Blogul lui Rotundu

Mult contestata iniţiativă de anul trecut a celor doi viceprimari organizatori ai festivalului verii la început de septembrie, Cătălina Lupaşcu şi Eugen Ţurcanu, de a acoperi o porţiune de stradă  din centrul istoric cu umbreluţe în culorile curcubeului a fost preluată şi în acest an de primarul Ovidiu Portariuc.
Anul trecut, văzând umbreluţele înşirate în culorile curcubeului, părintele protopop Lucian Leonte a luat foc. Cică curcubeul este simbol al homosexualilor, aşa că a cerut ferm organizatorilor să facă dispărute umbreluţele.
Cum prin Botoşani comunitatea gay nu este prezentă şi nici cei de la Consiliul Naţional al Discriminării n-au avut vreo reacţie de apărare a homosexualilor şi de condamnare a discriminării pe fond sexual promovată de protopop, cei doi viceprimari i-a ascuns pe homosexuali amestecând culorile între ele.
Aceiaşi metodă a aplicat-o în acest an şi primarul Ovidiu Portariuc. A amestecat umbreluţele colorate în aşa fel ca să nu se  vadă curcubeul dar asta n-a însemnat că simbolul homosexualilor a fost şters. Nu, el a fost numai abil ascuns de ochii protopopului.
Ciudat, dacă în alte ocazii părintele protopop Lucian Leonte reacţiona vehement, dovedind vigilenţă maximă în apărarea valorilor creştine, de această dată n-a avut nicio reacţie. Semn că a îmbătrânit şi i-a scăzut vigilenţa. Iar aceste semne ale bătrâneţii au apărut tocmai în momentul în care primarul Ovidiu Portariuc, părăsit de nevastă, calcă apăsat pe calea păcatelor lumeşti aflate în totală contradicţie cu valorile moralei creştine.
Iar prinde bine primarului Portariuc să aibă în părintele protopop un duhovnic căruia să-i destăinui păcatele comise cu vorba şi cu fapta, uşurându-şi conştiinţa, numai că, spun cei care ştiu cum stau lucrurile, taxa la duhovnic a crescut peste puterea de plată a păcătoşilor iar premierul Vuictor Ponta n-a anulat-o în cadrul pachetului de reducere a fiscalităţii prin noul Cod fiscal. Cică l-ar fi sunat patriarhul Daniel  şi ni-ar fi spus că dacă umblă la taxele Bisericii, Patriarhia nu-l va mai proteja în faţa duhurilor rele ale DNA.
Aşadar, revenind la sărbătoarea Summer Fest ce tocmai a avut loc în centrul istoric al Botoşaniului, homosexualii au fost reprezentaţi prin culorile umbreluţelor abil amestecate că nici vigilenţa părintelui protopop Lucian Leonte n-a fost în măsură să descopere şmecheria. A îmbătrânit bietul protopop  dar aceasta nu înseamnă că ar trebui să se ridice din scaunul de păstor şef şi să lase locul unui preot mai tânăr ! În tagma preoţilor astfel de funcţii sunt pe viaţă şi chiar cu drept de moştenire în familie.

written by Ioan Rotundu

În urmă cu vreo două săptămâni, într-o atmosferă de mare sărbătoare şi în prezenţa prefectului Costică Macaleţi, la Vlăsâneşti s-a tăiat panglica de inaugurare a unei inedite săli de „Futnnes”, cum au înţeles sătenii că se cheamă. Investiţia, realizată cu bani europeni obţinuţi graţie primarului comunei Lucian Trufin, care este şi preşedintele Grupului de Acţiune Locală Săveni, pare a avea ca proprietar o anumită poliţistă din zonă.
De când s-a aflat ce destinaţie are clădirea ridicată în vecinătatea terenului de sport din localitate, societatea vlăsâneşteană se află într-o continuă agitaţie. Am cules şi noi câteva impresii ale sătenilor despre cum au interpretat ei prezenţa sălii de „Fitness” despre care au înţeles că-i de  „Futnnes”.
Mătuşa Catrina, locuitoare din apropiere, când a fost întrebată despre acest disputat subiect ne-a explicat în felul ei:
- Dragu’ mătuşii, am auzit că au făcut un fel de casă din aia de „Futnnes”. S-o întors lumea pe dos. Se adevereşte ce se spune la Biblie. A coborât dracul pe pământ.
- Da de ce spuneţi aşa mătuşă? Este o sală de sport pentru femei ca să se facă plăcute la bărbaţi. Puteţi merge şi dumneavoastră!
- Aracana de mine, sunt femeie bătrână. De bărbaţi îmi arde mie?! Să se ducă astea tinere care umblă cu fuste scurte de li se vede curul şi scot bărbaţii din minţi!
Câtă vreme discutam cu Catrina s-a dat lângă noi şi vecina ei Profira, o doamnă cam spre 45 de ani cu aere de orăşeancă retrasă la ţară.
- Ce ziceţi doamnă Profiră de sala de „Fitness”? Vor merge femeile?
- Care femei să meargă că-i satul îmbătrânit. O aşa casă pentru destrăbălarea bărbaţilor mergea la oraş, poate la Săveni. Bărbaţii noştri n-au bani de ţigări sau de-un rachiu, de unde să mai dea şi la femei. Ponta dă salarii la toţi numai pensiile noastre nu vrea să le majoreze.
- Ştiţi cumva cine este proprietarul sălii?
- Se zice că ar fi a unei poliţiste. Ceauşescu le aresta pe curve, acum curvele îşi fac de cap păzite de poliţiste. S-a întors lumea pe dos!
Mai spre capătul satului dinspre Hăneşti stă moş Toader. Are o voce hârâită, de cât a tras din ţigară. Acum nu mai fumează că-s prea scumpe. Îl abordez direct:
- Moş Toader, ce părere aveţi de sala aia de lângă terenul de fotbal unde merg femeile să se facă plăcute bărbaţilor?
- Am auzit şi eu că s-a deschis o casă cum erau pe vremurile lui taică-meu la Săveni. Cică la Săveni era una Lătoaia care ţinea casă cu fete la care trăgeau bărbaţii. Acum primarul ne-a făcut şi nouă una dar nu prea mai sunt bărbaţi tineri că s-au dus prin Europa. Noi suntem bătrâni şi nu mai avem vlagă să facem faţă la haitele astea cu buzele vopsite de parcă-s puţa la scroafa din coteţ când o apucă damblaua de vier.
Pe când moş Toader scuipă într-o parte într-un mod plictisit de viaţă, pe lângă noi trecea un preot. L-am abordat:
- Doamne ajută, părinte! Sunteţi de aici din zonă?
- Eu sunt de la oraş dar slujesc aici.
- Părinte, de curând s-a deschis aici o sală de „Fitness”. V-a invitat primarul la sfinţire, cum se obişnuieşte mai nou?
- La sfinţire n-am fost eu ci un alt preot care se înţelege mai bine cu primarul. Noi sfinţim orice ni se cere că este de datoria noastră să-l fugărim pe necurat de oriunde s-ar afla.
- Spun oamenii din sat că acea clădire ar fi un fel de tractir?
- Cum o vrea Domnul!
Să vedem cam ce-a vrut Domnul până acum. De exemplu, sub Guvernul Năstase s-au construit săli de sport, unele în plin câmp. Acum prin aceste săli zboară vrăbiile, se fac discoteci vara şi se pune lacăt pe uşă la vreme de iarnă.
Sub Guvernul Ponta, Domnul ne pricopseşte cu săli de ”Futnnes”, cum spun cei din Vlăsâneşti. De Fitness sau de „Futnnes”, nedumerirea rămâne asupra faptului că în toată această afacere apare numele unei poliţiste. De când au voie poliţiştii să desfăşoare activităţi private de ordin comercial? Când ţara este condusă de către „vel mai cinstit guvern postdecembrist”, toată lumea prosperă. Femeile se prostituează, bărbaţii se sodomizează iar poliţistele supervizează afacerea şi încasează câştigul.  Într-o guvernare social-democrată diviziunea muncii este cheia prosperităţii.
În ce-l priveşte pe primarul Lucian Trufin (foto), el pare extrem de mulţumit de investiţie. Iată cum a decurs dialogul nostru:
- Domnule primar, era necesară o astfel de investiţie pentru comună?
- Bună întrebare! Statisticile ne arată că în ultima perioadă femeile românce s-au îngrăşat, au devenit supraponderale. Mi s-a părut firesc să le vin în ajutor prin a le crea condiţii de a face sport. Pentru o viaţă sănătoasă trebuie făcută mişcare în fiecare zi câte o jumătate de oră.
- Este adevărat că afacerea este patronată de o poliţistă?
- Bună întrebare! Nu contează a cui este afacerea. Important este ca femeile noastre să fie sprintene, sănătoase şi să te facă să le priveşti cu plăcere, să aibă acel şarm cum spun francejii, că ei se pricep la femei.
Şi primarul de Vlăsâneşti este priceput la femei, aşa că nu ne-am permis să-i contestăm competenţa în domeniu.
În localitatea Vlăsâneşti femeile, prin grija primarului, au o sală a lor unde se pot dezbrăca până la bikini.  Cine n-are bani să plătească intrarea se poate uita pe geam sau va aştepta până în primăvară când se va declanşa campania electorală a alegerilor locale iar primarul va decreta intrarea gratuită. N-avem ştiinţă dacă va distribui gratuit şi viagra!
Ştim doar că în actuala sesiune parlamentară, colegii din PSD ai primarului vor readuce în dezbatere Legea prostituţiei. Dacă se va aproba legea, la Vlăsâneşti nu trebuie decât ca primarul şi patronul sălii de Fitnes să schimbe o literă. Sătenii au şi făcut-o, spunând că-i sală de „Futnnes”!

written by Ioan Rotundu

Miercuri, după ce am venit din Munţii Apuseni, am trecut pe la Hotel Maria cu gândul de a face o baie la piscină, afară fiind anunţate 34°. Mare mi-a fost surpriza să aflu că piscina este în reparaţie. Un tânăr de la barul grădinii de vară, văzându-mă că mă îndrept spre curtea interioară m-a strigat cu o voce înţepată:
- Alo, domnu’, unde mergeţi?
- La piscină, i-am răspuns din mers.
- Nu este voie. Se lucrează
- Cum, pe căldura asta piscina este închisă?
- Da, se lucrează de ceva timp la ea.
- Cât mai durează lucrările?
- Nu ştiu. Nu-i treaba mea!
La răspunsurile înţepate ale tânărului ignorant m-am întors şi am intrat prin restaurantul pustiu. Pustie era şi recepţia hotelului. Am ieşit din hotel şi am intrat pe aleea care duce la grădina cu piscina. Într-adevăr se lucra de către doi muncitori care târau după ei un furtun. Mă aşteptam la orice dar ca piscina să fie închisă pe caniculă nu. Oricare ar fi fost motivul închiderii el nu se justifică decât prin proasta administrare a întregului complex hotelier.
Cu grădina de vară goală, cu piscina închisă, cu grădina ce împrejmuia piscina desfiinţată şi cu restaurantul pustiu, Liviu Manole, cel care a creat acest complex cândva o bijuterie ce strălucea pe imaginea Botoşaniului şi care devenise un fel carete de vizită a municipiului, are a se întoarce în mormântul din cimitirul satului în care s-a născut, respectiv Rediu de Rădăuţi Prut.
După decesul lui Liviu, întregul complex hotelier şi de alimentaţie publică a nintrat într-o criză de imagine. Doina, soţia lui Liviu, a intrat în conflict cu fiica Aniţa de la moştenire şi s-au chemat în judecată. Nu interesează cine a pus stăpânire pe complex. Regretabil este că totul a încăput pe mâna nepriceperii care afectează grav întreaga activitate.
Am ieşit din complex simţind o mare dezamăgire pentru efortul depus de Liviu ca să ofere botoşăneanului un confort recreativ civilizat şi cu uşoare nuanţe rustice. Nimic n-a mai rămas din acele exponate rustice achiziţionate de Liviu precum căruţa cu evreul Şmil şi alte obiecte care ilustrau preocupările gospodarului de la sat.
La ieşirea de pe aleea care permite accesul spre hotel dinspre bulevardul Mihai Eminescu, chiar la colţ, cândva se afla aplicat pe o bucată de stâncă un medalion cu chipul mamei lui Liviu, Maria. A dispărut acel medalion. A rămas doar o fotografie aplicată pe un panou alăturat, un fel de reclamă care te anunţă că hotelul îţi oferă şi piscină. Care piscină?!

written by Ioan Rotundu