă de apartament unde locuiesc scandalagii. Ei măsuri punctuale şi nu le generalizezi.
Despre iniţiativa acelui parlamentar liberal ca să fie închise supermarketurile sâmbăta şi duminica pentru că aşa i-au cerut lui ţăranii din piaţa de unde-şi face cumpărăturile l-a făcut pe premierul Ponta să râdă cu gura până la urechi. Legea a fost respinsă, dar liberalii s-au făcut de râs.
O altă lege aprobată în Senat, iniţiată de un parlamentar care trecând pe  lângă un bloc s-a trezit cu un lighean de zoi în cap, stabileşte că aruncatul de apă sau gunoaie pe geamul locuinţei, ori de chiştoace de ţigară pe stradă se sancţionează cu amendă de la 1000 la 2500 lei. Amenzi aberante şi niciodată încasabile la buget, dar respectivul parlamentar este mulţumit acum că a obţinut o lege care să-l protejeze de zoile gospodinelor mai puţin educate civic.
Ce n-a priceput parlamentarul orgolios este că o astfel de lege nu-i dezobişnuieşte pe români de anumite deprinderi şi că nimic nu se va schimba în comportamentul lor pentru că exact cei vizaţi prin această lege n-o vor citi vreodată sau se vor speria de amenzi ca s-o respecte. Vor râde şi-i vor face în ciudă păstrându-şi obiceiurile.
Despre legile care să le asigure pensii speciale, să-i ferească de încătuşare şi arestare, nu mai are rost să insist cu comentarii.
Judeţul nostru are 12 parlamentari. Aţi auzit vreunul condamnându-şi colegul care a iniţiat legi imorale? Eu unul, nu!

written by Ioan Rotundu

Senatorii consideră că au rezolvat din mapa de lucru principalele proiecte de legi necesare unei bune funcţionări a societăţii româneşti şi au trecut la dezbaterea unor legi de reglementare privind viaţa personală din gospodării individuale sau condominiu.
Spre exemplu, luni au dezbătut şi aprobat un proiect de lege prin care cetăţenii care aruncă gunoaie de la ferestrele apartamentelor sau din mersul maşinii vor putea fi amendaţi cu amenzi cuprinse între 1000 şi 2.500 lei. Amenzile sunt bine ascunse sub un titlu de lege care se referă la gospodărirea localităţilor urbane şi rurale.
De obicei, curăţenia şi menţinerea ordinii într-o localitate este reglementată prin hotărâri ale consiliului local respectiv. Iată că un grup de senatori au trecut peste competenţele locale acordate primăriei şi consiliului local şi au ţinut să ne dea ei o lege.
Despre modul în care se stabilesc cuantumurile amenzilor am mai comentat. Amenda trebuie să fie educativă şi nu demolatoare familiei din care face parte cel amendat. Parlamentarii cred că toţi românii au lefuri lunare de mii de lei aşa cum au ei şi cum vor să şi le mai mărească, başca şi o pensie specială că ei din momentul în care au devenit parlamentari nu se mai consideră egalii noştri în faţa legii.
Să trecem în revistă cam cine vor fi potenţialii amendaţi ai legii. Nu intelectualii, nu cei bogaţi aruncă zoile sau gunoaiele pe geamul apartamentului pentru că aceştia locuiesc la vile sau gospodării împrejmuite cu gard înalt..
Aruncă zoile sau gunoaiele cei cu educaţie precară, cei asistaţi social, cei ajunşi şomeri, cei care sunt obişnuiţi să trăiască la cort dar valurile vieţii i-au obligat să se mute într-un apartament la bloc, în general sărăcimea oraşelor. A-i da o amendă de 1000 de lei unui asemenea nenorocit al vieţii deja este o măsură aberantă. El n-are ce pune pe masă la copii dar dacă din lehamite mama va arunca ligheanul cu zoi pe geamul apartamentului pentru că aşa a făcut şi la ţară de unde a venit, va fi amendată cu 1000 lei. O amendă care nu va fi încasată niciodată.
Prin lege cei care vor trebui să aplice amenzile sunt poliţiştii comunitari. Probabil că aceşti poliţişti vor sta sub geamurile blocurilor să-i prindă pe cei care aruncă gunoaiele sau zoile pe geam şi să le bată la uşă pentru a-i amenda. Şi probarea infracţiunii va greu de realizat pentru că cel vinovat va nega şi-l va lua la plefturit pe poliţist că el nu are mâncare la copii, nu are serviciu iar poliţistul îi caută nod în papură. Nu sunt excluse scandaluri în urma cărora poliţiştii să se aleagă cu lighene de zoi în cap.
Şi până acum au fost astfel de reglementări locale pe care nu le-a aplicat nimeni dar nici nu s-au adunat în faţa blocurilor munţi de gunoaie cum şi-au justificat senatorii necesitatea adoptării legii.
Mai dramatic va fi la ţară. Obişnuit să-şi arunce gunoiul din curte peste poartă în drum, acum legea îl va amenda. Cine-l va amenda, că la ţară nu sunt poliţişti comunitari şi dacă sunt oamenii se cunosc şi îşi respectă obiceiurile.
Dar şi mai hazliu este amendarea şoferilor care aruncă chiştocul de ţigară pe geamul maşinii. Ce va face poliţistul comunitar, va alerga după maşină să-l amendeze pe şofer? Cum îi va dovedi că este chiştocul lui şi nu aruncat de altul? Iată cum senatorii fac legi absurde şi deschid cutii ale Pandorei numai de dragul de a se făli că ei au iniţiat o lege care să le poarte numele, fără a se gândi şi asupra consecinţelor ei.
Aş vrea s-o aud pe coţofana noastră, senatorul nevastă de şofer, social-democrata Doina Federovici, cea care plânge tot timpul de mila săracilor ce spune acum că a votat o lege prin care cei mai supuşi amendării sunt tocmai aceşti săraci pe care-i compătimeşte. Tace coţofana, că-i vinovată!
Ordinea şi curăţenia, igiena localităţii, fie ea urbană sau rurală, trebuie respectate. Dar nu cu amenzi în cuantumuri aberante. O amendă de 20 – 50 de lei încasată pe loc are mai mult efect decât o amendă care nu va fi încasată niciodată. Apoi, până la amendă trebuie folosit avertismentul şi numai dacă cel avertizat recidivează se trece la amendă. Totul se face cu educaţie. Iar la noi educaţia ar trebui să înceapă de la senatori, că sunt prea fuduli de câtă prostie şi ignoranţă au în cap.

written by Ioan Rotundu

În urmă ce ceva timp izbucnise un întreg scandal cum că la Unitatea de Primirea Urgenţelor persoanele vârstnice sunt neglijate şi că medicii de aici le tratează în sictir. Totul pornise de la nişte pensionari, membri ai PSD, care s-au simţit ofensaţi că odată ce s-au prezentat la UPU n-au fost preluaţi imediat pentru consultare şi trataţi domneşte, aşa cum probabil erau ei obişnuiţi în tinereţile petrecute sub comunism.
Mai întâi a reacţionat public şi extrem de supărat prefectul Costică Macaleţi. Ca lider al PSD, prefectul s-o fi simţit deranjat de faptul că membrii partidului său aflat la putere nu sunt trataţi cu cinstea cuvenită. Ca inginer nu cred că Macaleţi a pus mâna pe Constituţia României dar ca prefect şi fost deputat sunt convins că a trebuit s-o facă. Iar în Constituţie scrie că toată lumea este egală în faţa legii, chiar dacă unii susţin puterea şi ceilalţi se află în opoziţie.
Ciudat, la reacţia de protest şi ameninţare a prefectului că va trimite control la UZPU, s-a raliat cu multă şi necuvenită umilinţă Gheorghe Sorescu, preşedintele interimar al Consiliului Judeţean Botoşani şi totodată proprietarul Sdpitalului judeţean. Nici prefectul şi nici Ssorescu nu s-au informat mai întâi care este regimul de lucru într-o Unitate de Primire a Urgenţelor. Chiar şi directorul spitalului, liberalul Corneliu Mihai, s-a pripit să declare că va dispune o anchetă internă.
De atunci a trecut ceva timp şi prin presă n-au mai apărut declaraţii tăioase ale prefectului şi preşedintelui interimar CJ. N-au apărut pentru că verificările efectuate au dus la concluzia că la UPU consultările medicale se fac în raport de gradele de urgenţă medicală şi nu în raport de apartenenţa politică a pacientului.
Nici Macaleţi şi nici Sdorescu nu s-au dus la UPU să stea măcar două ore şi să vadă cum se lucrează într-o astfel de unitate şi să constate şi singuri cum pensionari care n-au ce face acasă inventează dureri prin diferite zone ale corpului ca să fie primite în ambulatoriu şi să stea câteva ore pe pat.
Ştiu pensionari care abia aşteaptă începutul de lună ca să se ducă la medicul de familie să ridice reţeta pentru medicamentele gratuite şi compensate. N-au nici pe dracul şi i-am întrebat de ce ridică medicamentele dacă nu sunt bolnavi. Răspunsul a fost năucitor. Cică este dreptul lor şi de ce să nu le ia dacă statul i le dă. Apoi, susţin ei, iau medicamentele preventiv. Alţii, de când cu cardul de sănătate, mi s-au plâns că farmaciştii nu le mai primesc medicamentele înapoi să le dea o parte din bani. Aceşti pensionari sunt şi cei care supraîncarcă activitatea la UPU.
Mi-a plăcut fermitatea cu care directorul medical al Spitalului judeţean, medicul Angela Ţurcanu, a declarat că la UPU tratamentul medical se aplică în raport de gravitatea stării de sănătate a pacientului, de urgenţele medicale ale momentului şi că nici un bătrân nu a fost respins de la consultaţii dar că a fost consultat numai când i-a venit rândul şi nu cum ar fi dorit cel în cauză.
Şi eu am fost revoltat de ce s-a întâmplat cu introducerea cardului de sănătate, de bâlbâielile care au avut loc, de pacienţii refuzaţi la consultare dar mi-am schimbat radical impresia. Toţi cei aflaţi la rând sau care au reclamat că li s-au refuzat consultaţiile sunt de fapt aceşti pensionari care s-au abonat la ridicat lunar sacoşa cu medicamente pentru că le dă statul gratuit. Cardul de sănătate pune oprelişte şi medicilor de familie şi bolnavilor închipuiţi de a mai risipi fondurile de sănătate pe medicamente şi consultaţii nejustificate.
Trebuie să curmăm odată hoţiile care se practică de ani de zile pe seama fondurilor din sănătate. În aceste zile, cei care ţipă sunt hoţii şi pacienţii părtaşi la astfel de hoţii.

written by Ioan Rotundu