 Viorica Afrăsânei s-a stins din viaţă la Spitalul judeţean „Mavromati” din Botoşani după o luptă cu o boală neiertătoare pe care n-a putut-o învinge. Dispariţia ei înseamnă şi dispariţia din peisajul politic botoşănean a singurului reper de etică şi moralitate politică din întreaga perioadă postdecembristă.
De la bun început Viorica Afrăsânei a intrat în politică îmbrăţişând doctrina social-democrată. Spre deosebire de mulţi colegi ai săi de partid ea a înţeles mersul istoric al evenimentelor postdecembriste şi spre ce se îndreaptă societatea românească. A ales calea social-democraţiei pentru a se înscrie ca un factor de echilibru între clasa oamenilor de afaceri care se înfiripa şi masa largă de angajaţi ai acestora despre care era convinsă că va avea nevoie de protecţie socială.
Pornind de la aceste principii ale doctrinei social-democrată, principii a căror rost politic şi social majoritatea colegilor săi de partid nu-l înţelegeau, Viorica Afrăsânei s-a angajat într-un mod determinat în promovarea acestora şi în plan naţional.
Onestitatea ei n-a putut-o contesta nimeni. Atunci când s-a declanşat vânătoarea informatorilor Securităţii, ea a recunoscut public că a colaborat cu fosta Securitate, o colaborare în plan profesional pentru că funcţia sa de angajat la Fondul Funciar o obliga să comunice anumite date şi informaţii Securităţii.
A trebuit ceva timp celor din preajma sa, celor din presa botoşăneană şi mai ales a adversarilor săi politic să înţeleagă că ea n-a fost un informator al Securităţii, adică nu şi-a turnat colegii sau cunoştinţele, ci doar şi-a îndeplinit atribuţiunile de serviciu. A suportat cu stoicism acea perioadă de prigoană şi nu s-a supărat pe nimeni, deşi ar fi avut enorm de multe motive s-o facă.
Ca parlamentar în Camera Deputaţilor vreme de trei mandate (1992 – 2004), a fost şi rămâne singurul parlamentar botoşănean care a făcut cinste întregului judeţ, care ne-a reprezentat competent şi cu demnitate. Dealtfel şi colegii din ţară i-au recunoscut capacităţile de om politic şi au ales-o vicelider al Grupului parlamentar PSD din Camera Deputaţilor în legislatura 2000 – 2004.
Când se afla acasă, adică la Botoşani, la Cabinetul său parlamentar veneau cei necăjiţi pentru că era singurul parlamentar care prelua problemele şi se implica în rezolvarea lor.
Cu adversarii politici locali a avut un comportament corect, chiar colegial, n-a promovat atacuri politice pentru a se face remarcată, n-a lansat în spaţiul public informaţii denigratoare la adresa lor, nu s-a coborât la treapta de jos a mizeriei politice pentru a-şi bârfi adversarii sau concurenţii ca să-şi păstreze poziţiile politice câştigate.
Când în intervalul 1996 – 2000 Jurnalul a lansat iniţiativa „Caravana politică”, toţi şefii de partid fiind invitaţi în diverse comune din judeţ ca să dialogheze cu alegătorii, Viorica Afrăsânei nu şi-a umilit niciodată adversarii ca să se facă ea remarcată, nu a purtat dialoguri tăioase şi a respectat opinia exprimată de reprezentanţii celorlalte partide fără a face observaţii critice.
În mod constant, prin cele scrise în cei 22 de ani de publicistică, când s-au creat dezbateri sau polemici pe tema eticii şi moralei politice, pe Viorica Afrăsânei am folosit-o ca reper valoric în raport de care i-am judecat pe ceilalţi politicieni.
Dispariţia Vioricăi Afrăsânei lasă un mare gol în politica botoşăneană, un gol ce nu poate fi umplut pentru că nu sunt valori umane care să se ridice la înălţimea moralităţii sale.
Am avut în acest an o sigură discuţie cu ea. Mi-a spus atunci că-i este ruşine de ce se întâmplă în PSAD dar că este prea obosită să mai poată lupta cu noua generaţie de politicieni care duc partidul într-o direcţie greşită şi care au creat o ruptură între ei şi electorat.
În volumul ce-l voi lansa în curând intitulat „Doar politicieni sau şi ticăloşi?”, Viorica Afrăsânei are rezervat un loc care-i va cinsti memoria.
Viorica Afrăsânei a dispărut fizic dintre noi dar imaginea sa spirituală este adânc înrădăcinată în conştiinţa colectivă şi va dăinui multe decenii de acum înainte. Unicitatea personalităţii sale îi va asigura această dăinuire. Viorica Afrăsânei s-a comportat cu demnitate până în ultima clipă a vieţii, dovedind încă odată măreţia caracterului său. Odihnească-se în pace!
written by Ioan Rotundu
Marţi, 17 noiembrie, pentru primarul social-democrat de Botoşani, Ovidiu Portariuc, a fost „marţea neagră”. Cine-şi mai aduce aminte, acum vreun an, invitat în studioul Tele’M pentru o emisiune de dezbatere pe teme de administraţie publică, Portariuc a părăsit emisiunea chiar la începutul ei pe motiv că se urmăreşte discreditarea sa ca primar dar şi ca lider al PSD Botoşani.
Mai mult, în zilele următoare l-a chemat în judecată pe realizatorul emisiunii „Dialog deschis” , jurnalistul Ionuţ Poclid, cerându-i acestuia şi daune morale în sumă de 100 mii lei actuali. După mai multe termene de judecată, când Portariuc şi-.a pus martori care să-i susţină realizările ca primar iar jurnalistul a venit cu probe cum că n-a făcut nimic în Botoşani din ce-a promis în campania electorală, s-a trecut la judecata de fond.
Iar marţi s-a dat pronunţarea. Primarul Ovidiu Portariuc a pierdut procesul şi în plus a fost obligat la plata către jurnalist a sumei de 8.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se pare că între timp Portariuc s-a mai maturizat ân gândire dar şi în plan politic. L-a invitat pe Ionuţ Poclid la o discuţie şi i-a propus o împăcare pe cale amiabilă. Portariuc i-a declarat că nu va face recurs la sentinţa pronunţată de Judecătoria Botoşani şi că-i va achita suma de 8.000 lei.
Mi mult, Portariuc a recunoscut că postul Tv Tele’M a fost echidistant faţă de persoana sa, l-a criticat justificat, spre deosebire de Tv SOMAX unde la adresa sa s-au rostit multe neadevăruri. Portariuc i-a propus lui Poclid să reia colaborarea cu Tele’M, adică să onoreze invitaţiile primite, dar că vrea ca prima sa prezenţă să fie în emisiunea de joi, în acelaşi format în care a fost când a părăsit emisiunea în direct, adică cu Ionuţ Poclid moderator şi cu subsemnatul pe post de comentator politic.
Mi se pare firească pretenţia primarului iar faptul că va accepta din nou dialogul cu media botoşăneană este din partea sa semnatul că i s-au evaporat fumurile puterii şi că mintea i s-a copt suficient ca să-şi dea seama că s-a lăsat furat de valurile tinereţii şi că o apucase pe o cale greşită.
written by Ioan Rotundu
Parchetul de pe lângă tribunalul Botoşani mi-a trimis un drept la replică referitor la informaţiile apărute în articolul intitulat„Botoşani: DNA mai face o breşă în mafia din interiorul Poliţiei. Poate n-o fi iarăşi un fâs!”. Prin cele scrise în articol n-am învinuit cu nimic această instituţie ci am făcut referire la un fost lucrător. Dacă cineva era în situaţia de a trimite un drept la replică, acel cineva putea fi Poliţia Botoşani şi DNA Suceava. Ori aceste două instituţii au tăcut chitic.
Dar să revin asupra dreptului la replică primit care pe bună dreptate corectează o serie de informaţii pe care parţial le-am corectat şi noi ieri, când am aflat că Aura Simion nu este fiica lui Aurel Simion şi folosim acest prilej de a ne mai cere odată scuze pentru eroarea comisă. În acelaşi timp, prin dreptul la replică se evită anumite adevăruri şi se încearcă îndulcirea altora.
Este adevărat că procurorul Aurel Simion a ieşit la pensie în condiţii legale dar el ar mai fi rămas dacă nu se afla într-o situaţie nu tocmai plăcută. Ni se spune în dreptul la replică că Simion n-a fost cercetat în vreo cauză penală. Nu se face aceiaşi afirmaţie şi în cazul unor cercetări administrative.
Nu cred că actualul prim-procuror Raluca Stâncescu n-a aflat ce conţin acele reclamaţii depuse la DNA Suceava şi care îl vizează direct pe Aurel Simion. Reclamaţiile sunt semnate de către agentul de poliţie Cristian-Dan Haureş şi n-au primit curs, fiind puse la dospit. Motiv pentru care poliţistul Haureş s-a adresat DNA Bucureşti şi chiar a fost primit în audienţă la această instituţie la Secţia penală. În aceste reclamaţii sun arătate o serie prelungită de posibile abuzuri comise de Aurel Simion în calitate de procuror.
Şi mai am o nedumerire. Când în Jurnalul s-a scris că după pensionare procurorul Aurel Simion venea prin instituţie, cu borsetuţa sub braţ, şi se interesa de anumite dosare aflate în lucru la foştii colegi n-am primit nici un drept la replică. De ce oare? Întrebare retorică.
Referitor la Mihaela Mihai, mai nou şi Popa, se recunoaşte că aceasta a fost colegă cu Aurel Simion dar numai 6 luni de zile. Dacă tot am fost provocat hai să mai aducem în spaţiul public câteva întrebări. Poate ne spune Parchetul, în următorul drept la replică, din ce motive a divorţat Mihaela Mihai în timp ce era studentă la Bucureşti şi căsătorită cu un fotbalist? Poate aflăm şi în ce context a ajuns prim-procuror la DNA Suceava şi cu a cui sprijin din DNA Bucureşti venit pe filieră politică.
Dacă tot instituţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani face avocatură pentru alte instituţii atunci să ne ajute şi cu restul informaţiilor care ne lipsesc.
Iar dacă în prezent nici un procuror nare fiu sau fiică avocat nu înseamnă că instituţia n-a avut procurori aflaţi într-o astfel de situaţie. Este vorba chiar de Aurel Simion, acum pensionat, care când era activ îl avea pe feciorul Marian avocat şi care a fost angajat în nişe dosare despre care încă n-a venit timpul să facem vorbire.
Şi pentru că tot suntem la capitolul informare publică, este bine de ştiut de către cititori că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, Raluca Stâncescu este fiica fostului ofiţer de Securitate Dan Stâncescu, acum retras la o casă de vacanţă undeva lângă Pojorâta. Şi Raluca Stâncescu a fost căsătorită cu un om de afaceri de care a divorţat.
Sper că aceste informaţii sunt corecte şi n-am să mă pricopsesc iarăşi cu un drept la replică şi la acest comentariu de pe blog.
written by Ioan Rotundu
Pompierii din cadrul ISU Botoşani au interzis organizarea de nunţi în corturile pe care le au amenajate unele localuri. S-a interzis organizarea de nunţi inclusiv în cortul amenajat pe malul unui mic lac în interiorul cartierului Alfa Land. S-a mai dispus suspendarea activităţilor şi la alte unităţi economice şi comerciale pe motiv că nu sunt autorizate de pompieri. Sunt măsuri menite să acopere urmele şpăgii, aşa cum şi mâţa îşi acoperă murdăria.
Un lucru este clar şi pentru cei mai greu de cap. Toate aceste spaţii interzise acum au funcţionat de ani de zile şi nici un pompier n-a găsit de cuviinţă să le închidă. Mai mult, există încheiate procese verbale de control din care nu rezultă că cel controlat nu are aviz ISU şi nici nu s-au dat termene de intrare în legalitate. De ce? pentru că şpaga a rezolvat pe loc orice constatare deficientă a pompierului venit în control.
Brusc şi peste noapte pompierii au trecut la măsuri radicale, fără ca măcar să-i avertizeze pe cei în culpă pentru a intra în legalitate într-un termen dat.
Dacă tot pompierii au scos la vedere unităţile pe care le-au şpăguit ca să nu fie sancţionaţi patronii. corect ar fi ca procurorii de la DNA Suceava să se autosesizeze şi să emită mandate de aducere la audieri. Nu-i drept ca la Bucureşti doi ofiţeri de pompieri să fie arestaţi pentru primire de şpagă iar cei de prin ţară, precum şi la Botoşani, să fie trataţi cu altă măsură juridică.
Şi mai trebuie discutată o problemă pompieristică care funcţionează de ani buni, nucleul la Bucureşti şi tentacule în toate judeţele ţării. Extinctoarele care trebuie să fie în dotare se pot cumpăra numai de la o unitate controlată de Pompieri, lipsind total concurenţa şi posibilitatea cumpărătorului de a alege. Un extinctor costă enorm de mult tocmai pentru că nu este permisă concurenţa pe piaţă. Ori, firesc ar fi fost ca aceste extinctoare să aibă chiar preţ subvenţionat de stat ca să poată fi cumpărat de toţi cei care au nevoie de aşa ceva.
Şi schimbarea încărcăturii se face tot la o unitate indicată de Pompieri. Niciunde în lumea civilizată nu se mai procedează aşa. Ar trebui ca procurorii de la DNA Bucureşti să se autosesizeze şi să deschidă o anchetă. Sunt convins că firele duc undeva sus, la vârful ISU şi la factori de comandă cu multe şi mari stele pe umărul uniformei de militar.
Dacă în urmă cu câteva zile ministrul Educaţiei recunoştea că 93% din şcoli n-au autorizaţie ISU, ieri s-au găsit deja subterfugii şi motivaţii cum că toate şcolile construite până în anul 1998 n-au nevoie de autorizaţie ci numai de un aviz. Şi pentru că veni vorba de autorizaţie, preţul acesteia este extrem de ridicat, mai ales întocmirea documentaţiei. Este un mod neruşinat şi lipsit de responsabilitate prin care statul adună bani la buget în dauna creării unor condiţii cât mai facile ca spaţiile cu caracter public: de producţie, comerciale, turistice, culturale sau cu caracter distractiv să poată fi protejate contra incendiilor.
Vor pompierii la aceste spaţii cel puţin două guri de evacuare. Dar eu le dau un exemplu de care se lovesc zilnic. Dacă la o scară de bloc se declanşează un incendiu la parter şi focul se extinde la etajele superioare cei de aici vor arde ca şobolanii pentru că nu au nicio posibilitate de evacuare. Iar incendii la blocuri avem aproape zilnic şi nu se impune măsura unei scări de incendiu. În schimb se cer mii de euro pentru a se întocmi o documentaţie de autorizare ISU la o şcoală. Acest jaf financiar asupra instituţiilor publice ale statului a fost pus la cale de corupţii aflaţi în structurile de comandă. Este un jaf cu acte asupra banilor publici dar n-am auzit pe nimeni din Guvern sau dintre politicieni să ceară stoparea acestui jaf iar cei care l-au pus la cale să fie încătuşaţi.
Nu m-aş mira ca să aud în aceste zile de norme ale PSI care să interzică hornoaica la casele particulare, acoperişul din stuf, şindrilă sau carton pe motiv că sunt materiale uşor inflamabile. Ne vor oferi pompierii materiale de acoperiş printr-o unitate agreată de ei cu preţuri pe măsură. Deja p0rintre pompieri se discută acest aspect şi se pune problema reglementării lui.
written by Ioan Rotundu
Ca să fiu mai bine şi corect înţeles asupra comentariului de faţă am să încep prin a aduce în prim plan două exemple din viaţa omenească. Are Anton Pann în Povestea vorbei un pamflet în versuri extrem de sugestiv şi educativ pentru anumite tipuri de comportament uman. Un om bogat s-a prezentat la o nuntă de avuţi îmbrăcat în haine ponosite şi a fost alungat. S-a întors îmbrăcat în haine scumpe şi a fost pus în cap de masă cu multă slugărnicie. Iar invitatul muia mâneca hainei în vasele cu bucate şi o îndemna să mănânce pentru că ea era cea cinstită şi nu omul care o îmbrăcase.
Un alt exemplu de reacţie comportamentală, o lecţie de modestie, le-a dat-o Einstein americanilor. Când Einstein a fost nevoit să părăsească Germania din cauza lui Hitler şi a ajuns în America, cei care l-aui aşteptat pe cheu au rămas foarte surprinşi să-l vadă pe cel mai mare fizician al lumii îmbrăcat într-un palton ponosit. Einstein le-a explicat că de vreme ce nu-l cunoaşte nimeni în America nu are importanţă cum este îmbrăcat.
