Blogul lui Rotundu

Viorica Afrăsânei s-a stins din viaţă la Spitalul judeţean „Mavromati” din Botoşani după o luptă cu o boală neiertătoare pe care n-a putut-o învinge. Dispariţia ei înseamnă şi dispariţia din peisajul politic botoşănean a singurului reper de etică şi moralitate politică din întreaga perioadă postdecembristă.
De la bun început Viorica Afrăsânei a intrat în politică îmbrăţişând doctrina social-democrată. Spre deosebire de mulţi colegi ai săi de partid ea a înţeles mersul istoric al evenimentelor postdecembriste şi spre ce se îndreaptă societatea românească. A ales calea social-democraţiei pentru a se înscrie ca un factor de echilibru între clasa oamenilor de afaceri care se înfiripa şi masa largă de angajaţi ai acestora despre care era convinsă că va avea nevoie de protecţie socială.
Pornind de la aceste principii ale doctrinei social-democrată, principii a căror rost politic şi social  majoritatea colegilor săi de partid nu-l înţelegeau, Viorica Afrăsânei s-a angajat într-un mod determinat în promovarea acestora şi în plan naţional.
Onestitatea ei n-a putut-o contesta nimeni. Atunci când s-a declanşat vânătoarea informatorilor Securităţii, ea a recunoscut public că a colaborat cu fosta Securitate, o colaborare în plan profesional pentru că funcţia sa de angajat la Fondul Funciar o obliga să comunice anumite date şi informaţii Securităţii.
A trebuit ceva timp celor din preajma sa, celor din presa botoşăneană şi mai ales a adversarilor săi politic să înţeleagă că ea n-a fost un informator al Securităţii, adică nu şi-a turnat colegii sau cunoştinţele, ci doar şi-a îndeplinit atribuţiunile de serviciu. A suportat cu stoicism acea perioadă de prigoană şi nu s-a supărat pe nimeni, deşi ar fi avut enorm de multe motive s-o facă.
Ca parlamentar în Camera Deputaţilor vreme de trei mandate (1992 – 2004), a fost şi rămâne singurul parlamentar botoşănean care a făcut cinste întregului judeţ, care ne-a reprezentat competent şi cu demnitate. Dealtfel şi colegii din ţară i-au recunoscut capacităţile de om politic şi au ales-o vicelider al Grupului parlamentar PSD din Camera Deputaţilor în legislatura 2000 – 2004.
Când se afla acasă, adică la Botoşani, la Cabinetul său parlamentar veneau cei necăjiţi pentru că era singurul parlamentar care prelua problemele şi se implica în rezolvarea lor.
Cu adversarii politici locali a avut un comportament corect, chiar colegial, n-a promovat atacuri politice pentru a se face remarcată, n-a lansat în spaţiul public informaţii denigratoare la adresa lor, nu s-a coborât la treapta de jos a mizeriei politice pentru a-şi  bârfi adversarii sau concurenţii ca să-şi păstreze poziţiile politice câştigate.
Când în intervalul 1996 – 2000 Jurnalul a lansat iniţiativa „Caravana politică”, toţi şefii de partid fiind invitaţi în diverse comune din judeţ ca să dialogheze cu alegătorii, Viorica Afrăsânei nu şi-a umilit niciodată adversarii ca să se facă ea remarcată, nu a purtat dialoguri tăioase şi a respectat opinia exprimată de reprezentanţii celorlalte partide fără a face observaţii critice.
În mod constant, prin cele scrise în cei 22 de ani de publicistică, când s-au creat dezbateri sau polemici pe tema eticii şi moralei politice, pe Viorica Afrăsânei am folosit-o ca reper valoric în raport de care i-am judecat pe ceilalţi politicieni.
Dispariţia Vioricăi Afrăsânei lasă un mare gol în politica botoşăneană, un gol ce nu poate fi umplut pentru că nu sunt valori umane care să se ridice la înălţimea moralităţii sale.
Am avut în acest an o sigură discuţie cu ea. Mi-a spus atunci că-i este ruşine de ce se întâmplă în PSAD dar că este prea obosită să mai poată lupta cu noua generaţie de politicieni care duc partidul într-o direcţie greşită şi care au creat o ruptură între ei şi electorat.
În volumul ce-l voi lansa în curând intitulat „Doar politicieni sau şi ticăloşi?”, Viorica Afrăsânei are rezervat un loc care-i va cinsti memoria.
Viorica Afrăsânei a dispărut fizic dintre noi dar imaginea sa spirituală este adânc înrădăcinată în conştiinţa colectivă şi va dăinui multe decenii de acum înainte. Unicitatea personalităţii sale îi va asigura această dăinuire. Viorica Afrăsânei s-a comportat cu demnitate până în ultima clipă a vieţii, dovedind încă odată măreţia caracterului său. Odihnească-se în pace!

written by Ioan Rotundu