Blogul lui Rotundu

Ieri, la ordinul părintelui protopop Lucian Leonte, preoţii de la bisericile din Botoşani au pus de-o paradă a credinţei menită să-i impresioneze pe cei care au pus cartea pe oala cu smântână fără a o mai deschide să afte că lumea este mult mai grandioasă şi mai înţeleaptă decât este prezentată de preoţi slujbele din  biserică.
Adunaţi de prin toate colţurile oraşului, câteva sute (şi nu mii cum au scris unii care au învăţat la şcoală să numere din 10 în 10)  de feţe obosite, scofâlcite, stafidite, în majoritate înscrise pe listele de medicamente gratuite şi compensate, altele pline de invidie,  de răutate şi frustrări ale vieţii s-au strecurat spre mănăstirea Popăuţi. Aici, îmbrăcaţi în veşminte scumpe, preoţii au pus de-o slujbă menită să aducă ploaia care, din nefericire, cam întârzie să cadă ceva mai generos peste plaiurile botoşănene.
Este lesne de înţeles pentru omul întreg la minte că o defilare cu icoane şi odoare bisericeşti completate de o slujbă care n-are nimic comun cu legile naturii nu are cum să aducă ploaia.
Povestea că nu plouă pentru că oamenii sunt păcătoşi şi s-au îndepărtat de credinţă şi că numai prin rugăciune şi prezenţă la biserică, unde trebuie să lase pitacul, poate fi îmbunat Dumnezeu este iar o idioţenie care-şi face efectul doar asupra celor lipsiţi de o minimă educaţie despre ce este credinţa şi cât de nocivă poate deveni religia atunci când urmăreşte doar manipularea conştiinţei umane în scopuri de foloase materiale şi financiare.
Şi invocarea păcatului este iarăşi o capcană a preoţilor prin care să-l înspăimânte pe credincios şi să-l ţină sub control. Nu există păcat. Există abateri de la etica şi morala socială, de la valorile recunoscute de societate ca repere de conduită umană. Încălcarea acestor valori sunt de fapt acte de imoralitate. Biserica a preluat repede aceste valori etice şi morale, punându-le la baza moralei creştine ca apoi actele de imoralitate să le numească păcate faţă de credinţa în Dumnezeu. Avea nevoie Biserica de inventarea păcatului ca formă de represiune morală asupra omului slab de minte pentru a putea domina.
Acceptând păcatul în sensul definit de biserică, n-are nimic aceste încălcări de reguli morale cu fenomenul natural numit ploaie. Ploaia este un efect al legilor naturale, iar legile naturale sunt rezultatul raţiunii divine, pentru creştini ortodocşi, ale lui Dumnezeu, care guvernează întreg universul. Dumnezeu nu este un moşneguţ cu barbă albă şi plin de înţelepciune cum şi-l închipuie unii credincioşi sau cum îl descriu unii preoţi de modă veche.
Dumnezeu este informaţia inteligenţă primară răspândită în întreg universul pe care-l guvernează. Nu ştiu ce grad de cunoaştere şi înţelegere a universului au acut anticii care au scris Evanghelia după Ioan, dar în versetul I „La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul” s-a explicat întregul adevăr absolut al existenţei universale iar ştiinţa modernă îl confirmă cu cu fiecare nouă descoperire.
Credinţa este reală când este percepută de gândirea umană ca o recunoaştere a forţei universale dominante şi devine speculativă când este folosită în scop religios, în cazul de faţă religia creştin-ortodoxă.
Adunarea de ieri de la mănăstirea Popăuţi a fost doar o demonstraţie de forţă a bisericii, a preoţilor, pentru a crea oamenilor falsa impresie că ei, preoţii,  deţin o parte din puterile lui Dumnezeu, că ei pot dialoga cu Domnul care le ascultă şi le îndeplineşte dorinţele. Curată şarlatanie bine împachetată cu vorbe neînţelese pentru că n-au logică, cu veşminte strălucitoare menite să impresioneze, cu cântări pe care vocile talentate le pot ridica la rang de artă, creând stări emoţionale greu de atins prin alte mijloace artistice, prin ritualuri perfecţionate de aproape două mii de ani care îl pun pe om în inferioritate, îl umilesc, îi înfrâng orice rezistenţă de voinţă şi glas al raţiunii.
Am privit cu milă la cele câteva sute de creştini care au părăsit spre seară incinta mănăstirii. În majoritatea lor epave umane dar dresate să asculte fără crâcneală cuvântul preotului pe care-l consideră cuvântul lui Dumnezeu. Iarăşi o confuzie de înţelegere bine alimentată de preoţi.
După slujba de aseară astăzi nu va ploua. Administraţia Naţională de Meteorologie anunţă ploaie pe marţi după amiază dar nu dă nicio garanţie preoţilor botoşăneni că va ploua şi peste oraş sau în judeţ.
Câţi din cei prezenţi eiri la Popăuţi ştiu că slujba ţinută este de fapt o un furt laic al a Bisericii, confiscarea unei divinităţi româneşti foarte veche, poate preromană, numită Paparudă. Era o manifestare populară când pe timp de secetă când grupuri de femei desfăşurau un ritual menită să aducă ploaia. Puţini vor fi ştiut acest lucru dar l-au ignorat fiind cuprinşi în mrejele unei şi mai fastuoase şarlatanii.
Păstrând tiparele ameninţărilor preoţeşti cu păcatul, dacă nu plouă astăzi înseamnă că întreaga adunare de la Popăuţi a fost formată din păcătoşi iar Dumnezeu ne-a pedepsit pe toţi pentru păcatele lor. Toţi pentru unul, unul pentru toţi! Iar cel mai păcătos dintre toţi cei prezenţi va rămâne organizatorul: protopopul Lucian Leonte.

written by Ioan Rotundu