Deşi unii citiri mi-au pus la îndoială informaţia cum că astăzi PSD va aduna oamenii de afaceri botoşăneni la „Casa lux”, iată că informaţia mi-a confirmat-o chiar PSD. Conform invitaţiei lansată către presa locală, PSD a cerut o prezenţă nominală a reporterilor pentru, au spus ei, a şti câte persoane vor fi la masă.
Dacă eu nu scriam comentariul, cu certitudine că presa nu avea acces la întrriunire, pentru că cel care mi-a dat informaţia, om de afaceri, mi-a spus că toată convocarea s-a făcut în mod discret şi au fost rugaţi să nu facă popularizarea ei.
Acum, că totul s-a aflat, PSD-ul vrea să dea dovadă de transparenţă şi a invitat presa. Cum reporterii nu se dau înlături de la o masă copioasă, cu certitudine că se vor înghesui. Tare aş vrea ca PSD.u7l să invite presa şi atunci când oamenii de afaceri vor depune şi chirpicul cu bani, nu de alta, dar să nu iasă apoi vorbe că s-a greşit la numărătoare.
Dar ce poate PSD-ul să le promită oamenilor de afaceri pentru a-i convinge de o „Fiscalitate prietenoasă”? La mitingul de la Arcul de Triumf din Bucureşti Ponta a spus răspicat că ei nu vin la guvernare să majoreze salarii, pensii, să reducă TVA-ul şi accizele sau să anuleze cota unică de impozitare de 16%. Singurul obiectiv clar rostit de PSD a fost demiterea preşedintelui Băsescu şi a Guvernului Boc.
Aşa stând lucrurile la Bucureşti, ce poate promite Marcu la Botoşani? Nimic! România s-a împotmolit sub stratul de zăpadă pe care ni-l doream cu toţii. Când va veni viscolul crizei economice din zona euro vom îngheţa cu toţii şi cu toată politica promisă de USL.
Nimic din ce numeşte USL-ul „Fiscalitate prietenoasă” nu se va putea realiza pentru că, aşa cum am mai afirmat, economia românească nu este independentă de cea europeană şi globală. Creşte preţul barilului de petrol la bursa din New York, creşte preţul la benzina de la pompă în România.
Creşte preţul la grâu la bursa din Londra, creşte preţul la pâine în România. Într-o economie globalizată nu mai poţi promova o „Fiscalitate prietenoasă” fără a nu ţine cont de conjuncturile internaţionale. Ori, în momentul de faţă, Europa se află sub stăpânirea unei crize economice şi financiare a cărei dimensiune nu se cunoaşte încă. Anglia, care să lăuda cu stabilitatea ei monetară pentru că n-a dat lira pe euro, s-a trezit la sfârşitul anului 2011 cu o creştere economică nesemnificativă şi va intra în recesiune economică din acest an. Şi economia Angliei este una de reper pentru întreaga lume!
Senatorul şi totodată preşedintele PSD Gheorghe Marcu va vinde celor prezenţi pielea ursului din pădure. Pentru că nimeni şi nimic nu garantează că PSD sau USL va prelua puterea în România în urma alegerilor care vor avea loc.
Nici Crin Antonescu şi nici Victor Ponta n-au susţinere internaţională să poată prelua puterea în România. Ce credit internaţional poate avea Antonescu când a convocat o întâlnire cu ambasadorii acreditaţi la Bucureşti şi nu s-a dus la întâlnire pentru că nu s-a putut scula dimineaţa. Iar Ponta s-a dus la întâlnire fără a avea un mesaj clar nici asupra politicii interne nici asupra celei externe. S-au făcut doar de râs şi le-au întărit ambasadorilor străini convingerea că USL nu este formaţiunea politică ce trebuie susţinută să preia puterea în România. Vor trece alegerile din România şi Antonescu cu Ponta tot nu vor călca pe la Casa Albă. Acolo ajung lideri politici credibili şi nu somnoroşi sau copiloţi de raliu auto.
