Puiu Hromei este unul dintre poliţiştii care au renunţat la profesie pentru a se apuca de afaceri. La un moment dat devenise celebru prin Botoşani, când se plimba cu elicopterul pe deasupra oraşului.
Acum, Hromei şi-a mutat afacerile pe raza judeţului Suceava, unde prosperitatea este mult mai ridicată decât pe spaţiul botoşănean.
Numai că toată experienţa sa de poliţist tot nu l-a ferit de necazuri. Zilele trecute m-a contactat pentru a mă ruga să-l ajut în recuperarea unei importante sume de bani. Numai că modalitatea aleasă nu s-a potrivit cu profilul emisiunii televizate Lumea lu’ Rotundu, aşa că i-am sugerat să găsească alte mijloace prin care să-şi recupereze paguba.
Ce s-a întâmplat? Cu vreun an în urmă, Hromei a trecut pe la ferma lui Iulian Mertiucaru, din apropierea localităţii Stânca de Ştefăneşti. Cum şi Hromei se trage din acea zonă, mai exact din fostul sat Bold, aflat acum sub apele lacului de acumulare, văzând mizeria în care dormeau îngrijitorii fermei, i-a propus lui Merticaru să-i dea un dormitor auto. Afacerea s-a încheiat pentru suma de 200 milioane lei vechi.
Iulian Merticaru s-a prezentat la vila lui Hromei din Zăiceşti, o vilă asemănătoare celei din filmul Dallas, şi a ridicat dormitorul, urmând ca plata să se facă după valorificarea producţiei de grâu recoltată anul trecut.
Grâul a fost recoltat, s-a recoltat şi porumbul, s-a recoltat şi grâul de anul acesta dar Iulian ;erticaru tot nu i-a dat banii lui Hromei. Mai mult, de o bucată de vreme Iulian nici nu-i mai răspunde la telefon.
Aflând că Merticaru are de încasat o sumă mare de la APIA Botoşani cu titlu de subvenţie agricolă, vreo şase miliarde îm lei vechi, Hromei s-a folosit de cunoştinţele sale şi l-a ajutat să-şi încaseze banii. Cu speranţa că-i va achita şi lui suma de 200 milioane lei.
Merticaru a încasat subvenţia, după care iar s-a dat la fund. Este vorba de acelaşi Iulian Merticaru pe care l-am prezentat botoşănenilor într-un reportaj la Lumea lu’ Rotundu pentru că nu achitase drepturile de arendă la cetăţenii de la care are arendat teren
Cum nHromei l-a ajutat pe Merticaru în două rânduri, i-a aduc aminte acestuia că facerea de bine are ca final… o zicală!
Conul Gică este un tip de ispravă, săritor la muncă şi spornic la vorbă. Zilele trecute mi l-a scos norocul în cale, iar conul Gică, printre altele mi-a spus că a lucrat şi la Mecanex. Imediat am ciulit urechile şi l-am întrebat dacă l-a cunoscut pe directorrul Miluţă Jijie.
Omul avea mult năduf adunat pe Miluţă. Conu Gică a lucrat la Mecanex ca şef de cantină, în perioada 1998 – 2003, adică până ce societatea a dat faliment.
De cum şi-a luat împrimire funcţia de şef de cantină, a şi avut o primă ciocnuire cu Miluţă, directorul de care se ferea toată lumea din fabrică. Se fereau de el pentru că Miluţă este un tip alunecos, viclean şi care se comportă zbir cu cei mai jos ca el în schemă şi slugarnic cu cei mai suspuşi decât el.
Numai bine ce a intrat în pâine, conu’ Gică a trebuit să taie un porc pentru cantină. Cineva i-a adus o listă pe care trona la loc de cinste, cu trei kg de cotlet, Miluţă Jijie.
Era lista cu cei care primeau la fiecare sacrificare de porc cotletele şi pulpele. Fără a plăti vreun ban.
Conu’ Gică nu le-a dat nimic. Adică i-a tăiat de pe lista cu privilegii iar când veneau la masă, la cantină, îi punea la plată. Aşa comportament l-a scos din sărite pe Miluţă. Cum să fie el înjosit de un şef de cantină?!
A organizat asupra şefului de cantină un întreg sistem de represalii. Numai că Gică al nostru nu i-a dat lui Mi8luţă prilejul să-l prindă în greşeală. Vreme de şase ani a fost Gică prioritatea numărul unu pentru Miluţă, dar nu l-a putut doborî. L-a doborât falimentul adus de Miluţă şi echipa de manageri a Mecanex-ului care n-a fost în măsură să salveze fabrica de la dezastru.
Păi cum s-o salveze, când directorul economic Miluţă Ji9jhie avea ca prioritate disciplinarea şefului de cantină, din cauza căruia avea acasă frigiderul gol!
Acum Miluţă are alte priorităţi. Aceea de a promova opera şi personalitatea celui mai valoros om de cultură român din toate timpurile. Este vorba de Mimai Eminescu, Miluţă fiind managerul Memorialului de la Ipoteşti. Şi la Memorial aplică vechea sa tactică: divide et impera. Îi merge de minune, numai poetului nostru îi merge tot mai prost cu promovarea.
A fost odată ca niciodată (şi sincer nici nu mi-aş dori să se mai repete), a fost un cioban care se credea mare şmecher pe tarlaua sa… avea în păstorie npe lângă sute de mioare şi… 20 de elefanţi care trimeteau cuvântul ciobănesc în toate colţurile tarlalei.
Dezvoltatorii, animale cu inbiţiativă, au simţit imediat gustul caşului pe care marele cioban promiţea a-l împărţi în stânga şi dreapta, dar…cel mai bine se înfipsese în coasta ciobanului BURSUCUL. Ciobanul era fericit că bursucul (fie vorba între noi, fără multă minte şi grozav de mincinos) pupa ghiulul ori de câte ori i se cerea. Sar să nu mai pierdem timpul şi să vedem ce au pus la cale CIOBANUL şi BURSUCUL, cu gândul de grabnică şi facilă împărţire-
Era acum un an jumătate înaintea erei noastre (a erei trandafirilor), cam la vremea când trebuia împărţit caşul către toţi elefanţii din tarla. CIOBANUL, fără scrupule, se prezentă în faţa mai marelui înaripat al tarlalei FLUTURELE care veghea de sus trraseul caşului din toată tarlaua.
- Zii ciobănel (zise FLUTURELE)
- Oăii, hai să luăm noi caşul anul acesta şi să-l împărţim cum vrem, iar la trandafiri să dăm doar zerul (zise CIOBANUL sprijinit în bâtă).
- CIOBANE, eşti şeful meu… tu hotărăşti (zise FLUTURELE, bătând uşor din aripi pe ghiulul ciobanului.
- Zis şi făcut.
- Bursuce…Am hotărât cu insecta cu anu aista pentru drumurile de pe tarla dau cam jumătate la fiecare elefant. Turma se-ntoarce la mine, ştii tu…, nevasta tânără, obligaţii mari, iar restu… Bursuce…tu amu duci piatră la fiecare elefant de-al nostru. Profitul…. Bursuce jhumi-juma (zise CIOBANUL triumfător).
- Stăpâne, dacă calculez eu bine juma de caş x 20 = cam cu 10 caşuri întregi… nu-i cam mult?…Şi mai vrei şi jumătate din profit? (zise Bursucul oarecum nedumerit).
- Taci Bursuce!!! Erai mic şi te-am făcut mare, erai slab şi te-am făcut tare… şi nu mă mai enerca c-acu te exclud din turmă (aşa tună Ciobanul ameninţător).
- Gata, gata stăpâne! (se închină Bursucul).
Consiliul de tarla a aprobat alocarea caşului cum se plănbuise pricinuind o mare fericire în familia Ciobanului.
- Oxy, draga mea…în sfârşit îmi iese şi mie ceva după ani de aşteptare… poate ne întoarcem la UDUM la căsuţa noastră şi ne luăm şi noi un elicopter EXXUS cum au toţi ciobanii avuţi, că-n OGAN greu mai încap (zise CIOBANUL ţopăind de fericire, xa Mircea la alegerile prezidenţiale).
- Iubi, bea şi un RED BIULL ca să faci faţă diseară… ah… sunt în extaz. (şopti printre buzeOXXy).
Cum toate păreau bune, deşi nu plătise de mult redevenţa la primărie, BURSUCUL înfipsese cupele excavatoarelor în albia râului adunând adunând piatra pentru drumurile elefanţilor.
Între timp elefanţii se-nfăţişară la marele CIOBAN pentru a pupa ghiulul şi a mulţumi8 pentru caşul alocat. Erau toţi: GINEL…, OMĂNESCU, BACARIU, GUREANU cel meşteşugit la versuri…, până şi marele rebel elefant ELLU.
- Să puneţi chiatră şi-n câmp elefanţilor, pân’la popuşoiu oamenilor… şi aveţi grijă o maşină dusă…două pontate ca să mănânce şi Bursucul ceva. (zise CIOBANUL elefanţilor).
Toate bune, armonie totală, fericire generală… CIOBANUL şi ELEFANŢII făceau calculul fericirii lor, … cum în toate poveştile există şi un dar, mai marii CIOBANULUI şi TRANDAFIRILOR au pus de-o alianţă, hotărând schimbarea înţelegerii de pe tarlaua XIOBANULUI nostru.
CIOBANUL era îmbrăţişat cu OXXY într-o dulce tandreţe când sună telefonul.
- Lasă drafă că răspunzi mai târziu (zise OXXY dând galeş ochii peste cap.
- Oăii, poate îţi dau un „vot de blană” pişti cap, tu nu vezi că-i domnu’ CRIN… (răspunse CIOBANUL).
Da! Răspunse sigur CIOBANUL la telefon… Da Dom. Preşedinte… Da m-am înţeles cu FLUTURELE… bine, bine am să folosesc plicul cum vreţi dumneavoastră.
- Care-i treaba? Întrebă nerăbdătoare OXXY.
- Să-mi bag… Bâta (apucă să mai zică CIOBANUL, izbucni9nd într-un plâns isteric).
- Iar ai ratat? Întrebă OXXY care se prinse că ceva nu-i în ordine).
- Îhî, îhî (zise printr5e sughiţuri CIOBANUL).
- Incompetentule… neisprăvitule… depravatule… niciodată nu-ţi iese nimic… şi ai şli bâta mică (zise OXXY)… şi apropos, de la începutul povestirii umkblşi cu săgeata-n f… dos… de ce?… ce s-a întâmplat?
- Eeeee ce s-a întâmplat!… un fleac. M-AU CIURUIT!
Rotundu: Povestea este tipărită într-o broşură de lux, pe hârtie cretată iar textul este însoţit de caricaturi color. Neîndoielnic este că tipărirea ei a costat bani mulţi şi ar fi interesant de aflat cine a suportat costul. Mai este cert că broşura a apărut pe piaţă din interiorul PSD şi chiar din cuprins reiese clar că autorul textului este un social-democrat. Stă în firea social-democraţilor, ca urmaşi ai comuniştilor, să-şi lucreze adversarii pe la spate ca să şi-i facă prieteni şi părtaşi la caşcaval.
Morala:: După înţelegerea dintre Crin şi Ponta, caşul se va împărţi între liberali şi social-democraţi, pedeleii fiind alungaţi de pe tarla.
Prof.dr. bAda Macovei, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Botoşani, estre anchetată la DNA. Ea trebuie să explice procurorilor de la DNA cum s-a potrivit aşa de bine că la cele două licitaţii organizate pentru efectuarea unor inbvestiţii de la sediul IŞJ, de fiecare dată a câştigat societatea TRIDEX.
Sursa care mi-a dezvăluit acest fapt, un fost angajat dat afară de Macovei în cadrul reducerii numărului de personal, susţine că licitaţiile au fost câştigate de societatea TRIDEX pentru că aşa a ordonat deputatul PDL Cătălin Buhăianu.
Numai că Buhăianu n-a semnat nici un document, toate actele licitaţiei fiind întocmite pe spuza Adei Macovei.
Acum, că cei de la DNA au intrat pe fir, Buhăianu e evită pe Macovei, lăsând-o să se descurce singură. Cam laş acest deputat, ce ziceţi!?
Acum depinde de Macovei dacă va recunoaşte cât comision a încasat de la societatea TREIDEX şi cât i-a fost partea deputatului Buhăianu, că doar nu degeaba i-a cerut acesta Adei să declare societatea TRIDEX câştigătoarea celor două licitaţii.
Aşadar, strânsa amiciţie dintre Ada şi Buhăianu s-a destrămat din cauza procurorilor DNA. Ce oameni răi, procurorii ăştia, au distrus o idilă ce concura serios la popularitatea medievalei povestiri Tristan şi Isolda.
Cine a urmărit de două săptămâni încoace programul TV Somax, a putut constata că în ziua de vineri, de la ora 17.00 se difuzează un reportaj intitulat „Lumea lu’ Rotundu”. Reportajul este realizat de subsemnatul şi vizează, cu preponderenţă, activităţi economice şi sociale ale unităţilor administrative din judeţ. Conform programului stabilit cu cei din conducerea TV Somax, filmările le fac lunea iar montajul în zilele următoare. Aşa că ieri eram programat pentru filmări, numai că ziua am început-o prost de dimineaţă. Ca temă de lucru aveam de realizat un reportaj despre încercările disperate al Obştii Dracşani de a-şi recupera iazul în suprafaţă de vreo 725 ha.
Încă de dimineaţă m-a sunat un cetăţean din Mihăileni să-mi spună că poliţistul de acolo îşi face de cap. Omul voia să ajung mort-copt la Mihăileni, neacceptând vreo amânare. Nici bine n-am scăpat de el, că m-a sunat un altul din Vf. Câmpului. Avea el ceva de reclamat la adresa autorităţilor locale, dar să nu se ştie că de la el li se trage. L-am expediat şi pe acesta şi am plecat la filmări.
Conform panului pe care mi l-am făcut, am început a filma cu Mihai Popa, preşedintele Obştii. Omul, încâlcit în explicaţii şi cu multe vorbe condimentate, numai nu voia să înţeleagă că reportajul are o întindere limită în timp şi că el trebuie să relateze sinteza faptelor, fără detalii şi picanterii. Pe când înregistrarea era în toi, m-a sunat un reporter să-mi spună despre un fapt mărunt. Telefonul a bruiat înregistrarea, aşa că am tăiat o pare din ea şi am reluat-o.
Nici cu fostul prefect Alexandru Simionovici nu mi-a fost uşor. Nici în ruptul capului n-a vrut să-l filmez acasă, în curte, pe terasă sau chiar pe trotuar lângă fard. S-a temut să nu filmez lucruri pe care să le interpretez apoi. Omul este păţit, aşa că suflă şi-n iaurt. Am filmat sincronul într-un bar din apropiere şi m-am dus la Dracşani.
Aici am făcut un fel de pregătire cu directorul societăţii Piscicola SA, în ideea de a fi scurt şi la obiect. Dar Gheorghe Nistor, din momentul în care am început filmarea, numai n-a vrut să răspundă la întrebările directe şi sensibile. Orice aş fi întrebat eu, el tot la digul de 500 m lungime şi nu ştiu cât înălţime ajungea. Exact ca în schiţa lui Caragiale elevul care orice-l întreba profesorul el ajungea la castravetele cu 98% apă.
Iar ca ziua să se încheie cum a început, adică prost, n-am terminat filmările, rămânându-mi o codiţă şi pentru astăzi. Dar nu-mi pare rău. Socoteala mea di redacţie nu s-a potrivit cu cea din teritoriu. Voiam să iasă un reportaj serios, pe măsura celor trei prefecţi intervievaţi. A ieşit ceva mai bun. Un reportaj cu multe dileme, cu multe întrebări şi răspunsuri printre rânduri, cu personaje pătimaşe şi logică interesantă, cu concluzii pe măsură.
Cine va fi interesat să-l urmărească, o va putea face vineri, 23 aprilie, de la ora 17.00 pe TV Somax iar pe Internet se poate accesa dând clik pe linkul de pe site-ul Jurnalului pe care scrie Somax. Vizionare plăcută!
