Blogul lui Rotundu

Jurnalistului Corneliu Filip, ultimul reprezentant al presei de dinainte de 1989 care încă mai activează şi în plan publicistic i-a fost dat ca vineri, 4 mai, să trăiască o tristă experienţă profesională. Jurnalistul a scos la Editura Agata, director economistul Ion Istrate, volumul intitulat „Decembrie 1989 la Botoşani” a considerat de cuviinţă ca lansarea să o facă la sala de şedinţe a Consiliului Municipal din clădirea Primăriei Botoşani. A lansat invitaţii iar vineri, la ora 15.00 s-a instalat în sală, cu cărţile alături, aşteptându-şi invitaţii, printre care şi primarul Cătălin Flutur.
Nu mică i-a fost surpriza să constate că la ora 15.00 toţi funcţionarii din Primărie, fiind zi scurtă, au închis birourile şi au plecat acasă, nefiind interesaţi de evenimentul editorial organizat sub privirile lor. Nici consilierii municipali n-au onorat evenimentul, Nefiind rost de ceva căpătuială, au plecat în căutarea unor oportunităţi de afaceri, cultura nefiind punctul lor forte.
Mai mult, din partea presei locale n-a onorat evenimentul nici un reporter „de la liderul presei locale” cum îşi face reclamă publicaţia Monitorul care, în lipsa concurenţei în privinţa publicaţiilor printate, se poate împăna cu orice titluri, cum nu s-a prezentat niciun reporter din presa online sau de la televiziunile locale Somax şiTtele’M.
S-a cătrănit rău jurnalistul că evenimentul la care a pus suflet să-l organizeze s-a dovedit în final un fiasco şi a încercat să găsească explicaţiile lămuritoare eşecului atât de dureros.
Îl informez pe distinsul jurnalist, absolvent a două facultăţi, Istorie şi apoi Filozofie, că generaţia de reporteri care s-a format imediat după evenimentele din decembrie 1989 , care cuprindea şi persoane cu aplecare spre cultură sau din interiorul sistemului cultural precum regretatul prof. istoric Ionel Bejenaru, porţii Gelu Dorian, Nicolae Corlat, profesorii Vasile Asiminicesei, Paul Ungureanu, Georgică Manole, Constantin Moroşanu etc. a cam dispărut dintre noi s-au au ajuns la concluzia că nu se mai regăsesc în politicile redacţionale a puzderiei de site-uri care publică accidente, infracţiuni, acte de violenţă redactate în câteva rânduri.
Nu mai există acele publicaţii care să aibă în colectivul lor editorialişti sau comentatori de evenimente care să ofere cititorilor o opinie proprie, care să explice publicului ce se ascunde în spatele unor evenimente şi decizii politice, care să publice articole de sinteză despre problemele cu care se confruntă societatea.
Nivelul de cultură al celor care fac astăzi ceea ce cu multă îngăduinţă se poate numi presă este scăzut şi se reflectă foarte bine în scrierile lor zilnice. Presa botoşăneană este acum plină de ceea ce Cristoiu numeşte „guguştiuci”, adică reporteri care scriu după dictare şi care n-au capacitatea analitică de a despica firul în patru şi curajul de a-i înfrunta pe politicienii corupţi, impostori sau pe şefii de instituţie incompetenţi.
S-a plâns jurnalistul Filip că i s-ar fi explicat de unii reporteri că dacă ar scrie i-ar face publicitate. Săraci rău cu duhul cei care i-au oferit astfel de explicaţii. Evenimentele editoriale sunt de natură culturală şi consemnarea lor ar trebui să fie un gest de onoare din partea acelui reporter sau publicaţie. Adevărul este altul. Ca să scrii o cronică editorială trebuie să ai şi nivelul necesar de cultură proprie care să-ţi permită să poţi aprecia pozitiv sau critic volumul lansat şi nu să te apuci să copii din cuvântul autorului sau a celui care a scris prefaţa pentru că n-ai capacitatea de a-ţi exprima o opinie proprie.
Am mai afirmat, şi voi repeta cât va fi nevoie, că la nivelul judeţului Botoşani cultura, care cândva era o mândrie la nivel de ţară şi peste graniţă, a ajuns, valoric, la cel mai scăzut nivel istoric din existenţa sa, graţie politicienilor locali şi a numirii în fruntea instituţiilor culturale a unor neprofesionişti de o incultură crasă, dar care s-au distins în munca de partid.
Ion Istrate, directorul Editurii Agata, prin revista sa culturală Luceafărul.ro încearcă să surprindă evenimentele culturale care au loc, să le mediatizeze, să le comenteze, numai că de cele mai multe ori munca sa este ponegrită chiar de către cei care ar trebui să-l susţină. Să mai adaug şi nevolnicia inspectorilor financiari care tratează activităţile culturale ca pe nişte afaceri comerciale şi caută să le înăbuşe prin impozite aberante, inventate, pentru că aşa cu primit ordin de la şefii lor care, la rândul lor, au primit ordin de la politic.
Puţinii intelectuali atraşi de evenimentele culturale devin şi mai puţini de la un an la altul iar noua generaţie nu se grăbeşte să le ocupe locul, având cu totul alte orientări care n-au nimic în comun cu cultura.
Jurnalistului Corneliu Filip i-a fost dat să descopere o realitate pe care n-o cunoştea pentru că cercul intelectual din care face parte duce mai sus decât la nivel judeţean. A descoperit că la Botoşani a mai avut loc o Revoluţie în afara celei din decembrie 1989, o „revolută culturală”.
10.05.2018

written by Ioan Rotundu