După vreo zece ani de stat în America, Einstein a fost văzut la o festivitate îmbrăcat cu acelaşi palton. Mirat, ce-l care-l primise la cheu l-a întrebat de ce umblă cu acelaşi palton iar Einstein i-a răspuns că de vreme ce-l cunoaşte toată America cine este ce importanţă are cum este îmbrăcat.
Şi acum să intru în subiect. Câtă vreme a trăit, soţia a donat mari sume de bani preoţilor de la diferite biserici din Botoşani şi judeţ. Ba a strâns sume de bani şi de la patronii firmelor care aveau contract de prestări servicii pentru evidenţa contabilă şi unii dintre aceşti patroni erau foarte generoşi. Când aveam redacţia Jurnalului pe Pietonalul Transilvaniei veneau frecvent fel de fel de preoţi care plecau cu bani. Pe unii îi cunoşteam, pe alţii nu.
Apoi birourile au fost mutate într-un spaţiu oferit de omul de afaceri Gheorghe Iavorenciuc, ucrainean ca şi soţi şi văr pe deasupra. Şi aici au găsit-o preoţii pentru a pleca cu bani Când corpul ei a fost expus la Capela militară, cu excepţia preotului militar Ştefan Grădinaru care s-a dovedit de o omenie ieşită din comun, nici un alt preot n-a trecut s-o vadă pentru ultima oară pe cea care le-a donat sume importante de bani ani la rând.
A trebuit să fac pomenirea de 40 de zile. Slujba de pomenire s-a desfăşurat la biserica din Cândeşti dar am organizat o mică pomenire şi acasă, invitând vecinii de pe scara blocului cu care soţia a convieţuit aproape 30 de ani. Era zi de sâmbătă iar pomenirea stabilită pentru după amiază, dimineaţa fiind cea de la Cândeşti. Am sunat câţiva dintre preoţii pe care-i cunoşteam că au beneficiat de sponsorizările soţiei să vină doar să binecuvânteze masa. Toţi cei contactaţi aveau botezuri, cununii, deşi ar fi durat vreo 10 minute să vină să binecuvânteze masa şi să se întoarcă la biserică, având pusă maşină la dispoziţie.
Mi-am amintit din nou de ce-a păţit Conţac când nu a mai dat bani celor de la Schitul Vorona. L-au afurisit la slujbă. Nemaifiind rost de pomeni financiare, cei pe care i-am contactat numai nu mi-au spus că nu mai prezint interes pentru ei.
Şi ca o culme a tupeului, ieri, unul dintre ei m-a sunat şi mi-a cerut pe un ton nu tocmai creştinesc că ar fi bine să nu mai difuzez reportajul despre Schitul Zosin că nu ar da bine după ce la sfinţirea bisericii a venit chiar patriarhul Daniel în persoană.
Le avertizeze şi cu această ocazie pe ac este lichele în sutană că nu fac parte din categoria celor care se lasă şantajaţi, mai ales când se încearcă să fiu intimidat cu cretinisme popeşti şterpelite din Biblie sau de aiurea.
Şi fa un făcut, tot ieri, pe mail-ul soţiei a venit un mesaj de la o mănăstire din ţară că trebuie să achite 100 de lei pentru a se continua cu cititul pomelnicului lăsat acolo cu ocazia unei excursii. Aui de primit!
written by Ioan Rotundu
 Duminică, în timp ce conduceam pe cineva din familie la tren, m-a întâlnit în gară cu deputatul PSD de Botoşani, inginerul Mihai Baltă. Aşa am aflat că în momentul de faţă acesta este vicepreşedintele Comisiei de muncă din Camera Deputaţilor şi că în această calitate are o serie întreagă de responsabilităţi care-i ocupă tot timpul că abia duminica mai dă prin Botoşani.
L-am ascultat politicos, l-am felicitat pentru onoranta funcţie de vicepreşedinte la respectiva Comisie dar am insistat mai mult să-mi spună ce gândesc cei din PSD cu privire la protestele din stradă şi dacă ele vor fi tratate cu seriozitate. Mihai Baltă nu este politician de azi sau de ieri ci de la începutul perioadei postdecembriste şi are o experienţă bogată în administraţia publică ca fost prefect, ca preşedinte al PSD şi mai ales ca parlamentar fiind la al doilea mandat.
