Blogul lui Rotundu

La sfârşitul săptămânii ce tocmai a trecut am fost abordat din nou de către trei locatari de la blocurile de pe Aleea Gh. Avramescu unde, în apropiere de Şcoala nr. 14, între blocuri, s-a ridicat o biserică. Locatarii mi s-au plâns că preotul le-a spus iniţiat că ridică o bisericuţă dar în final s-a ridicat un mastodont care a ocupat întreg spaţiul dintre blocuri şi le-a luat lumina naturală. <br>
Iar ca un supliment de tulburare a liniştei de care se bucurau înainte de a se ridica biserica, preotul obişnuieşte să difuzeze dimineaţa slujbele şi la un difuzor exterior, uneori după-amiază, ceea ace-i deranjează pe vârstnici dar mai ales pe cei care lucrează în schimburi şi care nu se mai pot odihni.
Despre construcţia acestei biserici am mai scris în câteva rânduri. <br>
Am atras atenţia că biserica, aflată la nivel de temelie, se anunţa a fi una extrem de masivă, ceea ce va pune în pericol intervenţia pompierilor în cazul unui incendiu. La fel şi în caz de o urgenţă medicală. Este de miorare cum cei de la ISU şi-au dat avizul pentru construcţia bisericii când ştiau foarte bine că ea le va pune piedici în caz de intervenţii. <br>
Nu se dau avize la construcţia unor obiective culturale dacă nu se asigură căi duble de evacuare sau suficient spaţiu de intervenţie a pompierilor dar s-a dat aviz pentru construcţia acestei biserici care a blocat mai multe căi de acces şi care este un adevărat pericol public. <br>
Le-m spus celor trei că abia sunt la început de calvar. Când va fi finalizată biserica şi se va instala clopotul, atunci dangătele acestuia îi vor trezi din somn pe cei mici şi va crea mare disconfort celor maturi pentru că sunetele clopotului se vor lovi de geamurile blocurilor, neavând unde se răspândi, iar ecoul le va amplifica. <br>
M-au întrebat <b>„Ce-i de făcut?”</b>. Le-am răspuns că <b>„Nimic!”</b>. Trebuiau s ă se burzuluiască atunci când au aflat de construcţia bisericii şi când preotul Teodor Peţenchea le-a spus că va ridica în acest spaţiu dintre blocuri o biserică. Dacă s-ar fi pus problema să se ridice o grădiniţă sau un cabinet medical s-ar fi opus cu toţii, ar fi protestat la Primărie, ar fi chemat presa ca să facă cu scandal. <br>
Acum este prea târziu. Cei vârstnici vor privi cum va fi adus mortul la biserică, îşi vor face cruce,întrebându-se când le va veni şi lor rândul. Copii vor privi curioşi la mirii care vor veni la cununie, abandonând jocul din stradă pentru că pe spaţiul lor de joc s-a ridicat biserica. <br>
Sunt cu toţii puşi în faţa unui fapt împlinit. Mastodontul, de fapt o monstruozitate a spaţiului, le va ciunţi şi strâmtora mediul de viaţă+ pentru zeci, poate sute de ani de acum înainte. Grandomania, viclenia şi lăcomia după bani a preoţilor au mai produs o victimă! <br>

written by Ioan Rotundu

După ce –e atras o cuvântare consilierilor locali din Manoleasa, mulţumindu-le pentru favoarea de a-l fi declarat „cetăţean de onoare” al comunei, cuvântare din care n-a reieşit ce-ar fi vrut să cuvânteze, ministrul Petre Daea, însoţit de cohorta de social-democraţi, a poposit la Staţiunea Popăuţi.
Aici l-a aşteptat inginerul dr. în zootehnie, ciobanul impostor Ionică Nechifor, pentru a-i da raportul asupra misiunii sale de devalizare a patrimoniului unităţii, până de curând unitate de cercetare în domeniul rasei de ovine karakul. O sursă a mea care a fost permanent în mijlocul evenimentului a observat cu oarecare satisfacţie că la întâlnirea cu Nechifor, ministrul Daea a procedat în aşa fel încât nu a dat mâna cu acesta.
Mai mult, când Ionică Nechifor a început să aiureze despre ce va face al la Staţiune, ministrul l-a întrerupt de câteva ori corectându-l. De exemplu, „marele doctor în ştiinţe zootehnice,” s-a lăudat ministrului că el a obţinut „pielicele breitzwae” înainte de a da oaia la montă. Ministrul a intervenit ironic şi l-a corectat spunându-i că astfel de pielicele se obţin de la sacrificarea oii cu câteva zile înainte ca aceasta să fete, nu înainte de a fi dată la montă.
S-a lăudat Nechifor că va „remonta” staţiunea. Din nou ministrul i-a atras atenţia că remontul este un termen tehnic industrial sau biologic, iar ce vrea el să facă s-ar numi reactivarea activităţii de cercetare.
Modul distant l-a care l-a ţinut ministrul pe Ionică Nechifor a fost observat de mai mulţi participanţi la discuţia purtată, şoşotelile cum că ciobanul nostru nu pare a mai fi în graţiile ministrului fiind tot mai dese.
Ploaia de duminică a cam stingherit desfăşurarea acţiunii de la Staţiunea Popăuţi care nu s-a bucurat de o prezenţă numeroasă a botoşănenilor ca la ediţiile anterioare. Nici cei din conducerea Direcţiei Agricole de Dezvoltare Rurală Botoşani nu s-au mai arătat a fi atât de euforici de vizita ministrului, aşa cum s-au manifestat la vizitele anterioare ale acestuia.
Descoperind că vizitele în judeţul Botoşani nu sunt neproductive nevoilor sale, ministrul a promis că vas reveni şi în vară. Probabil va dori să guste o pătlăgică roşie de la legumicultorii autohtoni crescută şi coaptă în mijlocul naturii şi nu în solariile pe care le-a promis anul trecut şi care au rămas la stadiul de promisiuni.

written by Ioan Rotundu

Jurnalistului Corneliu Filip, ultimul reprezentant al presei de dinainte de 1989 care încă mai activează şi în plan publicistic i-a fost dat ca vineri, 4 mai, să trăiască o tristă experienţă profesională. Jurnalistul a scos la Editura Agata, director economistul Ion Istrate, volumul intitulat „Decembrie 1989 la Botoşani” a considerat de cuviinţă ca lansarea să o facă la sala de şedinţe a Consiliului Municipal din clădirea Primăriei Botoşani. A lansat invitaţii iar vineri, la ora 15.00 s-a instalat în sală, cu cărţile alături, aşteptându-şi invitaţii, printre care şi primarul Cătălin Flutur.
Nu mică i-a fost surpriza să constate că la ora 15.00 toţi funcţionarii din Primărie, fiind zi scurtă, au închis birourile şi au plecat acasă, nefiind interesaţi de evenimentul editorial organizat sub privirile lor. Nici consilierii municipali n-au onorat evenimentul, Nefiind rost de ceva căpătuială, au plecat în căutarea unor oportunităţi de afaceri, cultura nefiind punctul lor forte.
Mai mult, din partea presei locale n-a onorat evenimentul nici un reporter „de la liderul presei locale” cum îşi face reclamă publicaţia Monitorul care, în lipsa concurenţei în privinţa publicaţiilor printate, se poate împăna cu orice titluri, cum nu s-a prezentat niciun reporter din presa online sau de la televiziunile locale Somax şiTtele’M.
S-a cătrănit rău jurnalistul că evenimentul la care a pus suflet să-l organizeze s-a dovedit în final un fiasco şi a încercat să găsească explicaţiile lămuritoare eşecului atât de dureros.
Îl informez pe distinsul jurnalist, absolvent a două facultăţi, Istorie şi apoi Filozofie, că generaţia de reporteri care s-a format imediat după evenimentele din decembrie 1989 , care cuprindea şi persoane cu aplecare spre cultură sau din interiorul sistemului cultural precum regretatul prof. istoric Ionel Bejenaru, porţii Gelu Dorian, Nicolae Corlat, profesorii Vasile Asiminicesei, Paul Ungureanu, Georgică Manole, Constantin Moroşanu etc. a cam dispărut dintre noi s-au au ajuns la concluzia că nu se mai regăsesc în politicile redacţionale a puzderiei de site-uri care publică accidente, infracţiuni, acte de violenţă redactate în câteva rânduri.
Nu mai există acele publicaţii care să aibă în colectivul lor editorialişti sau comentatori de evenimente care să ofere cititorilor o opinie proprie, care să explice publicului ce se ascunde în spatele unor evenimente şi decizii politice, care să publice articole de sinteză despre problemele cu care se confruntă societatea.
Nivelul de cultură al celor care fac astăzi ceea ce cu multă îngăduinţă se poate numi presă este scăzut şi se reflectă foarte bine în scrierile lor zilnice. Presa botoşăneană este acum plină de ceea ce Cristoiu numeşte „guguştiuci”, adică reporteri care scriu după dictare şi care n-au capacitatea analitică de a despica firul în patru şi curajul de a-i înfrunta pe politicienii corupţi, impostori sau pe şefii de instituţie incompetenţi.
S-a plâns jurnalistul Filip că i s-ar fi explicat de unii reporteri că dacă ar scrie i-ar face publicitate. Săraci rău cu duhul cei care i-au oferit astfel de explicaţii. Evenimentele editoriale sunt de natură culturală şi consemnarea lor ar trebui să fie un gest de onoare din partea acelui reporter sau publicaţie. Adevărul este altul. Ca să scrii o cronică editorială trebuie să ai şi nivelul necesar de cultură proprie care să-ţi permită să poţi aprecia pozitiv sau critic volumul lansat şi nu să te apuci să copii din cuvântul autorului sau a celui care a scris prefaţa pentru că n-ai capacitatea de a-ţi exprima o opinie proprie.
Am mai afirmat, şi voi repeta cât va fi nevoie, că la nivelul judeţului Botoşani cultura, care cândva era o mândrie la nivel de ţară şi peste graniţă, a ajuns, valoric, la cel mai scăzut nivel istoric din existenţa sa, graţie politicienilor locali şi a numirii în fruntea instituţiilor culturale a unor neprofesionişti de o incultură crasă, dar care s-au distins în munca de partid.
Ion Istrate, directorul Editurii Agata, prin revista sa culturală Luceafărul.ro încearcă să surprindă evenimentele culturale care au loc, să le mediatizeze, să le comenteze, numai că de cele mai multe ori munca sa este ponegrită chiar de către cei care ar trebui să-l susţină. Să mai adaug şi nevolnicia inspectorilor financiari care tratează activităţile culturale ca pe nişte afaceri comerciale şi caută să le înăbuşe prin impozite aberante, inventate, pentru că aşa cu primit ordin de la şefii lor care, la rândul lor, au primit ordin de la politic.
Puţinii intelectuali atraşi de evenimentele culturale devin şi mai puţini de la un an la altul iar noua generaţie nu se grăbeşte să le ocupe locul, având cu totul alte orientări care n-au nimic în comun cu cultura.
Jurnalistului Corneliu Filip i-a fost dat să descopere o realitate pe care n-o cunoştea pentru că cercul intelectual din care face parte duce mai sus decât la nivel judeţean. A descoperit că la Botoşani a mai avut loc o Revoluţie în afara celei din decembrie 1989, o „revolută culturală”.
10.05.2018

