Blogul lui Rotundu

Faptul că un cântăreţ de-o anumită celebritate cum a fost şi doar puţin mai este Gabriel Codabiţă a suferit un accident cardiac după ce a venit de la sala de fitnes a unui hotel din Bucureşti, a stârnit o isterie întreagă la adresa celor care practică sportul pentru a nu le anchiloza oasele sau pentru a-şi menţine o stare fizică cât de cât specifică unei vieţi echilibrate.
Nimeni nu şi-a pus problema care a fost modul de viaţă a artistului Codabiţă. Este ştiut că astfel de artişti duc o viaţă dezordonată, uniri abuzează de consumul de alcool, au o viaţă sexuală suprasolicitrantă, mănâncă când apucă şi beau cafele peste cafele, unii chiar se şi droghează numai să facă faţă ritmului trepidant al spectacolelor aducătoare de bani frumoşi.
Codabiţă n-a dus o viaţă model, adică n-a făcut excepţie de la viaţa de artist, iar la vârsta la care se află este explicabil să ai derapaje de la starea de sănătate, practica demonstrând că la artişti primele organe care cedează sunt inima şi ficatul.
După ce ministrul Nicolae Bănicioiu a ieşit public imediat ce s-a aflat de accidentul lui Codabiţă şi a anunţat că va emite un ordin ca la fiecare sală de fitnes să fie şi un medic de specialitate, iată că atipicul medic ieşean şi parlamentar Tudor Ciuhodaru  a l-a contrazis pe ministru şi a iniţiat un alt proiect de lege. Ciuhodaru spune că nu avem medici în sistem, de unde să nai fie pus câte unul la fiecare sală de fitnes cum vrea ministrul Bănicioiu? Corect!
Propune Ciuhodaru ca fiecare doritor de sport la sălile de fitnes să prezinte un aviz de la medic cum că are voie să facă sport şi ce fel de exerciţii fizice. Aici apare o problemă. Medicul de familie nu este specialist pe exerciţii fizice, deci trebuie ca avizul să-l dea un medic sportiv. Iar acesta nu este de găsit decât pe lângă marile cluburi sportive şi de va fi abilitat să dea avize o va face pe bani mulţi.
Legea lui Ciuhodaru, dacă va deveni proiectul iniţiat lege, va fi una şchioapă şi confuză. De ce ar trebui cel de la hotel, care are pusă la dispoziţia clientului o sală de fitnes, să-i ceară aviz medical? Va veni turistul străin cu avizul medical ca să se poată caza în România la un hotel de 5 stele şi să poată beneficia de piscină sau sala de fitnes sau va sta un medic la recepţia hotelului să-i elibereze un aviz? Ne facem de râs cum ne-am făcut şi cu impozitarea bacşişului.
Să-mi spună medicul Ciuhodaru cum îl va controla şi cine pe cetăţeanul care în zori de zi face jogging pe stadion sau pe aleile din parc? Face sport, deci i-ar trebui aviz de la medicul de specialitate.
Au murit cetăţeni jucând fotbal pe maidan, jucând tenis de câmp sau mergând pe bicicletă şi nici un ministru sau medic nu s-a revoltat aşa de agitat ca în cazul lui Codabiţă. Toate sălile de fitnes, fie de la hotel sau pentru amatorii de sport ce vor să-şi întreţină organismul într-o formă fizică au aviz medical de funcţionare şi fiecare aparat din dotarea sălii este omologat numai dacă nu este periculos pentru cel care face exerciţii la el. De ce vrem acum să-i fugărim din săli pe puţinii amatori de sport birocratizându-le plăcerea de a face mişcare? O facem din plăcerea noastră  de a complica lucrurile simple, de a răpi micile plăceri ale celor din jur înlocuindu-le cu suplicii ca să ne simţim noii împliniţi sufleteşte.
O facem din răutate şi din frustrarea că nu putem fi şi noi ca ei. O facem din instinctul ancestral de a vedea moartă capra vecinului.
În astfel de situaţii dau ca exemplu modul de viaţă al americanului. Americanii se nasc cu rastelul în casă: pistoale, arme semiautomate şi automate, mitraliere şi mari cantităţi de muniţie de război. Când i se va năzări că cineva l-a jignit sau vrea să se răzbune că aşa i-a venit lui, pune mâna pe mitralieră şi trage în cei din jur: copii de grădiniţă, elevi de şcoală, studenţi sau cetăţeni de pe stradă. Dar niciunui american sau oficial american nu i-a trecut prin cap să interzică vânzarea de arme sau să le confişte pe cele aflate la cetăţeni. La noi, pentru „incidentul Codabiţă”, pedepsim pe toţi cei care au creat mijloace pentru practicarea sportului şi, ce-i mai grav, îi pedepsim chiar pe cei care vor să practice sportul ca mijloc cde menţinere a sănătăţii.
Am scris săptămâna trecută un comentariu intitulat „Legi idioate”, arătând cum parlamentarii noştri fac legi pentru nevoile lor. Comentariul a fost citit de vreo 350 de curioşi din cei peste 10 mii care au accesat Jurnalul în acea zi.
Când am scris un comentariu despre nevasta şoferului, senatorul Dopina Federovici, intitulat „Tace coţofana, că-i vinovată!”, l-au accesat peste două mii de curioşi. Ăştia suntem noi: ne place can-canul şi mai puţin, sau deloc, să urmărim ce fac cei în mâinile cărora ne-am încredinţat viitorul.

written by Ioan Rotundu