Adrian Năstase aşteaptă cu nerăbdare să primească răsplata pentru eforul depus în realizarea simpozionului „Trofeul calităţii”. De două ori judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au amânat pronunţarea în acest dosar în care Adrian Năstase este principalul inculpat.
Succint, „Trofeul calităţii” este numele unui simpozion organizat de Năstase pe ultima sută de metri de a mai fi premierul României. La simpozion au fost invitaţi oameni de afaceri şi politicieni, chipurile pentru a dezbate probleme din activităţile de construcţii. În realitate, sub masca acestui simpozion, Năstase a făcut o impresionantă colecţie de fonduri pentru a-şi susţine campania electorală a anului 2004, campanie pe care a pierdut-o PSD-ul în favoarea Alianţei DA.
Din dosarul întocmit de Parchet rezultă că s-au strâns fonduri de peste zece milioane de euro. Bani mulţi, nu-i aşa?
Ieri am aflat că senatorul şi preşedintele PSD Botoşani Gheorghe Marcu a iniţiat şi el o întâlnire cu oamenii de afaceri botoşăneni. Pentru vineri după amiază, la pensiunea „Casa lux” din Botoşani au fost invitaţi mai mulţi oameni de afaceri, în majoritate care au lucrări pe seama banilor publici.
Omul de afaceri care m-a informat asupra acestei acţiuni iniţiată de Marcu a spus că întâlnirea a primit denumirea de „Fiscalitate prietenoasă”. Marcu le-a promis că dacă sprijină USL-ul în campania ce urmează, imediat ce USDL va prelua guvernarea ei vor avea parte de o „Fiscalitate prietenoasă”.
Aşadar, după modelul Năstase, dar sub o altă denumire, liderul PSD a convocat oamenii de afaceri ca să-i determine să dea chirpicul cu bani la PSD, altfel vor avea de suportat consecinţele. Adică USL va prelua guvernarea iar cei care n-au dat bani pentru campanie nu vor mai beneficia de lucrări din banii publici.
Iată dar că lupul şi-a schimbat părul, adică din PSD în USL, dar năravurile au rămas aceleaşi.
Interesant este însă şi un alt aspect. Pensiunea „Casa Lucx” aparţine familiei Bidaşcă. Iar tinerelul Costel Bidaşcă este consilier local PDL. Cum de Marcu a găsit tocmai această locaţie să-i adune pe oamenii de afaceri ca să colecteze bani pentru partid? Parcă miroase a trădare. Iar dacă-i trădare, este bine să ştie şi Cătălin Flutur.
Numărul protestatarilor din faţa Prefecturii Botoşani s-a îmbogăţit cu alţi doi „săraci” care protestează pentru o viaţă mai bună. Extrem de agitat şi guraliv s-a arătat a fi fostul miliţian devenit poliţist pensionar Vasile Răileanu.
Fostul ofiţer de poliţie are o pensie de 80 milioane lei lunar. Pentru că Guvernul Boc l-a sărăcit, tăindu-i un sfert din ea, omul protestează de zor, strigând că vrea o viaţă decentă şi nu una umilitoare. Normal, ce viaţă decentă poţi duce cu o pensie de numai 60 milioane lei lunar? Aşa că este moral şi legal ca fostul poliţist să lupte pentru un trai mai bun.
Nevasta poliţistului a lucrat contabilă la Rodipet Botoşani.
Sub Guvernul Năstase, societatea Rodipet a fost privatizată, mai bine zis vândută pe nimic unui arab. Iar arabul a jumulit tot ce se p0utea jumuli, iar când Rodipetul a fost falimentat, Guvernul Tăriceanu l-a preluat din nou la stat. Cu datorii de multe zeci de miliarde de lei. Soţia poliţistului şi-a pierdut locul de muncă împreună cu toţi ceilalţi angajaţi. Deşi era ofiţer special la fostul Parchet Naţional Anticorupţie Bucureşti, şef fiind procurorul nostru dorohoian Ioan Amariei, Răileanu n-a cerut o anchetă a premierului Năstase că a făcut o privatizare extrem de păguboasă statului român.
În schimb protestează că i s-a tăiat un sfert din pensie de a ajuns omul muritor de foame, fiind nevoit să trăiască dintr-o pensie lunară de numai 60 milioane lei iar nevastă-sa din pensia de 15 milioane lei.
Ştiţi care-i culmea neruşinării la acest poliţist?
Cât a beneficiat de pensia întreagă, adică de 80 milioane lei lunar, într-un an de zile a primit pensie 960 milioane lei, mai mult decât a contribuit la fondul de pensii în toată activitatea sa. Acum primeşte pensie din banii celor care muncesc pe brânci la patron, dar toţi aceştia au o viaţă decentă şi prosperă, în viziunea p0oliţistului, dacă n-au ieşit în stradă şi continuă să muncească.
Saă mai adaug faptul că imediat ce a fost pensionat, printr-o manevră pe care n-o pot dezvălui acum, Răileanu a ajuns şeful Poliţiei comuni8tare Botoşani cu o leafă lunară de peste 40 milioane lei, având un venit lunar de 120 milioane lei. La aşa o sumă, este normal ca poliţistul să protesteze pentru că Guvernul Boc l-a obligat să aleagă între pensie şi leafa de poliţist comunitar. A ales pensia că era dublă ca mărime.
Un al doilea „sărac” protestatar este fostul poliţist Dumitru Zmău, şi el pensionat anul trecut. Zmău are o pensie de peste 40 milioane lei, are o avere greu de estimat, fermă de animale la Cucorăni, pământuri şi heleşteie, un complex de alimentaţie publică în construcţie.
Acum, nea Milucă, cum este dezmierdat, protestează că o duce greu. Luând act de nenorocirea care i-a lovit pe cei doi poliţişti din partea guvernului Boc m-a cuprins jalea. Aş plânge alături de ei, dar mai am ceva ani de muncă şi dacă mă las de ea de unde bani pentru plata pensiilor celor doi poliţişti?
Ieri, în cadrul unei anchete jurnalistice desfăşurată în satul Buhăceni, comuna Truşeşti, am ajuns şi la biserica satului. Uşa era încuiată, dar am insistat şi mi s-a dat drumul. Înăuntru am găsit mai multe femei şi bărbaţi, printre care şi tineri care, împreună cu preotul Cosmin Ivasuc consumau băuturi alcoolice în pronaos.
Părintele mi-a spus că cineva a ridicat o panacidă şi a făcut cinste. Cei din biserică, aflând ce vreau, au reacţionat violent în limbaj iar un tânăr flutura un cuţit pe la spatele cameramanului Popică. Puţin a lipsit ca Popică să nu-l miruiască cu camera peste cap.
Ce-am căutat la biserică se poate afla din materialul de pe site-ul Jurnalului. Dar ce nu se poate afla din material şi nici din ce s-a filmat sunt alte aspecte. Trecând peste violenţa de limbaj a celor prezenţi, am întrebat pe o guralivă dacă ştie ce sărbătoresc românii în ziua de 15 ianuarie. N-a ştiut. Am întrebat un tânăr ce se dădea şmecher. Nici el n-a ştiut. Când le-am pomenit de Ziua Culturii şi de omagierea naşterii poetului Mihai Eminescu mi-au râs în nas.
Însă cel mai mult m-a uimit faptul că niciunul dintre cei prezenţi nu avea habar de protestele din Bucureşti şi din ţară. În schimb toţi, dar absolut toţi, s-au arătat porniţi împotriva celor avuţi şi dorinţa lor era ca aceştia să-şi piardă averile pe care, considerau ei, le-au dobândit prin furt.
M-am îngrozit să constat ce nivel de gândire, ce mentalitate pot avea unii dintre noi, acum când avem deja câţiva ani de când suntem în UE. Oamenii aceştia vor merge în toamnă la vot, dacă nu cumva mai repede. Ce vor vota ei? Desigur, vor vota ce-au votat şi în 2008. Pe cei care le vor da de băut, o pungă cu ceva sau le va promite că va lua averile celor bogaţi şi le vor împărţi lor.
Ce fel de electorat este acesta? Este electoratul după chipul şi asemănarea lui Florin Ţurcanu. Per el îl vor vota astfel de oameni, care se întâlnesc prin toate satele judeţului. Ei merg la vot, cei care judecă oferta electorală şi constată că nu este pe măsura aşteptării lor vor sta acasă. Soarta noastră a fost decisă şi va fi decisă de astfel de oameni.
Când am intrat în biserică, toţi erau fericiţi şi cu paharul în mână. Când am plecat i-am lăsat cum i-am găsit. Ăştia sunt cu adevărat fericiţi!
Fost târg evreiesc de seamă, Suliţa a devenit postdecembrist o comună liberală. Cei mai mulţi şi de frunte membri ai PNL Botoşani au provenit din această comună. Numai că niciunul nu s-a dovedit a fi bun orator. Poate şi din cauză că la capitolul cultură generală n-au prea excelat.
Primul lansat în politică a fost Gheorghe Ciubotaru, care s-a lipit de Dinu Secrieru şi i-a devenit şef de cabinet senatorial începând cu 1996. Ciubotaru vorbeşte fluent, atunci când se află în gaşca apropiaţilor, dar n-are discurs public. Probabil se inhibă. Doar două exemple am să dau.
În campania alegerilor locale din anul 2000, el a fost desemnat de PNL candidat la Primăria Botoşani. S-a organizat festivitate mare pe scena Casei sindicatelor şi a fost adusă formaţia, atunci în vogă, Ro-mania. Anunţat candidat, Ciubotaru a trebuit să urce pe scenă. În faţa sălii pline a rostit doar „Eu sunt Gheorghe Ciubotaru…” şi a făcut o pauză, după care a adăugat „…candidez de la PNL” şi a fugit după cortină. Sala a aplaudat anemic.
Într-o deplasare la întâlnirea publică din comuna Suliţa, Ciubotaru a fost nevoit să ia cuvântul. A repetat de mai multe ori că este fiul lui maică-sa până ce suliţernii au cerut să le cânte Sofia Vicoveanca, adusă pe post de badă politică. O femeie din public a exclamat:
- Săracul, nu i se leagă vorba!
Cornel Popescu, profesor de matematică, avea de asemenea dificultăţi de vorbire în public. În schimb era extrem de priceput la organizat mesele festive. Avea tot timpul portbagajul maşinii plin cu salamuri, pastramă, slănină afumată’, mici şi carne pentru grătar. De aceea era nelipsit de la întrunirile publice.
Tot în anul 2000, la Săveni, la o întrunire pe stadion, Popescu a dorit să-l laude pe medicul Oprişanu, pe atunci director al Spitalului Săveni. S-a încurcat în vorbe, că din laude ieşea mai mult critică.
Florin Ţurcanu poate fi considerat etalonul nonvalorii oratorice a suliţenilor. Nici el nu are discurs p0ublic, dar, aşa cum a recunoscut, nici n-ar putea avea de vreme ce la capitolul cultură generată stă dezastruos.
Discursul lui Ţurcanu este o îngânare de cuvinte îmbinate anapoda. Ieri, de Ziua Naţională a României, a vorbit ca să nu tacă. A aflat şi el că la 1 decembrie 1918 românii au strigat „Unire!”, dar habar n-are care români s-au adunat la Catedrala Unirii din Alba Iulia şi l-a chemarea cui.
Iar ca lipsa de cunoştinţe istorice să-i fie bine înţeleasă de întreaga audienţă, a punctat că „Românii vor ţara înapoi”. Nu s-a referit la Basarabia şi Nordul Bucovinei, ci la cu totul altceva. Vorbe total nepotrivite cu o astfel de sărbătoare, dar extrem de potrivite cu statutul său de om politic.
Să ne ferească Dumnezeu ca ţara noastră, atât cât a mai rămas din ea, să intre pe mâna celor ca Ţurcanu. Altfel, spus, Ţurcanu a întărit regula că politicienii suliţeni n-au darul oratoriei. De ce? Să se uite în oglinda sufletului lor şi vor afla..
