Blogul lui Rotundu

În Senat s-au votat modificările propuse de un grup de parlamentari la Legea 17/1996 privind  regimul armelor de foc şi a muniţiilor. Prin aceste modificări, poliţiştii şi militarii vor putea face uz de armele de foc din dotare fără a mai fi cercetaţi disciplinar sau penal cum se procedează în prezent.
În opinia mea, prin aceste modificări se dă frâu liber poliţiştilor c u instincte criminale sau dornici s-o facă pe „poliţistul american” să folosească în mod abuziv arma din dotare. Nu înţeleg nici în ruptul capului de ce poliţiştii de la noi trebuie să tragă neapărat cu arma de vreme ce infractorul care a fugit de la locul faptei poate fi prins ulterior foarte uşor, fără a se folosi arma şi pune în pericol vieţile unor persoane nevinovate.
De ce trebuie să tragă poliţistul cu arma în minorul ţigan care a spart maşina din parcare şi a fugit în momentul în care l-a văzut pe poliţist? Vom ajunge exact ca în unele state americane unde poliţiştii îi împuşcă pe minorii negri numai pentru că au pielea colorată.
Nu înţeleg ce un deputat are nevoie să-i vadă pe poliţişti trăgând de zor cu pistolul pe străzile oraşelor şi pe uliţele satelor din România când rar, foarte rar s-a întâmplat ca viaţa unui poliţist să fie pusă în pericol şi atunci ancheta a evidenţia că poliţistul n-a dat dovadă de profesionism în a-şi face datoria.
Reamintesc acelor iniţiatori de astfel de libertăţi date poliţiştilor de a folosi arma fără să mai răspundă pentru modul în care au făcut-o că România a mai trecut printr-o perioadă tragică când poliţiştii trăgeau şi omorau pe oricine aveau o un motiv de răfuială sau numai pentru a se lăuda cât de pistolar este el. Vă mai amintiţi de acea perioadă tristă când un militar ce venea în permisie s-a speriat de o razie a poliţiei şi a luat-o la fugă iar un poliţist l-a împuşcat mortal? Vrem ca din nou persoane nevricoase la vederea unui poliţist să fie rănite sau împuşcate mortal numai pe motiv că cel în cauză nu s-a supus somaţiei?
Se pare că revenim la vremurile când preşedintele Traian Băsescu ţipa de la Cotroceni că poliţiştii au armă în dotare s-o folosească nu s-o ţină de decor. S-a declanşat atunci un val de incidente în care poliţiştii foloseau pistolul în mod abuziv, determinându-l pe Băsescu ca tacit să ordone celor de la Interne s-o lase mai moale cu împuşcatul.
Sunt mulţi acei poliţişti care din teribilism au dorinţa de a folosi arma, în acele momente dorinţa sa de a trage fiind mai puternică decât raţiunea. În armată, când primeam arma cu două încărcătoare cu muniţie de război şi intram în serviciul de pază întreg comportamentul meu se schimba şi aveam dorinţa de a mi se ivi prilejul să trag. Camarazii de pe frontieră, în zona periculoasă Stamora – Moraviţa, trăgeau noapte ca la nună şi veneau la brigada din Timişoara povestind-ne actele lor „de eroism” Şi, atunci, de ce să dispară răspunderea penală precum omorul din culpă, folosirea abuzivă a armelor de foc şi răspunderea disciplinară? Deschidem o cutie a Pandorei care poate costa vieţi nevinovate.
În legislaţia românească, datorită unor politicieni lipsiţi de cultură politică, juridică şi de ordin general, datorită unor magistraţi slab pregătiţi profesional dar şi din servilism faţă de anumite instituţii religioase şi o interpretare în stil autohton a unor libertăţi democratice avem mai multe paradoxuri juridice.
De vreme ce prin Constituţia ţării pedeapsa cu moartea a fost abolită, de ce dăm drept unui poliţist să-l execute pe un potenţial infractor fără vreo judecată, în condiţiile în care uzăm mereu de prezumţia de nevinovăţie? Militarul ştie că este pregătit să omoare şi să moară. Dar poliţistul este pregătit să asigure liniştea publică şi respectarea legii nu să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra unui cetăţean suspectat că ar fi comis o infracţiune şi care, cum spuneam, s-a speriat şi a dat să fugă de poliţist.
Un alt paradox este cel al jurământului martorului depus în faţa procurorului sau a judecătorului. Credinciosul jură pe Biblie dar dacă se dovedeşte că a jurat fals, nu este pedepsit pentru păcatul minciunii aşa cum spune Biblia ci după legile mirene. Mă întreb, de ce este pus martorul să jure pe Biblie şi nu pe Constituţie, mama legilor?
Un alt paradox este cel al împrumutării în legislaţia românească a unor prevederi din legislaţia americană, prevederi care nu au nimic comun cu educaţia şi nivelul nostru de civilizaţie. Iar un exemplu este chiar aceste modificări aduse legislaţiei privind uzul de armă de către poliţişti. O să-i vedem de acum înainte cu mâna pe tocul pistolului privindu-ne suspicios, umflându-şi pieptul şi călcând ţanţos aşa cum au văzut ei prin filmele americane cu cowboy.
Tot de la americani am importat modul în care acţionează mascaţii. Nişte haidamaci, nişte brute lipsite de educaţie dar cu o cagulă pe faţă pentru a fi la adăpost de orice răspundere penală pentru faptele lor năvălesc în zorii zilei în casele unor cetăţeni suspectaţi de comiterea unor infracţiuni. Nu contează că în casă sunt copii minori, brutele dau năvală şi ţipă ca nişte descreieraţi „culcat, mâinile la ceafă”. Copii asistă ţipând să-şi vadă mama şi tata brutalizaţi iar o astfel de imagine îi va urmări toată viaţa.
Să mai adăugăm şi faptul că nu de puţine ori mascaţii au băgat spaima în fiinţe nevinovate pentru că au greşit adresa dar n-au răspuns pentru faptele lor. Un popor civilizat, educat n-ar permite un astfel de comportament unor angajaţi ai statului plătiţi din banul public. La noi este permis. Nici Securitatea lui Dej şi Ceauşescu nu procedau aşa. Ridicau noaptea pe câte unul dar o făceai discret şi fără panaramă prin săritul gardului când poarta este deschisă sau spartul uşii cu bubuituri când uşa nu este încuiată.
Dacă am avea în Parlament oameni educaţi, cunoscători ai valorilor morale ale poporului nostru, toate aceste abuzuri grave ale instituţiilor statului asupra cetăţeanului de rând, folosind angajaţi plătiţi din banul public pe post de forţe de intimidare şi pedepsire n-ar mai avea loc fără vreo judecată. Toate aceste procedee instituţionale sunt creaţii ale unor politicieni tributari gândirii de stânga, o doctrină politică care în orice colţ al lumii a ajuns la putere s-a manifestat prin crime oribile şi teroare.
Victimele regimurilor comuniste şi socialiste se ridică la nivel mondial la incredibila  cifră de 340 milioane de morţi. Meditaţi un pic la configuraţia politică actuală a Parlamentului României şi veţi înţelege mai bine gravitatea faptei de a da frâu liber poliţiştilor să tragă în noi fără a avea răspundere penală sau disciplinară.
Şi mă mai întreb unde o fi societatea civilă românească, unde este câinele de pază a democraţiei să ne apere viaţa şi să nu ne mai înspăimânte copii brutele mascate, creându-le sechele psihice pentru tot restul vieţii?
Modificările votate în Senat urmează a fi dezbătute în Camera Deputaţilor, Cameră decizională. Nu cred că se va mai schimba ceva!

written by Ioan Rotundu