written by Ioan Rotundu

Fostul brancardier la Spitalul Sf. Gheorghe din Botoşani, ajuns deputat PSD prin votul celor care au beneficiat de pomenile electorale şi care acum protestează pentru că li s-au majorat salariile în minus, amicul Costel Lupaşcu, că la el mă refer, a anunţat organizarea unui concurs de desen intitulat “Teatrul Mihai Eminescu văzut prin ochi de copil’
„,Bine mă canalie”, ar fi scris bădiţa Caragiale dacă ar fi trăit în epoca Dragnea, ce concurs organizezi tu pe seama unei clădiri pe care partidul tău a adus-o la stadiul de ruină? În realitate avem o este o dovadă de un tupeu ieşit din comun. De şase ani de zile clădirea teatrului stă mărturie a incompetenţei fostului primar PSD Ovidiu Portariuc şi a consilierilor municipali ai acestui partid.
Cum poţi cere tinerilor talentaţi la desen să aibă o viziune de finalitate a renovării teatrului, adică cum va arăta clădirea, când ai în faţă un monument istoric care nu poate suferi modificări de arhitectură. Dacă ar fi fost vorba de construcţia unei clădiri noi, da, ar fi fost interesant de aflat cum ar arăta în viziunea lor modernă o astfel de clădire cu destinaţie culturală.
Bietul brancardier habar nu are despre regimul imobilelor declarate monumente istorice şi cum se face conservarea acestora. Cică a organizat concursul cu prilejul zilei de 2 mai, cunoscută drept Ziua Naţională a Tineretului, scopul declarat fiind „în Anul Centenarului trebuie să ne gândim la un lucru esenţial pentru noi toţi, de aceea trebuie să respectăm și să promovăm simbolurile locale.”
Dacă în anul Centenarului loazele social-democrate care condus PSD-ul la nivel de judeţ ar fi adus fonduri ca lucrarea să fie finalizată până la 1 decembrie, atunci deputatul Lupaşcu are fi fost îndreptăţit să fi organizat un concurs pe seama teatrului, de exemplu ce piesă de teatru să fie jucată la inaugurare pentru ei, tinerii.
Cum PSD-ul continuă să blocheze continuarea lucrărilor, ca să-l compromită pe primarul Cătălin Flutur, teatrul adus la stadiul de ruină de către proasta administrare a Botoşaniului de către echipa PSD va continua să fie o ruşine pentru noi toţi.
Pentru cei din PSD va continua să fie o mândrie şi motiv de a mai organiza ceva concursuri.
Cultura botoşăneană, cândva o mândrie în plan naţional şi peste hotare, a ajuns acum la cheremul unei neveste de şofer, a unui brancardier, un tractorist, un şofer, a un interlop şi a două impostoare. Nu s-au ridicat ei la nivelul culturii judeţului, au adus cultura la nivelul lor.

written by Ioan Rotundu