Ieri, Cătălin Flutur, fostul primar al municipiului Botoşani până la alegerile din 2012, a fost citat la DNA Suceava. Nu i s-a luat nicio declaraţie scrisă şi nu i s-a adus la cunoştinţă că ar avea vreo calitate de ordin penal. Pur şi simplu i s-au solicitat explicaţii verbale despre împrejurările în care a aprobat concesionarea unei alei vecină cu clădirea monument Belvedere către patronul imobilului, botoşăneanul Eugen Tudose. Ancheta ar viza infracţiunea de abuz în serviciu.
Cu privire la ancheta a DNA-ului apar o serie de ciudăţenii. Ancheta a pornit de la reclamaţia unui grup de pensionari din zona imobilului Belvedere reprezentaţi de Nicolae Sandu, un înrăit duşman al mediului privat şi un susţinător fervent al social-democraţilor în care el regăseşte atmosfera din timpul regimului comunist după care plânge zilnic.
Iniţial, reclamaţia a fost depusă cu intenţia vădită de a-l şicana pe Eugen Tudose şi a-l împiedica să poată realiza o serie de lucrări de extindere a spaţiului comercial.
Tudose obţinuse o finanţare europeană de 2 milioane de euro ca să reabiliteze imobilul, să-l extindă şi să-l amenajeze restaurant cu spaţii de cazare.
Numai că lucrările nu se puteau derula pentru că nu avea suficient spaţiu de acces pentru maşinile şi utilajele constructorului. S-a adresat Primăriei Botoşani şi a solicitat concesionarea unei alei de 130 mp pentru a o folosi constructorul.
Imediat pensionarii socialişti în frunte cu Nicolae Sandu s-au adresat primarului Flutur să ceară redeschiderea aleii şi încetarea lucrărilor. O cerinţă absurdă pentru că locatarii de la blocurile din spatele imobilului aveau altă cale de acces spre bulevard pe lângă sediul Notariatului Reta Aniţei.
Apoi, ar fi fost o decizie de neiertat ca Primăria să fi stopat lucrările lui Tudose şi acesta să piardă fonduri europene de 2 milioane de euro pentru că aşa voiau pensionarii socialişti manipulaţi de liderii PSD, atunci aflaţi în opoziţie, toată acţiunea petrecându-se în anul 2009.
Prin dezvoltarea afacerii Tudose a creat peste noi zece locuri de muncă şi contribuie anual cu importante sume la bugetul statului, bani din care îşi primesc pensia socialiştii contestatari ai mediului privat, ei dorind revenirea la putere a regimului comunist care să confişte din nou averile chiaburilor.
Anii au trecut, Tudose îşi vede de afacerile sale dar PSD-ul nu uită şi nu iartă. Din nou i-au instigat pe pensionarii socialişti să-l reclame pe Flutur, de această dată insinuând că acesta ar fi fost mituit de Tudose şi că prin concesionarea aleii şi amenajarea alteia pe lângă gardul Liceului de Artă s-a creat Primăriei Botoşani o pagubă de peste 8 mii lei.
Da, s-au cheltuit 8 mii de lei pentru amenajarea unei altei alei dar s-a încasat de pe urma concesiunii către Tudose sume mult mai mari. Numai că pensionarii socialişti nu vor să ştie de acest lucru că nu le pică pe socoteală.
În această vară primarul Ovidiu Portariuc a vânturat în faţa presei acest subiect., acuzându-l pe Flutur că a concesionat terenul la un preţ prea mic. Portariuc vine din mediul privat şi ar fi trebuit să fie primul care să înţeleagă că între a pierde oraşul 2 milioane de euro prin Tudose şi a concesiona pe timp limitat 130 mp de teren era firesc să se facă concesiunea ca să nu se piardă banii., chiar dacă decizia i-a supărat pe socialiştii PSD-ului de la blocurile din zonă.
Pentru că n-a reuşit în cei trei ani şi câteva luni să-l răpună pe Flutur, Portariuc şi-a reactivat celulele socialiste în frunte şi duşmanul capitalismului Nicolae Sandu şi le-a cerut să-şi reînnoiască reclamaţiile. De această dată prin depunere la DNA.
Pe fond, totul se rezumă la o problemă de administraţie locală, de vreme ce nimeni n-a dovedit că la mijloc a fost dare şi luare de mită cum se insinuează acum de socialiştii lui Portariuc.
Spuneam în recentele mele comentarii că DNA Suceava este controlat politic de PSD şi că unele acţiuni ale procurorilor sunt coordonate din umbră politic. Adaug la cele comentate până acum şi cazul Flutur. Cât despre Nicolae Sandu, l-am avut corespondent la Jurnalul mai mulţi ani. Scria pe teme sociale şi de mediu cu multă nostalgie după comunişti. Ştiam că este unul dintre cei care plâng după Ceauşescu dar nu mă interesa ideologia lui şi ura împotriva patronilor pentru că ar fi fost inutil să polemizez cu el. Va muri şi nu va putea înţelege ce s-a întâmplat în decembrie 1989.
Revin la procurorii DNA şi mă întreb cum de în urma percheziţiilor de săptămâna trecută efectuate în sediul CJ şi PNL n-au luat pe nimeni la audieri iar pe baza unei reclamaţii care vrea să aducă în actualitate fapte din 2009 au reacţionat prompt şi au declanşat ancheta.
În schimb, aceiaşi procurori nu s-au sesizat de 3 ani de zile încoace că presa botoşăneană scrie cum primarul Ovidiu Portariuc a strâns bani din sponsorizări pentru festivaluri, bani pe care nu i-a justificat niciodată, inclusiv banii alocaţi de la bugetul primăriei. Nu s-au sesizat nici când s-au adus acei pomi stradali plătiţi la un preş de 100 de ori mai mult decât preţul pieţei.,
Nu i-au interesat nici licitaţiile cu dedicaţie pentru a realiza peisajul selenar de pe Calea Naţională şi nici cum au decurs lucrările de modernizare a străzii Primăverii unde au dispărut mulţi bani din visteria Primăriei.
Pentru ei important şi prioritar este să rezolve reclamaţia pensionarilor socialişti ca să-l scape pe Portariuc de concurenţa lui Flutur. Probabil că aşa sună ordinul primit de la partid.
written by Ioan Rotundu
Dispariţia din peisajul botoşănean al media a postului Tv SOMAX a lăsat un gol care nu va putea fi umplut într-o perioadă apropiată. Primul post local de televiziune din Botoşani, SOMAX a avut un drum sinuos, cu succese şi căderi, dar a rezistat şocurilor. Se pare că de această dată a fost înmormântat definitiv.
În 15 iulie patronul postului, omul de afaceri Victor Mihalachi, a decis încetarea emisiei şi trecerea în insolvenţă a societăţii prin care asigura finanţarea postului. Motivul a fost nivelul ridicat al cheltuielilor şi veniturile extrem de scăzute. Un alt motiv se spune că ar fi fost ca insolvenţa să-i ofere calea legală de a scăpa de o parte din personalul angajat care se dovedise că nu corespundea cu politica redacţională.
Nici bine nu s-a declarat insolvenţa că SOMAX-ul a fost amendat de către CNA cu suma de 10 mii lei pentru difuzarea unor emisiuni gen pamflet în care limbajul folosit a fost unul care ar fi umilit şi limbajul de cartier. Cei doi realizatori ai emisiunilor de tip pamflet, Ionuţ Manole şi Lucian Alexa s-au dovedit a fi responsabili de limbajul execrabil folosit dar amenda a fost aplicată persoanei juridice, adică societăţii.
Iniţial, Victor Mihalachi a urmărit ca prin insolvenţă să curăţe schema de personal de cei doi realizatori şi de alţi angajaţi nepricepuţi în munca de televiziune şi să reia emisia în cursul lunii septembrie pentru a nu pierde licenţa de emisie a postului.
A mai apărut şi intenţia medicului Gabriel Oprişanu de a cumpăra SOMAX-ul dar negocierile au căzut definitiv în momentul în care Oprişanu a pierdut procesul cu firma lui Constantin Pitorac şi se află în situaţia de a-i restitui acestuia suma de peste 400 mii lei.
În 15 octombrie licenţa de emisie expiră iar dacă postul nu reia emisia licenţa este pierdută şi a obţine una nouă înseamnă să fie reluate toate procedurile de la zero, proceduri care sunt extrem de costisitoare. Cum Victor Mihalachi este suspectat de procurorii DNA că l-ar fi mituit pe Florin Ţurcanu ca să obţină anumite lucrări şi să grăbească decontările pentru lucrările efectuate, numai de redeschiderea postului Tv SOMAX nu-i mai are în momentul de faţă.
Tv SOMAX nu-i mitica pasăre Phoenix ca să renască din propria cenuşă, aşa că, răutăcios fiind, tot se are bine Victor Mihalachi ci protopopul Lucian Leonte aşa că-l poate solicita să-i cânte prohodul. Păcat! Păcat de banii investiţi, de efortul depus de către puţinii profesionişti pe care postul i-a avut, de botoşănenii care se obişnuiseră să urmărească anumite emisiuni.
written by Ioan Rotundu
Sâmbătă mi-a sunat telefonul iar numărul de la care eram apelat nu-mi era cunoscut. N-am răspuns la primul apel aşa că am fost sunat din nou. Având în familie pe cineva cu o problemă medicală am crezut că sunt sunat de la spital aşa că am apelat eu numărul în cauză.
La capătul telefonului mi-a răspuns o femeie a cărei voce mirosea de la distanţă a fi a unei mahalagioaice de ţară, acel tip de femeie care-şi numără clasele de şcoală pe degetele unei singure mâini şi care are de bârfit ceva la adresa oricărei persoane ce îi trece prin faţa ochilor.
Gaiţa nu voia să-şi spună numele ci musai dorea să se întâlnească cu mine undeva prin Botoşani că are să-mi spună ceva important. Sunt obişnuit să fiu sunat şi să mi se propună întâlniri misterioase pe motiv că mi se va oferi un subiect trăsnet pentru Lumea lu’ Rotundu. I-am replicat gaiţei că dacă nu-şi spune numele real şi ce vrea îi închid telefonul. S-a prezentat ca fiind mama lui Ionel Epure din Vorniceni, acel mafiot local prins în repetate rânduri de poliţişti ca făcând contrabandă cu ţigări, care îl are pe poliţistul local Claudiu Zahariuc la degetul cel mic, în podul căruia s-au găsit peste 400 de crotale de animale fiind bănuit că fură animale din sat, le crotaliază cu crotale noi şi pentru a le valorifica apoi în târguri şi oboare.
Despre isprăvile interlopului Ionel Epure şi cârdăşia sa cu poliţiştii locali am scris în Jurnalul şi am comentat în emisiunea-pamflet Presa-n gura lu’ Rotundu.
Aflând cu cine stau la taifas, i-am spus gaiţei că eu nu fac parte din categoria celor cu care se poate aranja treburile şi nici nu obişnuiesc să stau la aceiaşi masă cu membri ai lumii interlope. A luat foc gaiţa care s-a lăudat că-i deşteaptă foc şi are la viaţa sa mai multe facultăţi decât oricare altcineva. Voia Adela colţoasa, că aşa am numit-o după modul în care vorbea, să mă convingă că acei săteni din Vorniceni care s-au plâns şefilor IJP Botoşani sunt nişte prăpădiţi şi nu trebuie luaţi în considerare. Numai că prăpădiţii aceia erau păgubiţi de către cei care i-au furat iar Ionel Epure era primul suspectat că ar fi conducătorul bandei de hoţi.
Adela s-a făcut foc şi pentru că i-am făcut băiatul hoţ. I-am replicat din nou că dacă nu este hoţ să-mi trimită drept la replică. Mi-am dat seama că Adela nu cunoştea semantica definiţia cuvintelor interlop şi mafiot pentru că a evitat să le aducă în discuţie. Problema ei era că i-am făcut băiatul hoţ. Dar contrabandist de ţigări este, am întrebat-o iarăşi. Mi-a răspuns cu totul altceva, cum că băiatul ei n-are timp să citească pe Internet şi de aceia m-a sunat ea. Dar să facă contrabandă cu ţigări are? nu m-a dat eu bătut.
Adela o ţinea pe-a ei. I-am spus că nu stau la taclale cu cei din lumea interlopă şi nici nu-mi dau cu ei întâlniri conspirative c u ei. I-am închis telefonul, având grijă ca întreaga convorbire să fie înregistrată.
În Vorniceni familia Epure este considerată a fi una dintre cele mai bogate. Iar bogăţia nu pare a fi rodul muncii cinstite ci al afacerilor murdare. Adela şi feciorul ei Ionel îi desconsideră pe cei care muncesc cinstit şi umilesc ori de câte ori au ocazia. Poliţiştii din comună, cei care ar fi trebuit să fie primii în a sesiza discrepanţa bogăţiei familiei Epure faţă de veniturile obţinute lega sunt de fapt în solda lui Ionel Epure iar agentul Claudiu Zahariuc îi este chiar bocnă la fetiţă.
Comuna Vorniceni nu este condusă de primar sau Consiliul local ci de familia Epure. Recentul control dispus de la nivel de IJP Botoşani asupra activităţii poliţiştilor locali n-a rezolvat fondul problemei. L-au mutat disciplinar pe agentul şef Ionuţ Asfrăsinei la Havârna iar pe poliţistul Claudiu Zahariuc l-a lăsat să protejeze pe mai departe lumea interlopă din comună. Ce erau sătenii înspăimântaţi înainte de control dar ce sunt acum când au văzut că banda interlopă din comună are relaţii inclusiv la vârful IJP.
written by Ioan Rotundu
Ieri, la sediul Rapsodia TV din Botoşani din str. Kogălniceanu, mai exact în vila închiriată de Gabriel Oprişanu de la Liviu Rădăşanu au avut loc negocieri dure de vânzare-cumpărare a postului Tv SOMAX. Medicul Gabriel Oprişanu, patronul postului Rapsodia TV, a negociat ci Victor Mihalachi, patronul postului Tv SOMAX, cumpărarea acestui post.
Povestea postului Tv SOMAX este una sinuoasă. Licenţa de emisie a fost cumpărată de Victor Mihalachi înainte de anul 2010. Pentru că el nu avea pregătit un studio de emitere a cedat în franciză licenţa de emisie medicului Gabriel Oprişanu care s-a arătat dispus să amenajeze un studio.
După vreun an de emisie, Gabriel Oprişanu a pus la punct o strategie de a-l trage pe sfoară pe Mihalachi în sensul că a declanşat demersurile către CNA de a obţine o licenţă proprie pentru un post al său. Fără a-l pune în temă pe Mihalachi, Oprişanu a pus bazele postului Rapsodia Tv.
Când Mihalachi a aflat că a fost tras pe sfoară era prea târziu să-i mai poată face ceva lui Oprişanu. A fost bucuros că Oprişanu a acceptat să emită programe şi pe Tv SOMAX ca el să nu piardă licenţa.
Între timp Mihalachi a amenajat un studio propriu şi a intrat în emisie prin primăvara anului 2014. Numai că audienţa scăzută din cauza programelor lipsite de consistenţă şi profesionalism dar mai ales a cheltuielilor mari angajate, Victor Mihalachi a declarat societatea în insolvenţă şi a întrerupt emisia din iunie acest an.
Pentru că licenţa de emisie expiră prin 15 octombrie şi ar trebui reînnoită, dar şi pentru a recupera o parte din banii investiţi, Victor Mnihalachi este dispus să vândă studioul lui Gabriel Oprişanu. În culise se vorbeşte că în nici două săptămâni tranzacţia va fi perfectată.