L-am apreciat şi-l apreciez pe Mihai Baltă pentru onestitatea sa, pentru seriozitatea cu care a tratat responsabilităţile asumate şi mai ales pentru faptul că numele său n-a fost niciodată asociat cu vreun act de corupţie. În schimb am constatat de fiecare dată că are o gândire de tip socialist şi ca ostaş credincios PSD-ului, apără imaginea partidului chiar dacă această imagine este una compromisă prin fapte reprobabile.
Mi-a spus Baltă că revendicările celor din stradă nu au maturitatea necesară iar tinerii n-au experienţa politică care să le permită a prelua destinele României, adică să guverneze ţara. În momentul discuţiei n-am meditat prea profund la motivaţiile sale pentru că urmăream să mă conving dacă Liviu Dragnea a luat în serios revendicările tinerilor cu care a avut un dialog, mai ales că tinerii au venit la el direct de la preşedintele Iohannis.
Din discuţie mi-am dat seama că nici pe departe PSD-ul nu se gândeşte să dea o atenţie sporită cerinţelor celor din stradă, mai ales că, după cum mi-a spus Baltă, lucrurile au intrat pe făgaşul normal, adică politicienii îşi văd în continuare de afacerile lor şi pun la cale strategia pentru alegerile de la anul.
După despărţire am meditat la ce mi-a spus Baltă legat de imaturitatea politică a tinerilor din stradă şi iu-am dat dreptate. Acei tineri nu aveau abilităţi de a iniţia acte de corupţie, nu trecuseră prin administraţia publică locală şi centrală ca să ştie cum se poate aranja o licitaţie cu dedicaţie, nu ştiu să mintă electoratul ca să le obţină votul, nu cunoşteau cum se leagă cârdăşiile politice transpartinice, direct spus, sunt prea inocenţi şi prost de cinstiţi pentru a putea prelua puterea.
Aşadar, părerea lui Mihai Baltă despre protestele din stradă este şi percepţia politicienilor contestaţi cu atâta vehemenţă de către tineri. Caracatiţa politică a corupţiei care a cuprins ţara va fi greu de ai fi tăiate toate tentaculele, chiar imposibil. DNA se ocupă de corupţia la vârf dar la bază această corupţie face ravagii şi cel mai afectat este cetăţeanul. Iar cetăţeanul rabdă şi tace. Când copii lui au ieşit în stradă să lupte cu corupţia, cetăţeanul a stat acasă şi s-a uitat la televizor Cu o astfel de atitudine civică nu se va schimba nimic în România.
Ce facem închidem 93% din şcoli? Închidem cinematografele şi casele de cultură? S-au închidem doar discotrecile pentru că acolo vin satanbiştii? Raed Arafat şi închiderea nunţilor.
Dar bisericile suntz avizate ISU? Au două ieşiti? Dse ce nu bsunt închise că au fost tragedii şi aici.
written by Ioan Rotundu
Ţara se mişcă, protestează şi cere demisia celui mai corupt şi infractor guvern postdecembrist. Strada a cerut javrelor ordinare ce poartă numele de premierul Victor Ponta, vicepremierul Gabriel Oprea şi primarul Piedone să iasă afară şi să dea socoteală pentru faptele lor reprobabile şi care au dus ţara spre un dezastru social. Bucureştenii, braşovenii, ploieştenii şi locuitorii altor oraşe au ieşit în stradă să ceară demisia politicienilor corupţi.
Astă noapte, în Bucureşti, peste 25 mii de români mărşăluiau pe străzile Capitalei cerând demisia lui Ponta mitomanul , 0prea izmanarul cu girofar şi Piedone primarul impostor. La ora 22.00 străzile Capitalei erau cutreierate de miile de protestatari care scandau fel de fel de lozinci.
În tot acest timp peste oraşul Botoşani se aşternuse o linişte deplină. La ora 22.00 ici acolo se mai putea vedea câte un bel palid aprins prin vreun apartament de cartier. În zona centrală a oraşului, zonă locuită în majoritate de pensionarii lui Ceauşescu, foşti funcţionari ai regimului comunist dar şi de actualii funcţionari ai statului, blocurile te priveau fantomatic din întuneric.
Probabil că locatarii lor priveau cu toţii „pe 3”, în semiobscuritatea camerei, stând cu inima strânsă dacă nu cumva „golanii străzii” îi va lăsa orfani de Guvernul Ponta, umbrela lor protectoare în faţa tinerei generaţii dedulcită la droguri, muzică satanistă şi revoltată împotriva predării religiei în şcoală după cum le spune la biserică preotul la fiecare slujbă.
Dormiţi liniştiţi dragi botoşăneni şi trageţi obloanele să nu auziţi zgomotul ţării care ar putea să vă tulbure somnul şi să vă deschidă ochii să vedeţi şi voi ceea ce văd acum tinerii. Iar tinerii botoşăneni văd cum nişte profitori distrug cea mai prestigioasă staţiune de cercetări din ţară, o mândrie a judeţului vreme de 106 ani. Văd cum oraşul lui Eminescu a încăput pe mâna unui alt impostor care în trei ani l-a transformat din oraşul grădină într-un oraş selenar şi mizerabil. Văd cum cultura botoşăneană a fost decapitată de profesionişti şi dată pe mâna unor incompetenţi dar puşi acolo pentru că servesc cu credinţă partidul din care fac parte.
Văd tinerii cum de vreo 7 ani încoace drumurile judeţene s-au degradat într-un hal fără de hal şi nimeni nu le mai îngrijeşte. Văd cum se fură banii publici de către primarii puterii care au umplut localităţile cu munţi de piatră cărată de maşinile firmei unor alţi politicieni corupţi dar cu imunitatea parlamentară în buzunar. Văd cum sunt bătaia de joc a funcţionarilor publici care îi umilesc la ghişeu atunci când întreabă cum pot să deschidă şi ei o afacere. Văd cum controlori ai statului vin să le ceară şpagă pentru că au avut curajul să iniţieze op afacere şi să dea de lucru altora etc.
Tinerii noştri văd toate acestea şi nu înţeleg de ce părinţii lor, bunicii, nu le sar în apărare, nu-i sprijină în demersul lor de a curăţa clasa politică de corupţii care au ocupat toate pârghiile puterii, fie ei din partidul de guvernământ sau din opoziţie.
Iar bunicii, părinţii lor, cu creierele spălate de preoţi se duc la biserică şi cu mâna tremurândă dau ultimul bănuţ ca să-şi cumpere bunăvoinţa escrocului în sutană care-i promite sănătate şi belşug că nu-l costă nimic astfel de vorbe, dimpotrivă, îi aduc lui un câştig substanţial.
Bunicii şi părinţii se duc la biserică şi plătesc taxa pe prostie, aruncând vina greutăţilor vieţii pe copii care s-au îndepărtat de credinţă, s-au înhăitat cu satana, care se revoltă asuprea autorităţilor şi a domnilor politicieni pentru care ei de mici au învăţat că trebuie să le poarte respect şi supuşenie.
Dormiţi liniştiţi dragi botoşăneni şi trageţi obloanele să nu vă tulbure somnul copiii ţării ieşiţi în stradă. Nu uitaţi, duminică mergeţi la Scitul Zosin să vă miruiască colonelul securist cu rang de patriarh Daniel şi împreună să vă rugaţi pentru sănătatea şi prosperitatea conducătorilor de partid şi ai ţării precum Ponta, Oprea, Blaga, Gorghiu, Tăriceanu şi alţi impostori corupţi.
Nu cumva să uitaţi să puneţi un ban la cutia milei şi pentru acei bieţi călugări care trăiesc în post şi rugăciune mâncând brânza şi laptele de la 800 de oi, 100 de vaci şi care beau câte o bute de vin la întrecere cu Piedone cel acum contestat de stradă.
Iar copiilor rebeli, înhăitaţi cu satana şi revoltaţi asupra puterii daţi-le câteva curele la fund să le vină mintea la cap şi să nu mai iasă în stradă.
Somn uşor botoşăneni şi aveţi grijă să nu vă cadă în cap secera şi ciocanul atârnate încrucişat deasupra capătului de pat. Somn uşor, Guvernul Ponta lucrează pentru voi!
written by Ioan Rotundu
Tragedia de la Club Colectiv a pus în evidenţă o stare de fapt existentă în sânul Bisericii Ortodoxe Române, stare pe care majoritatea dintre noi deşi o ştiam că există am evitat s-o discutăm în spaţiul public. Refuzăm să abordăm astfel de subiecte fie din respect pentru credinţă, fie din teama unei răzbunări din partea feţelor bisericeşti.
Respect credinţa fiecărui cetăţean, indiferent în ce crede el de vreme ce a ajuns la o astfel de convingere personală. În fond credinţa este o stare de spirit a fiecăruia dintre noi numai că această stare este direct proporţională cu educaţia primită, cu nivelul de cultură însuşit.
A trebuit să se consume tragedia de la Club Colectiv ca românii să-şi dea seama despre adevărata faţă a reprezentanţilor BOR. Niciun preot ortodox n-a considerat de datoria sa să presteze un serviciu religios la locul tragediei. Ar fi fost una din rarele ocazii oferite de necazurile inerente ale bieţii umane ca reprezentanţii Bisericii să-şi fi demonstrat solidaritatea cu rudele victimelor , să le fi alinat durerea cu o vorbă de consolare, să se fi rugat la faţa locului pentru sufletele celor care au murit în condiţii cumplite.
Dar reprezentanţii Bisericii au refuzat să participe la această durere naţională pentru simplul fapt că în viziunea lor la acest Club Colectiv s-a desfăşurat o procesiune satanistă. Intoleranţa de care dau dovadă preoţii în faţa unor anumite tipuri de culturi muzicale, propaganda prin care încearcă să-i convingă pe români că muzica rock este una dedicată satanei, că sărbătoarea Halluween este una dedicată diavolului sunt dovezi ale gândirii tipic medievală, a propovăduirii obscurantismului în scop de dominare a conştiinţei umane.
Dacă ar fi fost vorba de un eveniment care să le umple visteria cu bani s-ar fi îngrămădit un sobor de preoţi în frunte du patriarhul Daniel. Fiind vorba de o dramă umană colectivă fără un reprezentant anume cu care preoţii să-şi negocieze tariful slujbei prestate, au preferat să stea departe de durerea naţională.
Când şi-au dat seama de gafa făcută, de faptul că au stârnit o anumită revoltă populară asupra lor, cei de la Patriarhie au ieşit la rampă cu vicleşuguri de genul preoţii au fost prezenţi dar discret iar patriarhul Daniel s-a rugat la liturghie, că doar aici Dumnezeu îi ascultă ruga. Ipocrizie popească care a culminat că un gest făţarnic de cumpărare a imaginii oferind Patriarhia anumite sume de bani rudelor victimelor. Este un gest ce ne aminteşte de Ceauşescu speriat de furia populară şi care oferea 100 de lei ca să-şi poată păstra puterea.
O spun preoţii cu credinţă adevărată şi care sunt tot mai puţini că actualul patriarh nu este interesat de credinţa oamenilor de rând ci de veniturile încasate de fiecare parohie. La întrunirile preoţilor pe protopopiate nu se mai discută despre credinţa în Dumnezeu ci despre cum s-a realizat planul repartizat.
Anunţul Patriarhiei de a ajuta cu bani anumite familii este fariseic pentru că dacă aceşti bani se vor acorda vreodată ei vor proveni tot de la credincioşi. Îi vor strânge preoţii de parohii sub motiv de ajutoare pentru familiile victimelor. Am convingerea că de fapt anunţul acoperă o altă mârşăvie popească. În numele ajutorării acestor familii se vor strânge mult mai mulţi bani decât se va oferi familiilor în cauză, Biserica trăgându-şi partea şi de pe urma acestei drame umane.
Cei care au murit la Club Colectiv nu erau satanişti ci iubitori de un anumit gen de muzică. Sataniştii sunt cei în sutane negre. Ei sunt cei care şi-au vândut sufletul diavolului pentru arginţii lui Iuda.
Am credinţa că modul făţarnic şi viclean în care a procedat Biserica în aceste dramatice împrejurări i-a trezit pe mulţi la realitate şi le-a deschis ochii supra impostorilor care nu ştiu altceva decât să scoată bani de pe urma credinţei, să trăiască în lux şi desfrâu.
I-a pedepsit Dumnezeu furându-le puterea înţelegerii celor întâmplate la Club Colectiv şi arătându-i credincioşilor în toată goliciunea sufletului lor.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments