„Harnică, plină de viaţă,
Se scula de dimineaţă;
Venea-n grabă la Jurnalul,
Să ne ridice moralul!”
Sâmbătă, a trebuit să respect tradiţia creştină şi să fac parastasul de la împlinirea unui an de la dispariţia celei care mi-a fost soţie de nădejde şi mamă vrednică la copăii: Cornelia Rotundu.
Parastasul s-a organizat la biserica din satul Cândeştiul Rusesc, Cornelia fiind înmormântată în cimitirul satului natal alături de tată-l său. Pregătirea parastasului a avut , pe lângă smerenia care se cere în asemenea împrejurări şi momente tragi-comice. Mama soacră a stabilit de la bun început că la parastas vor veni 70 de săteni. Satul fiind îmbătrânit şi cu multe vădane, mi-am zis că trebuie să mă orientez spre un meniu potrivit femeilor vârstnice şi cu băutură aşijderea.
Meniul l-am comandat la o firmă de catering din zonă, o anume „doamnă Iulia”, despre care mi s-a spus că este pricepută în astfel de evenimente religioase. M-am înţeles cu doamna Iulia asupra componenţei meniului şi i-am stabilit cantitatea de 70 de porţii. La câteva zile m-a sunat soacra că s-a sfătuit cu câteva vecine, eu le spun bate stafidite prematur de treburile casei în lipsa unui bărbat, şi s-a ajuns la concluzia că trebuie numai 60 de porţii. Eram în dilemă! Ce să-i spun doamnei Iulia ca motiv că am redus numărul de porţii? Am dat-o pe umor şi i-am spus că între timp părintele a mai cărat la cimitir din invitaţi aşa că diminuăm comanda cu zece porţii.
După alte două zile soacra m-a sunat să-mi spună că trebuie 65 de porţii. N-am mai contactat-o pe doamna Iulia că nu mai aveam ce motiv să invoc. Mortul de la groapă nu se mai întoarce ca să-mi crească numărul invitaţilor la parastas, aşa că am lăsat vechea comandă.
Ca băutură am ales să fie ţuică de prună de calitate deosebită, cu gândul ca să-i „umilesc” pe ucrainenii care beau de când se ştiu, ţipirig, adică spirt sanitar. Pentru vin am făcut rost de un sortiment de fetească neagră, vin sec, să meargă la friptura inclusă în meniu.
Pe lângă meniu şi băutură s-au mai pregătit şi pungi cu câte un prosop de bucătărie, un colac, o felie de cozonac, o cutie de chibrituri şi o lumânare, cică aşa este moda în momentul de faţă.
A venit şi ziua de sâmbătă, zi sorocită parastasului. Doamna Iulia a venit cu meniul ei, eu cu ţuica şi vinul meu, soacra cu pomenile ei şi părintele cu slujba lui. La ora 08.30 a început slujba de pomenire. Cam de dimineaţă mi-am zis, dar dacă aşa-i obiceiul?! Părintele a cântat din cartea sa, dascălul a ţinut isonul după cartea lui, iar credincioşii îşi vedeau de discuţiile lor despre cine a mai murit şi cine este acela, dar celălalt, curiozităţi manifestate faţă de cei veniţi de la Botoşani.
La un moment dat preotul a simţit nevoia să curme discuţiile dintre creştini şi le-a zis-o cu glas dojenitor:
- Dacă vă deranjez discuţiile, spuneţi-mi vă rog să fiu mai atent cu slujba!
Au tăcut dar ochii le curgeau prin biserică să vadă ce n-au mai văzut, mai ales că între timp mai veniseră ceva creştini, aşa că se cam adunaseră vreo 60 iar eu îmi făceam griji că dacă mai vin am cam încurcat-o cu numărul de porţii.
La sfârşitul slujbei care a durat jumătate de oră, părintele a ţinut o predică în memoria Corneliei după care i-a obrăzat pe creştini că la parastas, eu aş zice la pomană, vin mai mulţi dar să vină şi la liturghiile de duminică şi la sărbători.
Nu ştiu cât de mult va prinde asupra celor prezenţi la parastas dojana părintelui dar ştiu că imediat după veşnica pomenire deja începuseră să plece din biserică pentru a prinde loc la masă.
Legat de veşnica pomenire am avut încă odată prilejul să constat cât de perfect emoţional este pus la punct un astfel de serviciu religios. Cei din familie am ridicat masa cu colaci, colivă şi ce mai era pus pe ea şi a trebuit s-o mişcăm în sus şi-n jos cât s-a cântat de trei ori „Veşnica pomenire!”. În jurul nostru, cu lumânărio aprinse în mână, ceilalţi au pus mâna unul pe altul, cică să facă comuniune cu masa pomenirii şi prin rude cu decedatul. Spectacolul este impresionant, emoţionant şi fascinant în acelaşi timp.
După ce am plătit serviciul religios, pe dascăl şi pe pălimar, o taxă pentru folosirea Casei praznicale şi lumânările aprinse m-am dus la sală. Deja toate locurile erau ocupate şi era aşteptat părintele să binecuvânteze masa.
Doamna Iulia s-a întrecut pe sine. O ciorbă de perişoare foarte gustoasă, 5 sarmale care au stârnit aprinse comentarii fiind considerate a fi cele mai gustoase din câte s-au servit pe la parastasele anterioare, chiar mai gustoase decât la pomana oferită de doamna ministru Elisabeta Lipă când şi-a înmormântat tatăl, şi el ucrainean din partea locului.
Ceafa la tavă şi salata de varză de asemenea au fost lăudate a fi extrem de gustoase. Ţuica mea n-a prea avut trecere, neavând gust de ţipirig, iar vinul gustat doar pentru că nu avea gustul vinului de ţară. Doar părintele şi-a dat seama că vin i s-a pus în pahar şi a ţinut să-i las o sticlă pentru acasă. După cafea părintele a binecuvântat din nou masa servită şi toată lumea s-a rânduit la sacoşele cu pomeni.
Mulţumesc doamnei Iulia pentru că s-a dovedit a fi o bucătăreasă de top, lucru mai rara pe la ţară, mulţumesc părintelui pentru osteneala de a se scula de dimineaţă, să fie bine primită pomana de către cei prezenţi la parastas şi urez viaţă lungă băbuţelor pricepute la comentariile ulterioare unor astfel de evenimente.
În ce-o priveşte pe Cornelia, după cum o ştiu, cred că nu şi-a putut stăpâni râsul văzând întreaga vânzoleală, ea ştiind că eu nu agreez deloc astfel de obiceiuri pe care le consider primitive .Şi ea, toată viaţa a preferat să respecte memoria celor dragi dispăruţi prin în intimitate şi fără „mascaradă publică”.
Am plecat din Cândeştiul Rusesc frământat de nişte întrebări: Spunea părintele în predica sa că la moarte spiritul se desparte de corpul material care se întoarce în pământ. Spiritul se ridică la cer şi duce o viaţă veşnică. L-aş fi întrebat pe părinte dacă spiritul ce pleacă din noi are conştiinţa de sine, are stări emoţionale despre bine şi rău, are simţuri asupra mediului înconjurător şi cum se recunosc între ele. Nu de alta dar ştiind astfel de lucruri despre viaţa veşnică a spiritelor să ştiu la ce mă aştept când îmi va sosi sorocul!
Dar oare preoţii de unde ştiu cum trăiesc spiritele în lumea lor, că în două mii de ani de religie creştină n-am auzit ca vreun preot să se fi întors din lumea acestor spirite să ne povestească cum este acolo!
Închei cu un sfat pentru cei care vor mai avea de organizat parastase: să ştiţi că pe banii voştri se vor găsi mulţi care să vă comande în numele unor mode împrumutate de la alţii! Fiţi chibzuiţi, vă spune asta unul deja păţit!
written by Ioan Rotundu
Liderii PSD Botoşani nu ratează nici un prilej de a-şi încununa activitatea politică cu noi succese menite să le consolideze poziţia politică în plan judeţean.
Comentam săptămâna trecută că „plantaţii” PSD-ului în funcţiile cheie din ministerul Educaţiei au venit la Botoşani să facă evaluarea profesională a inspectorilor de specialitate din cadrul Inspectoratului Judeţean Şcolar, instituţie condusă cu succes de către liderul PSD Mihaela Huncă. Afirmam atunci că evaluarea este una formală pentru că toţi actualii inspectori vor primi calificativ care să le permită păstrarea pe postul ocupat.
Iată că anticipaţiile mele s-au adeverit. Ieri, Mihaela Huncă a anunţat fericită că evaluarea s-a încheiat iar toţi inspectorii au primit calificativul „foarte bine” . Consiliul de Administraţie al IŞJ a validat calificativele acordate aşa că prin IŞJ toată suflarea omenească va respira şi expira aer social-democrat.
Dacă cei veniţi de la minister ar fi avut curiozitatea să dea o căutare pe Google cu numele fiecărui inspector, ar fi aflat din presa locală online că unii dintre ei nu sunt nicidecum cheie de biserică iar Huncă nici pe departe uşa de la sfântul locaş de credinţă.
De exemplu ar fi aflat că inspectorul de istorie-geografie, Mihaela Filip, a jignit grav un elev bolnav coleg de clasă cu feciorul său la Şcoala nr.13 Botoşani. Mai mult, inspectoarea abuzând de poziţia sa în IŞJ, şi-a mutat copilul la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” numai să nu fie în clasă cu un coleg bolnav de sindromul Down.
Filip, de pe poziţia sa de educator şi inspector şcolar l-a umilit pe elevul bolnav în faţa clasei, i-a umilit părinţii iar ancheta IŞJ a scos-o basma curată. Firesc, de vreme de Mihaela Huncă, în calitate de inspector general, a făcut un artificiu legislativ şi o fraudă profesională prin care a cumulat postul de inspector de istorie cu cel de geografie pentru a-l putea dărui Mihaelei Filip. Se ştie că pentru această ispravă Huncă s-a ales cu o plângere penală depusă de prof.dr. Cornel Furtună, la plângere fiind adăugat şi cazul inspectorului de fizică-chimie Nadia Guluţă şi ea ajunsă în post printr-un artificiu legislativ şi de fraudă profesională comise de Huncă.
Cum cei din minister n-au dat căutare pe Google să afle aceste mişmaşuri, au plecat la Bucureşti cum au venit,. Cert este că Huncă a reputat un succes care-i va permite să-şi consolideze poziţia în PSD pentru un loc eligibil la Camera Deputaţilor.
Nici nevasta şoferului, senatorul Doina Federovici n-a stat pasivă. Ea a moşit un comunicat de presă publicat de cei aflaţi în solda PSD prin care a cotcodăcit o nouă mărgică ruginită: a cerul ministrului Agriculturii să-i despăgubească pe fermierii agricoli botoşăneni.
De acordat despăgubiri se vor acorda oricum dar nu de spaimă că un senator PSD de Botoşani l-a somat pe ministrul de resort. În comunicat nu se suflă nicio vorbă despre faptul că Guvernul Ponta a introdus taxa pe venitul agricol, taxă care a nenorocit numai la nivelul judeţului nostru zeci de mii de agricultori pentru că s-au trezit cu executări silite pentru nişte producţii agricole pe care nu le-au realizat vreodată.
Nici de taxa pentru fondul de sănătate aplicată asupra veniturilor din arendarea terenului n-a pomenit nimic nevasta şoferului, taxă care a diminuat semnificativ veniturile bătrânilor care nu-şi mai pot lucra pământul din cauza bătrâneţilor şi a lipsei de unelte agricole.
Şi Doina Federovici a b bifat o acţiune de imagine pentru PSD, motiv să nu îndrăznească nimeni să aspire la locul întâi pentru Senat pe care se consideră îndreptăţită să-l ocupe.
Eu aştept şi un comunicat al acesteia despre cum a votat ea ieri în Senat ca să-l apere pe autorul moral al morţii poliţistului Gigina, generalul plagiator, mincinos şi cu instincte de criminal Gabriel Oprea. Poate ne spune câte ceva şi despre falsul comis la Comisia de învăţământ de mentora sa Ecaterina Andronescu. Ori poate ne povesteşte cum a procedat ea la şedinţa Comisiei juridice din Senat când a pitrocit procesul verbal de şedinţă în favoarea lui Dan Şova, salvându-l de la arestare. Nu cred că suferă de vertijuri sau are puseuri de memorie dar parcă poţi să ştii?!
20.09.2016
written by Ioan Rotundu
 Ziarul Evenimentul Zilei a publicat lista cu masonii care îndeplinesc demnităţi în cadrul Supremului Consiliu de Grad 33 şi Ultim din cadrul Ritului Scoţian Antic şi Acceptat cu intenţia declarată de a provoca un scandal în interiorul Masoneriei. Când am luat act de existenţa acestui articol am râs de naivitatea celor de la Evenimentul Zilei, în mod special de convingerea lor că au pus mâna pe un mare secret.
Respectiva listă nu este nicidecum „un mare secret” al Masoneriei Române pentru simplul fapt că ea a fost trimisă în format imprimat şi online la toate lojile masonice din ţară a căror număr depăşeşte 400. Iar la aceste liste ajunse în loji au avut acces orice mason curios din numărul total de peste 7 mii. Unde o fi secretul pe care l-au devoalat cei de la Evenimentul Zilei? Doar în mintea lor de manipulatori ai informaţiei în scop de a crea senzaţie.
Am preluat de pe Facebook articolul care circula sub egida „senzaţionalului” şi l-am publicat ieri pe site-ul Jurnalului tocmai pentru a-mi da seama cât de interesant este el pentru oamenii de rând. Am mai explicat şi cu alte ocazii, Jurnalul are un program special care-mi oferă date statistice despre cititori, date care nu sunt destinate publicităţii dar care mă ajută să înţeleg ce segment de cititori avem, nivelul lor de cultură şi înţelegere, localizarea geografică şi informaţii de ordin sociologic.
Ei bine, articolul despre Masonerie n-a stârnit nicidecum senzaţie şi nici n-au fost postate comentarii defavorabile la adresa Masoneriei, dovadă că maturitatea educaţională a cititorilor Jurnalului este una de grad superior. Doar un comentariu era postat la ora când scriem acest text, semnat Aristotel, formulat astfel: „Nu prea am auzit de ei să aibă funcţii publice…. Doar dacă sunt tot la secret! Să fie sănătoşi! Cine are ceva cu ei? Poate confraţii din alte balcoane si loje!!!!!!!! E o hăcuială între trupe de mercenari!”
Comentariul cuprinde o doză mare de adevăr. Demnitarii care au fost aleşi de curând în fruntea Supremului Consiliu de Grad 33 şi Ultim sunt nişte tehnicieni în aplicarea ritualurilor pentru cele 33 de grade ale Ritului Scoţian Antic şi Acceptat. Nu sunt persoane publice, nu deţin funcţii importante în instituţiile statului, sunt doar nişte angajaţi în diferite locuri de muncă la stat sau în sistem privat care ştiu să rămână discreţii şi să nu iasă ca păduchele în frunte.
Tot aceşti demnitari se ocupă şi de lojile de perfecţie, ateliere unde activităţile desfăşurate sunt total diferite decât în lojile regulare ale Masoneriei albastre sau simbolice cum mai este denumită. Dacă în lojile albastre discuţiile politice sunt interzise cu desăvârşire, în lojile de perfecţie se iau anumite decizii care pot avea implicaţii în actul de administraţie publică sau în politică.
Masoneria albastră este consemnată de jurnaliştii de specialitate, de cei specializaţi în a studia fenomenul Masoneriei, drept Masoneria de nivel I. Lojile de perfecţie sunt de nivel II iar deasupra acestui nivel mai sunt două. Masonii ce aparţin nivelului inferior nu cunosc activitatea fraţilor din nivelurile superioare.
Din păcate, î n ultima perioadă în Masoneria Română au pătruns profani care au crezut că Masoneria le oferă funcţii în instituţiile publice, în partid.
Aceştia n-au nici un respect pentru valorile morale ale Francmasoneriei, nici nu le cunosc, ei fiind doar nişte oportunişti de conjunctură care după ce îşi dau seama cu ce se ocupă Masoneria îşi fac bagajul şi pleacă. Probabil un astfel de impostor a pus la dispoziţia celor de la Evenimentul Zilei şi lista în cauză, crezând în mintea lui de ignorant că face o mare dezvăluire despre secretele Masoneriei, secrete care nu sunt dezvăluit celor din nivelul I şi II.. .
Despre un astfel de impostor pătruns în Masoneria botoşăneană am să vă ofer detalii într-un articol viitor, acest impostor cu educaţie la limita de jos a omului de rând, fiind şi un activ personaj politic care s-a strecurat în funcţii publice pe uşa din dos, aşa cum a devenit şi mason.
Sunt scriitor de carte şi reportaje masonice şi cunosc bine fenomenul masonic atât la nivel de Botoşani cât şi în plan naţional. Nu pot sta pasiv când constat că nişte impostori semianalfabeţi vor să calce pe urmele marilor masoni botoşăneni care au înfăptuit Unirea Principatelor şi au participat din plin la ridicarea prestigiului cultural şi ştiinţific al judeţului nostru. Am zis ca să priceapă cei care au demnitatea responsabilităţii umane!
Foto: Cornelia şi Ioan Rotundu la lansarea volumului “Masoneria botoşăneană”
written by Ioan Rotundu
Ziua de ieri a fost una plină de evenimente pentru politicienii botoşăneni care s-au dovedit prin limbajul folosit că sunt mai mult politruci bolşevici decât socialişti urmaşi ai lui Charles Fourier.
Să facem o revistă a zilei începând cu „generala” învăţământului botoşănean, Mihaela Huncă. Ea a emis un comunicat conceput într-un limbaj lipsit de consistenţă ideatică. Dacă ar fi trăit şi l-ar fi citit „marele pedagog” sovietic Makarenko, bietul ar fi făcut infarct de invidie că o româncă a putut folosi limbajul de lemn inventat de bolşevici mai abil decât inventatorii lui.
După un lung şir de vorbe goale lipsite de prezenţa verbelor care să dea vivacitate textului şi să-l facă atractiv pentru citit, „generala” şi-a încheiat monologul fără a sufla vreo vorbă despre şcolile care stau nefinalizate de peste 8 ani de zile cum este cea de la Sapoveni – Ungureni, despre campusurile şcolare la nivel de temelie din Săveni şi Suliţa, despre lipsa de căldură în sălile de clasă la vreme de iarnă şi despre WC-urile din fundul curţii şcolilor fără uşi şi geamuri etc.
În schimb, am remarcat şi-i mulţumesc, a citit articolul din ediţia de ieri a Jurnalului cum că nu este apă prin şcoli din cauza secetei şi s-a dus la Prefectură să ceară achiziţionarea de distribuitoare de apă în şcoli. Prefectul a lămurit-o pe loc amintindu-i că şcolile au gestiune financiară autonomă şi-şi pot procura aşa ceva fără a fi nevoie să fie implicată Prefectura. Şmecher prefectul, a bătut şaua să priceapă iapa, dacă o fi priceput!
Preşedintele Consiliului Judeţean Costică Macaleţi a preferat să fie prezent la deschiderea anului şcolar de la Şcoala nr. 11 Botoşani, unitate şcoală situată nu departe de locuinţa sa. A fost însoţit de un inspector şcolar şi un comisar şef de poliţie precum pe vremea lui Ceauşescu primii secretari de judeţe. A vorbit scurt, că-i scump la vorbă, folosind acelaşi limbaj de lemn, adică n-a spus nimic. A privit oarecum plictisit la teatrul ieftin oferit de preoţii cu cădelniţă, după care s-a dus de unde a venit.
Senatorul nevastă de şofer Doina Federovici a preferat tot comunicarea pe calea presei. A emis un comunicat formulat în acelaşi limbaj makarenkian dar de pe poziţia lupului moralist. Dacă s-ar fi uitat mai întâi pe notele sale din şcoala primară şi generală cred că ar fi renunţat la a mai dăscăli elevii care deja ştiu să folosească Internetul mult mai bine decât funcţionarii bugetari mucegăiţi prin birouri care ţin pe masă un calculator pe post de decor.
Păcat că nu i-a ţinut isonul cu un comunicat şi liberalul deputat Verginel Gireadă, că şi el ar fi avut de transmis nişte învăţături din experienţa sa de viaţă tinerelor generaţii. De exemplu le-ar fi putut vorbi despre romanul Luceafărul scris de Eminescu care i-a căzut lui la Bac. Le-ar fi putut ţine şi o lecţie de economie capitalistă cu tema „Cum să te îmbogăţeşti gestionând banii publici”.
Odată cu deschiderea anului şcolar s-a deschis şi lista cu viitorii directori de şcoli care vor fi desemnaţi în urma unui concurs. În luna octombrie şi noiembrie se vor susţine examenele de către cei care vor să devină director de şcoală. Pentru siguranţa reuşitei le recomand ca înainte de examen să treacă mai întâi pe la sediul PSD din Botoşani, pe la tovarăşul Gheorghe Vâzdoagă, pentru a li se elibera un carnet de membru PSD, dacă nu-l au. Cu carnetul în mână să treacă apoi prin biroul „generalei” ca să i-l arate, după care se poate prezenta la concurs, având grijă ca nu cumva să calce strâmb şi să nu poată fi prezent sau, ferească Dumnezeu, să dea peste vreo maşină şi ajungă în reparaţii medicale. De restul are grijă „generala”!
written by Ioan Rotundu
 Am văzut-o săptămâna trecute, invitată la Tele’M Botoşani, pe social-democrata Doina Federovici, nevastă şofer ajunsă senator. Întrebată cu ce merite se împopoţonează în acest mandat care se apropie de sfârşit, nevasta şoferului a spus mândră că a fost declarată „politicianul anului”, titlu ce i-a fost înmânat chiar de „zâna”, ajunsă cam bătrâioară, Andreea Marin, trecută şi asta prin patul mai multor bărbaţi, acumulând o experienţă sexuală de invidiat.
Cică a primit acest titlu pentru că a iniţiat o legea prin care s-au majorat cu 25% salariile persoanelor din instituţiile sociale precum cele de la Protecţia Copilului. Apoi, ar fi iniţiat legea prin care recent s-au anulat impozitul şi taxa pentru sănătate care se aplicate la pensiile de peste 1050 lei lunar.
Să le luăm pe rând. Deşi pretinde a ar fi juristă cu patalama, nevasta şoferului s-a lăudat public că majorarea de salarii a obţinut-o intervenind la Ministerul Finanţelor. Adică a făcut trafic de influenţă., recunoscând public infracţiunea comisă care în mod sigur va rămâne nepedepsită.
Mai este de amintit acestei neveste de şofer că pentru respectiva iniţiativă legislativă nu i se cuvenea nicio recompensă. Pentru asta a fost votată în Senat: să aibă iniţiative legislative. Iar banii pentru majorările de salariu nu i-a adus de acasă, de la părinţii din Coşula. Banii alocaţi majorării au fost luaţi de la cei care mai au curajul muncii în România. Măcar din respect pentru cei care muncesc şi aduc venituri la bugetul de stat ar fi trebuit să fi tăcut din gură şi să nu se laude cu munca altora.
Dar cum bunul simţ şi respect pentru cei care muncesc nu se regăseşte la politicienii PSD-ului, gestul nevestei de şofer apare firesc.
Cealaltă iniţiativă legislativă, cu pensiile, dacă tăcea filozoafă rămânea. Dar cum filozofia este o ştiinţă pretenţioasă şi care solicită multă inteligenţă şi capacitate de sinteză, nu-şi poate găsi găzduire la cei guralivi şi cu manifestări ipocrite şi de impostor.
Legea cu pensiile a iniţiat-o impostoarea Cristiana Anghel, cea care a strigat în Parlament că ea merită pensie specială de parlamentar pentru că munceşte pentru popor. Impostoarea asta care a făcut greva foamei de a ajuns singura femeie din lume care s-a îngrăşat din aşa ceva, se crede un geniu al poporului român iar poporul îi este dator s-o copleşească cu suveniruri precum pensie specială şi alte venituri financiare. Anghel este o pacoste pe capul nostru ca mulţi alţi politicieni ajunşi în parlament prin fraudă morală.
Doina Federovici a aflat de iniţiativa impostoarei şi si-a adăugat numele în coada listei cu iniţiatori. Acum se laudă că ea a fost autorul legii, Dacă o zăpseşte impostoarea că i-a confiscat nerozia cu legea, o va scărmăna cum n-a scărmănat-o nici maică-sa pe când era fetişcană şi simţea miros de băieţi prin preajmă.
Dar dacă tot s-a lăudat că este părtaşă la această mare nedreptate care s-a făcut pensionarilor, să-i dăm Cezarei ce i se cuvine. Prin anularea impozitului şi a taxei de sănătate au beneficiat de o majorare la pensie cu multe mii de lei cei cu pensiile mari, începând cu Cristiana Anghel şi nevasta şoferului care au pensii speciale. Tot pe cei bogaţi i-au îmbogăţit cele două.
În schimb, prin judeţ avem mai mult de zece mii de pensionari cu pensie lunară sub 1060 lei. Acestora nu li s-a adăugat la pensie nici măcar un bănuţ. Lor le va cere nevasta şoferului în campania electorală din noiembrie s-o boteze din nou senator. S-o voteze, că poate îşi va mai acorda vreo gratificaţie la actualele venituri de parlamentar! Că tot se pricepe la tragic de influenţă!
Şi acum să spunem adevărul şi despre afacerea cu „politicianul anului”. Aceste titluri acordate de Andreea Marin sunt atribuite contra unor importante sume de bani. Donezi o sumă de bani Asociaţiei condusă de Andreea Marin şi ea te copleşeşte cu un titlu formulat pompos, ca să impresioneze.
Pentru nevasta şoferului se pare că titlul de „politicianul anului” i-a fost cumpărat de Sindicatul din Protecţia Copilului Botoşani ca recompensă pentru majorările de salarii de care au beneficiat, votând-o masiv ca susţinere la titlul acordat ca totul să pară o recompensă primită pe merit. Aiurea, totul a fost o şarlatanie bine regizată iar fraierii, proşti dar mulţi, au luat de bună toată panarama organizată de Andreea Marin la Braşov.
Acum, că ne-am dumerit ce merite are nevasta şoferului de-a primit titlul de „politicianul anului” s-o invităm să se mai laude şi cu alte prilejuri, că nu degeaba se spune că lauda de sine nu prea miroase a bine. La ea pute rău de tot!
written by Ioan Rotundu
În Senat s-au votat modificările propuse de un grup de parlamentari la Legea 17/1996 privind regimul armelor de foc şi a muniţiilor. Prin aceste modificări, poliţiştii şi militarii vor putea face uz de armele de foc din dotare fără a mai fi cercetaţi disciplinar sau penal cum se procedează în prezent.
În opinia mea, prin aceste modificări se dă frâu liber poliţiştilor c u instincte criminale sau dornici s-o facă pe „poliţistul american” să folosească în mod abuziv arma din dotare. Nu înţeleg nici în ruptul capului de ce poliţiştii de la noi trebuie să tragă neapărat cu arma de vreme ce infractorul care a fugit de la locul faptei poate fi prins ulterior foarte uşor, fără a se folosi arma şi pune în pericol vieţile unor persoane nevinovate.
De ce trebuie să tragă poliţistul cu arma în minorul ţigan care a spart maşina din parcare şi a fugit în momentul în care l-a văzut pe poliţist? Vom ajunge exact ca în unele state americane unde poliţiştii îi împuşcă pe minorii negri numai pentru că au pielea colorată.
Nu înţeleg ce un deputat are nevoie să-i vadă pe poliţişti trăgând de zor cu pistolul pe străzile oraşelor şi pe uliţele satelor din România când rar, foarte rar s-a întâmplat ca viaţa unui poliţist să fie pusă în pericol şi atunci ancheta a evidenţia că poliţistul n-a dat dovadă de profesionism în a-şi face datoria.
Reamintesc acelor iniţiatori de astfel de libertăţi date poliţiştilor de a folosi arma fără să mai răspundă pentru modul în care au făcut-o că România a mai trecut printr-o perioadă tragică când poliţiştii trăgeau şi omorau pe oricine aveau o un motiv de răfuială sau numai pentru a se lăuda cât de pistolar este el. Vă mai amintiţi de acea perioadă tristă când un militar ce venea în permisie s-a speriat de o razie a poliţiei şi a luat-o la fugă iar un poliţist l-a împuşcat mortal? Vrem ca din nou persoane nevricoase la vederea unui poliţist să fie rănite sau împuşcate mortal numai pe motiv că cel în cauză nu s-a supus somaţiei?
Se pare că revenim la vremurile când preşedintele Traian Băsescu ţipa de la Cotroceni că poliţiştii au armă în dotare s-o folosească nu s-o ţină de decor. S-a declanşat atunci un val de incidente în care poliţiştii foloseau pistolul în mod abuziv, determinându-l pe Băsescu ca tacit să ordone celor de la Interne s-o lase mai moale cu împuşcatul.
Sunt mulţi acei poliţişti care din teribilism au dorinţa de a folosi arma, în acele momente dorinţa sa de a trage fiind mai puternică decât raţiunea. În armată, când primeam arma cu două încărcătoare cu muniţie de război şi intram în serviciul de pază întreg comportamentul meu se schimba şi aveam dorinţa de a mi se ivi prilejul să trag. Camarazii de pe frontieră, în zona periculoasă Stamora – Moraviţa, trăgeau noapte ca la nună şi veneau la brigada din Timişoara povestind-ne actele lor „de eroism” Şi, atunci, de ce să dispară răspunderea penală precum omorul din culpă, folosirea abuzivă a armelor de foc şi răspunderea disciplinară? Deschidem o cutie a Pandorei care poate costa vieţi nevinovate.
În legislaţia românească, datorită unor politicieni lipsiţi de cultură politică, juridică şi de ordin general, datorită unor magistraţi slab pregătiţi profesional dar şi din servilism faţă de anumite instituţii religioase şi o interpretare în stil autohton a unor libertăţi democratice avem mai multe paradoxuri juridice.
De vreme ce prin Constituţia ţării pedeapsa cu moartea a fost abolită, de ce dăm drept unui poliţist să-l execute pe un potenţial infractor fără vreo judecată, în condiţiile în care uzăm mereu de prezumţia de nevinovăţie? Militarul ştie că este pregătit să omoare şi să moară. Dar poliţistul este pregătit să asigure liniştea publică şi respectarea legii nu să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra unui cetăţean suspectat că ar fi comis o infracţiune şi care, cum spuneam, s-a speriat şi a dat să fugă de poliţist.
Un alt paradox este cel al jurământului martorului depus în faţa procurorului sau a judecătorului. Credinciosul jură pe Biblie dar dacă se dovedeşte că a jurat fals, nu este pedepsit pentru păcatul minciunii aşa cum spune Biblia ci după legile mirene. Mă întreb, de ce este pus martorul să jure pe Biblie şi nu pe Constituţie, mama legilor?
Un alt paradox este cel al împrumutării în legislaţia românească a unor prevederi din legislaţia americană, prevederi care nu au nimic comun cu educaţia şi nivelul nostru de civilizaţie. Iar un exemplu este chiar aceste modificări aduse legislaţiei privind uzul de armă de către poliţişti. O să-i vedem de acum înainte cu mâna pe tocul pistolului privindu-ne suspicios, umflându-şi pieptul şi călcând ţanţos aşa cum au văzut ei prin filmele americane cu cowboy.
Tot de la americani am importat modul în care acţionează mascaţii. Nişte haidamaci, nişte brute lipsite de educaţie dar cu o cagulă pe faţă pentru a fi la adăpost de orice răspundere penală pentru faptele lor năvălesc în zorii zilei în casele unor cetăţeni suspectaţi de comiterea unor infracţiuni. Nu contează că în casă sunt copii minori, brutele dau năvală şi ţipă ca nişte descreieraţi „culcat, mâinile la ceafă”. Copii asistă ţipând să-şi vadă mama şi tata brutalizaţi iar o astfel de imagine îi va urmări toată viaţa.
Să mai adăugăm şi faptul că nu de puţine ori mascaţii au băgat spaima în fiinţe nevinovate pentru că au greşit adresa dar n-au răspuns pentru faptele lor. Un popor civilizat, educat n-ar permite un astfel de comportament unor angajaţi ai statului plătiţi din banul public. La noi este permis. Nici Securitatea lui Dej şi Ceauşescu nu procedau aşa. Ridicau noaptea pe câte unul dar o făceai discret şi fără panaramă prin săritul gardului când poarta este deschisă sau spartul uşii cu bubuituri când uşa nu este încuiată.
Dacă am avea în Parlament oameni educaţi, cunoscători ai valorilor morale ale poporului nostru, toate aceste abuzuri grave ale instituţiilor statului asupra cetăţeanului de rând, folosind angajaţi plătiţi din banul public pe post de forţe de intimidare şi pedepsire n-ar mai avea loc fără vreo judecată. Toate aceste procedee instituţionale sunt creaţii ale unor politicieni tributari gândirii de stânga, o doctrină politică care în orice colţ al lumii a ajuns la putere s-a manifestat prin crime oribile şi teroare.
Victimele regimurilor comuniste şi socialiste se ridică la nivel mondial la incredibila cifră de 340 milioane de morţi. Meditaţi un pic la configuraţia politică actuală a Parlamentului României şi veţi înţelege mai bine gravitatea faptei de a da frâu liber poliţiştilor să tragă în noi fără a avea răspundere penală sau disciplinară.
Şi mă mai întreb unde o fi societatea civilă românească, unde este câinele de pază a democraţiei să ne apere viaţa şi să nu ne mai înspăimânte copii brutele mascate, creându-le sechele psihice pentru tot restul vieţii?
Modificările votate în Senat urmează a fi dezbătute în Camera Deputaţilor, Cameră decizională. Nu cred că se va mai schimba ceva!
written by Ioan Rotundu
 Dan Doboş a luat note maxime la concursul pentru postul de manager al Orchestrei Rapsozii Botoşanilor, atât la teorie cât şi la partea practică. N-am habar cine au fost examinatorii dar după cum l-au notat pe concurent îmi dau seama că tot concursul n-a fost decât îndeplinirea unei formalităţi ordonată de preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, social-democratul Costică Macaleţi.
Dan Doboş a obţinut al doilea mandat de manager fără ca în primul mandat să fi înregistrat rezultate manageriale măcar la nivel modest. A preluat Orchestra de la maestrul Ioan Cobâlă într-o perioadă când formaţia avea deja un prestigiu naţional şi internaţional, era invitată la Televiziunea Naţională, la festivaluri de muzică populară în ţară şi în străinătate.
Din momentul în care la cârma orchestrei a fost numit Dan Doboş, prin voinţa personală a fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu, ajuns infractor cu iminent statutul de recidivist, Orchestra Rapsozii Botoşanilor n-a mai fost luată în seamă.
Solist vocal de duzină şi cu un repertoriu format cântând pe prispă la nunţi, Dan Doboş s-a dovedit a fi abil în a se pune bine cu politicienii ajunşi în funcţii de decizie. I-a cântat lui Ţurcanu pe la întrunirile electorale de prin judeţ „Frumuşel îi ciobănaşul” iar Ţurcanu l-a răsplătit cu funcţia pe care, iată, o va mai deţine patru ani.
Dacă orchestra a ieşit din elita muzicii populare româneşti odată cu pensionarea forţară a maestrului Ioan Cobâlă, în schimb ea s-a remarcat prin cântec şi voie bună pe la festivalurile din judeţ organizate de primari. Când era de cântat la un festival unde în faţa scenei luau loc liderii PSD-ului, Dan Doboş ieşea în pagubă pentru că nu îndrăznea să ceară bani. Dacă se nimerea ca primarul să fie liberal, negocia tariful, aşa cum a făcut şi la spectacolele organizate de primarul comunei Coţuşca, Dan Vezeteu, Doboş neţinând cont că fiind fiu al satului ar fi putut cânta şi fără plată.
În momentul de faţă membrii orchestrei pot fi întâlniţi pe la nunţi, spectacolele organizate în municipiul Botoşani, pentru botoşăneni, fiind tot mai rare spre deloc.
Pentru notele proaspăt primite şi reinvestirea în funcţie Doboş a devenit adânc îndatorat preşedintelui Costică Macaleţi, şeful său de la judeţ care-i asigură păpica, aşa că imediat ce va începe campania electorală pentru alegerile parlamentare, vocalistul nostru manager va putea fi întâlnit dând spectacole în beneficiul electoral al PSD-ului.
M-am săturat să tot repet că de opt ani încoace instituţiile botoşănene de cultură au fost politizate iar profesioniştii în domeniu trecuţi la munca de jos. Cât a fost preşedinte le Consiliului Judeţean Botoşani, liberalul Mihai Ţâbuleac a decapitat de specialişti Memorialul Ipoteşti, punând manager un economist format la şcoala muncitorească de la fostul Mecanex, specializat în numărarea şuruburilor La Direcţia Judeţeană de Cultură l-a pus director pe un profesoraş de ţară, Dan Huţu, care nici astăzi n-a priceput care-i este rostul în această funcţie.
Pe Ţâbuleac l-a urmat liberal Florin Ţurcanu care l-a păstrat pe economistul muncitoresc Miluţă Jijie la Memorial şi în plus l-a scos pe lipitorul basarabean de cioburi de la subsolul Muzeului Judeţean şi l-a pus director la Centrul Judeţean de Promovarea Tradiţiilor Populare, promovându-l apoi director la Muzeul Judeţean Botoşani.
Costică Macaleţi, proaspătul social-democrat ajuns preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani i-a pus gând rău profesoarei Cornelia Viziteu, directorul Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu” Botoşani. Cică trebuie pensionată. Sunt curios pe cine a pregătit PSD-ul să-i ia locul. Oricine ar fi, ce a făcut profesoara Viziteu pentru promovarea comorilor ascunse în rafurile bibliotecii, pentru susţinerea culturii botoşănene, nu va reuşi un altul decât numai dacă va fi un specialist în domeniu şi nu un trimis al partidului, ca recompensă pentru serviciile aduse.
În momentul de faţă este dificil să mai vorbim de o activitate culturală adevărată la nivel de judeţ. Avem comori culturale nevalorificate pentru că cei care ar trebui să le dea rost, adevăraţii specialişti, sunt ţinuţi la distanţă de politic.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments