O profesoară de Educaţie civică a fost bătută la oră de elevii unei clase a VIII-a. În timp ce era lovită, un alt elev filma scena pentru a o posta, apoi, pe o reţea de socializare ca pe un act de bravură.
Scena s-a petrecut la o şcoală din judeţul Teleorman, considerat cel mai sărac judeţ al României dar în acelaşi timp judeţul care l-a dat ţării pe cel mai bogat baron local în persoana lui Liviu Dragnea.
În urma acestui act huligani liderii de sindicat din Învăţământ cer să fie adoptată o lege prin care profesorii să beneficieze de aceleaşi drepturi de protecţie ca şi poliţiştii. Altfel, spus, liderii de sindicat dau dracului bruma de educaţie pe care şcoala românească din „epoca Dragnea” o mai practică şi se trece la sistemul de învăţământ poliţienesc.
Ce frumos i-ar fi stat profesoarei recent bătură dacă ar fi avut în dotare în loc de cretă şi cunoştinţe profesionale un pistol cu gaze prins la portjartier sau sub braţ, un baston de cauciuc la şold sau măcar un spray paralizant. Ar fi ieşit învingătoare fără probleme iar elevii s-ar fi zvârcolit pe jos de la gazul paralizant sub privirile pline de satisfacţie ale învingătoarei!
În România, şi asta este o consecinţă a ideologiei comuniste bine însuşită în tinereţe de către cei care acum conduc Ministerul Educaţiei, Inspectoratele judeţene şcolare şi sunt puşi politic directori de şcoală ca să se pedepsească colectivul şi nu persoana vinovată. Liderii de sindicat ai Învăţământului, UTC-iştii de ieri, nu sunt revoltaţi de calitatea proastă a învăţământului românesc pentru că majoritatea dascălilor sunt slab pregătiţi profesional, n-au cunoştinţe pedagogice despre cum trebuie să se comporte cu copii, nu cer pedepse aspre pentru profesorii care bat elevii, îi umilesc la ore etc., cer pedepse împotriva elevilor şi a părinţilor. Vor o lege poliţienească şi nu una în spiritul unei educaţii civilizate şi eficientă în urma căreia tinerii să devină conştienţi de responsabilităţile vieţii.
Cum să înţeleagă aceşti copii de şcoală primară, gimnazială că un stat de drept şi democratic se bazează pe educaţie, inclusiv civică, când învăţătorii şi profesorii, politizaţi excesiv în spiritul socialismului, văd în statul de drept un duşman pentru că aşa le-au spus şi le repetă politrucii PSD-ului, unii de pe poziţia de lider de sindicat.
De unde a izvorât atâta violenţă în şcoli atât din partea copiilor cât şi a cadrelor didactice? Pot indica cel puţin două consecinţe de natură extremă. Prima, dominantă în mediul rural, este cea a sărăciei de acasă, a lipsurilor de tot felul, mai ales a mâncării şi a lipsei de voinţă a părinţilor de a-şi vedea copilul realizat, declarându-se împăcat cu faptul că şi copiii vor fi săraci ca şi el. Acestor părinţi nu le pasă cum se comportă copilul lor la şcoală.
doua consecinţă este cea a elevilor a căror părinţio sunt avuţi. Aceşti copii ştiu că banii părinţilor vor rezolva totul, aşa că el îşi va permite să-l sfideze pe profesor, să-l umilească şi să-l jignească considerând această manifestare ca un act de bravură faţă de ceilalţi colegi.
Spuneam de pedepse colective. Pentru cazul de la Teleorman vor liderii de sindicat o lege prin care profesorii să nu mai fie priviţi ca educatori ci ca un fel de poliţist în haine civile iar elevii să fie pedepsiţi alături de părinţii lor. Dar nu vor aceşti lideri de sindicat şi o lege de pedepsire a cadrelor didactice care comit acte de violenţă asupra elevilor, îi umilesc şi le umilesc părinţii.
Am mai dat acest exemplu . În SUA se mitraliază în şcoli şi universităţi, mor anual mii de elevi, tineri şi oameni mauri împuşcaţi dar Statul Federal n-a adoptat o lege pentru interzicerea deţinerii de arme. Au luat măsuri punctuale. La noi, un caz particular devine unul de interes naţional şi minţi bolnave de politicieni se îngrămădesc să iniţieze o lege care de fapt devine o povară pentru masa de elevi şi părinţi dar şi pentru cei de la catedră. Să mai adaug faptul că o astfel de lege ar fi o mare ruşine pentru învăţământul românesc.
Ce nu înţeleg cadrele didactice, liderii de sindicat şi politicienii este faptul că la violenţă se răspunde cu violenţă. Dacă aceste cadre didactice ar avea cunoştinţe solide de pedagogie, altfel s-ar derula relaţia lor cu elevii. Dar actualii învăţători şi profesori, cei mai mulţi, provin de la facultăţi cu învăţământ la distanţă sau din facultăţi unde n-au avut în programă şi modul pedagogic. De aici lipsa de tact în relaţia cu elevul.
written by Ioan Rotundu
 Inspectorii din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani, indiferent dacă au funcţii de conducere sau de execuţie, sunt asimilaţi funcţionarilor publici şi le este interzis prin lege să facă politică în instituţie sau în afara lei prin implicare în activităţi sau evenimente politice.
Sfidând aceste prevederi ale legii, ieri, un grup de inspectori şcolari s-au aliniat staff-ului PSD şi s-au deplasat b la Biroul Electoral Judeţean pentru a asista la depunerea listei de candidaţi pentru alegerile parlamentare. Prezenţa lor a fost, cred ei, un act de fidelitate faţă de şefa lor Mihaela Huncă care a fost cocoţată de PSD pe locul doi pe lista de candidaţi la Camera Deputaţilor.
După cum îi este caracterul, nu cred că Huncă, după ce se va vedea cu imunitatea parlamentară şi pusă la adăpost de cercetările penale în care este implicată, îi va mai păsa de foştii săi colaboratori din IŞJ. Însă gestul inspectorilor ne arată cât de politizat este sistemul educativ şi cât de lipsiţi de respect faţă de lege şi faţă de contribuabilii care le plătesc lefurile sunt cei puşi să ne educe copii.
Ce fel de educaţie socială pot transmite aceşti inspectori celor de la catedră ca la rândul lor profesorii şi învăţătorii să ne educe copii în spiritul valorilor sistemului democratic şi nu a unor concepţii şi mentalităţi de umilire şi supunere necondiţionată în faţa celui care îţi încalcă drepturile şi libertăţile. Trăim o perioadă de degradare morală şi profesională iar cei care ar trebui să ne fie un exemplu de demnitate şi etalon de comportament moral sunt de fapt nişte laşi care s-au lăsat luaţi prizonieri de nişte ticăloşi căţăraţi în funcţia de şef cu ajutorul unor şi mai mari ticăloşi din mediul politic.
Felicitând-o pe Huncă pentru succesul ei de a fi un viitor deputat, în fond acei inspectori n-au făcut altceva decât să se solidarizeze cu toată mizeria morală şi profesională de care a dat dovadă Mihaela Huncă din momentul în care PSD-ul a numit-o şefă la IŞJ.
Le amintesc acestor inspectori că Mihaela Huncă este una şi aceiaşi profesoară cu funcţie de conducere de la Liceul cu Program Sportiv Botoşani unde a luat mită, inclusiv o vilă, ca să treacă bacul nişte loaze ale unor căpătuiţi de după decembrie 1989. Tot Huncă este cea care este cercetată pentru utilizarea ilegală a unor fonduri europene, de această dată în calitate de funcţionar la IŞJ Botoşani. Este aceiaşi Huncă care a măsluit examenele pentru numirea unor inspectori şi pentru a bloca accesul la examene a unor profesori competenţi, motiv pentru care s-a ales cu două plângeri penale.
Huncă este cea care după iunie 2012, ajunsă şefă la IŞJ Botoşani, a schimbat din funcţie directorii competenţi şi a pus directori de şcoală nişte incompetenţi,. Mulţi profesori de educaţie fizică, domeniu din care a venit şi ea în fruntea IUŞJ. Le amintesc două cazuri proaspete. Numirea ca director la Hilişşu Horia a unui contrabandist de ţigări pe nume Slănină. Numirea la Şcoala Vornicei a unui profesor suplinitor şi incompetent, încălcând toate legile în materie de acceptare a unui candidat la funcţia de director. Ulterior a fost nevoită să-l demită pentru că incompetenţa lui Danalache devenise de speriat.
Iată pe cine s-au dus, încălcând obligaţiile legale, inspectorii ca s-o felicite că va ajunge deputat! Orice om cu bun simţ ar fi intrat în pământ de ruşine ştiind pe cine se duce să-l felicite şi să-i jure credinţă şi pe mai departe.
Reforma în sistemul de învăţământ trebuie începută de la Ministerul Educaţiei, coborâtă la nivel de IŞJ şi apoi cu cei de la catedră. Până când din sistemul de învăţământ nu vor fi îndepărtate astfel de cadre didactice, copii noştri vor deveni tot mai străini de valorile morale şi etice ale poporului nostru moştenite din generaţie în generaţie.
Iată şi numele celor care au acceptat umilinţa în public numai să se ştie la adăpost cu funcţia dăruită de cei din PSD prin Mihaela Huncă: Gabriel Hârtie şi Paula Gavriluţă inspectori generali adjuncţi; Ciprian Manolache şi Petronia Scripcaru inspectori. Lor li s-a alăturat fostul lider de sindicat Şuliuc, dovedit de CNSAS ca fost informator al Securităţii lui Ceauşescu. Lume bună, ce mai!
written by Ioan Rotundu
 Un scandal izbucnit la Şcoala nr.13 din Botoşani a ajuns în atenţia mediei naţionale şi ne-a făcut de râs judeţul în faţa întregii ţări. Scandalul a fost provocat de către profesoara de Geografie de la respectiva şcoală, Mihaela Filip, care are copilul în clasa a V-a şi coleg de clasă cu Andrei, elev afectat de Sindromul Down.
Filip a instigat colegii lui Andrei, părinţii elevilor pentru a face presiuni ca Andrei să fie mutat la o altă şcoală. Mai mult, uitând că este mamă şi profesoară, Filip a cerut colegilor de catedră să-l lase corigent pe Andrei ca să-i determine părinţii să-l ia de la şcoală.
Profesoara Filip şi-a permis toate acestea având avantajul puterii prin deţinerea şi a funcţiei de inspector de Geografie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani. De pe poziţia de inspector şcolar ea şi-a permis să-şi ameninţe colegii şi să discrimineze un copil numai pentru a crea un confort în plus propriului copil care s-a nimerit să fie coleg de clasă cu Andrei.
Cine este această Mihaela Filip? Este o umilă servitoare a PSD-ului şi mai umilă şi supusă servitoare a inspectorului general al IŞJ Mihaela Huncă (foto) , lideră a PSD care-şi permite să facă politică la vedere prin şcolile din judeţ fără teama că va răspunde în faţa legii. De prefectul Macaleţi nici atâta n-arte a se teme că se au „ghini”.
Când s-au scos posturile de inspector la concurs, Huncă a recurs la un artificiu faţă de lege pentru a crea condiţii ca cel puţin doi dintre viitorii inspectori să fie cam singuri la concurs, unul dintre ei fiind Mihaela Filip.
Pentru participarea la concursul pentru funcţia de inspector şcolar la Geografie, Istorie, Fizică şi Chimie, Huncă a pus condiţia ca participantul să aibă dubă specializare, respectiv istorie-geografie şi fizică-chimie. Prin impunerea acestei condiţii de dublă specializare Huncă l-a eliminat din concurs pe prof.dr. Daniel Botezatu, istoric, şi profesorul dr. Cornel Furtună, care este specializat numai în Fizică nu şi Chimie.
Aşa s-au aranjat lucrurile la IŞJ Botoşani ca posturile de inspector să fie ocupate de oamenii care slujesc cu credinţă PSD-ul şi nu de neaveniţi.
Când a izbucnit scandalul cu Andrei, imediat Huncă a trimis la Şcoala 13 o comisie care să facă verificări. Bineînţeles că membrii comisiei au primit indicaţiile preţioase ca totul să fie O.K.
Ieri, Mihaela Huncă a anunţat public că nimic nu este adevărat că Andrei ar fi discriminat, că profesoara Filip ar fi făcut presiuni la părinţi şi colegii de catedră ca Andrei să fie şicanat şi părinţii să-i să-l mute la altă şcoală. Nimic din tot ce s-a lansat ca acuzaţie la adresa profesoarei-inspector nu s-a confirmat de către Comisia instituită de Huncă.
Numai că adevărul tot a ieşit la iveală iar scandalul a luat dimensiune naţională. Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) a depus o plângere la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a cerut o anchetă serioasă asupra cazului. Cum PSD-ul nu mai are postaci prin instituţiile centrale ale statului care să-i apere pe şefii puşi de PSD, Mihaela Huncă se şi umila sa supusă Mihaela Filip se pot aştepta la nişte consecinţe nu prea plăcute.
Dealtfel Mihaela Huncă mai este cercetară pentru abuz de putere şi funcţie de către un comisar din IJP Botoşani care comisar a disjuns o parte din dosar şi a trimis faptele spre anchetă la DNA Suceava, la mijloc fiind vorba de acte de corupţie săvârşite chiar de şeful IŞJ Huncă.
Poate că în urma acestui scandal şi ministrul Educaţiei, Curaj, va avea curajul să facă ordine prin IŞJ Botoşani ca angajaţii instituţiei să poată respira din nou liberi şi nu aer social-democrat. Cum îi obligă în prezent Mihaela Huncă.
written by Ioan Rotundu
 Liderul de sindicat al Ligii Sindicatelor din Învăţământ Botoşani s-a trezit vorbind singur cum că examenul la care a participat Mihaela Huncă, inspectorul general al IŞJ Botoşani, susţinut la ministerul Educaţiei, a fost unul serios. Printr-o astfel de declaraţie, liderul de sindicat şi-a dorit să evidenţieze competenţa profesională de care se bucură Huncă, care a câştigat concursul şi şi-a păstrat funcţia.
De cât şi-ar dovedi zelul servil de a preamări meritele Mihaelei Huncă, Liviu Axinte ar fi făcut mai bine dacă sărea în apărarea acelor şcoli săteşti şi profesori care vor dispărea din peisajul învăţământului botoşănean tocmai datorită planului de reorganizare întocmit sub coordonarea aceleaşi Mihaelă Huncă.
Marţi, în această săptămână, în Aula Liceului „A.T. Laurian” Botoşani a avut loc şedinţa de analiză a propunerilor de restrângeri de activitate din sistemul învăţământului botoşănean. Printre alte desfiinţări de şcoli şi catedre, s-a propus şi
desfiinţarea Şcolii gimnaziale Sf. Maria Botoşani, care a luat fiinţă cu scopul de a fi şcolarizaţi copii cu dizabilităţi. N-am auzit ca Liviu Axinte să ameninţe cu greva foamei dacă se va desfiinţa această instituţie care este de o importanţă socială deosebită şi care nu trebuie analizată prin prisma eficienţei financiare.
Revenind la şedinţa de restrângeri de activităţi în învăţământul botoşănean, nu le-am auzit sărind în sus că se desfiinţează şcoli şi catedre nici pe cele două găinuşe parlamentare ale PSD care ouă faţă de presa locală tot felul de mărgeluţe kitsch despre „laborioasa” lor activitate. Mă refer la senatorul Doina Federovioci şi deputatul Tamara Ciofu.
Dacă tot şi-au asumat cele două rolul de a promova protecţia socială a celor care le furnizează voturi, să o facă şi pentru bieţii copii de şcoală primară şi gimnazială pe care şefa IŞJ, colega lor de partid, îi pedepseşte la propriu să se deplaseze zilnic kilometri întregi până la şcoala din localitatea învecinată.
Revenind la liderul de sindicat Liviu Axinte, nu l-am auzit pe acesta răcnind ca un leu la senatorul şpăgar Şerban Mihăilescu care şi-a propus să iniţieze un proiect de lege ca elevii să voteze de la vârsta de 16 ani. În fond, Miky Şpagă vrea să coboare vârsta majoratului la 16 ani, pentru că votul este un apanaj al persoanelor majore. Coborând vârsta de majorat la 16 ani, şi răspunderea penală pentru infracţiunile comise se va aplica tot de la această vârstă. De ce-o fgi vând Miky Şpagă ca doi elevi care s-au încăierat de la o fată să ajungă după gratii, luaţi direct din sala de clasă? Pentru că vrea să profite de mintea lor necoaptă şi să transforme în roboţi votanţi ai PSD.
Miky nu-i prost. Învăţământul românesc este fieful PSD-ului. Coborând vârsta de vot la 16 ani, elevii sunt sub controlul profesorilor şi vor putea fi uşor de urmărit cum votează. Iar votul lor se va duce către PSD, cum le vor cere profesorii.
Ce fac liderii de sindicat din învăţământ? Tac, că şi ei sunt umili servitori ai PSD-ului, partidul pentru a cărui cauză luptă alături de corpul didactic.
Ce face opoziţia în tot acest timp? Dacă nu doarme, face coadă la DNA.
written by Ioan Rotundu
 Profesorul dr. Cornel Furtună, persoană publică cunoscută botoşănenilor, a simţit pe propria piele ce înseamnă politizarea sistemului de învăţământ. Membru al PNŢ-CD din 1990, în prezent preşedinte al partidului Filiala Botoşani, Furtună a fost vreme de 10 ani şpi directorul Liceului „Grigore Antipa” Botoşani, fost Sanitar, fost Ştiinţe Naturale. A fost înlocuit din funcţie pe motive politice, aşa cum au fost înlocuiţi mulţi alţi directori de şcoli şi licee din Botoşani şi din judeţ imediat ce PSD-ul a preluat guvernarea.
La alegerile locale din iunie 2012 a candidat la funcţia de consilier municipal pe listele alianţei politice numită Mişcarea pentru Botoşani ca membri al PNŢ-CD. Mult timp s-a ţinut de capul său primarul Ovidiu Portariuc să-l determine să voteze alături de PSD. I-a oferit chiar şi funcţia de viceprimar.
Numai că profesorul Furtună nu s-a lăsat pradă tentaţiei de a primi onoruri şi a respins orice propunere pe motiv că el este politician de dreapta şi nu poate susţine o politică de stânga, mai ales politica unui partid descendent din Partidul Comunist Român, partid care i-a măcelărit pe înaintaţii ţărănişti în perioada 1945 – 1962.
Recent, ministerul Educaţiei a scos la concurs funcţia de inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani, funcţie deţinută de către unul din importanţii lideri ai PSD Botoşani, profesoara Mihaela Huncă. Profesorul Cornel Furtună s-a înscris la concurs, alături de Huncă.
Cunoscând competenţa profesională şi experienţa în domeniul învăţământului pe care le posedă Cornel Furtună, Huncă a simţit că-i scapă funcţia din mână, aşa că a apelat la ajutorul celor din minister.
Furtună a depus dosarul de concurs la IŞJ Botoşani, care l-a considerat complet şi l-a informat pe profesor că se va putea prezenta la concurs luni, 16 martie, la Bucureşti, la sediul ministerului Educaţiei. Numai că, după un anumit interval de timp, adică în această săptămână, Furtună a primit o adresă de la minister cum că la dosar având depusă adeverinţă care atestă starea de sănătate şi nu certificat, se consideră că dosarul este incomplet şi că el nu poate participa la examen.
Culmea este că medicii de familie, pentru participarea la concursuri profesionale, eliberează adeverinţe de sănătate, certificate eliberând numai dacă este vorba de angajare într-o funcţie. Furtună, care este şi jurist pe lângă a fi prof. dr. în fizică, a căutat să vadă ce lege reglementează cerinţa certificatului şi de ce nu ar fi bună şi o adeverinţă, ambele documente fiind eliberate de acelaşi medic de familie.
N-a găsit o interdicţie legală care să-i anuleze dreptul de participare la concurs. Ieri, profesorul a contactat un avocat cu experienţă în domeniul cercetării penale (fost procuror) şi s-a consultat în vederea depunerii la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a unei plângeri penale de abuz de putere faţă de ministrul Educaţiei şi de abuz în serviciu pentru funcţionarul din minister care a constatat că dosarul său de înscriere la examen nu ar fi fost complet.
Iată, dar, cun factorii decizionali ai PSD, aflaţi la toate nivelele, pun piedici celor competenţi în a promova în funcţii de conducere, apărându-şi propriile nulităţi profesionale care au accentuat de doi ani de zile încoace dezastrul din învăţământul românesc. Voi urmări dacă plângerea penală a prof. va avea sorţi de izbândă iar cei din minister care au comis abuzuri vor fi pedepsiţi.
written by Ioan Rotundu
În ziua de 15 septembrie a anului 1959 am păşit în clasa I. Afară era cald iar eu eram îmbrăcat într-o cămăşuţă cu mâneca scurtă, cam uzată dar proaspăt spălată, iar pe cap purtam o bască roşie. Pantalonii erau din doc albastru şi tot scurţi.
După ce am intrat în clasă şi ne-am aşezat în bănci au venit cei de la Sanepid să ne controleze de păduchi. Ne scoteau pe rând în faţa clasei şi ne căutau sub gulerul cămăşii , pe la subţiori şi prin păr.
Scos în faţa clasei, învăţătoarea Maria Vechiu a observat că eu nu purtam uniformă şcolară. A chemat-o pe sora mea, elevă în clasa a V-a şi a întrebat-o de ce eu nu port uniformă şcolară. Ea purta uniforma din clasa a IV-a. Sora s-a justificat că părinţii n-au primit banii de la CAP pentru zilele muncă. Aşa am început şcoala, fără uniforma bleomarin, în cămăşuţă şi pantaloni scurţi de doc.
Ghiozdan n-am avut ci doar o taşcă făcută dintr-o ţesătură de cânepă ceva mai groasă. După ce ne-au căutat de păduchi, învăţătoarea ne-a strigat după catalog şi ne-a înmânat din teancul de manuale de pe catedră câte un abecedar şi o aritmetică. Miroseau a cerneală proaspătă. Învăţătoarea ne-a ţinut apoi un mic discurs, vorbindu-ne despre grija tovarăşilor Gheorghe Ghiorghiu-Dej şi Chivu Stoica de a avea toţi manuale noi. Ne-a arătat un tabloul pe perete şi ne-a spus că el este tovarăşul Dej, cel care are faţă de noi o grijă părintească. Ne-a mai atras atenţia să nu uităm cine este cel din tablou pentru că vor veni nişte tovarăşi care ne vor întreba cine este cel din tablou şi să n-o facem de ruşine să nu ştim a răspunde.
Toate acestea ne-au dispărut din cap după cele trei ore a primei zile de şcoală când, adunaţi ciopor, noi băieţii ne-am dus la Jijia să facem baie, apa fiind încă destul de caldă.
După primul trimestru de şcoală ştiam deja cine este tovarăşul Dej şi cum a fost el chinuit de capitaliştii cei răi prin închisoare, ştiam cine este primul secretar de raion şi de regiune. Dealtfel, dacă se întâmpla să nimerim, noi elevii de clasa I-a, într-un grup de oameni maturi, în general duminica şi la sărbători, eram întrebaţi cine este conducătorul ţării, de raion şi regiune iar dacă nu ştiam eram consideraţi cam slăbuţi cu ţinerea de minte.
Pentru început n-am simţit mirosul de cerneală pentru că scriam doar cu creionul. Făceam bastonaşe şi cârliguţe iar de ieşea vreo unul strâmb imediat îl ştergeam cu guma. Când a venit rândul tocului şi a călimării cu cerneală, tăşcuţele noastre erau numai pete de cerneală. Nici caietele nu scăpau de câte o baie cu cerneală, mai ales când ne fugăream prin clasă şi răsturnam călimara cu cerneală aflată într-un locaş special amenajat pe partea superioară a băncii.
Dacă bunicii şi părinţii mei au început şcoala cu plăcuţe de ardezie şi noi cu caiete şi creion, acum la clasa I-a au apărut tăbliţele electronice. Ştiu din povestite cam ce emoţii au avut bunicii şi părinţii noştri în primul an de şcoală, ştiu cum m-am simţit eu în prima zi de şcoală dar sincer să fiu îmi este greu să-mi imaginez ce-o fi simţit elevii de clasa I-a care în loc de manuale vor primi o tăbliţă electronică.
Sunt antropologi care susţin că în timp copii noştri, copii copiilor noştri, nu vor mai cunoaşte scrierea şi cititul de mână. Dealtfel, în anumite provincii şi localităţi din SUA, unde se învaţă de mai mult timp după tăbliţe electronice elevii nu mai ştiu să scrie de mână.
Noi suntem mai avansaţi. Nu numai că sunt elevi care nu ştiu să scrie de mână dar se poate inntra la facultate fără să mai obţii Bacul. Avem în această evoluţie dovada spiralei istoriei culturii şi civilizaţiei umane. Cu mii de ani în urmă scribii scriau numai cu un singur fel de caractere, considerate a fi de tipar. Scrierea de mână a apărut mult mai târziu. Iată că a venit vremea ca scrierea de mână să dispară în favoarea celei de tipar. Personal cred că va veni perioada când ne vom întoarce nu numai la scrierea de mână dar şi la cititul cărţilor tipărite pe suport. Dacă nu pe hârtie pe un înlocuitor al acesteia.
written by Ioan Rotundu
Mai toţi primarii de prin judeţ s-au revoltat când au aflat că de la IŞJ, sub semnătura inspectorului general Mihaela Huncă, s-a transmis directorilor de şcoli că la festivitatea de deschiderea anului şcolar invitaţii oficiali trebuie să aibă aprobarea IŞJ, adică a sa.
Joi am filmat la Grupul de Acţiune Locală din Săveni emisiunea „Dinamica economiei”. Prin oraş se aflau şi câţiva primari din comunele vecine oraşului. Erau foarte revoltaţi. Ei, care toată vara au investit zeci şi sute de mii de lei în reparatul şi modernizarea şcolilor nu pot participa luni, 16 septembrie, la festivitatea de deschiderea anului şcolar decât numai dacă le dă aprobare Huncă.
Baragladina asta (cum a numit-o un primar) habar n-are că toate şcolile sunt în proprietatea şi administrarea primăriilor locale şi că primarul îi poate interzice Mihaelei Huncă să calce prin comună, nu să mai intre şi în şcoli.
A mai afirmat baragladina că şcolile sunt un fel de „cazărmi militare” aşa că nu mai pot intra persoane din afara şcolii. Altfel, spus baragladina a rupt legătura dintre şcoală şi părinţi şi a izolat actul educaţional care de acum înainte se va desfăşura numai în spiritul PSD.
Este uimitor de câtă prostie poate suferi femeia asta. Cum să interzici oficialităţilor publice să intre în şcoală, cum să nu permiţi părinţilor sau rudelor elevilor să se intereseze de starea la învăţătură a copilului sau nepotului?
Când socialista Bărculeţ a fost numită de babuşca Androneasca inspector general adj. ziceam că deva mai ruşinos, degradant şi ofensator pentru învăţământul botoşănean nu se putea.
Iată că s-a putut prin numirea Mihaelei Hiuncă în funcţia supremă. Şi, culmea, tot Androneasca a fost cea care a miluit-o cu postul râvnit de mai mulţi ani de Huncă.
Mai lipsea ca Huncă să le ceară primarilor şi cuvântul scris pe care-l vor rosti la festivitate, ca să-şi dea ea avizul şi să prevină faptul ca vreun primar din afara PSD să critice partidul de guvernământ care duce ţara spre dezastru.
Huncă îşi permite toate acestea pentru că ea a văzut cum se comportă şeful său de partid Victor Ponta. Cu tupeu, cu ironie şi zeflemea în a trata problemele românilor, cu rostirea de minciuni incredibile, cu laşitate când este forţat să de-a socoteală pentru faptele sale.
Huncă este un Ponta în miniatură, numai că ea poartă fustă. Diferenţa dintre ei constă în ce are fiecare în chiloţi, în rest asemănarea este perfectă.
Raluca Turcan, prinzând-o pe baragladină că a raportat la Ministerul Educaţiei cifre mincinoase în ce priveşte autorizarea sanitară a şcolilor, i-a cerut demisia. Ce, Ponta când a fost prins cu plagiatul a demisionat? Nu! Nici baragladina nu va demisiona nici dacă ar fi violată politic. Este femeia care s-ar şterge imediat la fund cu doctrina socialistă şi ar adopta-o pe cea liberală numai să rămână în funcţie.
Este inexplicabil faptul că judeţul care şi-a făcut un brand din cultură şi educaţie de cel puţin două secole este cel mai umilit acum prin numirea la educaţie şi cultură a unor nulităţi care au doar paşaport politic şi nu profesional.
Eu îi consider vinovaţi pe acei profesori şi învăţători care s-au remarcat în plan profesional prin a educa cu adevărat generaţii de copii şi care acum acceptă umilinţa de a fi conduşi de nişte colegi care n-au alte merite decât că sunt înregimentaţi politic şi slujesc cu credinţă partidul care-i răsplăteşte cu huzmeturi pe care nu le merită sub nicio formă.
Când aceşti profesori vor realiza umilinţa şi ruşinea pe care o suportă acceptând să fie conduşi de nonvalori profesionale şi vor lua atitudine colectivă, poate că abia atunci nici partidele nu vor mai îndrăzni să-şi bată njoc de ei numindu-le şefi ca baragladina de faţă.
written by Ioan Rotundu
La unul dintre liceele cu pretenţie din Botoşani învaţă fiica unui fost jurnalist prin presa locală a anilor 1992 – 2000. Tipul, cu talent scriitoricesc, creator al unor gustate fabule pe care le-a înmănuncheat în sigurul volum ce l-a semnat, a cam strâns prietenia cu paharul. De aici i s-a tras eliminarea din breasla jurnaliştilor. A lucrat o perioadă pe la Abatorul Roma, pe moşia lui Iulian Căzăcuţ, s-a încurcat cu o cucoană preoteasă şi şi-a părăsit familia. Din câte s-a auzit, acum ar fi prin Italia, mai exact în Sicilia la cules de struguri, că i se potriveşte munca.
Părăsite, nevastă-sa şi fiica au rămas să se descurce cum pot. O Duc foarte greu. Fata este, aşa cum spuneam, elevă la un liceu de prestigiu din Botoşani. Învaţă foarte bine dar este tot timpul umilită de colegii din clasă pentru că este săracă. Colegii săi îşi câştigă respectul celorlalţi după câte aventuri a avut prin barurile şi cafenelele din Botoşani, câte sute au spart pe seară, cum l-a umilit pe proful de mate sau profa de română.
Bătăile dintre colegi se iscă de la faptul că unii nu acceptă să colinde barurile, să consume etnobotanice sau chiar să se drogheze şi preferă să fie „tocilarii clasei”. Mulţi i-au bătaie pentru că nu se alătură celor care-i „pun la punct” pe profesori.
Profesorii ştiu de aceste scandaluri din clase dar le acoperă complice pentru că, la rândul lor se tem să nu fie bătuţi când ies sau vin la şcoală.
Toate aceste imagini mi-au trecut prin faţă citind declaraţia primarului Ovidiu Portariuc cum că a alocă 100 mii lei (un miliarde lei vechi) să monteze camere video la şcolile cu infracţionalitate crescută.
Aiurea! Scene de genul celor descrise mai sus se consumă în clase, unele chiar în timpul orei şi cu profesorul la catedră. Ori primarul va monta camerele video în curte, las intrarea în şcoală, poate pe holuri. Bani risipiţi, pentru că certurile şi bătăile dintre colegi pe motivele deschise nu se vor consuma în faţa camerelor video. Apoi, aceste camere vor dispărea în scurt timp de la montare fără a li se mai da de urmă.
Infracţionalitatea în şcoli ţine de educaţia de acasă şi de severitatea profesorilor. Cei de acasă sunt mândri de isprăvile beizadelelor şi le iau apărarea, profesorii nu vor să-şi complice viaţa pentru nişte puşlamale, aşa că preferă să înghită toate obrăzniciile acestora, nu rare fiind cazurile când tăcerea lor este cumpărată.
Aşa se explică de ce copii din familii sărace învaţă carte, dar n-au parte în viaţă pentru că n-au uşi deschise asupra viitorului, iar beizadelele care pică la examene îşi cumpără trecerea clasei la următoarea sesiune şi ajung ca în viaţă să beneficieze numai de privilegii. Ce rost ar avea să înveţe carte, când Verginel Gireadă din tractorist a ajuns primar, iar din primar condamnat a ajuns parlamentar. Iată ce modele de viaţă au beizadelele, care în şcoală îşi bat joc de colegii săraci care învaţă în speranţa că vor reuşi în viaţă.
Căutăm vinovăţia la părinţi, la profesori şi ea se simte în largul său în întreaga societate. Câtă vreme societatea nu va sancţiona nonvalorile, adevăratele valori umane vor continua să fie umilite.
Eleva de la care am pornit comentariul meu învaţă bine dar suferă zilnic umilinţa colegilor pentru că este săracă. Ea speră că societatea îi va răsplăti umilinţa de acum recunoscându-i şi răsplătindu-i eforul de a învăţa.. Ce nu ştie ea, este că umilinţa din liceu o va întâlni şi însoţi tot restul vieţii, societatea nefiind capabilă să-i ofere o fărâmă de fericire.
written by Ioan Rotundu
Împăratul Florin Ţurcanu este omul ca nu uită, nu iartă şi se ţine de cuvânt. De cuvânt se ţine numai când ceea ce trebuie făcut este spre avantajul său sau al protejaţilor săi. Cu ceva timp în urmă, înaintea începerii anului şcolar, Ţurcanu a declarat presei locale că el este cel care numeşte noii directori de şcoli.
Altfel spus, Mihaela Huncă, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani a rămas fără puterea de decizie în numirea directorilor de şcoli, puterea sa fiind confiscată de Ţurcanu.
Desigur, aici putea să apară un conflict de interese între PSD şi PNL. Nu cred că celor din PSD le convine ca Ţurcanu să-şi bage nasul într-o instituţie a cărei şef este un om de încredere al lor. Practica însă a demonstrat că cei din PSD n-au avut nicio reacţie la declaraţia lui Ţurcanu. Ori sunt împăcaţi cu faptul că Ţurcanu este cel care hotărăşte ce decizii se iau în numele USL, ori în privinţa directorilor de şcoli si-au împărţit sferele de influenţă iar Ţurcanu este cel care supraveghează respectarea ducerii la îndeplinire.
Cert este că şi din partea PSD şi a PNL s-au numit directori de şcoli mulţi profesori cu o imagine compromisă sau lipsiţi de experienţa profesională necesară conducerii unei şcoli de nivel urban sau rural.
Recent, am filmat un reportaj în comuna Frumuşica. Margareta Vamanu, director de şcoală în satul Vlădeni Deal, a muncit toată vara ca unitatea şcolară să înceapă nou an de învăţământ în condiţii civilizate. Numai că, la începutul lunii septembrie a avut surpriza să afle că nu mai este directorul şcolii, locul ei fiind luat de profesorul Ştefan Bălăşanu, omul de bază al PSD.
Vamanu, care susţine că este nepoata ministrului Sănătăţii Vasile Cepoi, ambii fiind originari din comuna Tudora, s-a revoltat. M-a sunat să vin la Frumuşica şi să filmez la Lumea lu’ Rotundu marea nedreptate care i s-a făcut.
Numai că în cadrul filmărilor au ieşit la iveală unele lucruri care demonstrează că directorii de şcoli sunt oameni politici şi nicidecum profesionişti în domeniu.
Margareta Vamanu a fost primar liberal în mandatul 2004 – 2008, când a pierdut alegerile în faţa social-democratului Costel Rădeanu.
Învăţătoare de profesie, ea a urmat Facultatea de drept la Universitatea Spiru Haret şi un modul pedagogic la Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi, având dreptul de a profesa de la nivel de şcoală primară până la gimnaziu. Cel puţin aşa susţine ea. Deşi liberală, în guvernarea Boc ea a fost numită de fosta generală Ada Macovei director la şcoala Vlădeni Deal, înlocuindu-l pe social-democratul Ştefan Bălăşanu. Ca recompensă pentru numirea ca director, în campania alegerilor locale din vară, Vamanu a susţinut la primărie candidatul PDL, un anume Gheorghe Foca, fost militar, acum pensionat.
Florin Ţurcanu, văzând ce drum politic şi-a ales liberala sa, a declarat la o întrunire electorală de la Frumuşica că imediat ce va ieşi preşedintele CJ, Vamanu nu va mai fi director de şcoală.
Şibiată că Ţurcanu s-a ţinut de cuvânt şi Vamanu a fost înlocuită cu cel pe care şi ea la scos din funcţie cu trei ani în urmă.
Ştefan Bălăşanu este profesor de educaţie fizică şi un cunoscut legumicultor în comună. Cadrele didactice din şcoală îl acceptă ca director pentru că, spre deosebire de Vamanu, acesta are un comportament blând cu ei, tolerant şi împăciuitor. Vamanu se comporta dur, cu ifose, singura sa febleţe fiind secretara şcolii care şi ea se considera un fel de director adj. a lui vamanu.
Chiar dacă Vamanu a fost schimbată politic, ea să nu uite că a ajuns director de şcoală tot pe criterii politice. Acum este învăţătoare la clasa I-a şi speră că dacă se va organiza vreodată concurs pentru funcţia de director, să se înscrie şi să-l câştige.
Din cele consumate la Şcoala Vlădeni Deal din comuna Frumuşica avem dovada certă că directorii de şcoli au fost şi continuă să fie numiţi politic, cel care le dă binecuvântarea fiind preşedintele CJ Florin Ţurcanu, supranumit împăratul.
Schimbările din această toamnă au adus în fruntea şcolilor numai directori ai USL, ceea ce va crea candidaţilor USL la parlamentare un avantaj substanţial. Prin şcoli se va putea desfăşura o campanie electorală eficientă iar cum secţiile de votare sunt amplasate tot în şcoli, cadrele didactice vor deveni activişti politici ai USL foarte eficienţi.
Niicun partid aflat la putere n-a dorit să iniţieze o lege prin care directorii de şcoli să nu mai poată fi numiţi şi schimbaţi politic tocmai pentru avantajele electorale pe care le pot avea de pe urma lor. Declaraţiile Abramburicii cum că în şcoli nu se face politică sunt de imagine şi nu der conţinut.
Dacă Guvernul Boc sau Guvernul Ungureanu ar fi avut voinţa politică să reglementeze statutul directorilor de şcoli, acum s-ar fi luptat în alegerile parlamentare de la egal la egal cu USL. N-au făcut-o şi vor suporta consecinţele.
written by Ioan Rotundu
Se apropie deschiderea anului şcolar iar ministrul Ecaterina Andronescu iar a pus hârâita placă cu fondul şcolar. Cică niciun director de şcoală, diriginte de clasă sau profesor să nu-şi permită să strângă bani de la părinţi pentru fondul clasei că va fi vai şi amar de pielea sa.
Nici că se putea un teatru mai ieftin ca acesta, exact pe măsura sincerităţii politice a USL. Fondul clasei a fost şi rămâne o povară financiară pentru părinţi, el făcându-şi prezenţa la buzunarul acestora odată cu începutul anului şcolar. Declaraţia ministrului Andronescu cu interzicerea colectării acestui fond este încă o dovadă de manipulare politică.
Povestea cu interdicţia colectării fondului clasei a apărut în perioada Guvernului Năstase, iniţiativa aparţinând ministrului Educaţiei de atunci, tot actuala Ecaterina Andronescu. Ea a fost cea care a emis instrucţiuni către IŞJ-uri cum că este interzisă colectarea fondului clasei.
Cu toate acestea, an de an acest fond se colectează. Mai mult, el creşte în dimensiune, iar dacă în clasă se află vreo loază de patron, atunci unul din părinţii loazei va fi numit şeful Comitetului de părinţi, el fiind deschizătorul de pungă şi va dona la fondul clasei câteva milioane de lei vechi, având grijă să afle şi ceilalţi părinţi, ca eforul său să nu rămână în anonimat.
Nu cunosc niciun caz de director de şcoală sau diriginte de clasă care să fi suportat vreo consecinţă neplăcută pentru că a strâns bani la fondul clasei.
Dealtfel, acest fond a devenit sursa de completare a nevoilor financiare ale şcolii pentru dotarea claselor cu cele necesare, începând de la perdele, faţă de masă pentru catedră, ustensile didactice, consumabile la laboratorul de chimie sau fizică, dacă există aşa ceva, rechizite de birou pentru cancelarie şi multe alte mărunţişuri pentru care nu se alocă niciodată bani de primărie sau IŞJ.
Ştiu şcoli unde s-au strâns bani, sub masca sponsorizărilor, pentru văruitul claselor şi a holurilor de şcoală, pentru consumabile la imprimantele din cancelarie şi chiar pentru cumpărat aparatură electronică, başca consumabile pentru WC.
Dar fondul clasei nu este singurul bir financiar suportat de părinţi. Dacă învăţătoarea, dirigintele sau conducerea şcolii au evenimente culturale periodice ori deplasări pe la diferite acţiuni la nivel de judeţ sau prin ţară, se strâng alţi bani. Tot bani trebuie să dea părinţii şi pentru ziua învăţătorului, dirigăi, profei de mate sau fizică, pentru ca loazele lor să nu fie stresate cu prea multă învăţătură, că tot nu vor lua Bacul când le va sosi sorocul unui asemenea examen.
Cine crede în poveste cu interdicţia colectării fondului clasei suferă de credulitate nevindecabilă. Totul este doar un joc politic de imagine menit să fure minţile părinţilor.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments