 Ieri, generalul locotenent Florian Coldea, în prezent director interimar al SRI, a fost audiat în Comisia de control a Parlamentului, cu privire la acuzaţiile vare i-au fost aduse de Elena Udrea şi Alina Bica. Cum era de aşteptat, generalul Coldea a negat cu vehemenţă că ar fi vinovat de ceva şi a respins „categoric” toate acuzaţiile care i s-au adus.
Priviţi-l pe acest om şi spuneţi dacă vă inspiră încredere! Mie nu. Are fizionomia omului care este în stare să-ţi bage cuţitul în burtă în timp ce-ţi zâmbeşte şi-ţi vorbeşte politicos. Figura lui se aseamănă foarte bine cu a acelor anchetatori ai Securităţii din zorii instalării comunismului în România, care i-au anchetat şi omorât în bătaie pe fruntaşii politici ai partidelor democratice şi pe floarea intelectualităţii româneşti aruncată în închisoare fără a avea parte de vreun proces corect.
Cine a citit memoriile celor care au rezistat „reeducării” practicată în închisorile de la Piteşti, Gherla, Aiud, Sighet au aflat că erau anchetatori recrutaţi din rândul intelectualilor. Aceştia erau şi cei mai duri în a-i schingiui psihic şi fizic pe încarceraţi. Vorbeau elegant, se exprimau în fraze de oameni culţi dar în realitate erau nişte canali, nişte brutei fără suflet.
Aceste sentimente m-au cuprins când am privit prima oară fotografia generalului Coldea. Stă în firea oricărui militar de carieră, conştient că puterea sa nu poate fi controlată de nimeni, să aibă faţă de civili o atitudine de superioritate. Această atitudine a avut-o Coldea la venirea dar şi la plecarea de la Parlament. Imaginile surprinse de cameramanii de televiziune sunt mai mult decât grăitoare.
Sunt convins că în sinea lui, la dialogul avut cu parlamentarii din Comisia de control, generalul râdea în sinea sa de nepriceperea şi mai ales de idioţenia şi cretinitatea întrebărilor care i s-au pus de către parlamentari.
Firesc ar fi fost ca înainte de a fi chemat generalul în faţa Comisiei să se fi verificat mai întâi cât de reale au fost acuzaţiile care i s-au adus. Iar această verificare nu o putea face decât procurorii militari din cadrul Secţiei militare a Procuraturii Generale a României, la mijloc fiind vorba de importante secrete de stat şi chiar de siguranţă naţională. Ori, hodoronc-tronc, generalul a fost chemat şi întrebat dacă recunoaşte ceva din acuzaţiile care i s-au adus. Le-a respins pe toate, conştient fiind că parlamentarii n-au cum să-i probeze contrariul.
În acet moment, fiind crezut generalul pe cuvânt de cinste militară că alte dovezi nu sunt, înseamnă că Udrea şi Bica sunt nişte mincinoase. Dar dacă afirmaţiile lor sunt reale iar Coldea a minţit în faţa Comisiei de control a Parlamentului, la ce ne putem aştepta în viitor?
SRI-ul are o putere pe care n-o controlează nicio instituţie a statului sau de natură civilă. Nimeni nu ştie ce informaţii au ei şi care dintre acestea le valorifică în interes personal. Au fost cazuri de şefi teritoriali ai SRI implicaţi în acte de corupţie, în jocuri politice. N-avem nicio garanţie că nu mai sunt şi alţii nedescoperiţi. Este la decizia şefului lor Coldea dacă-i dă pe mâna legii sau îi valorifică el în interesul său sau al grupării pe care o reprezintă.
Puteţi crede că generalul Coldea nu l-a determinat pe Dortin Cocoş să-i dea 500 mii euro lui Sebastian Ghiţă pentru am pune pe picioare televiziunea? Cocoş a fost înregistrat şi apoi şantajat. Când n-a mai fost nevoie de el, înregistrările au fost trimise la DNA. Recunoaştem aici modul de lucru al unui serviciu secret de pretutindeni nu numai din România. Că este aşa, dovada vine de la Sebastian Ghiţă care are contracte comerciale cu SRI.
Credeţi că generalul Coldea n-a avut amestec în campania prezidenţială de anul trecut? Eu zic că a avut. Dovada vine chiar de la preşedintele Klaus Iohannis care a anunţat că vrea să reia dialogul pe tema legilor Big Brodher, considerându-le necesare SRI-ului. În campanie Klaus ne vorbea de libertăţile democraţiei iar acum vrea ca SRI-ul să dea buzna peste noi în casă, la orice oră din zi şi din noapte, fără mandat judecătoresc şi fătă vreo aprobare de la cineva. Probabil că este răsplata sa faţă de SRI pentru susţinerea în alegerile prezidenţiale iar Udrea are dreptate când a lansat o astfel de acuzaţie la adresa generalului Coldea.
Coldea a negat că SRI-ul le-a supravegheat la Paris pe Udrea şi Bica şi le-a fotografiat. Fostul şef al SRI, George Maior, a avertizat-o pe Udrea că vor apărea acele fotografii în presă. A minţit Udrea, a minţit Maior? Corect ar fi fost ca parlamentarii să-l fi audiat pe Maior înainte de a-l audia pe Coldea. N-au făcut-o, ceea ce ridică multe semne de întrebare.
Udrea va ajunge după gratii iar despre generalul Coldea n-o să mai auzim nimic. Se va retrage discret în umbra unui şef politic ce va fi numit de Parlament la conducerea SRI, de unde va continua să ia noi decizii care să-i întărească puterea. Şi iar mă văd nevoit să revin la declaraţia fostului preşedinte Băsescu când l-a avertizat pe Klaus că el a făcut serviciile secrete funcţionale dar că stă de acum în puterea sa de viitor preşedinte să le ţină sub control pentru ca acestea să nu devină stat în stat.
SRI-ul este deja stat în stat, lucru care se şopteşte în înaltele cercuri politice de vreo doi ani încoace. Priviţi-l din nou pe Coldea şi convingeţi-vă şi singuri.
written by Ioan Rotundu
Ieri, adică luni 26 ianuarie, având treburi prin oraş, foarte mulţi botoşăneni care au urmărit reportajul „A fost sau n-a fost mită?” m-au oprit să mă felicite pentru realizarea lui şi pentru curajul de a face publice nedreptăţile pe care le comit funcţionarii statului de prin primării dar şi cei puşi să împartă dreptatea în instituţiile Justiţiei.
Le mulţumesc şi pe această cale pentru felicitările şi încurajările care mi le-au adresat. Printre cetăţenii care m-au abordat doi au ţinut să-şi expună şi păsul lor. Un cetăţean a cărui bunică nevastă de veteran de război, locuitoare în satul Sadoveni, comuna Manoleasa, a decedat, mi s-a plâns că de la Primăria Manoleasa, pentru că este moştenitorul bunicii, îi cere să plătească impozitul pe teren din urmă cu şase ani.
Ori, potrivit legii, veteranii de război şi nevestele acestora sunt scutiţi de la plata oricăror impozite şi taxe. Necazul omului mi s-a părut într-adevăr unul generat de vreo birocraţie a unui funcţionar, aşa că am dialogat cu primarul comunei Mircea Mihai.
Numai că necazul cetăţeanului nu era generat de funcţionarii primăriei ci chiar de cei pe care noi îi votăm să facă legi. Prin modificările aduse Codului fiscal s-a introdus obligativitatea ca veteranii de război, dacă vor să beneficieze de scutirile prevăzute de lege, trebuie să se prezinte la primărie şi să depună o cerere însoţită de copia certificatului de veteran de război. Cum bătrâna n-a depus o astfel de cerere, în fiecare an s-au tot adăugat la plată sumele din impozitele şi taxele anului curent. Primarul Mircea Mihai s-a arătat dispus să-i rezolve problema cu condiţia ca cetăţeanul să se prezinte la primărie.
Ilie Vărvăruc, din Botoşani, s-a arătat extrem de revoltat pe primarul Ovidiu Portariuc şi viceprimarul Cosmin A ndrei. Omul susţine că cei doi au declanşat o întreagă ofensivă de ciuntire a pomilor ornamentali din oraş, cărora le taie crengile verzi, practic le decupează coroana şi lasă numai câteva cioturi din care să dea noi ramuri la primăvară, dacă nu se vor usca în urma masacrului.
Vărvăruc avea o geantă de hârtii prin care îl informase pe viceprimarul Cosmin Andrei despre masacrul pomilor din oraş iar acesta l-a contrazis spunându-i că nu este adevărat. Aşa că Vărvăruc a adunat o geantă de documente prin care să-i probeze viceprimarului că are dreptate, numai că viceprimarul fuge să mai dea ochii cu el.
Din păcate sunt foarte mulţi şi cei care nu înţeleg că nu toate problemele lor pot fi preluate într-un reportaj la Lumea lu’ Rotundu. Cele mai multe probleme sunt de natura relaţiilor cetăţean – funcţionar şi nu prezinte interes public ci doar de ordin personal. În general preiau problemele care vizează grave nedreptăţi făcute de reprezentanţi ai instituţiilor statului, conflicte sociale sau probleme legate de comportamentul şi morala persoanelor cu statut public.
N-am cum să realizeze un reportaj de o oră filmând poiata din care s-au furat trei găini, furtul fiind unul izolat şi nu un fenomen de amploare neglijat sau tratat cu superficialitate de către autorităţile locale. Am dar un exemplu ca să fiu mai uşor de înţeles de ce refuz să accept unele subiecte care mi se propun.
Închei cu satisfacţia că emisiunea Lumea lu’ Rotundu a devenit o oază de speranţă pentru cei nedreptăţiţi şi voi continua să le fiu alături, atât cât îmi permit posibilităţile financiare şi tehnice.
written by Ioan Rotundu
Ieri, în Jurnalul, a fost prezentat cazul unei bătrâne venită din localitatea Păltiniş la rude în cartierul Teioasa – Darabani, loc în care a decedat. Decesul a survenit marţi seară, adică de Bobotează, iar preotul paroh din Teioasa, părintele Nicodim Nichita, a refuzat înmormântarea pe motiv că cei din familie nu i.-au achitat suma de 1300 lei cât a stabilit părintele că ar costa serviciile religioase de înmormântare, părintele având ca dascăl pe feciorul său Titi, căruia îi face poarte financiară la toate serviciile prestate de biserică.
Duminică, când noi am finalizat articolul apărut în ediţia de ieri, moarta încă se afla în casa familiei Burduja, depusă în tinda casei pe nişte scânduri sprijinite pe două scaune, fără cruce şi sfetnic la cap pentru că părintele Nicodim nu a acceptat să le dea din biserică.
Duminică seară însă, cei din familia Burduja s-au trezit acasă cu nişte poliţişti care au venit să ridice mortul şi să-l ducă în localitatea Păltiniş. Concubina lui Burduja, nimeni alta decît nepoata decedatei, a refuzat să dea mortul pe motiv că este mortul ei şi nu al altora. În realitate refuzul era dictat de interesul de a obţine certificatul de deces în baza căruia să poată încasa ajutorul de înmormântare în sumă de 2300 lei, bătrâna fiind pensionară CAP.
În ce temei legal au intrat poliţiştii de la Poliţia Darabani în casa lui Burduja nu se cunoaşte. Ce treabă aveau ei cu mortul familiei Buruja în condiţiile în care preotul era cel care blocase înmormântarea, iarăşi nu se cunoaşte. Ce se ştie, este că refuzul nepoatei de a elibera mătuşa moartă a costat-o câteva bastoane pe spinare aplicate de către unul dintre poliţişti. Şi acest act de barbarie şi violenţă a poliţistului s-a comis în preajma unui mort, loc în care se cere cucernicie şi respect pentru memoria celui decedat.
Despre lipsa de educaţie a poliţiştilor de la Poliţia oraş Darabani, despre violenţa manifestată de către aceştia şi de abuzurile pe care le comit, noi am mai scris. Şeful Poliţiei, un fost miliţian devenit poliţist peste noapte, pe nume Mihai Rizac, are mâinile murdare de sânge, în sediul Poliţiei Darabani fiind bătut şi lăsat să moară Lionel Ciobanu, cetăţean din Viişoara, Rizac neacceptând să fie chemată salvarea deşi Lionel se afla deja în comă profundă de la loviturile aplicate la cap.
Dacă poliţiştii ar fi avut cât de cât respect pentru omul de rând, omul contribuabil, iar fi explicat nepoatei că bătrâna moartă nu poate primi certificat de deces de la Primăria Darabani ci numai de la Primăria Păltiniş unde îşi are domiciliul şi că speranţa sa de a încasa ajutorul de înmormântare nu se va împlini decât dacă duce mortul la Păltiniş .
Dar ei au preferat bâta, pentru că au doar educaţia bâtei şi nu a unui comportament civilizat şi respectuos faţă de cetăţeanul în slujba căruia se află. Interesant a fost şi faptul că la Păltiniş moarta a fost dusă la casa unei rude ale sale, o femeie bătrână, ajunsă la 90 de ani, care s-a trezit că poliţiştii îi aduc un mort în casă.
Suntem, o ţară europeană doar cu8 numele pentru că după modul în care se manifestă autorităţile noaste, după modul în care acţionează cei ce pretind că ne îndrumă spiritual, adică preoţii, trăim încă în Evul Mediu.
13.01.2015
written by Ioan Rotundu
În prag de Anul Nou, preotul ortodox de la biserica Aurel Vlaicu din comuna Avrămeni, Daniel Andricioaei, şi-a omorât tatăl în bătaie. Mare consumator de băutuiri alcoolice, violent la băutură, preotul era părăsit de preoteasă de câţiva ani. Continua să locuiască cu tatăl său. Se îmbătau şi se băteau, ameninţându-se reciproc cu moartea. Crima s-a produs în prag de Anul Nou, fiul Daniel omorându-şi tatăl. După ce l-a omorât, a continuat vreme de alte patru zile să doarmă cu mortul în casă. Cum a fost posibil să se ajungă la o asemenea dramă?
Cauza trebuie căutată la nivelul Protopopiatului Săveni şi a Mitropoliei Iaşi. Protopopul de Săveni, preotul Constantin Macuc, ştia că preotul din Aurel Vlaicu este cu sufletul vândut diavolului din cauza consumului abuziv de alcool şi nu l-a ajutat în nici un fel. Mai ştia părintele protopop că preotul este părăsit de nevastă şi că într-o atare situaţie nu mai avea voie să slujească. Situaţia preotului de la Aurel Vlaicu era cunoscută şi la nivelul Mitropoliei Iaşi de către părintele inspector Constantin Pârvu, acel preot care-şi clătina burtoiul pe străzile Iaşului, alături de premierul Ponta, asigurându-l pe acesta că pe raza Mitropoliei Iaşi toţi preoţii slujesc cu credinţă PSD-ul. Numai că preotul Pîrvu are stilul său de a rezolva problemele preoţilor aflaţi în contradicţie cu canoanele Bisericii Ortodoxe: îi taxează cu sume importante de bani şi-i lasă în plata Domnului să-şi facă de cap.
Cazul preotului Daniel Andricioaiei nu este unul izolat pe raza judeţului Botoşani. Amintesc cazul preotului Cosmin Ivasuc de la Buhăceni, comuna Truşeşti, şi el un beţiv părăsit de preoteasă din cauza bătăilor ce le primea. Mai poftea preotul la trup de fetişcane de liceu pe care le racola de la Liceul Truşeşti şi le ţinea goale puşcă în casa parohială din Buhăceni, petrecând nopţi întregi în orgii sexuale. Două reportaje am realizat despre viaţa imorală şi total contrară moralei creştine a preotului Ivasuc până ce de la Mitropolia Iaşi s-a luat decizia ca preotului să-i fie interzis a mai sluji în biserică.
La Bajura – Darabani, preotul Virgil Buhăianu şi-a bătut preoteasa până şi-a dat duhul. S-a încurcat apoi cu o nevastă de colonel pe care a bătut-o până ce l-a părăsit şi aceasta. Acum îi sfârâie călcâiele după o vadană ce îngrijeşte un bătrân bogat prin Italia. Nici preotul Buhăianu nu ar trebui să mai slujească în biserică, fiind în incompatibilitate cu canoanele Bisericii Ortodoxe, dar protopopul de Darabani, preotul Constantin Pânzaru, îl protejează iar preotul inspector Pârvu de la Mitropolie se mulţumeşte să primească geanta cu partale şi să treacă cu vederea comportamentul preotului păcătos de la Bajura.
Mai sunt preoţi aflaţi în conflict cu legea penală pentru că au fost prinşi făcând trafic cu ţigări din Ucraina şi Republica Moldova. Deşi sunt cunoscuţi la Mitropolia iaşi, nu s-a luat cu ei nicio măsură. Cică se aşteaptă soluţionarea dosarului penal. Altfel spus, cei de la Mitropolie preferă statutul de părtaşi la păcatele acestor preoţi decât să se lepede de ei, păcătoşii.
Iată, dar, că drama vieţii unor preoţi ortodocşi este şi consecinţa toleranţei unor decidenţi din Biserica Ortodoxă, protopopi şi slujitori din Mitropolie fiind părtaşi la şi chiar autori morali la păcatele pe care le săvârşesc preoţii ce duc o viaţă desfrânată şi care nu de puţine ori îi împing la crimă ca în cazul preotului de la Aurel Vlaicu.
Preotul Daniel Andricioaei va suporta pedeapsa legilor penale. Nepedepsiţi rămân cei care l-au împins la comiterea păcatului suprem şi care vor continua să poarte haina de preot şi să se bucure de respectul credincioşilor. Un amic preot, ce posedă multă ştiinţă de carte, eu o definesc a fi cultură generală, îmi spunea că „Domn’ Ionică, cei mai mari atei sunt printre noi, preoţii!” Multă dreptate are amicul!
written by Ioan Rotundu
Vestea demiterii inspectorului de poliţie Mihai Cliveţ s-a răspândit repete în întreg oraşul Flămânzi dar şi în comunele limitrofe. Sef al Poliţiei Rurale Flămânzi şi cu atribuţiuni de coordonare asupra posturilor de poliţie din zonă, inspectorul Mihai Cliveţ a fost permanent contestat atât de către subalternii săi cât şi de către poliţiştii din cadrul Poliţiei oraş Flămânzi cu care avea diverse colaborări.
Perceput ca un carierist care a promovat în grad folosindu-se de relaţiile personale cu diferiţi superiori, inclusiv de la nivel de Inspectorat General de Poliţie Bucureşti, Cliveţ nu a câştigat respectul subalternilor şi a şefilor ierarhici nici prin activitatea profesională.
În mai multe rânduri, comisarul şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Botoşani, Cristian Cucoreanu, a dispus efectuarea unor anchete privind actele de indisciplină şi abuzuri în funcţie comise de Cliveţ însă sancţiunile aplicate au fost contestate de acesta la IGP unde ori au fost anulate, ori transformate în simple avertismente.
Atunci când a simţit că poziţia sa de ofiţer cu funcţie de comandă este în pericol, Cliveţ şi-a căutat şi protectori politici, senatorul PSD Doina Federovici fiind unul dintre aceştia.
Revoltaţi de comportamentul şefului, un grup de agenţi de poliţie m-au contactat şi m-au rugat să realizez un reportaj la Lumea lu’ Rotundu. Aşa s-a născut reportajul intitulat „Poliţistul contestat”, reportaj difuzat recent pe postul Tele’M Botoşani. Fie în urma difuzării reportajului, fie datorită numeroaselor acte de indisciplină comise de inspectorul Mihai Cliveţ, cert este că ieri inspectorul a fost demis din funcţia de şef al Poliţiei Rurale Flămânzi, retrogradat şi trimis să-şi desfăşoare activitatea la un alt post de poliţie din judeţ.
Este meritul comisarului şef Cristian Cucoreanu că a reuşit să rezolve situaţia de la Flămânzi, detensionând starea de conflict care se instalase şi creând condiţii legale de desfăşurare a activităţii agenţilor de poliţie din zonă.
Operativitatea cu care comisarul şef a acţionat în rezolvarea „cazului Cliveţ” mă face să exclam: Jos pălăria, domnule comisar şef! Sper că de această dată şi superiorii lui Cliveţ din cadrul IGP Bucureşti au înţeles gravitatea situaţiei create şi au renunţat să-l mai protejeze, lăsând legea să-şi spună cuvântul.
Să fie măsura destituirii şi retrogradării din funcţie a inspectorului de poliţie Mihai Cliveţ un semn de normalitate în activitatea Poliţiei Române? Poate că da, poate că alegerea ca preşedinte al României a sibianului Klaus Iohannis le-a dat încredere în a-şi exercita corect profesia şi a se pune cu adevărat în slujba cetăţeanului, refuzând să mai percuteze la comenzile politicienilor. Încă odată: Jos pălăria, domnule comisar şef!
written by Ioan Rotundu
Cel mai nordic orăşel din România, Darabaniul, este cuprins de patimi politice deosebite. În întreaga perioadă postdecembristă oraşul a fost condus când de primari liberali când de cei social-democraţi. Cel mai vizibil, atât prin pregătirea profesională de inginer dar mai ales prin diplomaţia de care dă dovadă în disputele politice rămâne Cornel Aroşoaie.
Dacă primarul social-democrat Cornel Aroşoaie conduce în zonă organizaţia PSD şi face jocurile politice prin consiliul local, opoziţia formată din liberali şi democrat-liberali este destul de fragmentată. Fostul primar liberal Gheorghe Burlacu s-a cam muiat în a face politică iar fostul deputat democrat liberal Stelică Strugaru joacă la două capete. Datoriile uriaşe acumulate la Primărie îl determină să stea la taifas de taină cu primarul Aroşoaie, să obţină bunăvoinţa acestuia de-al mai păsuri cu datoriile ceea ce primarul acceptă dar nu fără a obţine un profit politic.
Cu toate aceste mici sau mari jocuri politice de culise, opoziţia a reuşit să obţină în zona Darabanilor rezultate mulţumitoare pentru ca Iohannis Klaus să ajungă preşedintele României.
Vestea de duminică seara cum că Iohannis a câştigat alegerile i-a şocat pe social-democraţi şi i-a scos în stradă pe liberali. Pesediştii, care se pregătiseră de mare chiolhan la pensiunea lui Aciubotăriţei, primind vestea cu tristeţe au considerat că tot merită să-şi înece necazul. Când s-au îndreptat spre pensiune, spre surpriza lor restaurantul era deja ocupat de liberalii în frunte cu Liviu Andronic, care sărbătoreau victoria. Pesediştii s-au dus spre casă, cu codiţa între picioare, nutrind gând de răzbunare asupra liberalilor.
De parcă n-ar fi fost îndeajuns chermeza liberalilor din seara de duminică a alegerilor prezidenţiale, social-democraţii au trebuit să mai suporte un afront, în fieful lor de partid de această dată. Primarul comunei Rădăuţi Prut, Liberalul Viorel Nichiteanu, a organizat în cinstea lui Klaus masă mare la Darabani.
Chiolhanul, la care au fost invitaţii liberalii din zonă, respectiv Rădăuţi Prut, Păltiniş şi Darabani în frunte cu şeful de la Botoşani, Florin Ţurcanu, a fost organizat la pensiunea consilierului local PSD Nenişcu.
Din nou social-democraţii au fost umiliţi în propria casă că nici pamfletarul locului, „intelectualul Haha” cum îi place să se intituleze, n-a mai avut replică.
Printre cei mai înverşunaţi oponenţi ai social-democraţilor din Darabani se află prof. Constantin Moroşanu. Profesorul, care a fost mulţi ani la rând corespondent la mai multe ziare botoşănene, printre care şi Jurnalul, are acum propriul ziar onlain Dărăbăneanul.ro în care consemnează mai tot ce se mişcă prin urbe dar mai ales sunt vizaţi social-democraţii.
Moroşanu este fondatorul Asociaţiei Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa şi, la zilele de importanţă istorică, cum este Ziua Naţională a României, organizează în Darabani întâlniri cu românii din Ucraina şi republica Moldova. Când Moroşanu este în graţiile primarului Aroşoaie, atunci primarul îl sprijină în organizarea acestor evenimente. Când Moroşanu l-a călcat pe bătătură, primarul îi boicotează organizarea.
Pentru luni, 1 Decembrie, profesorul Moroşanu a invitat la Darabani oficialităţi române din Ucraina şi Moldova ca să sărbătorească împreună Ziua Naţională României. Dar Moroşanu a contribuit din plin în zonă la succesul lui Klaus, ceea ce l-.a supărat rău pe primar. Aşa că la sărbătoarea de luni, primarul Cornel Aroşoaie nu va participa. Mai mult, a pus lacăt pe uşa Casei de cultură ca nu cumva Moroşanu să organizeze evenimentul în această sală. Aşa că Moroşanu a stabilit ca evenimentul să fie organizat în restaurantul democrat-liberalului Stelică Strungaru, ceea ce poate fi interpretat politic.
Este rândul primarului să fie pe fază şi banii pe care Strugaru îi va încasa de pe urma evenimentului să-i depună la casieria primăriei pentru a mai micşora din uriaşa datorie adunată din neplata impozitelor şi taxelor. Nu de altza, dar un ghiont dat celor din opoziţie ar mai îndulci din înfrângerea suferită de pe urma lui Victor Ponta.
written by Ioan Rotundu
În dimineaţa zilei de 25 noiembrie, în cadrul emisiunii „Deşteptarea” de la radio Europa FM la rubrica „Arena lui Tolontan”, jurnalistul Cătălin Tolontan a avut un comentariu legat de actuala luptă împotriva corupţiei. El a avansat teza cum că prin instituţiile cheie ale statului s-ar afla infiltraţi în posturile importante tineri masoni organizaţi într-o grupare hotărâtă să salveze imaginea internă şi externă a României printr-o luptă neiertătoare asupra corupţiei.
Tolonjtan a recunoscut că în urmă cu ceva timp credea că lupta împotriva corupţiei era de fapt o luptă politică şi că „victimele” erau politicienii din tabăra adversă, lăsând să se înţeleagă că era vorba de o răzbunare a preşedintelui Băsescu.
Ca jurnalist de investigaţii ce se consideră, el şi-a dat seama de curând, analizând informaţiile colectate, că lupta împotriva corupţiei nu este una de natură politică şi că o altă forţă a declanşat şi coordonează această luptă.
Ca şi alţi jurnalişti de investigaţie, Tolontan a declarat ieri dimineaţă că lupta împotriva corupţiei ar fi organizată de o grupare masonică formată din tineri care au reuşit să se impună în funcţii importante în instituţiile cheie ale statului cum ar fi DNA, SRI, DIICOT, CSM, ÎCCJ şi altele şi care de vreo doi ani au declanşat o luptă împotriva corupţiei pe mai multe fronturi.
Tolontan consideră că aceşti luptători incoruptibili ar fi bine organizaţi, dovadă că percheziţiile lor se soldează cu reţineri ce sunt repede transformate în arestări iar dosarele lor sunt repede judecate şi soldate cu condamnări la închisoare cu executare.
Cred în constatările jurnalistului Cătălin Tolontan. De vreo trei ani mi-au ajuns la ureche informaţii cum că un grup de masoni şi-au asumat responsabilitatea de a stârpi corupţia din România. N-am dat crezare informaţiilor pentru că ele, cel puţin la acea vreme, nu se legau în nicio formă logică. De Daniel Morar ştiam că este mason dar Koveşi, fiind femeie, nu poate aparţine Masoneriei pentru că femeile nu sunt admise în ordin de către Marea Lojă Naţională a României. În schimb nu se ştire mai nimic despre soţul ei.
Soţiile de masoni sunt considerate surori dar n-au dreptul nici măcar să intre într-un templu masonic. Pot participa la întrunirile masonice „albe”, adică nerituale, cum ar fi sărbătoarea solstiţiului de vară şi de iarnă.
Dar comentariul lui Tolontan mi-a mai adus aminte de o întâmplare din această vară petrecută la Tg. Ocna. Făceam băi cu apă sărată la bazinul Salinei amenajat sub cerul liber. Condiţii excelente de plajă şi baie. Într-un din zile şi-au făcut apariţia pe marginea bazinului doi funcţionari de la Protecţia Consumatorului Bacău. Un el burtos şi o ea foarte înţepată. Înţepata i-a cerut însoţitorului din partea Salinei să „spele apa că-i prea multă sare”.
Ei conversau pe marginea bazinului, eu mă aflam în bazin la picioarele lor. Alături de mine, în apă, era un personaj simpatic, de vreo 40 de ani. A auzit şi el expresia „spălat apa” şi a râs. Aşa am intrat în vorbă. Nu mi-a spus de unde era şi ce profesie avea dar, aşa cum se întâmplă frecvent, discuţia noastră a alunecat spre politic şi de aici spre corupţie. Ne-am găsit multe puncte comune legat de lupta împotriva corupţiei. Eu am ieşit din bazin la soare şi am considerat dialogul nostru unul obişnuit în astfel de împrejurări.
După vreo câteva zile, când cei de la Protecţia Consumatorului Bacău au închis bazinul pentru schimbarea apei, eram la plajă şi nu mică mi-a fost mirarea să constat că şezlongul meu a devenit vecin cu cel al personajului cu care mă întâlnisem în bazin în ziua cu „musafirii nepoftiţi” de la PC Bacău. Vecini de şezlong o zi întreagă, am discuta între pauzele de barie, din nou despre politică şi corupţie. Pe la amiază, în zona de plajă şi-a făcut apariţia o echipă de ştiri de la Tv Oneşti care aflaseră de închiderea bazinului şi voiau să afle cauzele închiderii. Din curiozitate profesională le-am dat târcoale pentru a vedea cum îşi exercită profesia. Am scris atunci un reportaj pe site-ul Jurnalului care poate fi citit şi acum.
Vecinul de şezlong a fost atent la mişcările mele şi m-a luat direct „nu cred că mă înşel, lucraţi în media, poate jurnalist”. I-am confirmat supoziţia iar dialogul nostru a deveni şi mai interesant. Omul vorbea cu patimă despre lupta împotriva corupţiei şi susţinea că marea corupţie încă nu a fost decapitată. Seara, la plecare, când s-a îmbrăcat am observat pe geaca sa „tip Cristoiu” o insignă care-mi era cunoscută. I-am spus şi eu direct: „Sunteţi Fiul Văduvei!” A râs şi ne-am despărţit amical, nu înainte de a-mi repeta că presa ar trebui să joace un rol important în lupta contra corupţiei dar din păcate nu este alături de cei care se luptă cu ea.
Poate că personajul meu făcea parte din gruparea de care a vorbit Tolontan, poate a fost o pură coincidenţă de care ieri mi-am adus aminte ascultându-l pe Tolontan. Mai spunea Tolontan că lupta împotriva corupţiei încă n-a ajuns la capii acesteia dar că în curând nume sonore vor ajunge în ancheta celor de la DNA. Păi, Năstase, Hrebenciuc, Andronescu, Cocoş nu sunt nume sonore? Sau lipseşte numele socrului Sârbu, ginerelui Ponta, preşedintelui Băsescu şi al lascivei Elena Udrea. Se pare că ce rezolvă acum DNA-ul nu mai ajunge să rezolve timpul. Să le ajute Dumnezeu!
written by Ioan Rotundu
„Este greţos” a fost concluzia jurnalistului Moise Guran despre cifrele publicate de Institutul Naţional de Statistică. Aşa cum am anticipat în comentariile anterioare că INS s-a întors în vremurile lui Ceauşescu şi-i minte pe români cu cifre denaturate, jurnalistul Moise Guran, prin rubrica sa Biziday de la radio Europa FM de aseară, mi-a întărit convingerea că am dreptate.
Iar Guran nu poate fi suspectat de părtinire politică pentru că a demonstrat de-a lungul anilor că emisiunile sale, fie la radio Europa FM sau posturile de televiziune, a prezentat informaţiile fără a le da conotaţii politice. Puir şi simplu a comentat adevărul gol-goluţ, motiv pentru care i-a deranjat puternic pe politicieni iar premierul Ponta a cerut celor de la TVR să scoată din grila de programe emisiunea cu conţinut economic realizată de Moise Guran.
Revenind la comentariul său, a reţinut un aspect pe care nu-l sesizasem. Cu o brumă de conştiinţă profesională, statisticienii din cadrul INS, obligaţi p0olitic să falsifice datele despre economia românească, le-au falsificat în aşa fel încât specialiştii să-şi dea seama că cifrele nu reprezintă realitatea. Iar economiştii şefi de bănci au şi declarat că nu dau crezare acestor cifre şi nu ăşi refac calculele de politică bancară
Este anormal să ai creştere economică de vreo 500 milioasne de euro în condiţiile când investiţiile au scăzut cu un miliard de euro. Ca nneiniţiaţii în interpretarea datelor statistice să nu-şi dea seama că sunt manipulaţi, INS nu a publicat şi datele structurale, ceea ce şi Iohannes Klaus a cerut public, pentru a demonstra românilor că Ponta îi minte cu o creştere economică fictivă.
Este posibil ca după ziua de duminică, dacă Ponta nu va ieşi preşedinte, politrucul pus de premier în fruntea INS să fie demis, chipurile ca măsură că a fost minţit. Dacă iese preşedinte, este posibil ca politrucul să demisioneze pe motiv că a furnizat date eronate premierului, adică îşi asumă răspunderea dezinformării şi plăteşte cu funcţia. După care, ori va ajunge consilier prezidenţial la Cotroceni, ori noul premier îi va oferi un post şi mai onorabil şi bănos.
De-o fi una, de-o fi alta, cert este că INS a dezinformat o ţară întreagă iar dezinformatorul, preşedintele INS prof.univ. Tudortel Andrei, pus în funcţie de premierul Ponta în ianuarie 2013 va fi răsplătit pentru devotamentul său faţă de Ponta şi al lui PSD. Numai că răsplata nu va putea şterge pata de ruşine ce tocmai şi-a pus-o pe cariera profesională şi de om de ştiinţă.
Să ne amintim episodul de acum trei zile, când miercuri seară, la confruntarea de la B1 TV c Iohannes, Ponta a anunţat vesel o creştere economică de peste 1% pe trim.III. Pentru că anunţul său a dezvăluit faptul că ştia date statistice înainte ca ele să fie comunicate la termenul legal, purtătorul de cuvânt al INS a ieşit public şi a anunţat că nu s-a primit de la Guvern nici un telefon ca să se ceară datele înainte de termenul legal.
Vacs, ieşirea purtătorului de cuvânt seamănă cu curva care iese cu prăjina înainte! Practic, declaraţia celor de la INS a avut scopul de a acoperi faăta lor netrebnică de a nu fi respectat legea şi că au furnizat premierului date în afara termenului legal, pe deasupra şi falsificate. Da, domnule Guran, într-adevăr greţos mod de a încerca să ocupi funcţia supremă în stat.
Iată încă un motiv extrem de solid ca duminică, la vot, românii să nu dea ţara pe mâna unui impostor ca Victor Ponta.
written by Ioan Rotundu
Ziua de duminică, ziua votului pentru turul I la alegerile prezidenţiale, mi-o imaginez ca decurgând într-un mod nu prea potrivit cu aşteptările majorităţii românilor.
La primele ore ale dimineţii bătrânii pensionari nostalgici după vremurile comuniste când se lucra în dorul lelei iar PCR-ul asigura locuri de muncă pentru toată lumea, indiferent dacă avea sau nu pregătire profesională pentru acel loc de muncă, mulţi dintre ei lucrători cu gura, adică foşti activişti comunişti, îndoiţi din şale de lumbago, mişcându-se greu din cauza diabetului, sprijiniţi în bastoane şi cârje rudimentare vor merge dârzi la secţiile de votare să-l voteze pe Victor Ponta pentru că „este de-al nostru”.
Acestor bătrâni vecini cu senilitatea, nici prin cap nu le trece că vor vota împotriva viitorului copiilor şi nepoţilor lor, că le amanetează viitorul în favoarea reprezentantului celui mai corupt partid postdecembrist.
Cohortei de pensionari i se va alătura cea a bugetarilor. Mulţumiţi de firimiturile aruncate prin faţă cu mărinimie şi rpin spate cu dispreţ de către Ponta, bugetarii se vor duce la vot să-l voteze, fiind pentru ei un fel de „naş” sicilian care-şi răsplăteşte locotenenţii pentru că-l servesc cu credinţă.
Acestor bugetari nu le pasă că firimiturile de acum le vor plăti cu vârf şi îndesat la anul, când nu numai că le vor fi luate îndărăt dar li se va lua şi ceva în plus, că visteria statului este goală şi baronii PSD nu mai au de unde fura. Bugetarii vor merge la vot mulţumiţi că Guvernul Ponta le asigură un post călduţ şi sigur pentru o viitoare pensie, că aceste posturi se înmulţesc de la o perioadă la alta iar ei nutresc speranţa că vor reuşi să obţină un astfel de post şi pentru copii lor, ferindu-i de a lucra la patron ca să-l îmbogăţească.
Alături de pensionari şi bugetari vor merge la vot copii şi nepoţii acestora, ca să apere de „neamţul Iohannes” pensia bunicilor, locul de muncă al părinţilor şi cu speranţa că şi ei vor prinde un loc de muncă la stat., ducând o viaţă liniştită şi lipsită de grija zilei de mâine.
Vor mai merge la vot şi cei aflaţi în prag de pensie dar care nu mai sunt angajaţi de vreun patron pentru că ei vor un post unde să-şi înceapă ziua de muncă la o cafea, eventual o cinzeacă, să aibă pauză prelungită de masă şi timp de a schimba o vorbă cu colegul, aşa cum făceau pe vremea când lucrau în fabricile şi uzinele lui Ceauşescu. Aceştia îl vor vota pe Ponta pentru că văd în el pe salvatorul care le va asigura traiul până la vârsta de pensionare prin ajutoare sociale şi alte forme de sprijin financiar.
Printre aceste şiruri de votanţi ai lui Ponta se vor strecura timizi şi tinerii ţărani, tinerii orăşeni muncitori la patron pentru a vota pe oricare alt candidat numai pe reprezentantul partidului care le-a închis viitorul spre un trai decent nu. Aceşti tineri, mulţi dintre ei foşti truditori prin ţările Uniunii Europene, bor vota cu speranţa că şi în România se poate trăi aşa cum se trăieşte în Occident.
Vor mai merge la vot pârliţii de patroni care muncesc de dimineaţă până seara şi nu mai reuşesc să-şi achite ratele la bănci şi obligaţiile fiscale la stat, mulţi cu firmele deja în insolvenţă sau faliment şi cu averile sechestrate de Fisc în contul datoriilor la stat.
Vor merge la vot şi vor vota un candidat serios de dreapta angajaţii din sectorul privat care lucrează la companiile multinaţionale şi firmele puternic dezvoltate şi care au realizat că viitorul lor devine sigur când firmele la care lucrează sunt protejate printr-o politică fiscală stimulativă dezvoltării şi creşterilor salariale.
Numai că toţi aceşti votanţi cu vreun candidat de dreapta vor fi în inferioritate faţă de cohortele de pensionari, bugetari şi nostalgici ai regimului comunist şi există riscul ca protectorul corupţiei şi al baronilor social-democraţi, protectorul lucrătorilor la stat să câştige alegerile iar viitorul tuturor românilor să fie unul dezastruos economic şi social.
Vor sta acasă şi vor privi la televizor românii dezamăgiţi de actuala clasă politică, de actualul Guvern Ponta, de amploarea corupţiei, înspăimântaţi de modul în care este părăduit bugetul ţării prin pomeni sociale care încurajează nemunca. Acesta este segmentul majoritar şi apatia lor faţă de ce se întâmplă în aceste momente cu naţiunea română este una condamnabilă.
Joi, în emisiunea sa „România în direct” realizată la radio Europa FM, Moise Guran a efectuat un fel de sondaj telefonic cu privire la intenţiile de vot de duminică. Dintre cei 60 de români care au sunat şi au intrat în direct, 30 au votat cu Iohannes Klaus şi doar 14 cu Victor Ponta urmat de Monica Macovei şi Călin Tăriceanu. M-aş bucura ca în urma votului de duminică să rezulte aceleaşi proporţii de vot. Dar cel mai mult m-aş bucura ca duminică să iasă la vot cei care formează grupul majoritar al românilor dezamăgiţi.
Ar fi pentru prima oară când minoritatea formată din pensionari şi bugetari nu ar mai dicta viitorul celor majoritari care muncesc şi asigură susţinerea financiară a instituţiilor statului români.
written by Ioan Rotundu
Joi, săptămâna ce tocmai a trecut, am fost din nou invitat de către Tele’M Botoşani pe post de comentator în emisiunea moderată de jurnalistul Ionuţ Poclid. Invitaţi au fost liberalul Viorel Coman şi social-democratul Cosmin Andrei, proaspăt revenit în funcţia de viceprimar de Botoşani.
În fond, emisiunea a fost una electorală iar cei doi trebuiau să demonstreze botoşănenilor de ce ar trebui votat preşedinte Iohannes Klaus sau Victor Ponta. N-am ştiu că emisiunea are rol electoral pentru că dacă ştiam acest lucru nu participam. Astfel de emisiuni sunt plătite şi eu nu pot accepta să particip la dezbatere sancţionând prin comentarii numai partea care n-a plătit emisiunea şi să-l protejez pe cel care a cumpărat spaţiul de emisie.
Spre norocul meu, Ionuţ Poclid nu este moderatorul care să pună pumnul în gură invitaţilor, aşa că şi eu am putut să comentez cu aceeaşi tentă critică afirmaţiile ambelor părţi.
În primul rând am constatat că liberalul Viorel Coman a venit nepregătit pentru o astfel de emisiune. N-a demonstrat că ar cunoaşte programul cu care Klaus candidează la Preşedinţia României şi mai ales n-a demonstrat că ar cunoaşte punctele slabe, nevralgice ale contracandidatului Victor Ponta.
Nu Coman este vinovat că s-a prezentat nepregătit la o astfel de emisiune ci cei de la Alianţa Creştin Liberală care se ocupă de imaginea şi desfăşurarea campaniei electorale a candidatului Iohannes Klaus. Nu i-au furnizat materiale informative, nu l-au instruit cum să procedeze când discuţia alunecă spre subiecte care nu au legătură directă cu candidatul dar care pot arunca îndoieli în sânul electoratului cu privire la susţinătorii lui Klaus.
În schimb, adversarul său Cosmin Andrei a venit în emisiune cu un întreg dosar cuprinzând materiale cu date concrete despre acţiunile Guvernului Ponta, cu iniţiativele acestuia la nivel de judeţ Botoşani, cu măsuri concrete pe care le va întreprinde dacă va fi ales preşedintele ţării.
Mult mai abil decât Coman, Andrei a împins discuţia mai mult spre realizările Guvernului Ponta şi blocând adversarului orice posibilitate de a aduce în discuţie şi sacrificiile la care este supus poporul român sub guvernarea PSD, la valul de impozite şi taxe noi introduse, la lipsa investiţiilor, la creşterea şomajului şi mai ales la avalanşa de acte de corupţie şi furturi din banul public ceea ce situează Guvernul Ponta ca cel mai corupt guvern postdecembrist dar şi din istoria modernă a României.
Una peste alta, social-democratul Cosmin Andrei a reuşit să-i facă pe mulţi dintre cei care au urmărit emisiunea şi care sunt „abonaţii” Antenei 3 să se simtă mândri că susţin candidatura lui Ponta.
Cosmin Andrei face parte dintr-o nouă generaţie de politicieni, alături de şeful său politic şi administrativ Ovidiu Portariuc, de senatorul Doina Federovici şi alţii. Aceşti tineri înregimentaţi în PSD sunt veriga intermediată între rinocerii proveniţi din comunism şi beizadele lor care au primit în familie o educaţie comunistă cosmetizată cu elemente democratice, acele elemente care să le folosească lor şi nu comunităţii.
Altfel spus, Cosmin Andrei, Ovidiu Portariuc sunt ostaşi credincioşi beizadelelor politice gen Ponta, Dragnea, formaţi şi educaţi politic de Ion Iliescu şi Adrian Năstase, rinoceri comunişti.
Sunt convins că Andrei nu conştientizează cât rău îşi face şi face celor din jur susţinând politica unui partid care a participat din plin la devalizarea economiei ţării, la promovarea urii sociale, la manipularea conştiinţei naţionale, la menţinerea sărăciei şi privarea tinerilor de o educaţie europeană tocmai pentru a putea stăpâni aceste segmente de alegători. Eu îl consider că ceea ce face o face din onestitate şi credinţa că face un lucru bun pentru că nimeni, la nivelele sale de educaţie de până acum, nu l-a învăţat să discearnă neghina de grâu, minciuna şi ipocrizia politică de interesul comunitar şi naţional.
Cu fiecare zi ce trece, ca membru al PSD, personalitatea lui Cosmin Andrei se degradează şi-l va transforma într-o beizadea politică care se va căli într-o luptă politică dominată de minciună, ipocrizie, ură şi corupţie. Iar dacă acum mai are nişte semne de întrebare, nişte remuşcări interioare, peste doi, trei ani totul i se va părea că aşa este normal şi că ceilalţi, adversarii săi politici, sunt singurii vinovaţi că partidul său nu poate fura şi corupe la nivelul nevoilor liderilor şi membrilor săi.
Închei cu constatarea, care sper să nu devină o realitate: Cosmine, păcat de tinereţile tale!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments