May 18

În fiecare comunitate urbană există şi un număr de cetăţeni care au ajuns pe străzi pentru că în viaţa lor au apărut evenimente cărora nu le-au putut face faţă. Fie că şi-au pierdut casa la bancă, fie că le-a luat-o cămătarul sau i-a confiscat-o autorităţile statului în contul unor datorii neplătite sau fie din cauza unei vieţi dezorganizate, bărbaţi, femei şi copii ajung să trăiască pe stradă şi din mila publică.
Prin lege autoritatea statului care ar trebui să le asigure un mod de viaţă la limita cea mai de jos a civilizaţiei este primăria. Dar ce se întâmplă atunci când tocmai această autoritate îi aruncă în stradă pe nefericiţi ? Se produc drame umane greu de imaginat, greu de acceptat de către orice cetăţean care mai are în suflet o brumă de milă.
În Adăpostul de noapte tutelat de Primăria Botoşani sunt cazate persoanele care au rămas fără adăpost şi care nu au unde dormi peste noapte decât doar prin guri de canal, prin buncăre de gunoi, prin imobile părăsite sau prin subsoluri de bloc. Aceşti oameni trăiesc într-o mizerie cruntă iar viaţa lor se desfăşoară între băutură şi cerşit. Nimeni, niciun ONG nu s-a simţit atras de soarta acestor oameni pentru a le întinde o mână de ajutor. Unii dintre ei se roagă să moară mai repede, alţii mai speră într-o minune şi să revină la viaţa pe care a trăit-o cândva.
Ieri, în faţa Primăriei Botoşani au protestat câteva persoane fără adăpost şi care au fost cazate în Adăpostul de noapte dar aruncate din nou în stradă de către viceprimarul Cosmin Andrei pentru că, susţine el, le-a expirat termenul pentru care puteau fi adăpostite. Dar ce-a făcut viceprimarul, primarul şi consilierii locali ca aceşti oameni să primească un adăpost pentru întreg restul vieţii ? Nimic !
Cu o cruzime şi un sadism greu de crezut, vicele Cosmin Andrei s-a justificat la presă că aşa au hotărât consilierii municipali. În adăpost să stea prin rotaţie cât mai multe persoane fără adăpost. Nimeni dintre cei obligaţi de lege şi din spirit cetăţenesc nu şi-a pus însă şi problema ce se întâmplă cu ceşti oameni după ce li se expiră termenul fixat pentru adăpost
Statul român cheltuie anual sume impresionante pentru a întreţine în centrele de emigrare străinii care intră ilegal în ţară. Le dăm haine, hrană, le asigurăm condiţii de viaţă pe care nu le au mulţi români dar nu manifestăm niciun fel de interes pentru a uşura viaţa nefericiţilor români ajunşi la mare ananghie.
În ţările europene soarta acestor nefericiţi ai vieţii a fost rezolvată prin montarea de containere de locuit în locuri special amenajate iar locatarii sunt atent monitorizaţi asupra modului de viaţă. Costurile unor astfel de investiţii sunt mult mai mici decât cred unii iar eficienţa socială extrem de mare dar mai ales arată dovada umanităţii oficialilor şi a solidarităţii sociale din partea celorlalţi membri ai comunităţii urbane.
Ioana Brânză a ajuns fără adăpost. Ea are un copil de 7 ani ăe care-l întreţin rudele dar care pe perioada vacanţei va sta cu ea pe stradă pentru că viceprimarul Cosmin Andrei a aruncat-o pur si simplu afară din adăpost. Poate că mama are de ispăşit nişte păcate dar pe acel copil de 7 nani de ce-l pedepseşte Cosmin Andrei? În numele cui îşi permite acest tânăr plin de o cruzime umană demnă de teroriştii islamişti să procedeze aşa ? Îşi permite pentru că nimeni nu-i cere socoteală, pentru că avem consilieri municipali interesaţi să le pice ceva în buzunar dacă ridică mâna, ori de pe urma acestor năpăstuiţi ai vieţii nu câştigă nimic. Iar un ONG care să apere drepturile persoanelor fără adăpost nu există.
Aţi auzit vreun parlamentar botoşănean să fie intere4sat de soarta acestor oameni? Nu, pentru că ei nu merg la vot şi, apoi, sunt puţini la număr. Aţi auzit vreun preot că este preocupat de soarta lor ? Nu, pentru că însuşi protopopul Leonte îi fugăreşte de la uşa bisericii Sf. Ilie unde slujeşte.

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia