Reprezentantul Jandarmului Financiar al Lumii care este FMI-ul, îngâmfatul şi arogantul Jeffrey Franks a venit în România să-şi bată joc de noi. În primul rând că a impus Guvernului Boc o serie de măsuri care n-au nimic în comun cu relansarea economică a ţării ci mai mult cu instigarea poporului la revolte sociale.
Pentru că Franks n-a fost de acord cu reducerea cotei unice de impozitare, măsură menită să dea avânt dezvoltării economice prin înfiinţarea de noi societăţi, dezvoltarea producţiei celor existente şi, astfel, crearea de locuri de muncă. El a impus Guvernului Boc menţinerea salariilor reduse la bugetari, plata arieratelor guvernamentale în defavoarea investiţiilor, reducerea numărului de personal bugetar etc.
Toate aceste măsuri au menirea de a diminua consumul, ceea ce înseamnă lipsa cererii pentru sfera producţiei şi în final lipsa creşterii economice. Nu trebuie să fii economist de marcă pentru a-ţi da seama că toate aceste măsuri impuse de Franks au menirea de a ţine în loc dezvoltarea economică. Este politica FMI faţă de ţările europene, faţă de politica monetară a UE prin euro.
Este ştiut faptul că acest Franks, prin modul său dur de negociere în acordarea de împrumuturi a falimentat mai multe ţări din lume. Şi Ungaria a negociat cu el. Dar când a constatat că cerinţele sale sunt împotriva intereselor economice ale ţării, i-au dat un şut în cur şi l-au expediat acasă.
Cred că ar trebui să ne inspirăm şi noi din modul de a proceda al Ungariei şi să-i dăm un şut în cur, trimiţându-l la FMI-ul său. Avem economişti cu prestigiu internaţional care susţin că România are potenţialul economic şi financiar de a-şi reveni din criză dacă se aplică un pachet de măsuri corespunzător. Să facă bine Guvernul Boc şi să folosească priceperea acestor economişti şi să-l ţină departe de ţară pe acest Franks care are cu totul alte ordine de la şefii săi decât cele pe care lasă să se înţeleagă.
Să nu uităm că FMI-ul este un organism financiar care are în spatele său forţe oculte ce susţin teoria unui Guvern Mondial. Un astfel de Guvern se clădeşte pe cadavrele ţărilor falimentate economic. FMI-uil este cel care a falimentat Grecia. Am putea spune că proverbiabilul dar otrăvit al grecilor este un mic puişor de şarpe veninos faţă de darul otrăvit al FMI.
Aşa că un şut în cur dat lui Franks ne va feri de darul otrăvit al FMI!
Ieri am filmat pentru Lumea lu’ Rotundu reportajul „Karakul de Botoşani”, reportaj care va fi difuzat pe Tv SOMAX joi, ora 20.30. Eroul reportajului meu este Ionică Nechifor, un inginer zootehnist îndrăgostit de creşterea oilor. Practic, pentru el oile fac parte din universul vieţii sale.
M-a impresionat trăirea sufletească cu care mi-a vorbit despre cum creşte el oile din rasa karakul, pasiunea cu care se dedică acestei ocupaţii. Ionică Nechifor este un specialist în domeniu, un specialist care după 1990 n-a clacat ca mulţi alţii din breasla profesiei sale. Obişnuit cu creşterea oilor din familie, de la părinţi, el face parte din marea şi renumita familie a crescătorilor de oi din comuna Unţeni.
„Specialiştii” din Direcţia Sanitar - Veterinară a judeţului au interpretat abuziv normele europene din domeniu şi au desfiinţat pur şi simplu sectorul zootehnic al judeţului nu numai la nivel de fermă ci şi din gospodăria ţăranului, lăsând cale liberă importului de produse animaliere din Uniune, bine garnisite cu E-uri. Ionică Nechifor nu s-a lăsat răpus de birocraţia excesivă şi interpretările abuzive ale „specialiştilor” şi a pus bazele unei ferme zootehnice prospere. Ferma sa cuprinde câteva sute de oi karakul şi vreo 20 de vaci, toate de rasă.
Berbecii săi sunt renumiţi nu numai în judeţ dar şi prin ţară. pielicelele obţinute sunt de valoare ridicată şi-ţi răpesc inima privindu-le. Însă cel mai mult m-a impresionat modul simplu prin care valorifică laptele.
Valorificarea o face în sistem tradiţional, într-o cămăruţă sumar amenajată dar care respectă regulile igienice de bază. Laptele este închegat numai cu cheag obţinut de la miei sacrificaţi pentru pielicele şi are gustul celui cunoscut tinereţii mele, când părinţii erau de rând la stână iar eu furam câte o felie de caş verde de pe comarnic şi o mâncam împrăştiind sare grunzoasă peste ea.
Iar ca totul să fie făcut cu adevărat gospodăreşte, Nechifor are şi un magazin în Botoşani prin care-şi vinde produsele. Fiind caş, smântână, caşcaval, urdă etc. obţinute prin preparare tradiţională clienţii nu-i lipsesc. Ba se întâmplă să fie întocmită şi listă din vreme, ca oamenii să fie siguri că nu rămânând fără produsele dorite.
Una peste alta, Ionică Nechifor este unul dintre puţinii specialişti în zootehnie care poate sta de la egal la egal cu oricare fermier european. Mai mult, le poate da lecţii în creşterea oilor din rasa karakul şi valorificarea eficientă a produselor obţinute. Din nefericire, nu toţi oierii din judeţ au avut şi au şansa lui Nechifor, majoritatea lor fiind victime ale politicii economice dezastruoase promovată de Guvernul Boc.
Interesantă emisiunea realizată vineri seară pe Tv SOMAX de către jurnalistul Dorin Bejenaru. A fost o emisiune de dezbatere publică în care invitaţii din mediul politic au putut fi întrebaţi în direct, din studio, de către reprezentanţii clasei civile despre politica promovată de partidele pe care le reprezintă.
La dezbatere au participat trei reprezentanţi de partide : deputatul Cătălin Buhăianu – PDL, senatorul Gheorghe Marcu – PSD şi Gheorghe Sorescu – vicepreşedinte PNL.
Dezbaterea a fost una activă, cei trei politicieni având de răspuns atât la întrebările jurnalistului cât şi la cele venite din partea reprezentanţilor societăţii âcivile. Am să comentez doar două aspecte, care mi s-au părut a fi cele mai interesante şi mai apropiate de interesele botoşănenilor.
Pus să prezinte eventualul program de guvernare al PSD de scoatere a României din criza economică, senatorul Gheorghe Marcu a vorbit în acelaşi stil în care ne cuvânta pe vremuri Ceauşescu. A lipsit din încheierea sa îndemnul de a face totul şi de a fi fruntaşi în lupta cu criza, chiar pe primul loc la nivel de ţară.
Am remarcat că cei din PSD nu au un program capabil să guverneze ţara şi s-o scoată din rahatul în care au băgat-o marinarul depravat, beţivan şi ticălos Băsescu împreună cu cel care a reuşit să umilească şi umilinţa umană, vuvuzela Emil Boc.
România nu poate fi scoasă din marasmul economic actual cu generalităţi de genul vom investi, vom crea locuri de muncă, vom asigura protecţie socială etc.
Priveam la senatorul Marcu şi nu-mi venea a crede că el ne dă nouă, botoşănenilor, lecţii de economie, de macroeconomie. El, Marcu, botoşăneanul care n-a fost capabil să-şi gestioneze profitabil propria sa afacere cu lanţul de magazine M48 şi următoarele, ne dă acum lecţii de salvare economică naţională. Trebuie să ai mare tupeu, o mare doză de nesimţire şi lipsă de respect faţă de comunitatea din care faci parte, care te cunoaşte şi căreia i-ai cerut votul pentru a accede la putere, ca să i te prezinţi pe post de profesor în ştiinţe economice şi să pozezi în postura de salvator.
Dar cum politicienii de azi n-au simţul măsurii, n-au respect pentru cei care i-au ales, n-au decât morbul realizărilor personale, nu trebuie să ne mire postura în care ni s-a prezentat vineri seară senatorul Marcu.
De partea cealaltă, a societăţii civile, m-a şocat modul de gândire al celor şase lideri de sindicat invitaţi, printre care şi vreo trei colonei de armată. Doamne, la peste 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 oamenii aceştia nu s-au debarasat de limbajul de lemn, de gândirea etatizată, când statul controla şi făcea totul. La unison şi cu un limbaj cazon urât mirositor democraţiei noastre, cei trei colonei voiau ca statul să le dea, să le facă, să le îndeplinească dorinţa unui trai pe măsura gradelor lor militare, fără a se gândi de unde va lua sau ia banii acest stat.
Toţi liderii de sindicat prezenţi, inclusiv cel de la Mecanex, care are pretenţia de a reprezenta muncitorii unei societăţi private, au sărit în apărarea bugetarilor, fără să se întrebe cine sunt cei care muncesc în ţara asta ca bugetarii să-şi primească lefurile, sporurile şi alte favoruri financiare avute până acuma.
Nici unul dintre cei prezenţi n-a adus vreo vorbă de cele trei milioane de români care muncesc în ţara asta în sistemul privat şi care alimentează bugetul ţării. Nici unul n-a pus problema facilităţilor financiare pentru patroni ca să-şi poată dezvolta afacerea şi angaja forţă de muncă, nu să no disponibilizeze, cum se petrece în prezent.
S-a ajuns până acolo ca în gândirea lor cazonă cei trei colonei să ceară politicienilor ca statul să apere mărcile produselor româneşti, neştiind coloneii din armata comunistă că statul nu mai este proprietar, producător şi beneficiar, că mărcile sunt o problemă a producătorilor privaţi. Un colonel a cerut ca statul să producă în continuare mărfuri mari consumatoare de energie, ca să le cumpărăm noi. Bietul colonel n-a aflat încă de faptul că statul nu mai are fabrici şi uzine socialiste, că românul cumpără produsele ieftine şi eficiente din import şi face ceva în produsele româneşti mari consumatoare de energie.
Vineri seară, deşi nu mai era nevoie, am avut încă odată prilejul de a trece în revistă adevăratele cauze ale dezastrului nostru economic. Mă opresc la cea principală : imposibilitatea de a gândi în spiritul economiei de piaţă, atât din partea politicienilor cât şi a reprezentanţilor societăţii civile.
Nu ieşim noi din criza economică nici de acum în zece ani !
După ce că s-a lăsat aşteptat ore întregi, că nu se mai ştia dacă vine, premierul Emil Boc a ajuns într-un sfârşit la Dorohoi. L-au aşteptat doar demnitari de mâna a doua. Prefectul Roman fiind în concediu, de faţă a fost subprefectul Daniel Moruzi. Preşedintele Consiliului Judeţean Mihai Ţâbuleac a plecat spre Botoşani, plictisit să tot aştepte, aşa că cel care l-a introdus pe premier în atmosfera plină de ape a Botoşanilor a fost primarul dorohoian Doru Aleandrescu. Iar primarul l-a informat cu ce l-a durut pe el şi nu cu ce probleme grave se confruntă întreg judeţul Botoşani.
După scurta discuţie de informare a premierului, acelaşi primar susţinut de deputatul PSD Andrei Dolineaschi i-au stabilit lui Boc pe unde are voie să calce şi pe unde nu. Cu veriga pusă în bot de cei doi dorohoieni, precum boul, premierul Boc a fost purttat prin magherniţele ţigăneşti ale Dorohoiului şi dus apoi la Pădureni, satul de lângă Dorohoi, de unde se trage de loc primarul Alexandrescu.
Iar la Pădureni premierul a putut vedea cu ochii săi de vuvuzelă cotroceneană cum apele zburdalnice au luat la vale WC-ul părinţilor primarului. O scenă demnă de soldatul Svejk creat de Haşek. Ar fi fost de datoria subprefectului Moruzi să intervină şi să-i spună premierului că punctele fierbinţi ale judeţului erau cele două baraje: Iezer şi Rogojeşti. Că de rupe unul dintre aceste baraje s-ar produce o catastrofă, mii de localnici de pa avalul Siretului sau Jijiei urmând a-şi pierde viaţa. Aici trebuia dus premierul.
Mai trebuia informat premierul că neapărat trebuie să aloce bani pentru a se regulariza cursurile râurilor Jijia, şi Miletin. Că este nevoie ca barajul hidroenergetic de pe Siret de la Vf. Câmpului să fie finalizat pentru a se preveni inundaţiile din avalul Siretului, care produc mai mari pagube decât ar costa finalizarea acestei construcţii.
Pus şi simplu premierul Boc a fost lăsat pe mâna a doi dorohoieni interesaţi de problemele lor locale şi nu de cele ale judeţului. Iar premierul a venit la Botoşani, mai exact la Dorohoi, ca un bou şi a plecat la Bucureşti vacă. De asta nu suntem respectaţi la nivel de ţară. De asta nu suntem cunoscuţi la nivel de România. Toată ziua de ieri ţoapele de la Antena 1 şi 3 au tot vorbit de Dorohoi, Cândeşti, Rogojejşti judeţul Suceava
Suntem un judeţ de rahat, cu oameni şi mai de rahat. Asta suntem şi să nu mai avem nici un fel de pretenţie la identitatea de botoşăneni că ne-am pierdut acest drept.
Primarul de Vorniceni, Gheorghe Corleciuc, este profesor la bază. Şi ca orice profesor este deschis la vorbă. Ieri, aflându-mă în comună pentru un timp mai îndelungat, am stat de vorbă cu el pe îndelete. Mi-a povestit despre multe aspecte de prin comună. Unele lucruri interesante, altele anoste.
Printre lucrurile interesante am aflat de la el că în comuna Vorniceni fermierii străini au cumpărat peste 500 ha teren agricol. De obicei au cumpărat pe la margine, adică departe de sat, chiar la vecinătatea cu celelalte comune. Iar preţul plătit a fost unul de mizerie. Nici măcar 1000 euro hectarul.
Fermierii străini, în special italieni şi germani, au cumpărat terenul de la oamenii bătrâni, aflaţi în imposibilitate de a-l mai lucra. Numai că pământul cumpărat nu este cultivat cu nimic. Pur şi simplu îl lasă pârloagă. L-am întrebat pe primar ce câştig şi de unde îl primesc, dacă lasă pământul pârloagă. La început nu ştia nici primarul, dar a aflat.
În ţara lor, fermierii italieni sau germani sunt încurajaţi să cumpere terenuri agricole în ţările Uniunii Europene cu indicaţia de a nu-l lucra. În schimb, în ţara lor, pe baza actelor de proprietate din România, fermierii primesc o subvenţie la hectar.
Pe lângă subvenţia primită în ţara lor, fermierii mai primesc subvenţie şi de la statul român. Pentru că nimeni din cei care ar trebui să verifice respectarea condiţiilor de acordare a subvenţiilor nu o face. Nu o fac cei de la Direcţia Agricolă şi Dezvoltare Rurală, nu o fac nici cei de la Agenţia de Plăţi (APIA).
Prefectul Cristian Roman a înfiinţat fel de fel de comisii pe care le-a împuternicit să facă diferite controale tematice. Ştiu că va citi aceste rânduri. Să facă bine şi să mai iniţieze o comisie care să verifice în întreg judeţul ce suprafeţe de teren deţin în proprietate fermierii străini şi cum îl cultivă. De asemenea, dacă subvenţiile primite le-au meritat.
Îi spun de pe acum că va avea o mare surpriză, pentru că-i plin judeţul de fermieri italieni şi germani care mai de care mai şmecher.
