Blogul lui Rotundu

Sâmbătă mi-a sunat telefonul iar numărul de la care eram apelat nu-mi era cunoscut. N-am răspuns la primul apel aşa că am fost sunat din nou. Având în familie pe cineva cu o problemă medicală am crezut că sunt sunat de la spital aşa că am apelat eu numărul în cauză.
La capătul telefonului mi-a răspuns o femeie a cărei voce mirosea de la distanţă a fi a unei mahalagioaice de ţară, acel tip de femeie care-şi numără clasele de şcoală pe degetele unei singure mâini şi care are de bârfit ceva la adresa oricărei persoane ce îi trece prin faţa ochilor.
Gaiţa nu voia să-şi spună numele ci musai dorea să se întâlnească cu mine undeva prin Botoşani că are să-mi spună ceva important. Sunt obişnuit să fiu sunat şi să mi se propună întâlniri misterioase pe motiv că mi se va oferi un subiect trăsnet pentru Lumea lu’ Rotundu. I-am replicat gaiţei că dacă nu-şi spune numele real şi ce vrea îi închid telefonul. S-a prezentat ca fiind mama lui Ionel Epure din Vorniceni, acel mafiot local prins în repetate rânduri de poliţişti ca făcând contrabandă cu ţigări, care îl are pe poliţistul local Claudiu Zahariuc la degetul cel mic, în podul căruia s-au găsit peste 400 de crotale de animale fiind bănuit că fură animale din sat, le crotaliază cu crotale noi şi pentru a le valorifica apoi în târguri şi oboare.
Despre isprăvile interlopului Ionel Epure şi cârdăşia sa cu poliţiştii locali am scris în Jurnalul şi am comentat în emisiunea-pamflet Presa-n gura lu’ Rotundu.
Aflând cu cine stau la taifas, i-am spus gaiţei că eu nu fac parte din categoria celor cu care se poate aranja treburile şi nici nu obişnuiesc să stau la aceiaşi masă cu membri ai lumii interlope. A luat foc gaiţa care s-a lăudat că-i deşteaptă foc şi are la viaţa sa mai multe facultăţi decât oricare altcineva. Voia Adela colţoasa, că aşa am numit-o după modul în care vorbea,  să mă convingă că acei săteni din Vorniceni care s-au plâns şefilor IJP Botoşani sunt nişte prăpădiţi şi nu trebuie luaţi în considerare. Numai că prăpădiţii aceia erau păgubiţi de către cei care i-au furat iar Ionel Epure era primul suspectat că ar fi conducătorul bandei de hoţi.
Adela s-a făcut foc şi pentru că i-am făcut băiatul hoţ. I-am replicat din nou că dacă nu este hoţ să-mi trimită drept la replică. Mi-am dat seama că Adela nu cunoştea semantica definiţia cuvintelor interlop şi mafiot pentru că a evitat să le aducă în discuţie. Problema ei era că i-am făcut băiatul hoţ. Dar contrabandist de ţigări este, am întrebat-o iarăşi. Mi-a răspuns cu totul altceva, cum că băiatul ei n-are timp să citească pe Internet şi de aceia m-a sunat ea. Dar să facă contrabandă cu ţigări are? nu m-a dat eu bătut.
Adela o ţinea pe-a ei. I-am spus că nu stau la taclale cu cei din lumea interlopă şi nici nu-mi dau cu ei întâlniri conspirative c u ei. I-am închis telefonul, având grijă ca întreaga convorbire să fie înregistrată.
În Vorniceni familia Epure este considerată a fi una dintre cele mai bogate. Iar bogăţia nu pare a fi rodul muncii cinstite ci al afacerilor murdare. Adela şi feciorul ei Ionel îi desconsideră pe cei care muncesc cinstit şi umilesc ori de câte ori au ocazia. Poliţiştii din comună, cei care ar fi trebuit să fie primii în a sesiza discrepanţa bogăţiei familiei Epure faţă de veniturile obţinute lega sunt de fapt în solda lui Ionel Epure iar agentul Claudiu Zahariuc îi este chiar bocnă la fetiţă.
Comuna Vorniceni nu este condusă de primar sau Consiliul local ci de familia Epure. Recentul control dispus de la nivel de IJP Botoşani asupra activităţii poliţiştilor locali n-a rezolvat fondul problemei. L-au mutat disciplinar pe agentul şef Ionuţ Asfrăsinei la Havârna iar pe poliţistul Claudiu Zahariuc l-a lăsat să protejeze pe mai departe lumea interlopă din comună. Ce erau sătenii înspăimântaţi înainte de control dar ce sunt acum când au văzut că banda interlopă din comună are relaţii inclusiv la vârful IJP.

written by Ioan Rotundu

Ieri, la sediul Rapsodia TV din  Botoşani din str. Kogălniceanu, mai exact în vila închiriată de Gabriel Oprişanu de la Liviu Rădăşanu au avut loc negocieri dure de vânzare-cumpărare a postului Tv SOMAX. Medicul Gabriel Oprişanu, patronul postului Rapsodia TV, a negociat ci Victor Mihalachi, patronul postului Tv SOMAX, cumpărarea acestui post.
Povestea postului Tv SOMAX este una sinuoasă. Licenţa de emisie a fost cumpărată de Victor Mihalachi înainte de anul 2010. Pentru că el nu avea pregătit un studio de emitere a cedat în franciză licenţa de emisie medicului Gabriel Oprişanu care s-a arătat dispus să amenajeze un studio.
După vreun an de emisie, Gabriel Oprişanu a pus la punct o strategie de a-l trage pe sfoară pe Mihalachi în sensul că a declanşat demersurile către CNA de a obţine o licenţă proprie pentru un post al său. Fără a-l pune în temă pe Mihalachi, Oprişanu a pus bazele postului Rapsodia Tv.
Când Mihalachi a aflat că a fost tras pe sfoară era prea târziu să-i mai poată face ceva lui Oprişanu. A fost bucuros că Oprişanu a acceptat să emită programe şi pe Tv SOMAX ca el să nu piardă licenţa.
Între timp Mihalachi a amenajat un studio propriu şi a intrat în emisie prin primăvara anului 2014. Numai că audienţa scăzută din cauza programelor lipsite de consistenţă şi profesionalism dar mai ales a cheltuielilor mari angajate, Victor Mihalachi a declarat societatea în insolvenţă şi a întrerupt emisia din iunie acest an.
Pentru că licenţa de emisie expiră prin 15 octombrie şi ar trebui reînnoită, dar şi pentru a recupera o parte din banii investiţi, Victor Mnihalachi este dispus să vândă studioul lui Gabriel Oprişanu. În culise se vorbeşte că în nici două săptămâni tranzacţia va fi perfectată.
Cum Oprişanu nu poate muta aparatura din studioul amenajat de Mihalachi în propriul său spaţiu, Oprişanu are varianta de a cumpăra studioul cu tot cu spaţiu sau de a închiria spaţiul de la Mihalachi, aducând în el şi aparatura postului Rapsodia Tv.
Dar să analizăm ce se poate ascunde în spatele acestei tranzacţii. Gabriel Oprişanu, medic dar şi feroce om de afaceri, a decis să intre în politică înainte de anul 2008 şi s-a înscris în PNL. La alegerile parlamentare din 2008 a candidat pentru un post la Senat dar botoşănenii nu s-au înghesuit să-l voteze.
Simţind că balanţa puterii se înclină spre USL-ul fondat de Ponta şi Antonescu, Oprişanu a sărit din PNL în PSD. La alegerile locale din 2012 s-a luptat în PSD cu Ovidiu Portariuc ca să obţină desemnarea de candidat la Primăria Botoşani. L-a învins Portariuc pentru că cei din PSD nu-l priveau cu ochi buni pe parvenitul de la liberali chiar dacă se lăuda cu postul SOMAX la acea dată.
La anul avem două rânduri de alegeri: locale şi parlamentare. Probabil că Oprişanu vrea să-şi întărească poziţia în PSD, aducând ca zestre postul SOMAX pe care să-l folosească în scop electoral în favoarea PSD.  Încă nu am suficiente informaţii ce anume urmăreşte Gabriel Oprişanu în alegerile de la anul. Vrea din nou să fie candidatul PSD la Primăria Botoşani, având în vedere că Portariuc este compromis? Nici dacă-şi va cumpăra încă cinci posturi de televiziune botoşănenii nu-l vor alege primarul lor.
Cel mai probabil este că va urmări un post de parlamentar, mai ales că s-a revenit la candidaturile pe listă. La banii pe care i-a primit de la ACTA în urma vânzării reţelei sale de cablu deţinută de firma COCO SRL (după unii 1,8 milioane euro, după alţii mai sceptici doar 700 mii euro) îşi poate cumpăra orice post pe lista de parlamentari a PSD Botoşani. Nimic nu-l mai poate opri din drumul său spre Parlamentul României decât doar dacă vreun procuror curios va dori să redeschidă dosarele în care Oprişanu a fost urmărit penal şi soldate cu NUP.

written by Ioan Rotundu

Ieri, în deplasările mele zilnice pe străzile Botoşaniului am întâlnit un fost camarad din perioada Armatei pe când era grănicer la UM 02940 Timişoara. El a fost la compania de Geniu şi eu la cea de Transmisiuni, specialitatea radiotransmisie. Camaradul lucrează prin Spania de mai mulţi ani şi a venit acasă pentru a rezolva nişte probleme de proprietate la comuna Gorbăneşti, de unde este de loc. M-a asigurat că în Spania citeşte Jurnalul ca mulţi alţi botoşăneni aflaţi pe acolo şi că nu-i scapă nici un reportaj de la Lumea lu’ Rotundu.
M-am bucurat să aflu că în Spania se pot urmări reportajele pentru că în alte ţări nu este posibil din cauza muzicii folosită la generic. De exemplu în Germania reportajele la Lumea lu’ Rotundu nu pot fi accesate pe YouTube. La generic este folosită muzica compozitorului rus Procofiev, muzică patetică. Nu cunosc din ce motive o fi interzis Procofiev în anumite ţări dar ştiu că YouTube m-a avertizat asupra acestei restricţii.
Folosesc această muzică de la începutul emisiunii, adică din aprilie 2010 dar problema cu interdicţia a apărut de acum doi ani.
Aş fi schimbat melodia de la generic dar ea a devenit un reper pentru mulţi telespectatori. De exemplu, ştiu de la doamne că lasă televizorul pe Tele,M şi ele îşi văd de bucătărie. Când aud muzica şi vocea cu invitaţia „Veniţi să vedeţi lumea mea!”, ştiu că începe difuzarea reportajului. N-am găsit o soluţie de a rezolva problema cu muzica lui Procofiev dar ca trebui să-o rezolv cumva.
Revin la fostul meu coleg de armată care mi-a atras atenţia că de starea de corupţie din Poliţie şi inactivitatea poliţiştilor principalul vinovat este chiar mass media. În Spania, dacă un poliţist nu respectă drepturile cetăţeanului sau nu-şi face datoria, riscă să-şi piardă slujba. Camaradul s-a dovedit a fi la curent cu cele scrise în Jurnalul despre corupţia care a cuprins Poliţia Botoşani iar reproşul său este perfect întemeiat.
Am încercat să-i explic că din anul 2000 nu fac altceva decât să fiu un fel de critic al activităţii instituţiilor publice şi să aduc în spaţiul public orice abuz sau activitate de mântuială al acestora. Omul mi-a explicat că în Spania când o instituţie nu-şi face treaba, toată presa scrisă, video şi audio critică instituţia şi nu se abandonează subiectul până ce nu demisionează şeful acelei instituţii.
O fi aşa în Spania, n-am fost pe acolo şi nu ştiu, dar în Botoşani lucrurile stau cu totul altfel. Cum să scrie critic despre activitatea poliţiştilor site-urile de ştiri când ele trăiesc pe seama ştirilor livrate de Poliţie. Dacă Poliţia le impune embargo la ştiri, acele site-uri mor, dispar, pentru că aşa-zisul jurnalist care îl deţine nu ştie să facă altă presă decât să publice comunicatele Poliţiei, ale partidelor şi scurte ştiri despre declaraţiile politicienilor prin conferinţele de presă.
Apoi, majoritatea celor care deţin aceste site-uri sunt în solda unor partide sau practică metode neortodoxe la adresa celor cu bani, în special oameni de afaceri, pentru a obţine venituri din publicitate.  Toţi aceştia nu pot să scrie anumite adevăruri pentru că li s-ar tăia imediat sursele de venit.
În aceste condiţii cine să mă susţină în demersul meu de a dezvălui corupţia din interiorul Poliţiei? Nici unul! Şi mai este o problemă. Ca să cunoşti ce se întâmplă în interiorul Poliţiei nu o poţi face din patul de acasă şi cu laptop-ul în faţă. Trebuie să ieşi în judeţ, să stai de vorbă cu oamenii, cu primarii, cu consilierii locali. Iar ca toţi aceştia să-ţi prezinte situaţia reală jurnalistul trebuie să fie şi el cineva în profesia lui, adică să aibă un nume şi capacitatea de a prezenta faptele aşa cum sunt ele şi nu filtrate politic sau din interese publicitare.
Jurnalul este o publicaţie online de atitudine şi comentarii a evenimentelor din viaţa comunităţii botoşănene şi naţionale. Nu sunt eu în măsură să fac ordine cu activitatea de presă a colegilor. Să facă această ordine cititorii prin a nu-i mai accesa dacă nu-i informează corect sau dacă n-au capacitatea de a comenta evenimentele într-un context mai larg şi cu conexiunile de rigoare.
I-am explicat fostului camarad aceste aspecte. Nu ştiu dacă l-am mulţumit dar n-am alte posibilităţi la îndemână. Zilnic întâlnesc bariere în a face public anumite fapte sau acţiuni ale unor persoane cu munci de răspundere pentru că dau peste fel de fel de înţelegeri, în special de ordin financiar. Jurnalul îmi este singurul mijloc prin care pot comunica cu cititorii şi a le oferi informaţii de interes public.
Poate că vor veni şi timpurile când ce fac eu astăzi va fi susţinut şi de alţi colegi.

written by Ioan Rotundu

Să fiu oprit pe stradă şi felicitat pentru emisiunile realizate sau pentru a mi se sugera noi subiecte m-am obişnuit. Dar să fiu abordat strategic de un răspândac al PSD nu mi s-a întâmplat de ceva timp. Duminică, aflându-mă pe Calea Naţională, cam prin dreptul stadionului, am fost oprit de un bătrânel simpatic şi felicitat pentru emisiunile din teren. Adică cele difuzate în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu.
În schimb, bătrânelul s-a arătat nemulţumit că la Presa-n gura lu’ Rotundu nu comentez cum trebuie şi sunt părtinitor. I-am cerut să-mi dea un exemplu. Mi-a răspuns că nu are exemplele la el, zâmbindu-mi complice. Am insistat să-mi spună cu cine sunt părtinitor ca să fiu mai atent pe viitor. N-am reuşit să-l fac să fie mai concret în criticile sale. Bătrânelul arăta a fi un pensionar care la viaţa lui a lucrat la stat, adică a fost bugetar. Desigur, vârsta îl arăta că a lucrat suficienţi ani şi sub comunism şi n-a dus-o defel prost.
Am adoptat o altă tactică. L-am întrebat dacă este corect să spun public că liberalii sunt conduşi de un grup de puşcariabili precum Verginel Gireadă, Ionică Nechifor, primarul de Flămânzi Dan Oloeru, de liberali suspectaţi de evaziune fiscală şi corupţie cum sunt Viorel Grigoraş, Costel Şoptică etc. Bătrânelul radia de bucurie când rosteam aceste nume. Ăsta era, bătrânelul era un  răspândac aflat în solda PSD şi nu voia să audă la emisiunile mele critici aduse PSD-ului. Îi dădeam insomnii!
Dar dacă critic Guvernul Ponta, un guvern de bandiţi, de plagiatori, de şpăgari şi de infractori condamnaţi dar ţinuţi la conducere precum Liviu Dragnea, este corect? Dar dacă arăt botoşănenilor dovezi despre incapacitatea primarului Portariuc de a conduce oraşul fac  bine?
La auzul acestor întrebări bătrânelul s-a posomorât. Mi-a spus doar că nu toate sunt adevărate şi că pun prea mult patos în a le expune public. Da, m-a convins, era un răspândac PSD, aşa că i-am dat şi ultima lovitură.
- De Sorin Oprescu ce părere aveţi? L-am întrebat tatonând terenul. Mi-a spus că poate fi oricând un model de politician, că era mai bun de preşedinte al României decât Iohannis sau Ponta. Picase în capcana întinsă, aşa că i-am dat lovitura de graţie.
- Ştiţi că astă noapte Oprescu a fost arestat de către procurorii DNA iar acum este în arestul Capitalei? A fost prins în flagrant luând mită.
Bătrânelul a rămas cu gura căscată. I-am mulţumit încă o dată pentru aprecierile aduse la reportajelor de la Lumea lu’ Rotundu şi am plecat. Bătrânelul nu se urnise din loc. Lovitura dată cu arestarea lui Oprescu îl marcase vizibil.
Sunt convins că acest bătrânel simpatic face parte din categoria celor care privesc seară de seară la Antena 3. El ar fi vrut să fiu şi eu la Botoşani ce este Mircea Badea pentru Antena 3. De exemplu, aseară la Antena 3 jurnalistul Radu Tudor încerca să demonstreze că Oprescu n-a luat mita în flagrant, că flagrantul n-a fost realizat în momentul când a pus mâna pe bani ci după. Omul acesta intoxica cu bună ştiinţă pe cei care-l urmăreau. El nu le spunea că procurorii DNA au găsit la Oprescu, acasă, banii marcaţi şi că au mai găsit şi alte dovezi de primire a mitei.
Minimalizând flagrantul, Radu Tudor lăsa să se înţeleagă că Oprescu este o victimă a procurorilor DNA precum a ajuns şi Adrian Năstase iar acum Victor Ponta.  Cei ca Radu Tudor, Mircea Badea, Mihai Gâdea se prostituează profesional şi moral pentru că sunt plătiţi regeşte. Pentru ei nu contează răul pe care-l fac societăţii prin a dezinforma sau a mistifica fapte grave de corupţie comise de către cei investiţi de popor prin vot să le conducă destinele.
Ei nu sunt nici în solda PNL, nici a PSD, nici a altcuiva. Sunt în solda mea şi a celor care doresc să cunoască realităţile aşa cum sunt ele şi nu mistificate în interesul cuiva anume. Nu sunt plătit nici de tele’M, emisiunile mele fiind realizate pe cheltuiala mea cu bani din sponsorizări şi donaţii, majoritatea cerându-mi să le păstrez anonimatul de frică să nu fie ameninţaţi de partide sau şefi de instituţii ale statului.
În emisiunile Presa-n gura lu’ Rotundu, care este o emisiune pamflet, comentez evenimentele pe care presa botoşăneană evită s-o facă pentru că ar pierde finanţatorii. Eu nu am ce pierde, aşa că dau în ei ca-n hoţii de cai pe vremuri jandarmii. Dacă nu le convine, n-au decât să renunţe la funcţiile publice, plătite din banii contribuabililor şi să se facă oameni de treabă muncind cinstit.

written by Ioan Rotundu

Miercuri, după ce am venit din Munţii Apuseni, am trecut pe la Hotel Maria cu gândul de a face o baie la piscină, afară fiind anunţate 34°. Mare mi-a fost surpriza să aflu că piscina este în reparaţie. Un tânăr de la barul grădinii de vară, văzându-mă că mă îndrept spre curtea interioară m-a strigat cu o voce înţepată:
- Alo, domnu’, unde mergeţi?
- La piscină, i-am răspuns din mers.
- Nu este voie. Se lucrează
- Cum, pe căldura asta piscina este închisă?
- Da, se lucrează de ceva timp la ea.
- Cât mai durează lucrările?
- Nu ştiu. Nu-i treaba mea!
La răspunsurile înţepate ale tânărului ignorant m-am întors şi am intrat prin restaurantul pustiu. Pustie era şi recepţia hotelului. Am ieşit din hotel şi am intrat pe aleea care duce la grădina cu piscina. Într-adevăr se lucra de către doi muncitori care târau după ei un furtun. Mă aşteptam la orice dar ca piscina să fie închisă pe caniculă nu. Oricare ar fi fost motivul închiderii el nu se justifică decât prin proasta administrare a întregului complex hotelier.
Cu grădina de vară goală, cu piscina închisă, cu grădina ce împrejmuia piscina desfiinţată şi cu restaurantul pustiu, Liviu Manole, cel care a creat acest complex cândva o bijuterie ce strălucea pe imaginea Botoşaniului şi care devenise un fel carete de vizită a municipiului, are a se întoarce în mormântul din cimitirul satului în care s-a născut, respectiv Rediu de Rădăuţi Prut.
După decesul lui Liviu, întregul complex hotelier şi de alimentaţie publică a nintrat într-o criză de imagine. Doina, soţia lui Liviu, a intrat în conflict cu fiica Aniţa de la moştenire şi s-au chemat în judecată. Nu interesează cine a pus stăpânire pe complex. Regretabil este că totul a încăput pe mâna nepriceperii care afectează grav întreaga activitate.
Am ieşit din complex simţind o mare dezamăgire pentru efortul depus de Liviu ca să ofere botoşăneanului un confort recreativ civilizat şi cu uşoare nuanţe rustice. Nimic n-a mai rămas din acele exponate rustice achiziţionate de Liviu precum căruţa cu evreul Şmil şi alte obiecte care ilustrau preocupările gospodarului de la sat.
La ieşirea de pe aleea care permite accesul spre hotel dinspre bulevardul Mihai Eminescu, chiar la colţ, cândva se afla aplicat pe o bucată de stâncă un medalion cu chipul mamei lui Liviu, Maria. A dispărut acel medalion. A rămas doar o fotografie aplicată pe un panou alăturat, un fel de reclamă care te anunţă că hotelul îţi oferă şi piscină. Care piscină?!

written by Ioan Rotundu

Ieri, deputaţii au respins în şedinţa de plen cererea DNA-ului de ridicare a imunităţii pentru deputatul PSD de Braşov, Ion Ochi. Omul, în perioada cât a fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Braşov a dedicat o lucrare de modernizare a unui drum şi a primit de la patronul firmei o mită de câteva miliarde de lei vechi. Cercetat iniţial de către procurorii DNA Braşov, Ion Ochi a fost achitat numai că dosarul i-a fost redeschis de către procurorii DNA Bucureşti.
Respingerea ridicării imunităţii deputatului vine după ce tot în această săptămână, în Senat, s-a aflat în dezbatere un proiect de lege prin care cei arestaţi să nu mai fie încătuşaţi decât în anumite condiţii bine delimitate.
Reacţia de adversitate faţă de procurorii DNA-ului a apărut de la faptul că aceştia îi scot pe arestaţi din sediul DNA încătuşaţi şi având grijă ca reporterii de televiziune şi presă scrisă să fie prezenţi  pentru a filma şi fotografia. Acest mod care, trebuie să recunoaştem, devenise un fel de spectacol grotesc şi dezonorant în ochii lumii, a stârnit la început câteva reacţii timide de protest  venite din partea unor politicieni cu statut de parlamentar. Văzând că protestele lor nu sunt criticate în media şi societate, parlamentarii în cauză, vocea cea mai puternică fiind cea a preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, au prins curaj şi chiar au iniţiat un proiect de lege prin care să modifice Codul de procedură penală.
Ciudat, vocala Koveşi, care depune jalbă la CSM ori de câte ori vreun politician face declaraţii ostile DNA-ului, cerând CSM-ului să-i apere reputaţia, la această reacţie a parlamentarilor a muiat tonul. Mai mult, însuşi un judecător de la CSM a recunoscut public că spectacolul cu cătuşe este unul grotesc.
Iată că de la stadiul unor proteste timide, parlamentarii au trecut la fapte mai îndrăzneţe şi ieri nu s-au mai simţit timoraţi şi au votat împotriva ridicării imunităţii colegului lor din PSD. Aseară, când scriam aceste rânduri, nu apăruse în spaţiul public vreo declaraţie a preşedintelui Klaus Iohannis prin care să-şi exprime dezamăgirea faţă de cum au votat deputaţii. Să fie acesta un semn că şi preşedintele  se simte stânjenit de această „paradă a cătuşelor” regizată de către DNA? Poate că da!
Acest început precaut al parlamentarilor de a ridica tonul către procurorii DNA nu este deloc sănătos pentru lupta împotriva corupţiei. În afară de excesul cu încătuşarea şi arestarea chiar şi atunci când cel vizat nu prezintă vreun pericol dacă este lăsat în libertate, sunt de acord ca toţi cei descoperiţi ca fiind implicaţi în acte de corupţie să fie traşi la răspundere şi săî plătească cu averea.
Există riscul ca acest cor al vocilor protestatare să devină tot mai puternic şi să i se alăture voci guvernamentale şi din administraţia locală, ceea ce ar strecura îndoiala în rândul judecătorilor că DNA-ul este la fel de puternic şi-i poate apăra de răzbunarea politicienilor.  Sămânţa îndoielii odată strecurată rodeşte repede şi devine molipsitoare. Doar o mână de judecători de la ÎCCJ este cea care susţine demersurile procurorilor DNA şi le dă finalitate, restul aşteptând să vadă cine va fi învingătorul. Iar dacă bor simţi că puterea se mută în tabăra politicului, praful se va alege din lupta împotriva corupţiei şi ar fi păcat de tot eforul depus până acum.
Deputaţii au punctat ieri, astăzi este rândul DNA-ului să răspundă provocărilor. Va fi interesant cum o va face, ce susţinere şi din partea cui mai are. Dacă replica procurorilor DNA nu va fi una puternică, mitul lor, care a început să se destrame, va fi repede demolat fără putinţă de refacere iar ţara se va îneca la mal, trasă la fund de corupţia care va recidiva într-o formă şi mai violentă.
Iată unde pot duce anumite excese de putere, mai ales când printre procurorii DNA-ului nu se află şi un bătrân înţelept care să le tempereze avântul tinereţii şi să-i facă să asculte de glasul raţiunii şi să nu se lase dominaţi de patimi profesionale..

written by Ioan Rotundu

Ce s-a întâmplat ieri în curtea bisericii SF. Gheorghe n-a fost o slujbă religioasă închinată patronului spiritual al oraşului nostru Sf. Gheorghe ci o eficientă manifestare social-democrată.
În evenimentul consumat în curtea bisericii s-au aflat faţă în faţă puterea dominantă şi calicimea, atmosfera semănând uimitor cu evenimentele creştino-domneşti organizate de domnitorii fanarioţi şi consemnate de cronicarii acelor vremuri.
Pe scenă s-au aflau preoţii cu obrajii lor plesnind de sănătate, îmbrăcaţi în veşminte strălucitoare şi brodate cu fir de aur şi argint, alături de ei afişând o smerenie plină de ipocrizie cele două parlamentare PSD: Doina Federovici şi Tamara Ciofu, avându-l alături pe primarul Ovidiu Portariuc, secretarul executiv al PSD.
Preoţii, care prin vocea patriarhului lor s-au declarat încă de anul trecut susţinătorii PSD-ului, probabil că s-au simţit onoraţi să aibă alături de ei, pe scena declarată altar, pe cele două parlamentare îmbrăcate în haine cernite, deşi locul lor ar fi fost în faţa scenei.
Dar în faţa scenei s-a aflat puzderia de plebei, sărăcimea comunităţii botoşănene, cu feţe palide şi zbârcite de necazurile vieţii, chipurile unor oameni bolnavi, în majoritatea lor covârşitoare votanţii PSD-ului, care s-au adunat în speranţa că protectorii lor de pe scenă, cei ai puterii politice şi ai puterii lui Dumnezeu, le vor uşura viaţa măcar de acum înainte. Speranţe deşarte, speranţe care se repetă de la an la an şi care nu le trezeşte acelor relicve umane nici o sclipire de inteligenţă că bunăstarea lor nu poate veni de la cei de pe scenă. Practic, cei mai mulţi din acea adunătură aşteptau împărţirea sarmalelor şi a paharului cu vin, mulţumiţi că protectorii lor tot le-au ascultat ruga, aruncându-le în scârbă câteva firimituri la care au renunţat cu zgârcenie de la masa lor bogată.
Dacă preoţii n-ar fi fost înregimentaţi politic în PSD şi ar fi avut o minimă decenţă de moralitate creştină, n-ar fi primit pe nimeni pe scenă. L-ar fi invitat pe primar să adreseze câteva vorbe celor prezenţi, înainte de a începe slujba religioasă, ca să nu se amestece credinţa cu ticăloşiile politicienilor. Iar dacă tot au fost nevoiţi să-i urce pe politicieni pe scenă, măcar să fi pus condiţia ca să fie prezenţi şi politicienii opoziţiei. Nimic din toate aceste reguli de bun simţ şi totul s-a desfăşurat sub controlul politic al celor din PSD.
Revenind la cele două “mironosiţe” parlamentare îmbrăcate în haine cernite, mesajul meu către ele este să le fie ruşine. Au trăite la viaţa lor atâtea scene de promiscuitate morală că dacă ar fi avut un minim de credinţă şi respect pentru memoria Sf. Gheorghe, între a urca pe scenă şi pe podiumul rugului ar trebuie să aleagă rugul.
Dar la politicienii noştri există atâta nesimţire încât nu mai are rost să avem pretenţia de a le cere un comportament etic şi moral.
Sufletul lor este atât de meschin, ipocrit, mizerabil şi alterat moral încât nici diavolul, dacă există, nu ar avea nevoie de el.

written by Ioan Rotundu

Tradiţia de a mânca miei trufanda, adică de la primele fătări care încet prin luna ianuarie, în numele Uniunii Europene, a fost desfiinţată. Să ne amintim că acum vreo 4 ani, tot în numele Uniunii Europene, urmau a fi închise stânele şi a se interzice obţinerea caşului la o stână care nu era conectată la curent electric, apă curentă iar spaţiul de închegare faianţat.
S-au mirat mult atunci ciobanii cu stâne de mii de ani în vârf de munte cum să aducă ei curentul, apa şi să pună faianţă pe pereţi de lemn. I-au ascultat de birocraţii din ministerul Agriculturii, unii poate că nu văzuseră o stână în viaţa lor, au clătinat din cap şi şi-au făcut cruce de tâmpenia care li se cerea s-o aplice în numele a ceva total necunoscut lor.
Până la urmă ciobanii au câştigat duelul şi au rămas să închege laptele după aceleaşi metode pe care pe aplicau şi dacii acum 2000 de ani. De ce-o fi vrând birocraţii din minister să mâncăm o brânză cu gust de iască sau băloasă, închegată cu cheag chimic adus de la mama dracului, n-avem o explicaţie logică. Dar ce mai este logic în ziua de astăzi prin ministere?
Dacă n-au reuşit să facă din stână campus de odihnă pentru oi, în schimb aceiaşi birocraţi din ministerul Agriculturii, Departamentul Sanitar – Veterinar au interzis ciobanilor să mai vândă leşurile de miel pe piaţă. Pur şi simplu cel care era prins i se confiscau leşurile care dispăreau nu se ştie pe unde. N-au avut încotro bieţii ciobani şi s-au lăsat păgubaşi de a mai vine leşuri de mieri înainte de Paşti. În schimb, noi am fost cei care nu ne-am mai putut lăuda că am mâncat stufat de miel, miel la cuptor sau drob de miel. Iar vânzarea meilor numai la Paşti a dus la dublarea preţurilor, aşa că nici la sărbătoarea Paştelui nu mai sunt mulţi acei români care-şi permit să cumpere o bucată de miel că de un leş întreg nu mai poate fi vorba.
Cretinii ăştia din ministere, în loc să ne apere tradiţiile în faţa celor de la Uniunea Europeană, ei sunt bucuroşi că pot să ia măsuri punitive împotriva celor care mai au darul muncii prin ţara asta şi cresc un animal sau cultivă pământul cu cereale ori legume.
Sâmbătă, înaintea sărbătorii Floriilor, când în postul Paştelui este dezlegare la peşte, hăitaşii din Poliţie au năvălit în piaţa din Botoşani şi i-a luat la purecat pe cei care vindeau peşte. Mai spre amiază nu mai era nimeni cu peşte la vânzare pentru că-i fugăriseră poliţiştii. Înjurau bieţii oameni în plin post al Paştelui dar tot fără peşte au rămas.
Dacă vor poliţiştii să combată evaziunea fiscală cu peşte să se ducă la patronii de iazuri şi să verifice cât peşte scot din baltă, cât vând vu acte şi cît fără. Să se ducă la cei de la Hăneşti, Suliţa, lanţul de iazuri de pe Başeu începând de la Hudeşti şi până la Negreni, să verifice cum este valorificat peştele din Prut şi dacă este fiscalizat la vânzare. Au tot timpul să facă astfel de controale şi să nu-şi mai bată joc de noi în ajun de mari sărbători creştine, fugărindu-i pe comercianţi din piaţă.
Săptămâna aceasta mă aştept să fie hăituiţi şi cei care vând ouă. Deocamdată comercianţii care vând aşa ceva au rămas cu ouăle nenumărate. Începând de astăzi şi până-n Joia mare, când se vopsesc ouăle, să facă bine poliţiştii să-i ia pe comercianţi la rând şi să ne numere ouăle, stabilind dacă sunt fiscalizate sau nu.Să aibă grijă că sunt ouă cu două gălbenuşuri iar „bandiţii” de comercianţi fiscalizează numai unul.  Dacă tot ne-au lăsat de Florii fătă peşte, măcar să ne lase şi fără ouă. Poate reuşesc să repede un decembrie 1989 în plină primăvară, că tot este luna curăţeniei şi ne-ar prinde bine ceva mişcare fugărindu-i de prin instituţiile statului pentru a le aerisi de cretini ca ei.

written by Ioan Rotundu

Ieri, cercetătorul ştiinţific de grad I din cadrul Staţiunii de Ovine Popăuţi, Gheorghe Hrinca (foto)  a fost chemat la Poliţia Botoşani de către agentul principal Alina Cosmovici. Motivul ar fi fost că directorul interimar al Staţiunii, Ionică Nechifor, ar fi depus o reclamaţie prin care îl acuza pe Hrincă că l-a ameninţat şi că a creat în instituţie o stare conflictuală care afectează bunul mers al activităţii.
Ridicolă situaţie. În primul rând că dacă ar fi fost aşa, Nechifor, ca director interimar al Staţiunii, avea la dispoziţie reglementările Regulamentului de Ordine Interioară ca să rezolve conflictul  sau îl putea aduce la cunoştinţa preşedintelui Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, prof. dr. Gheorghe Sin, cu care se laudă că se are în cele mai strânse relaţii prieteneşti. Fac aici o paranteză şi nu pot să nu remarc că Nechifor o fi prieten cu profesorul Sin pentru că ambii au făcut cunoştinţă cu legea penală. Ionică Nechifor a fost judecat şi sancţionat penal în mai multe rânduri pentru acte de violenţă fizică iar profesorul Sin a fost condamnat la 4 ani închisoare cu suspendare în dosarul ICA a lui Dan Voiculescu. Deci, o asemuire între cei doi există, dar în plan penal şi nicidecum profesional.
În realitate, Ionică Nechifor avea de susţinut examenul de titularizare pe postul de director al Staţiunii iar Hrincă se înscrisese la concurs. Nechifor a adresat reclamaţia Poliţiei cu scopul vădit de a-l determina pe acesta, prin şicane poliţiste, să nu mai participe la concurs.
„Nu am mai discutat cu Nechifor de peste 3 luni de zile. Cum puteam să-l ameninţ sau să-i creez necazuri dacă eu n-am dialogat cu el” – a declarat la telefon Gheorghe Hrincă. „Poliţista mi-a cerut să semnez un document cum că am fost avertizat. N-am semnat pentru că nu am înţeles pentru ce sunt avertizat. Chiar dacă mi s-a vorbit politicos, faptul că eu am fost considerat deja un pericol pentru Nechifor m-am simţit umilit” – a mai declarat Hrincă.
Nu ştiu ce hram poartă acest agent principal de poliţie Alina Cosmovici dar am impresia că ea şi-a asumat rolul de a face jocul lui Ionică Nechifor, acela de a-l determina pe Hrincă să cedeze în faţa incompetenţei profesionale şi manageriale a lui Nechifor şi să-l lase pe acesta să-şi facă de cap.
Cu ani în urmă Hrincă a mai fost timorat de Poliţie prin fostul ofiţer de la Economic Petrică Muraraşu. Şi acest ofiţer s-a pus în  slujba unor interese private ca ulterior să se dovedească că el era de fapt un protector al evazioniştilor cu alcool.
Dacă Alina Cosmovici ar fi avut curiozitatea ca înainte de a-.l chema pe Hrincă la Poliţie să se intereseze cine este acest Ionică Nechifor, adică dacă mergea la colegul de la caziere judiciare şi verifica trecutul „cinstitului reclamant” putea constata şi singură că este manipulată de un infractor versat, chiar dacă între timp o fi obţinut reabilitarea.
Apoi, mai trebuia să se informeze poliţista şi despre cine este personajul acela „atât de periculos” care ameninţă integritatea fizică a lui Nechifor şi ar fi aflat că „banditul” este un reputat cercetător ştiinţific proaspăt premiat de Academia Română pentru o lucrarea ştiinţifică de excepţie. Judeţul Botoşani nu are prilejul de a se lăuda prea des cu personalităţi ale vieţii ştiinţifice premiate de Academia Română. Deocamdată Gheorghe Hrincă este singurul care a adus această glorie judeţului.
Aşa stând lucrurile, nu cred că trebuia umilit prin a fi considerat un pericol social pentru Nechifor şi să fie avertizat că este un potenţial infractor care ar fi bine să-şi bage minţile în cap.
Cr5ed că poliţista Alina Copsmovici ar fi trebuit să dea dovadă de mai multă diplomaţie şi flerul său profesional s-o fi avertizat că este atrasă de Nechifor într-un joc murdar. N-a fost să fie!
Ionică Nechifor a fost demis din funcţia de director interimar al Staţiunii dar starea conflictuală ce a creat-o în această instituţie de cercetare în domeniul ovinelor nu s-a stins. Nechifor se va răzbuna în stilul său inconfundabil.

written by Ioan Rotundu

Florin Egner, primarul care ne-a fericit vreme de 4 ani, înmulţind gropile de pe străzile Botoşaniului şi lăsându-ne vreme de-o iarnă în frigul Artic ce se instalase comod în apartamentele noastre, a ajuns acum un fel de editorialist de presă scrisă. E treaba respectivului ziar că-şi recruteze editorialişti din rândul primarilor incompetenţi în administraţia publică locală şi a politicienilor mincinoşi dar este treaba mea să-i tai avântul acestui Pinochio de Botoşani în a mai face afirmaţii menite să manipuleze opinia comunităţii botoşănene în scopul fraudării bugetului de către actualul primar, tot PSD, Ovidiu Portariuc.
În editorialul apărut ieri, Florin Egner afirma ca excepţionale anunţurile primarului Portariuc de a cumpăra o pensiune ruină la Lebăda şi o altă clădire ruină din Centrul vechi al Botoşanilor, investiţii total inutile pentru primărie dar plătite din banii noştri. Şi mai consideră Pinochio că refacerea serelor este o decizie atât de deşteaptă că răposatul Ceauşescu dacă ar fi trăit şi-ar fi făcut harakirii de invidie că nu i-a trecut lui prin cap o astfel de deşteptăciune.
Când am mai citit şi faptul că în toată perioada postdecembristă n-a existat vreodată atâta democraţie câtă radiază primarul Portariuc, am simţit că stomacul mi-o ia razna. Îl ştiam pe Egner linguşitor, mincinos, arogant gen Ponta, dar la nivel de orăşel de provincie, turnător la Securitate, ipocrit dar nu şi canalie politică.
Constantin Conţac a cerut CNSAS să fie verificat Florin Egner dacă a fost informator al Securităţii iar instituţia i-a comunicat că da, a fost turnător. Se pare că nu numai turnatul colegilor din Eelectrocontact la Securitate era preocuparea sa ci şi periatul şefilor pentru a profita cât mai mult de oportunităţile unei promovări profesionale pe uşa din spate.
Dar să explic de ce Egner este canalie politică. Cât a fost primar convoca consilierii municipali la şedinţe formale pentru a repeta cum se vor vota proiectele sale de hotărâre. Dispunea de o majoritate PSD şi vota tot ce-i trecea prin cap. Acum a scris că în cele două mandate ale lui Flutur democraţia n-a funcţionat ci totul era decis dictatorial de Cătălin Flutur.
Nu degeaba botoşănenii l-au poreclit Pinochio. În primul mandat, 2004 – 2008, Flutur n-a avut în CLM niciodată o majoritate de partea sa iar tot ce s-a votat a fost şi cu votul lui Florin Egner şi al celorlalţi consilieri PSD altfel toate propunerile lui Flutur ar fi fost respinse.
În al doilea mandat, Florin Egner era consilier din partea PNG şi a votat cu ambele mâini propunerile lui Flutur. Acum scrie că Flutur a fost un dictator iar Portariuc este simbolul adevăratei democraţii postdecembriste.
Auzisem că Florin Egner s-a înhăitat cu Mihai Tincu în a-l dăscăli pe primarul Portariuc iar bietul Portariuc ar fi ajuns un fel de copil handicapat dus de mână de părinţi. Mai primisem informaţii că la vârful PSD, Andrei Dolineaschi, Mihai Baltă, Doina Federovici sunt cumplit de dezamăgiţi de comportamentul lui Portariuc şi prestaţia sa ca primar al Botoşanilor.
Iată că informaţiile primite se confirmă. Aşadar, noi, botoşănenii8u, încă mai suportăm incompetenţa şi minciuna fostului primar Florin Egner, ajuns acum dascăl al primarului Portariuc. Că Portariuc se simte mândru cu un astfel de dascăl e problema lui, dar că sfaturile dascălului le aplică în defavoarea intereselor noastre comune este de acum o problemă a întregii comunităţi, ne priveşte pe toţi şi avem obligaţia de a fi solidari în a ne apăra propriile interese.
Mi s-a spus că Egner îl presează pe Portariuc să cumpere ruina preotului Teodor Candrea numită Bucuria Copiilor cu 800 mii eu8ro, o sumă catastrofal de mare, pentru că ar avea şi el promis un comision. Puţini ştiu că după ce n-a mai fost primar, pentru afacerile murdare din perioada mandatului Egner a fost trimis îăn judecată, condamnat în primă instanţă de judecată şi achitat în recurs după intervenţia unor „sfinţi”.
Înţelepciunea populară spune că prostul dacă nu-i fudul nu-i prost destul. Canalia politică dacă nu-şi revarsă forţele malefice asupra energiilor umane pozitive nu-i destul de canalie. Loveşte acum în Flutur, uitând că acesta l-a ajutat în cele mai grele momente ale vieţii sale, ale soţiei sale şi a băiatului fără a ţine pică pe el pentru mizeriile lansate în spaţiul public în campania electorală din vara anului 2004 şi nici de minciunile promovate imediat ce Egner a pierdut acele alegeri .
Nu scriu aceste rânduri pentru a-l apăra pe Flutur ci pentru botoşănenii cu bun simţ care să cunoască adevărul şi să nu se lase manipulaţi de năpârcile atinse de filoxera roşie a socialismului cu faţă umană fondat de Ion Iliescu şi care continuă să fie piaza rea a adevăratei democraţiei româneşti.

written by Ioan Rotundu