Mar 10

Primarul Ovidiu Portariuc pregăteşte să deruleze două afaceri care ar putea crea o gaură importantă în bugetul primăriei. El vrea să cumpere terenurile proprietate privată aflate printre blocuri ca să le amenajeze terenuri de joacă.
Fiind vorba de o proprietate privată, este limpede că nimeni nu poate avea vreun control asupra preţului, într-o astfel de situaţie neputându-se organiza licitaţie publică ci doar o comisie de negociere, comisie care poate fi formată din oamenii de încredere ai primarului.
În principiul ideea nu este una rea. Numai că din capul locului, după cum a pus problema, primarul urmăreşte doar să mai ciupească nişte comisioane. N-ar fi lansat o astfel de suspiciune dar din modul netransparent în care Portariuc a cheltuit banii adunaţi din sponsorizări la două festivaluri mă face să-l suspectez dă pune la cale afaceri oneroase, adică necinstite.
Dacă primarul ar fi venit cu declaraţia că va cere premierului să emită o hotărâre de guvern prin care terenurile dintre blocuri să fie rechiziţionate în interes public, contra unor sume stabilite prin expertize validate de hotărâri judecătoreşti, totul ar fi fost cât se poate de cinstit şi transparent.
Mai există şi varianta schimburilor de teren. Cele mai multe terenuri dintre blocuri nu pot fi folosite în scopuri investiţionale şi atunci s-ar putea cădea la înţelegere cu proprietarul să i se dea teren la margine de oraş şi în suprafaţă mai mare, adică în echivalent valoare.
A doua afacere pe care primarul o pregăteşte este înfiinţarea unei societăţi comerciale în subordinea Consiliului Local cu angajarea a vreo 40 de persoane care să asigure întreţinerea spaţiilor verzi din municipiu. A se înfiinţa o societate înseamnă a avea director, contabil şef şi alţi funcţionari de birou ceea ce încarcă n ejustificat cheltuielile publice.
Dacă este cu adevărat nevoie de personal îngrijitor al spaţiilor verzi şi de curăţenie a oraşului, problema se poate rezolva extrem de simplu şi la un cost foarte redus. Ori se mai angajează oameni la Direcţia de Servicii Publice, Sport şi Agrement, ori în structura societăţii Urban Serv se creează un compartiment specializat pentru astfel de lucrări.
Dar Portariuc are un interes propriu sau de partid. El vrea să ofere nişte funcţii de şefi unor apropiaţi ai săi. Împlinirea acestei dorinţe ar însemna folosirea banului public într-un mod neeconomicos.
Am convingerea că ambele intenţii ale primarului vor fi blocate de consilierii locali, care nu au aprobat până acum nicio solicitare a primarului ce era vădit în interesul său personal sau al partidului, respectiv a PSD. Să ne amintim de modul în care consilierii locali i-au blocat înfiinţarea postului de director adj, la Poliţia Locală, post pe care Portariuc voia să angajeze un fost miliţian ce adusese mai multe servicii personale familiei sale.

written by Ioan Rotundu

Dec 27

Deputatul buzoian Gheorghe Coman, cel care l-ea tras plasă procurorilor DNA care i-au pus la cale flagrantul cu mita fugind de la faţa locului, va fi cercetat în libertate. Era şi firesc ca judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să nu aprobe arestarea cerută de procurorii DNA. Dacă deputatul ar fi fost arestat, s-ar fi comis o mare nedreptate juridică.
Coman urma să primească o mită de 3.140 lei, exact cât costa nota sa de plată la restaurantul la care a sărbătorit alegerea sa ca preşedinte al organizaţiei partidului fondat de viitorul puşcăriaş Dan Voiculescu, adică preşedintele Organizaţiei judeţene al Partidului Conservator Buzău. Cel care trebuia să-i achite nota de plată, şeful Direcţiei Sanitar-Veterinare Buzău, ajuns şef graţie deputatului care s-a declarat prieten al ministrului Agriculturii şi preşedinte al PC Daniel Constantin dar şi bun amic cu Dan Voiculescu, s-a dovedit a fi un zgârcit şi un cârcotaş.
L-a turnat pe deputat la procurorii DNA, care procurori i-au pus la cale un flagrant.
Numai că, aja cum chiar deputatul a declarat, el fiind de profesie „Auto”, adică un fel de mecanic auto, s-a prins repede de lucrătura pusă la cale şi a accelerat maşina, fugindu-le procurorilor de sub nas. L-au prins procurorii de la judeţul Prahova, dar prea târziu ca să mai poată dovedi darea şi luarea de mită. Aşa că judecătorii ÎCCJ au apreciat isteţimea mecanicului auto ajuns deputat graţie lui Dan Diaconescu, adică pe listele PP-DD, au dezapreciat lipsa de profesionalism al procurorilor şi ca un echilibru de balanţă a dreptăţii au decis ca împricinatul să fie cercetat în stare de libertate.
Spuneam că dacă era arestat s-ar fi comis o mare nedreptate. Păi da, de vreme ce Adrian Năstase, infractor cu carte în toată regula, care a jefuit statul de vreo 600 miii euro cu chinezării aduse ilegal în ţară, a fost lăsat liber de sărbători până pe 6 ianuarie 2014, când va fi din nou încarcerat. Ar fi fost nedrept ca un potlogar care nici n-a primit mita de 3.140 lei să stea de Revelion după gratii şi Năstase cu ditamai suma de 600 mii ruro să bea şampanie la miezul nopţii dintre ani.
Aventura deputatului potlogar a mai scos la iveală ceva. De exemplu că proverbul românesc prietenul la nevoie se cunoaşte este cât se poate de interpretabil. Totul depinde de prieten. De exemplu, ministrul Maria Grapini, deşi dovedită cu fotografii că a stat la taclale cu potlogarul, n-a recunoscut nici în ruptul capului că l-ar cunoaşte. Cică femeia din fotografie ar fi una de companie şi nu ea. De companie sau politician ca ea, tot curvă se numeşte dar poza nu minte. Dacă Mariei i-a plăcut de Coman şi a acceptat să-i fie damă de companie, nu-i de mirare. Doar ambii sunt politicieni, adică tot curve.
Nici strungarul care a schimbat salopeta de costumul de deputat preşedinte al Camerei Deputaţilor, olteanul Valeriu Zgonea, n-a ratat prilejul de a-şi arăta ipocrizia. Salopetistul a ieşit public şi a declarat că ridicarea imunităţii lui Coman este dovada că Parlamentul României nu-i apără pe corupţi, chiar dacă i s-a acordat şi un premiu internaţional pentru aşa ceva. E drept că, în afară de el, nu l-a mai crezut nimeni ce-a spus dar el şi-a făcut datoria faţă de PSD şi ceilalţi infractori ascunşi sub imunitatea parlamentară care-şi freacă mâinile de bucurie că n-au fost ei în locul lui Coman.
Eu, însă cred cu totul altceva. În cazul deputatului potlogar a funcţionat perfect telefonul fără fir. Procurorul general, ajuns în funcţie numit de Victor Ponta, şi-a făcut datoria. Prea a fost mare veselia în Camera Deputaţilor şi prea au votat masiv toţi infractorii ştiuţi şi neştiuţi să i se ridice lui Coman imunitatea fără a nu exista vreo garanţie că acesta nu va fiu arestat. Dacă ce presupun eu este şi adevărat, atunci deputatul potlogar a inaugurat seria cercetărilor în stare de libertate ca un prim pas de realizare a promisiunii lui Ponta făcută parlamentarilor PSD că nu vor mai fi hărţuiţi şi hăituiţi de procurorii DNA.
Iată un nou motiv pentru salopetistul Zgonea să declare că în România separaţia puterilor în stat funcţionează ceas. Ştiţi când vom afla adevărul despre deputatul potlogar? Când preşedintele Băsescu va intra în perioada de 6 luni până la alegerile prezidenţiale şi nu va mai putea fi suspendat din funcţie. Atunci va ieşi Băsescu şi va spune public ce ştie acum de la cei care ascultă şi telefoanele fără fir.
Abia aştept să înceapă campania alegerilor prezidenţiale! Va fi o distracţie românească pe cinste!

written by Ioan Rotundu

Oct 31

Ieri, ministerul delegat la Ministerul Bugetului, economistul Liviu Voinea, a scăpat un porumbel din gură care ar trebui să ne alarmeze pe toţi. Voinea a declarat că dacă nu se va majora cota unică de impozitare de la 16% la 22%, atunci se va lărgi baza de impozitare a veniturilor, adică vom plăti impozit şi pe orice leu încasat şi din alte surse decât salariile. Voinea nu a precizat care vor fi aceste venituri neimpozitate în prezent dar a lăsat să se înţeleagă că totul se va stabili cu aprobarea FMI.
La nicio oră de la declaraţiile lui Voinea a ieşit premierul Ponta cu tupeul său şi a declarat că Voinea nu are calitatea de a face astfel de declaraţii şi că nu se va impozita nimic în plus. Intervenţia lui Ponta este clar că a avut menirea de a nu incita spiritele şi aşa aprinse pe seama taxei de 10 eurocenţi anunţată pe litrul de benzină şi motorină.
Iar pentru cine nu pricepe ce-i cu această taxă pe combustibili le spun că 10 eurocenţi va însemna o majorare de preţ la pompă de cel puţin 50 nde bani pe litru. O astfel de majorare va declanşa lanţul majorărilor de preţ la tot ce înseamnă transport de călători sau marfă, cost ridicat la construcţia de drumuri şi poduri, costuri ridicate în agricultură etc.
Minţind cu seninătate, Ponta nu face decât să amâne tragicul deznodământ al anului 2014. Vom afla cât de mulţi bani vom plăti la anul pe noi taxe şi impozite, pe cele majorate, abia după ce se va vota în Parlament Legea bugetului de stat pentru anul viitor.
Şocant este faptul că premierul nu pomeneşte nimic despre marile dosare de corupţie proaspăt descoperite şi care, luate împreună, conduc spre miliardul de dolari, exact banii pe care vrea el să-i ia cu forţa de la noi la anul.
Mai mult, Ponta şi nu Curtea Constituţională s-a erijat în apărător al evazioniştilor. Ponta şi PSD-iul a fost cel care a iniţiat proiectul ce a deveni lege ca evaziunea fiscală de până la un milion de euro să nu mai fie anchetată de DNA, punându-i astfel la adăpost de puterea legii. Ajunşi pe mâna procurorilor obişnuiţi, evazioniştii, aproape în totalitate baroni ai PSD, vor scăpa basma curată. Procurorul general al României fiind desemnat de Ponta, acesta va trebui să se achite de obligaţie protejând oamenii PSD-ului. Şi asta va face!
De asemenea, Ponta n-a pomenit nimic de implicarea în acte de mare evaziune fiscală a finului său, deputatul PSD Marius Mihalache, a fostului său consilier guvernamental Păvăleanu, a senatorului PSD de Giurgiu Bădălău, a baronului PSD de Prahova, preşedintele CJ Mircea Cosma. Probabil că neputând da vina pe Băsescu, luându-le astfel apărarea, preferă politica struţului. Nu m-al mira să acuze şi DNA-ul de abuzuri de putere şi anchete tendenţioase la adresa PSD.
Dacă aceste furturi de sute de milioane de euro n-ar fi avut loc, nu ar mai fi fost nevoie de majorarea de taxe şi impozite, de introducerea altora noi. Dar despre marea corupiţie Ponta nu poate vorbi pentru că ar aduce vorba de funie în casa spânzuratului.

written by Ioan Rotundu

Oct 29

În 21 octombrie, pe site-ul Jurnalului s-a publicat articolul intitulat „Circ electoral creştin ortodox la biserica din Smârdan”, Printre altele, în articol se făcea referire şi la poliţistul de frontieră Laurenţiu Butnaru, ajuns pe căi oculte şeful Punctului de Trecere Frontieră Rădăuţi Prut.
Iată ce s-a scris în acel articol semnat sub pseudonimul Adrian Marcu: „Este vorba aici de prezenţa poliţistului de frontieră Laurenţiu Butnaru, personaj cu un trecut nu tocmai rezonabil şi demn de a sta pe o scenă pe care se desfăşoară o slujbă creştină. Butnaru a intrat în Poliţie cu ani în urmă, fără a avea o pregătire de specialitate. Cu relaţii puternice, el a ajuns repede şeful Punctului de Trecere a Frontierei de la Racovăţ, punct vamal dintre România şi Ucraina.
Aici s-a distins prin a proteja traficul ilegal de mărfuri din Ucraina. Era frecvent văzut ca protector al unor coloane de maşini cunoscute ca având la volan persoane ce făceau contrabandă. În faţă era maşina condusă de Dumitru Zmău, fostul şef al Poliţiei Rutiere Botoşani iar coloana era încheiată de maşina lui Eugen Butnaru, care avea misiunea de a asigura spatele.
Când procurorii de la DIICOT au început investigaţiile, Butnaru a dispărut din peisaj şi s-a ascuns printre pompierii Detaşamentului Dorohoi. A fost recuperat de aici de fostul deputat PDL Stelică Strugaru care, la rugămintea fostului miliţian dărăbănean Dinu Gârbaciu, şi-a folosit puterea de influenţă şi l-a reintrodus pe Butnarul în rândurile Poliţiei de Frontieră iar apoi a avut grijă să ajungă şeful Punctului de Trecerea frontierei de la Rădăuţi Prut.
Despre traficul de ţigări prin vama Rădăuţi Prut s-a scris şi în presa centrală, când s-a afirmat că şeful mafiei ar fi deputatul PSD Stelică Strugaru, cel care s-a înnemurit cu poliţiştii de frontieră din zonă şi care, împreună cu aceştia, a pus la punct o mare reţea de contrabandă cu ţigări.
Se pare că poliţistul Butnaru a avut ceva remuşcări în implicarea s-a cât a fost şef la Racovăţ şi apoi la Rădăuţi Prut, sau poate ca o ofrandă adusă divinităţii că l-a ajutat să schimbe uniforma de pompier din nou cu cea de poliţist de frontieră, cert este că a făcut donaţii importante bisericii din Smârdan. Aşa s-a explicat prezenţa s-a pe scenă. Mai mult, însuşi PS Calinic Botoşăneanul i-a înmânat o diplomă de excelenţă şi merit creştinesc.”
Se pare că poliţistul nu numai că nu are şcoală de profil dar nu are nici şcoala vieţii, adică educaţia necesară să priceapă că atât timp cât poartă uniforma statului se află în slujba cetăţeanului iar presa are dreptul să-l caute şi-n pantaloni, să vadă dacă şi-a schimbat chiloţii. Cel puţin aşa a văzut judecătorul Turianu în cartea sa despre libertatea presei drepturile unui jurnalist de a scris despre cei aflaţi în solda cetăţeanului, adică lefegii la stat.
El a lansat fel de fel de ameninţări la locul de muncă şi prin oraşul Darabani cum că va face el ordine cu cei de la Jurnalul. Chiar că-i sărac rău şi cu duhul! Nu ne-am sfiit noi a scrie despre generali din Ministerul de Interne implicaţi în evaziunea fiscală cu alcool la Botoşani şi ne vom speria de un poliţist a cărui mapă profesională este supraîncărcată cu acţiuni ce-au dus la încălcarea legii şi a demnităţii profesionale?
Butnaru crede că dacă a urcat pe scena de la sfinţirea bisericii din Smârdan şi a stat alături de arhiepiscopul Calinic Botoşăneanul l-a prin pe Dumnezeu de un picior. Se înşeală amarnic!
Pe preoţi îi poate cumpăra, că de când este poliţist de frontieră are bani, dar nu şi pe noi, cei de la Jurnalul. Ca să ştie mai bine cu cine are de-a face, să întrebe de poliţista Minodora Răcnea, purtătorul de cuvânt al IJPF Botoşani, fostă redactor şef la Jurnalul. Va afla lucruri utile vieţii sale.
Îi recomand poliţistului Butnaru, atât cât mai poartă uniforma statului, să asculte de sfaturile vameşului Paşalău şi să-şi vadă de activitatea pentru care este plătit şi să nu mai moară de grija noastră.
În ce priveşte epitetul de neispărăîvit, el se referă la lipsa studiilor sale de profil, întrucât a ajuns poliţist de frontieră fără a avea vreo şcoală de specialitate pentru a avea un minim de cunoştinţe juridice.. Şi încă ceva: să nu publicăm noi într-o zi de furie înregistrările cu fostul deputat de Darabani, Stelică Strugaru, protectorul lui Butnaru. La băutură Stelică are gura spartă şi a povestit multe lucruri extrem de sensibile legate de ce se petrece pe frontiera de la Darabani la Rădăuţi Prut şi cam ce poliţişti de frontieră îşi rotunjesc veniturile prin această zonă şi cum procedează.
De ameninţări nu ne temem, ne temem cde amploarea pe care a luat-o corupţia în zona Darabanilor şi de faptul că procurorii de la acest Parchet n-au ochi să vadă şi urechi să audă ce văd localnicii.

written by Ioan Rotundu

Oct 25

Vineri, premierul Victor Ponta a cerut miniştrilor să îndepărteze de prin ministere orice persoană suspectată de corupţie sau de comiterea unor abuzuri de putere. Am putea pune cerinţa premierului pe seama dialogului pe care l-a avut la Casa Albă cu vicepreşedintele SUA Joe Biden, când americanul i-a spus lui Ponta că America doreşte ca în România să primeze statul de drept şi că independenţa Justiţiei este pentru ţara sa o garanţie pentru oamenii de afaceri dispuşi să învestească în România. Am putea doar, dar nu este aşa!
Dacă Pointa vrea cu adevărat ca ministerele din subordinea sa să fie curăţate de corupţi şi farsori ar trebui să înceapă prin a face curăţenie în preajma sa. Vicepremierul Liviu Dragnea a fost trimis în judecată dar stă bine mersi în funcţie. Cum să-l creadă Casa Albă pe Ponta că este un susţinător al statului de drept în România când mâna sa dreaptă este un trimis în judecată pentru acte de mare corupţie?
Ponta nu are dreptul moral să ceară miniştrilor aşa ceva când în propriul Guvern a avut de-a lungul unui an şi jumăptate numai miniştri corupţi sau farsori aleşi chiar de el. Ponta nu poate avea autoritatea necesară să ceară epurarea aparatului guvernamental de corupţi când el l-a susţinut pe ministrul Fenechiu, trimis în judecată, până când a fost condamnat de instanţă.
Ce credit poate fi acordat lui Ponta în privinţa luptei sale împotriva corupţiei şi a respectării independenţei Justiţiei când Ponta, în calitate de preşedinte al PSD, a umplut Parlamentul României cu condamnaţi, inculpaţi, învinuiţi pentru acte de corupţie? Jumătate dintre parlamentarii PSD au fost sau sunt implicaţi în acte de corupţie şi Ponta cere miniştrilor să-şi curăţe ministerul de astfel de funcţionari? Este o dovadă de insolenţă şi de ipocrizie cum rar istoria lumii ne poate oferi şi alte exemple similare.
Ponta nu mai poate avea credibilitate în ceea ce spune sau cere altora. El minte cu o seninătate debordantă. Avem recentul caz că acel Păvăleanu, fost funcţionar la Secretariatul General al Guvernului, adică şi în subordinea lui Ponta, care a produs o evaziune fiscală de peste 35 milioane de euro. Ponta a declarat că nu-l cunoaşte dar jurnaliştii de investigaţie i-au demonstrat că-l ştia foarte bine.
Vrea Ponta ca Justiţia să-şi facă datoria în privinţa corupţilor? Nu! Dacă voia, parlamentarii PSD votau pentru ridicarea imunităţii lui Varujan Vosganian. Ioan Mihăilă, consilierul ministrului Energiei, Constantin Niţă a fost prins implicat într-o şpagă de 1,4 milioane euro. Niţă este ministru PSD iar numele său este implicat în dialogul dintre şpăgari. Să-l schimbe Ponta pe Niţă pentru că sub oblăduirea sa se puneau la cale acte de mare corupţie, dând astfel un exemplu pentru ceilalţi miniştri dar şi garanţie pentru partenerii interni şi externi că luptă cu adevărat împotriva corupţiei.
Eu vă spun că Dragnea, Niţă şi alţii vor rămâne bine mersi în funcţie iar Ponta va continua să nea lecţii de cum luptă el cu corupţia. Un şarlatan care prin minciună şi ipocrizie a ajuns să decidă destinele unui popor. Şi o face cât se poate de păgubos pentru popor şi de prosper pentru el şi gaşca sa politică.

written by Ioan Rotundu

Sep 25

Ieri, am continuat să filmez emisiunea Lumea lu’ Rotundu în municipiul Botoşani, având mai multe solicitări în acest sens venite de la cetăţenii care se confruntă cu diverse probleme a căror rezolvare s-a împotmolit la nivelul Primăriei Botoşani.
Felicia Ciobanu locuieşte pe strada Libertăţii nr. 28 în cartierul Luizoaia. Din cauza izvoarelor de apă destul de frecvente în zonă, apar şi probleme la imobilele construite cu ani în urmă. Ea susţine că de la Primăria Botoşani i s-a spus că zona este una interzisă noilor construcţii. Cu toate acestea, în zonă s-au ridicat vile semeţe şi case masive, adânc ancorate în pământul plin de izvoare.
Un vecin al doamnei Ciobanu şi-a ridicat casă mare la stradă. Ciobanu susţine că pe autorizaţia acestuia scrie ridicarea unei gospodării anexe şi nu a unei case solide.
Prin noua construcţie a vecinului, apa din izvoare a fost dirijată spre curtea şi casa sa iar acum are mari probleme, apa izvorând de peste tot, inclusiv în casă.
Fiind no problemă de urbanism, am ajuns la Primăria Botoşani şi am stat de vorbă cu arhitectul Dan Sandu, cel care are în răspundere problemele de urbanism ale oraşului.
Sandu nu s-a arătat defel impresionat de problemele locuitorilor din zonă şi nici n-a dorit să explice care este regimul construcţiilor din acest cartier. În schimb, s-a arătat extremn de afectat când i-am explicat că una stă scris pe autorizaţia de construcţie şi cu totul altceva s-a construit.
Supărat, Sandu mi-a spus că nu-i poate împuşca pe oameni şi nici n-ar fi drept să le demoleze casele, chiar dacă au fost construite ilegal. L-am întrebat dacă legea nu este obligatoriu de respectat şi de către bogaţi şi de către săraci. A evitat un răspuns, susţinând că nu-i poate împuşca pe cei care au încălcat legea dar dacă eu doresc pot încerca să mă împuşc.
Ciudată poziţie a celui care are puterea de a decide viitorul urbanistic al Botoşanilor şi care ar trebui să vegheze la respectarea legii în construcţie, urmărind respectarea autorizaţiei eliberate. Acum îi explic cum de a reuşit Sorin Harasim să obţină autorizaţie de „renovare a garajului”, construcţie care n-a fost ridicată vreodată. Sandu i-a semnat autorizaţia „de renovare” cu intenţia ascunsă de a-i da posibilitate lui Harasim să ridice garajul, punând autorităţile în faţa faptului împlinit.
CVât despre protestele vecinilor lui Harasim a căror drepturi de proprietate sunt încălcate prin construcţia garajului, Sandu le-ar fi putut spune că nu-l poate împuşca pe Harasim doar pentru un amărât de garaj.
Îi aduc la cunoştinţă domnului arhitect (n-am dorit să-i spun acest lucru pe cameră pentru a auzi şi cei peste o sută de mii de privitori la emisiunile mele) că eu n-am nici un motiv să mă împuşc deoarece am conştiinţa curată. Dumnealui poate că ar avea multe motive s-o facă dar îl opreşte laşitatea. Eu pot primi o invitaţie a procurorilor de la DNA şi a onora fără a mă impacienta. Dumnealui poate la fel?
Cu arhitectul Sandu voi mai avea de dialogat pentru că mai sunt probleme de natură urbanistică a căror rezolvare depinde de semnătura sa. Sper ca pe viitor să fie mai cooperant, pentru că în joc este prestigiul său profesional şi nu al meu, pentru că el poate face imagine pozitivă sau negativă Primăriei şi nu eu. Eu doar sunt mesagerul problemelor pe care cetăţenii nu reuşesc să le rezolve la nivel de Primărie din cauza birocraţiei sau a unor interese meschine ale funcţionarilor cu muncă de răspundere.

written by Ioan Rotundu

Sep 03

Ieri pe la amiază, am fost sunat de un şofer de la societatea de transport persoane RVG a senatorului Viorel Grigoraş. Omul mi s-a plâns că de când seniorul a plecat senator la Bucureşti, locul său este suplinit de feciorul acestuia. Iar acest junior al familiei Grigoraş exploatează şoferii la sânge. Îi trimite în cursă imediat ce au terminat o altă cursă nelăsându-le timpi de odihnă.
Şoferii sunt epuizaţi şi se roagă de călătorii din autobuz să-i ţină de vorbă ca să nu adoarmă la volan. Dacă vreun şofer cere timpul său liber cuvenit conform normelor auto, imediat este ameninţat cu desfacerea contractului de muncă.
Toţi şoferii sunt tensionaţi de starea de oboseală acumulată dar se tem să protesteze de frică să nu-şi piardă locul de muncă.
De exemplu, recent un şofer a primit cursa de Constanţa cu două diagrame, adică dus – întors fără a avea şofer la schimb. Omul se ruga de cei de lângă scaunul său să-l ţină de vorbă pentru că se teme să nu aţipească şi să se întâmple o catastrofă.
Cel care m-a sunat voia să filmez un reportaj şi să arat public situaţia, mai ales starea de lucru şi atmosfera de la staţia de pe Calea Naţională, din apropierea Clubului sportiv. Mi-a spus că dacă se verifică documentele se de trimitere în cursă se poate lesne observa că şoferilor nu li se asigură timpi de odihnă între curse.
I-am spus şoferului respectiv că fiind vorba de o societate privată, televiziunea nu poate intra în sediul acesteia fără aprobarea patronului. Apoi, presa nu poate avea acces la documentele firmei, nefiind documente de interes public ci a unei afaceri private. Doar organele de control abilitate pot face control în documentele firmei.
În schimb, pe această cale, atrag atenţia conducerii Inspectoratului Teritorial de Muncă să declanşeze un control asupra activităţii firmei în ce priveşte modul în care este folosită forţa de muncă. Dacă ce mi-a relatat şoferul în cauză sunt realităţi, atunci situaţia la RVG este una extrem de gravă iar viaţa călătorilor în mare pericol.
Să nu aştepte cei de la ITM aprobare de la liderii USL ca să facă acest control. Este vorba de vieţi umane, de siguranţa vieţii călătorilor şi dacă se va produce o catastrofă, ITM-ţul fiind informat public, va trebui să răspundă în caz că va trata situaţia de la RVG din punct de vedere politic şi nu legislativ.
În ultima perioadă accidentele în care au fost implicate mijloace de transport persoane s-au înmulţit atât în ţară cât şi peste hotare. Numai în ultima lună au murit peste 30 călători nevinovaţi din cauza neatenţiei şoferilor. Să facă bine cei de la ITM şi să-şi păstreze conştiinţa curată şi nu pătată cu sânge nevinovat.
Condamnarea vinovaţilor la puşcărie nu redă viaţa celor morţi în astfel de accidente.
4.09.2013

written by Ioan Rotundu

Jun 04

Reflectând asupra documentelor care au fost depuse la redacţia Jurnalul de către o persoane anonimă şi din care reiese cum au fost văduviţi foştii angajaţi ai societăţii Armonia SA Botoşani de unele drepturi de vechime pentru calculul pensiei am constatat că ceva nu are logică.
De exemplu, celebrul proces verbal din 24 septembrie 2004 semnat de Narcis Mihăiţă Dreţcanu ca primitor din partea Casei de Pensii Publice Botoşani ascunde ceva ce nicidecum nu este corect, ca să nu spun că semnătura nu s-a pus pe daiboj.
De ce ar fi semnat Dreţcanu, fără a avea calitatea, un astfel de act juridic şi să se lege la cap cu b90 de dosare de personal care pe deasupra nici nu cuprindeau documentele necesare să ateste vechimea în muncă? Mai ales că semnând acest act a riscat să răspundă penal pentru fals intelectual cum s-a şi întâmplat, numai că procurorii au fost buni la inimă şi au considerat actul ca fiind contestabil la o instanţă civilă.
Ceva nu se leagă la Dreţcanu, care şi-a asumat astfel de riscuri. De ce-a făcut-o şi pentru ce anume? De partea cealaltă, lichidatorul Lulu Dascălu avea nevoie să predea cuiva dosarele, să scape de ele, pentru ca judecătorul sindic să-l descarce de gestiunea societăţii Armonia şi să închidă procedura de insolvenţă prin faliment.
Prin ce l-a convins avocatul Dascălu Lulu pe Dreţcanu să-i semneze procesul verbal în cauză şi astfel judecătorul să-l descarce de gestiune. Unde au dispărut celelalte dosare, dosarele care cuprindeau actele de încadrare în muncă, de atestarea vechimii şi grupei de muncă? Pentru că de aceste dosare au nevoie foştii angajaţi ai societăţii Armonia ca să facă dovada vechimii în muncă.
La Casa de Pensii Publice Botoşani s-a cunoscut că Dreţcanu a semnat un document pentru care nu avea drept de semnătură, că a angajat Casa într-o răspundere civilă de care nu avea nevoie, că în arhiva instituţiei, la subsolul clădirii stau 90 de dosare timp în care 1.750 de salariaţi îşi caută dreptatea.
Nimeni din conducerea de atunci a Casei de Pensii n-a mişcat niciun deget. De ce oare a tăcut fostul director Gheorghe Livadaru, că a cunoscut situaţia?
Narcis Mihăiţă Dreţcanu mai nare la activ şi alte abateri extrem de grave de la statutul său de funcţionar public cu muncă de răspundere. În 11 iulie 2011 am publicat în Jurnalul articolul intitulat „Moftul directorului Dreţcanu costă bani publici”. Fără a consulta directorul general, Dreţcanu a semnat şi trimis o adresă către 500 de pensionari pentru a-i aduce la Botoşani ca să le verifice veniturile suplimentare. În realitate, Dreţanu s-a folosit de nişte date expirate privind anumite venituri suplimentare şi a pus pe drumui 500 de pensionari care nu aveau nicio vină. Nici atunci nu s-au luat măsuri împotriva sa.
Firesc, se naşte întrebarea: Cine şi de ce îl protejează pe Dreţcanu?
Dse vreme ce i nu s-a întâmplat nimic, Dreţcanu va mai comite şi alte boacăne, boacăne care , în opinia mea, nu sunt făcute gratuit.

written by Ioan Rotundu

Jun 02

Am încheiat ciclul de articole dedicat modului în care s-a pus la punct acapararea patrimoniului Staţiunii de Cercetare – Dezvoltare pentru Creşterea Oilor şi Caprinelor Popău-i – Botoşani. Cele scrise în articolele publicate s-au bazat pe documente oficiale aflate în arhiva Staţiunii, a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) Bucureşti, a mărturiilor unor angajaţi şi a mărturiilor persoanelor afectate sau implicate în vreun fel de mafia care s-a format în vederea preluării controlului asupra patrimoniului Staţiunii.
Întreg ciclul de articole l-am redactat şi publicat după difuzarea reportajului televiza intitulat „Mioriţa de Popăuţi”. O persoană mult respectată la nivel de Botoşani, un intelectual cu o carieră profesională ireproşabilă, m-a căutat după difuzarea reportajului şi m-a întrebat dacă am curajul să continui a dezvălui întreaga ţesătură de jocuri care s-au pus la  cale pe seama Staţiunii Popăuţi. I-am răspuns că nu de curaj duc lipsă, ci de informaţiile care să-mi întărească convingerea că într-adevăr există un grup format care urmăreşte preluarea patrimoniului Staţiunii.
Acest respectabil intelectual, căruia îi mulţumesc pentru că a avut încredere în mine, m-a ajutat să intru în posesia unor documente oficiale care susţin teza existenţei unei grupări mafiote asuprea Staţiunii Popăuţi.
Puţini sunt oamenii care în ziua de astăzi mai sunt interesaţi de apărarea patrimoniului de stat, dar sunt câţiva care nu s-au lăsat atraşi de mirajul îmbogăţirii prin mijloace politice şi nici prin a accepta funcţii care să le aducă prosperitate personală.
Articolele publicare au fost citite zilnic de mii de persoane mai mult sau mai puţin interesate iar cei care au avut interes direct au postat comentarii care să le apere scopul mizerabil urmărit. Dar cel mai mult m-am bucurat de acele comentarii responsabile şi de o atitudine civică corectă postate de cei care mai cred în dreptate şi adevăr.
Faptul că există cetăţeni care dezavuează corupţia şi corupţii, că au încredere în puterea legii, îmi dă şi mie încrederea că societatea românească, botoşăneană în special, nu este chiar definitiv pierdută sub controlul ticăloşilor care formează clasa politică.
Mai devreme sau mai târziu, şi cei care acum profită de patrimoniul Staţiunii Popăuţi, vor ajunge în faţa Justiţiei şi vor răspunde pentru faptele lor. Au răspuns pentru sfidarea legii Năstase, Becali, baronul Mischie, va veni rândul şi  celor ca Mazăre sau baronaşii mai micuţi ai Botoşanilor.
Istoria ne-a demonstrat că nimeni nu scapă de mâna lungă a legii, nici chiar cei mai puternici dictatori ai lumii. De la anticul Nero la Hitler, de la Hitler la Ceauşescu, cu toţii au dat seamă pentru faptele lor.
Rămâne gustul amar pentru acei comentatori care n-au dorit să ia seamă la ilegalităţile şi abuzurile comise de cei implicaţi în această mafie, nu şi-au pus problema că cele scrise sunt dovezi irefutabile consemnate în documente oficiale şi au căutat să abată atenţia de la esenţa subiectului către aspecte menite să manipuleze cititorul. N-au reuşit, pentru că minciuna nu poate rezista prea mult în faţa adevărului şi iese la iveală de fiecare dată.
Dar ce s-a întâmplat şi se întâmplă la Staţiunea Popăuţi este doar un episod, un fragment dintr-o acţiune de corupţie pe seama banilor publici mult mai largă şi care a cuprins întreg judeţul.  Funcţionari din instituţii importante ale statului sunt implicaţi în devalizarea fondurilor alocate susţinerii sectorului zootehnic.
Pe vremea când era prefect, Cristian Roman a încercat să facă ordine la APIA. A fost învins de sistemul mafiot organizat, cu tentacule şi în instituţiile care ar fi trebuit să facă ordine, adică să le aplice legea.
Aşa cum am promis, voi reveni cu un nou ciclu de articole, dar această dată vizând o altă latură a mafiei botoşănene creată pe seama banilor publici.
Toate articolele scrise cu privire la Staţiunea Popăuţi vor fi trimise la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, pentru că ea este forul tutelar al Staţiunii, nu Asociaţia Moldoovis a lui Nechifor, nu Consiliul Judeţean Botoşani, urmând ca Academia să-şi exprime un punct de vedere.

written by Ioan Rotundu

May 14

Sunt multe şarlataniile prin care cei ajunşi la putere fură din banul public. Aceste şarlatanii, numite pompos programe sociale, n-au fost şi nu cred să fie vreodată criticate de cei aflaţi în opoziţie.
Cel mai elocvent exemplu este Programul „Cornul şi laptele” inventat de Guvernul Năstase pe motiv de a se asigura o gustare minimă elevilor care provin din familiile nevoiaşe. Conceput iniţial ca o destinaţie pentru elevii nevoiaşi, programul a fost extins la toţi elevii, ca să le fie poftă celor consideraţi ca provenind din familii avute.
În realitate, programul s-a dovedit o sursă de îmbogăţire a baronilor locali, la acea vreme ai PSD. După 2004, când la putere a venit Alianţa DA, s-a mârâit ceva pe seama acestui program, cum că se face risipă de bani şi că ar trebui restrâns la nivelul elevilor care sunt cu adevărat nevoiaşi. Repede, însă, s-a aşternut tăcerea şi programul a continuat cum l-a conceput Guvernul Năstase.
Mai mult, Guvernul Boc a inventat Programul „Un măr pentru fiecare elev”, o altă sursă de bani publici dirijată către baronii locali, de această dată ai PDL. Guvernul Ponta I a constatat că Programul „Laptele şi cornul” este o mare risipă de bani publici şi că aceste alimente nu se consumă,. Mai degrabă ajung la porcii directorilor de şcoli. S-a anunţat că se va renunţa la el.
Nu numai că nu s-a renunţat, dar ieri Guvernul Ponta a anunţat că Programul „Un măr pentru fiecar5e elev” se extinde şi la nivelul clase pregătitoare. Foame mare… de bani, trebuie să fie în rândul baronilor locali ai PSD dacă programul s-a extins.
Sunt şi alte programe care au viaţă, indiferent de cine este la putere. Programul „Rabla” a rezistat şi la Guvernul Tăriceanu, şi la Boc şi acum la Ponta. Chiar s-a ridicat ştacheta sumei.
Ministrul Eugen Nicolaescu, în Guvernul Tăriceanu, a risipit o sută milioane de euro pe un program de verificare a sănătăţii populaţiei care n-a avut nicio eficienţă socială şi pentru sistemul de sănătate. Acum alocă 200 milioane de euro pentru a relua programul. Aţi auzit vreo voce a opoziţiei zicând ceva? Nu! Nu zic nimic pentru că de acest program vor beneficia toţi baronaşii locali, indiferent de culoarea politică. Important este să fie pe filiera de derulare a programului şi totul va fi OK.
Vedeţi, unde sunt oportunităţi de a se putea fura din banul public, opoziţia tace şi îşi aşteaptă rândul la putere pentru a continua ce-au început cei proaspăt trecuţi în opoziţie. Iar cei trecuţi în opoziţie nu vor zice nimic pentru că au pe căciulă un bârzoi, nu o muscă.
Guvernanţi, furaţi liniştiţi, opoziţia veghează!

written by Ioan Rotundu