Cum Oprişanu nu poate muta aparatura din studioul amenajat de Mihalachi în propriul său spaţiu, Oprişanu are varianta de a cumpăra studioul cu tot cu spaţiu sau de a închiria spaţiul de la Mihalachi, aducând în el şi aparatura postului Rapsodia Tv.
Dar să analizăm ce se poate ascunde în spatele acestei tranzacţii. Gabriel Oprişanu, medic dar şi feroce om de afaceri, a decis să intre în politică înainte de anul 2008 şi s-a înscris în PNL. La alegerile parlamentare din 2008 a candidat pentru un post la Senat dar botoşănenii nu s-au înghesuit să-l voteze.
Simţind că balanţa puterii se înclină spre USL-ul fondat de Ponta şi Antonescu, Oprişanu a sărit din PNL în PSD. La alegerile locale din 2012 s-a luptat în PSD cu Ovidiu Portariuc ca să obţină desemnarea de candidat la Primăria Botoşani. L-a învins Portariuc pentru că cei din PSD nu-l priveau cu ochi buni pe parvenitul de la liberali chiar dacă se lăuda cu postul SOMAX la acea dată.
La anul avem două rânduri de alegeri: locale şi parlamentare. Probabil că Oprişanu vrea să-şi întărească poziţia în PSD, aducând ca zestre postul SOMAX pe care să-l folosească în scop electoral în favoarea PSD. Încă nu am suficiente informaţii ce anume urmăreşte Gabriel Oprişanu în alegerile de la anul. Vrea din nou să fie candidatul PSD la Primăria Botoşani, având în vedere că Portariuc este compromis? Nici dacă-şi va cumpăra încă cinci posturi de televiziune botoşănenii nu-l vor alege primarul lor.
Cel mai probabil este că va urmări un post de parlamentar, mai ales că s-a revenit la candidaturile pe listă. La banii pe care i-a primit de la ACTA în urma vânzării reţelei sale de cablu deţinută de firma COCO SRL (după unii 1,8 milioane euro, după alţii mai sceptici doar 700 mii euro) îşi poate cumpăra orice post pe lista de parlamentari a PSD Botoşani. Nimic nu-l mai poate opri din drumul său spre Parlamentul României decât doar dacă vreun procuror curios va dori să redeschidă dosarele în care Oprişanu a fost urmărit penal şi soldate cu NUP.
written by Ioan Rotundu
Ieri, în deplasările mele zilnice pe străzile Botoşaniului am întâlnit un fost camarad din perioada Armatei pe când era grănicer la UM 02940 Timişoara. El a fost la compania de Geniu şi eu la cea de Transmisiuni, specialitatea radiotransmisie. Camaradul lucrează prin Spania de mai mulţi ani şi a venit acasă pentru a rezolva nişte probleme de proprietate la comuna Gorbăneşti, de unde este de loc. M-a asigurat că în Spania citeşte Jurnalul ca mulţi alţi botoşăneni aflaţi pe acolo şi că nu-i scapă nici un reportaj de la Lumea lu’ Rotundu.
M-am bucurat să aflu că în Spania se pot urmări reportajele pentru că în alte ţări nu este posibil din cauza muzicii folosită la generic. De exemplu în Germania reportajele la Lumea lu’ Rotundu nu pot fi accesate pe YouTube. La generic este folosită muzica compozitorului rus Procofiev, muzică patetică. Nu cunosc din ce motive o fi interzis Procofiev în anumite ţări dar ştiu că YouTube m-a avertizat asupra acestei restricţii.
Folosesc această muzică de la începutul emisiunii, adică din aprilie 2010 dar problema cu interdicţia a apărut de acum doi ani.
Aş fi schimbat melodia de la generic dar ea a devenit un reper pentru mulţi telespectatori. De exemplu, ştiu de la doamne că lasă televizorul pe Tele,M şi ele îşi văd de bucătărie. Când aud muzica şi vocea cu invitaţia „Veniţi să vedeţi lumea mea!”, ştiu că începe difuzarea reportajului. N-am găsit o soluţie de a rezolva problema cu muzica lui Procofiev dar ca trebui să-o rezolv cumva.
Revin la fostul meu coleg de armată care mi-a atras atenţia că de starea de corupţie din Poliţie şi inactivitatea poliţiştilor principalul vinovat este chiar mass media. În Spania, dacă un poliţist nu respectă drepturile cetăţeanului sau nu-şi face datoria, riscă să-şi piardă slujba. Camaradul s-a dovedit a fi la curent cu cele scrise în Jurnalul despre corupţia care a cuprins Poliţia Botoşani iar reproşul său este perfect întemeiat.
Am încercat să-i explic că din anul 2000 nu fac altceva decât să fiu un fel de critic al activităţii instituţiilor publice şi să aduc în spaţiul public orice abuz sau activitate de mântuială al acestora. Omul mi-a explicat că în Spania când o instituţie nu-şi face treaba, toată presa scrisă, video şi audio critică instituţia şi nu se abandonează subiectul până ce nu demisionează şeful acelei instituţii.
O fi aşa în Spania, n-am fost pe acolo şi nu ştiu, dar în Botoşani lucrurile stau cu totul altfel. Cum să scrie critic despre activitatea poliţiştilor site-urile de ştiri când ele trăiesc pe seama ştirilor livrate de Poliţie. Dacă Poliţia le impune embargo la ştiri, acele site-uri mor, dispar, pentru că aşa-zisul jurnalist care îl deţine nu ştie să facă altă presă decât să publice comunicatele Poliţiei, ale partidelor şi scurte ştiri despre declaraţiile politicienilor prin conferinţele de presă.
Apoi, majoritatea celor care deţin aceste site-uri sunt în solda unor partide sau practică metode neortodoxe la adresa celor cu bani, în special oameni de afaceri, pentru a obţine venituri din publicitate. Toţi aceştia nu pot să scrie anumite adevăruri pentru că li s-ar tăia imediat sursele de venit.
În aceste condiţii cine să mă susţină în demersul meu de a dezvălui corupţia din interiorul Poliţiei? Nici unul! Şi mai este o problemă. Ca să cunoşti ce se întâmplă în interiorul Poliţiei nu o poţi face din patul de acasă şi cu laptop-ul în faţă. Trebuie să ieşi în judeţ, să stai de vorbă cu oamenii, cu primarii, cu consilierii locali. Iar ca toţi aceştia să-ţi prezinte situaţia reală jurnalistul trebuie să fie şi el cineva în profesia lui, adică să aibă un nume şi capacitatea de a prezenta faptele aşa cum sunt ele şi nu filtrate politic sau din interese publicitare.
Jurnalul este o publicaţie online de atitudine şi comentarii a evenimentelor din viaţa comunităţii botoşănene şi naţionale. Nu sunt eu în măsură să fac ordine cu activitatea de presă a colegilor. Să facă această ordine cititorii prin a nu-i mai accesa dacă nu-i informează corect sau dacă n-au capacitatea de a comenta evenimentele într-un context mai larg şi cu conexiunile de rigoare.
I-am explicat fostului camarad aceste aspecte. Nu ştiu dacă l-am mulţumit dar n-am alte posibilităţi la îndemână. Zilnic întâlnesc bariere în a face public anumite fapte sau acţiuni ale unor persoane cu munci de răspundere pentru că dau peste fel de fel de înţelegeri, în special de ordin financiar. Jurnalul îmi este singurul mijloc prin care pot comunica cu cititorii şi a le oferi informaţii de interes public.
Poate că vor veni şi timpurile când ce fac eu astăzi va fi susţinut şi de alţi colegi.
written by Ioan Rotundu
Mă număr printre puţinii jurnalişti din ţară care au curajul de a dezvălui prin scrierile sale afacerile necurate care se desfăşoară în interiorul Bisericii Ortodoxe Române. Chiar dacă celor ce poartă sutană de preot nu le convin cele scrise, voi continua să o bfac pentru că nu vreau să fiu părtaş la dezmăţul moral care a cuprins tagma preoţilor de când patriarh a ajuns acest Daniel ce pune banul în faţa credinţei.
Nu cu mult timp în urmă am comentat despre modul în care sunt obligaţi preoţii cu parohii pe raza Protopopiatului Darabani să vândă lumânări la nivelul unei norme de 100 buc., anual de familie.
Mă aşteptam ca cele scrise de mine să fie aspru combătute de protopopul Constantin Pânzaru dar n-a fost aşa. Protopopul a tăcut mâl iar la prima întâlnire cu preoţii le-a atras at6enţşia ca „nu cumva să afle Rotundu cum distribuie lumânările las biserici”.
Iată că la sfârşitul acestei săptămâni, la postul naţional de televiziune România TV s-a difuzat o ştire care i-a uluit pe mulţi români. Iată cum suna respectiva ştire:
„Şaizeci de preoţi de la parohii din judeţul Bacău au fost “retrogradaţi” în parohii mai sărace pentru că nu au îndeplinit planul financiar impus de Înalt Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul.
Preoţii au aflat că trebuie să se mute în localităţi mai îndepărtate şi cu populaţie săracă, informează România TV.
Le este frică să vorbească, dar au mărturisit că decizia vine deoarece nu au reuşit să vândă suficiente lumânări şi incoane, aşa cum li s-a impus.
Conform dispoziţiilor interne, fiecare preot ar trebui să vândă 100 de lumânări, anual, fiecărei familii. De cealaltă parte, reprezentanţii bisericii spun că o astfel de decizie dinamizează şi eficientizează activitatea episcopiilor. Pe raza judeţelor Bacău şi Neamţ sunt 550 de biserici şi mănăstiri şi în jur de 250.000 de familii de credincioşi.”
Iată dar că ierarhii din judeţul Bacău au trecut de la ameninţarea preoţilor care nu-şi făceau norma de vânzare la lumânări la sancţiuni severe.”
Când am scris despre aceste afaceri ale Bisericii cu lumânările au fost comentatori care mi-au spus că fabulez. Mai repet şi pentru cei care o fac pe Toma Necredinciosul că eu nu comentez decât fapte despre care ştiu că au un sâmbure de adevăr. Este treaba mea cum aflu aceste dedesubturi dar le aflu!
Am mai comentat că în condiţiile actuale niciun preot nu primeşte parohie decât numai dacă depune la Mitropolie suma de 10 mii euro. Îndeobşte banii se depun prin protopopul pe raza căruia se află parohia râvnită. Sunt mulţi absolvenţi de Seminar şi de Teologie care n-au primit parohii pentru că n-au avut de unde da aceşti bani. Mai mult, dacă au banii ceruţi ei trebuie să-şi găsească singuri parohia unde vor putea sluji.
Tot din surse bisericeşti ştiu că analizele care se fac la nivelul Patriarhiei nu mai sunt concentrate pe creşterea nivelului de credinţă în rândul românilor, pe educaţia lor religioasă, ci pe modul în care structurile bisericeşti şi-au realizat veniturile financiare.
Patriarhul Daniel ia la rând mitropoliile, arhiepiscopiile şi cere celor care le conduc să raporteze în ce stadiu se află cu încasările. Cine nu realizează veniturile suportă vorbe grele din partea patriarhului. Nu sunt fabulaţii cum ar încerca să spună unii, sunt realităţi care mi-au fost dezvăluite din interior.
Cel mai greu suportă noile orientări ale VOR către veniturile financiare preoţii în prag de pensie, adică cei care pun propovăduirea credinţei pe primul plan şi mai apoi încasările. Ei spun că prin modul de la vedea credinţa un mijloc de venituri financiare îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu.
written by Ioan Rotundu
Să fiu oprit pe stradă şi felicitat pentru emisiunile realizate sau pentru a mi se sugera noi subiecte m-am obişnuit. Dar să fiu abordat strategic de un răspândac al PSD nu mi s-a întâmplat de ceva timp. Duminică, aflându-mă pe Calea Naţională, cam prin dreptul stadionului, am fost oprit de un bătrânel simpatic şi felicitat pentru emisiunile din teren. Adică cele difuzate în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu.
În schimb, bătrânelul s-a arătat nemulţumit că la Presa-n gura lu’ Rotundu nu comentez cum trebuie şi sunt părtinitor. I-am cerut să-mi dea un exemplu. Mi-a răspuns că nu are exemplele la el, zâmbindu-mi complice. Am insistat să-mi spună cu cine sunt părtinitor ca să fiu mai atent pe viitor. N-am reuşit să-l fac să fie mai concret în criticile sale. Bătrânelul arăta a fi un pensionar care la viaţa lui a lucrat la stat, adică a fost bugetar. Desigur, vârsta îl arăta că a lucrat suficienţi ani şi sub comunism şi n-a dus-o defel prost.
Am adoptat o altă tactică. L-am întrebat dacă este corect să spun public că liberalii sunt conduşi de un grup de puşcariabili precum Verginel Gireadă, Ionică Nechifor, primarul de Flămânzi Dan Oloeru, de liberali suspectaţi de evaziune fiscală şi corupţie cum sunt Viorel Grigoraş, Costel Şoptică etc. Bătrânelul radia de bucurie când rosteam aceste nume. Ăsta era, bătrânelul era un răspândac aflat în solda PSD şi nu voia să audă la emisiunile mele critici aduse PSD-ului. Îi dădeam insomnii!
Dar dacă critic Guvernul Ponta, un guvern de bandiţi, de plagiatori, de şpăgari şi de infractori condamnaţi dar ţinuţi la conducere precum Liviu Dragnea, este corect? Dar dacă arăt botoşănenilor dovezi despre incapacitatea primarului Portariuc de a conduce oraşul fac bine?
La auzul acestor întrebări bătrânelul s-a posomorât. Mi-a spus doar că nu toate sunt adevărate şi că pun prea mult patos în a le expune public. Da, m-a convins, era un răspândac PSD, aşa că i-am dat şi ultima lovitură.
- De Sorin Oprescu ce părere aveţi? L-am întrebat tatonând terenul. Mi-a spus că poate fi oricând un model de politician, că era mai bun de preşedinte al României decât Iohannis sau Ponta. Picase în capcana întinsă, aşa că i-am dat lovitura de graţie.
- Ştiţi că astă noapte Oprescu a fost arestat de către procurorii DNA iar acum este în arestul Capitalei? A fost prins în flagrant luând mită.
Bătrânelul a rămas cu gura căscată. I-am mulţumit încă o dată pentru aprecierile aduse la reportajelor de la Lumea lu’ Rotundu şi am plecat. Bătrânelul nu se urnise din loc. Lovitura dată cu arestarea lui Oprescu îl marcase vizibil.
Sunt convins că acest bătrânel simpatic face parte din categoria celor care privesc seară de seară la Antena 3. El ar fi vrut să fiu şi eu la Botoşani ce este Mircea Badea pentru Antena 3. De exemplu, aseară la Antena 3 jurnalistul Radu Tudor încerca să demonstreze că Oprescu n-a luat mita în flagrant, că flagrantul n-a fost realizat în momentul când a pus mâna pe bani ci după. Omul acesta intoxica cu bună ştiinţă pe cei care-l urmăreau. El nu le spunea că procurorii DNA au găsit la Oprescu, acasă, banii marcaţi şi că au mai găsit şi alte dovezi de primire a mitei.
Minimalizând flagrantul, Radu Tudor lăsa să se înţeleagă că Oprescu este o victimă a procurorilor DNA precum a ajuns şi Adrian Năstase iar acum Victor Ponta. Cei ca Radu Tudor, Mircea Badea, Mihai Gâdea se prostituează profesional şi moral pentru că sunt plătiţi regeşte. Pentru ei nu contează răul pe care-l fac societăţii prin a dezinforma sau a mistifica fapte grave de corupţie comise de către cei investiţi de popor prin vot să le conducă destinele.
Ei nu sunt nici în solda PNL, nici a PSD, nici a altcuiva. Sunt în solda mea şi a celor care doresc să cunoască realităţile aşa cum sunt ele şi nu mistificate în interesul cuiva anume. Nu sunt plătit nici de tele’M, emisiunile mele fiind realizate pe cheltuiala mea cu bani din sponsorizări şi donaţii, majoritatea cerându-mi să le păstrez anonimatul de frică să nu fie ameninţaţi de partide sau şefi de instituţii ale statului.
În emisiunile Presa-n gura lu’ Rotundu, care este o emisiune pamflet, comentez evenimentele pe care presa botoşăneană evită s-o facă pentru că ar pierde finanţatorii. Eu nu am ce pierde, aşa că dau în ei ca-n hoţii de cai pe vremuri jandarmii. Dacă nu le convine, n-au decât să renunţe la funcţiile publice, plătite din banii contribuabililor şi să se facă oameni de treabă muncind cinstit.
written by Ioan Rotundu
 Nea Mitică pentru apropiaţi este de fapt ditamai şeful de Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie şi se numeşte Dumitru Aioanei. Nea Mitică, ne permitem să-i spunem aşa pentru că-l considerăm un apropiat al Jurnalului, încă mai este un activ personaj aflat tot timpul în mijlocul actelor de corupţie. Unde s-a comis vreo evaziune fiscală şi evazionistul n-a dat Cezarului ce i s-a juruit, hop şi nea Mitică ca să-l ajute pe evazionist să-l aducă pe drumul cel bun, adică al respectului faţă de naş.
Viaţa lui nea Mitică n-a fost una prea uşoară. De loc din satul Zlătunoaia, nea Mitică a avut o copilărie nefericită. Privea pe la nunţile din sat şi nu înţelegea de ce se pune la meseni farfurii cu borş precum la praznice, că doar era prilej de distracţie şi nu de pomenire. Apoi, nu înţelegea de ce pe masă se punea numai câte o lingură de familie. Mânca mai întâi bărbatul, după care dădea lingura să mănânce şi femeia iar bărbatul se ocupa de sticla cu rachiu aflată în faţa sa.
Avea Mitică să înţeleagă lucrurile astea abia când s-a pus problema să devină şi el om în viaţă. Fiind fiu de ţăran colectivist şi din pătura de jos, adică din rândul celor din talpa ţării, i s-a deschis repede drumul spre şcoala de miliţian. Mai ales că nu trebuia prea multă ştiinţă de carte ci mai degrabă abilitate în mânuirea bastonului şi prinderea banditului de ţăran ce luase doi ştiuleţi de porumb din lanul CAP-ului ca să-şi îngraşe găinile de acasă pe care refuza să le dea statului.
Distingându-se cu astfel de merite şi capacităţi profesionale de miliţian, Mitică a fost repartizat miliţian la Postul de Miliţie Flămânzi, la acea vreme o comună care încă dădea bătăi de cap guvernului prin cerbicia ţăranilor de a-şi iubi pământul.
La Flămânzi, Mitică s-a căsătorit cu o fată din Cordun, asemenea lui ca ştiinţă de carte şi de viaţă. Numai că democraţia i-a deschis ochii fostului miliţian devenit poliţist care a prins gust de mărire.
Nea Mitică n-şa citit Ciocoii vechi şi noi a lui Nicolae Filimon, deci n-a aflat cine a fost Dinu Păturică dar, ciudat, viitorul său profesional şi de familie seamănă izbitor cu a lui Păturică. Dorinţa lui Mitică a fost să ajungă la Poliţia din Botoşani şi musai la Serviciul Economic. Ambiţios precum conu’ Dinu, şi-a împlinit visul. Privind în jur a observat cum te poţi face deştept obţinând contra unor atenţii bine ţintite hârtia doveditoare, aşa că şi-a procurat şi el destule.
Cu ţidulele trebuitoare, Mitică a promovat repede în categoria ofiţerilor. Noua uniformă i-a deschis alte perspective în viaţă. Mai întâi a divorţat de nevastă, că nu se mai potrivea cu statutul său de ofiţer. Degrevat de povara nevestei rurale, Mitică a fost repede însurat de către omul de afaceri Tonino, care i-a vârât în pat secretara sa.
Cu uniformă de ofiţer, cu nevastă de oraş şi cu perspectiva promovării în faţă Mitică s-a pus pe treabă. Harnic poliţist! Un control al celor de la ANI l-au găsit cu venituri nejustificate faţă de câştigurile sale legale în sumă de 805 mii lei, adică ceva peste 8 miliarde lei vechi. Când s-a aflat de isprava celor de la ANI, un coleg a lui Mitică s-a pus pe un râs nebun. Cică inspectorii de la ANI s-au făcut de râs găsind numai 8 miliarde de lei nejustificaţi când Mitică este băiat de milioane de lei noi. Aşa o fi, dar ANI a verificat averea pe numele său nu şi pe a celorlalţi din preajma sa.
Problema însă nu-i de tratat cu superficialitate. Cu experienţa acumulată pe vremea când era un personaj principal al evaziunii cu alcool şi când a scăpat de cercetarea penală ca prin urechile acului ar trebui să-şi ia inima în dinţi şi să se ducă spăşit la cei de la DNA, luând-o înainte celor de la ANI.
Ajuns la DNA, să-i dea pe goarnă pe toţi cei cu care s-a dedat la acte de corupţie, şefi şi subalterni, cerând în schimb clemenţă. Denunţul la DNA, cel puţin până în momentul de faţă, a dat rezultate în sensul că mai toţi au ieşit de după gratii, aşteptând acasă plăcinta finală.
Spre ştiinţa lui Mitică, personajul lui Filimon, conu Dinu, şi-a dat duhul într-o ocnă de sare trimis acolo de hoţi cu rang mai mare ca al lui. Mitică riscă să stea după gratii băgat chiar de cei cu care a făcut avere. Iată de ce-i mai bine să le-o ia înainte dându-i pe goarnă la DNA. Paza bună trece primejdia rea, başca îi mai înmoaie pe procurorii DNA când aud rostire nume mari ca fiind implicate în acte de corupţie. Iar nea Mitică poate rosti nume foarte mari. Hai, curaj nea Mitică, că de intri pe mâna Fiscului rămâi fără milioanele negăsite de inspectorii ANI!
written by Ioan Rotundu
N-am cum să nu frac din nou referire la părintele protopop Lucian Leonte pentru că modul în care se succed evenimentele mi-o cere. Despre faptul că părintele protopop i-a făcut papucii dascălului de la biserica Sf. ilie şi l-a adus în loc pe feciorul său Constantin am scris. Am scris şi despre faptul că protopopul a pus ochii pe terenul de joacă al fostei Grădiniţe nr. 8 din bariera Răchiţi, grădiniţă modernizată şi ţinută închisă de primarul Ovidiu Portariuc din motive pe care le-a secretizat.
Vrea protopopul ca pe acest teren să ridice o biserică pentru fecioraşul Constantin, că-i singurul bărbat din familie care n-are o parohie a sa, adică n-are o vacă de muls, una bună de lapte cum ar sta bine pentru un fecior de aşa înaltă faţă bisericească.
Deocamdată consilierii municipali n-au concesionat terenul de joacă al grădiniţei dar o vor face cât de curând. Nu ne mai trebuie grădiniţe de vreme ce avem biserici!
Până când consilierii noştri se vor pune bine cu Dumnezeu, via protopopul Leonte, mai dând o lovitură actului educaţional pentru viitoarele generaţii, părintele protopop n-a stat pasiv.
Duminică, la biserica din Hrişcani, comuna Vlădeni, departe de ochii lumii, Costelulş a fost hirotonit preot, fără a se mai aştepta împlinirea stagiului de diacon. Nici că se cădea ca fecior de protopop ce este să stea la rând cu ceilalţi poftitori la câte o parohie, aşteptând să împlinească oarece vechime de prim stagiu în preoţie cum este cel de diacon.
După ce şi-a hirotonit feciorul, tăticul protopop i-a găsit şi parohie. I-a dat o jumătate de normă în parohia Blândeşti şi o altă jumătate de normă la biserica Sf. Ilie din Botoşani. De vreme ce are parohie, feciorul tatei a putut fi înscris ca lefegiu la stat.
Până acum, la biserica Sf. Ilie slujea cu o jumătate de normă părintele Vladimir, cel ce slujeşte la capela din incinta Spitalului de Psihiatrie Botoşani. De acum n-o să mai slujească!
Proaspătul preot al familiei protopopului Leonte nu va sta prea mult crăcănat, adică cu un picior la Blândeşti şi cu celălalt în curtea casei părinteşti situată la nici zece metri de biserica Sf. Ilie. Nu va sta pentru că preotul de la parohia Cişmea, comuna Răchiţi, a primit dezlegare de la părintele protopop să se pensioneze.
Ranchiunoşii, tot din interiorul bisericii, susţin că protopopul l-a chemat la ordin pe preotul de la Cişmea şi i-a recomandat pensionarea pe un ton atât de mieros că preotul l-a visat pe necuratul trei nopţi la rând, fiind acum convins că seamănă uimitor de mult cu o înaltă faţă bisericească.
Imediat ce preotul din Cişmea se va pensiona, parohia va fi ocupată de proaspătul hirotoni Constantin Leonte. Şi, uite-a aşa, până când consilierii municipali vor ceda terenul de joacă al grădiniţei către Protopopiat pentru a ridica acolo o biserică, viitorul preot va sta prin apropiere şi va supraveghea desfăşurarea lucrărilor
Una este să fii preot la Cişmeaua Răchiţilor şi altă carte de vizită poţi arăta lumii ca preot la o parohie din Botoşani.
Pentru că prin modul în care protopopul a rezolvat carierea de preot a feciorului şi-a ridicat o ultimă piatră de pe inimă, nu-mi rămâne decât să fiu un bun creştin şi să fac urarea: Să-i fie într-un ceas bun şi cu mult noroc lui Costeluş, părinte protopop!
3.09.3015
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments