Ieri, în Parlamentul României, prin discursul la asumarea răspunderii guvernamentale pe pachetul de legi privind Educaţia, premierul Emil Boc, pur şi simplu a umilit într-un mod extrem de jignitor învăţământul românesc de toate gradele.
Premierul a rezumat că învăţământul românesc de până acum este unul dezastruos, total distrugător pentru viitorul actualelor generaţii de elevi, iar dacă nu se aproba legile sale, ar fi rămas distrugător şi pentru generaţiile viitoare.
Începând de la învăţământul preşcolar şi terminând cu cel universitar, în viziunea premierului, toate formele actuale de învăţământ se bazează pe transmiterea informaţiei în stil tocilar şi nu-i pun pe elevi în situaţia de „a învăţa învăţarea”. Concluzia premierului despre actualul sistem de învăţământ a fost că este lipsit de performanţă şi că din aceste motiv nu creăm valori umane şi nici nu se nasc genii universale. Faptul că liceenii şi studenţii români culeg la olimpiadele internaţionale mai toate premiile, a fost explicat de premier prin dotarea intelectuală a concurenţilor şi nu prin meritul profesorilor care-i educă şi îndrumă.
Ce n-a rostit Boc, lipsindu-i curajul, dar a rostit preşedintele Băsescu, este faptul că învăţământul românesc produce tâmpiţi, filozofi, în timp ce ţara are nevoie de tinichigii, ospătari, cizmari şi alte meserii „brăţară de aur”.
Firesc, mă întreb, Boc a cui produs este? El n-a beneficiat de învăţăturile dascălilor care susţin de peste un secol învăţământul românesc modern? Boc este profesor universitar. Deci, este membru de frunte al actualului sistem de învăţământ pe care l-a hulit în Parlament.
Ce vrea premierul, pardon!, preşedintele României prin vocea premierului, prin pachetul de legi trecut ieri prin Parlament precum gâsca prin apă? Vrea să reformeze sistemul de învăţământ din rărunchii săi. Educatoarele, învăţătorii, profesorii să nu mai transmită informaţii, ci metode de a învăţa singuri, de a crea interacţiuni între discipline, de a nu deţine informaţia în memoria curentă cu care lucrăm, ci să o culegem din calculator, atunci când vom avea nevoie de ea..
Altfel spus, viitoarele generaţii de elevi nu vor fi „tâmpite”, ci ignorante. Se va ajunge, precum acum la americani, să fii absolvent de facultate şi să nu ştii a găsi pe hartă România. Şi exemplele pot continua. Oare să nu poată Boc, la nivelul său intelectual de profesor universitar, să conştientizeze faptul că, odată cu informaţia, învăţătorul, profesorul, transmite şi o stare emoţională, pe care calculatorul n-o poate transmite. Cum poţi înţelege poezia lui Eminescu, citind-o pe calculator? Cum poţi pătrunde simţămintele de patriotism ale românilor în luptele lor de supravieţuire cu năvălitorii, citind cifre seci de ani pe Internet, fără explicaţiile suplimentare date de profesorul de istorie?
Cum poţi pătrunde universul gândirii antice, fără ca profesorul să nu-ţi transmită informaţiile într-un mod atractiv şi cu explicaţiile necesare înţelegerii unui context dispărut de două mii de ani? Poate fi filozofia învăţată citind pe Internet nume de filozofi, fără a şti în ce curent se încadrează gândirea lor, cât este adevăr ştiinţific şi cât parte speculativă? Şi iar exemplele pot continua.
Învăţământul românesc a fost şi este unul performant. Românii, absolvenţi de facultate, sunt căutaţi în lume tocmai pentru nivelul lor de cunoştinţe profesionale şi de cultură generală.
Renunţând la miezul sistemului de învăţare, transmiterea de informaţie, vom produce acele generaţii de tâmpiţi despre care ne-a vorbit cu atâta patos preşedintele Băsescu.
Stau şi mă întreb dacă după discursul din Parlamentul României, acest Boc mai are curajul de a privi în faţă colegii săi universitari, profesorii, învăţătorii şi educatorii care-şi fac datoria de dascăli cu multă dăruire sufletească.
Sunt produsul şcolii româneşti de până acum, şi mă mândresc cu dascălii pe care i-am avut, începând cu clasa I-a şi până la nivelul universitar. Prefer să rămân acel tâmpit definit de preşedintele Băsescu, dar să pot dialoga în societate fără a da fuga la Internet pentru a afla cine a fost Eschil, Homer, Seneca ori Ştefan Odobleja.
Vă mai amintiţi de acea declaraţie plină de vitejie a inspectorului general adjunct al Inspectoratului Şcolar Botoşani prin care inginerul Gheorghe Pleşca era sancţionat drastic pentru că a comunicat ministerului Educaţiei o situaţie eronată şi nesemnată de către conducere? Declaraţia a fost publicată pe site-ul jurnalului sub titlul „Generala” adjunctă Bărculeţ s-a răfuit cu inginerul Pleşca”.
Citind acea declaraţie, ceva nu mi s-apărut a fi în ordine. Cine a lucrat într-o instituţie, sau lucrează, ştie foarte bine că o corespondenţă oficială către forul tutelar nu o concepe şi trimite un funcţionar de rând, decât numai dacă este văzută de şeful cel mare şi semnată. În primul rând secretara de la registratură nu pune în plic o astfel de corespondenţă, dacă nu este semnată de cineva din conducere.
Totuşi, generala adjunctă Bărculeţ a clamat public că inginerul Gheorghe Pleşca şi-a permis să înainteze la ministerul Educaţiei o situaţie eronată, ceea ce a dus la blocarea unor fonduri care trebuiau să ajungă la şcolile din judeţ pentru reparaţii sau aflate în construcţie.
Ori Bărculeţ a minţit cu seninătate, ascunzând situaţia reală, ori ea a fost omisă de la aranjamentul care s-a făcut pe seama acestor fonduri. Tot investigând situaţia, cred că am descâlcit tărăşenia petrecută la IŞJ. Într-un birou din sediul Consiliului Judeţean Botoşani, poate chiar în cel al vicepreşedintelui Cristian Achiţei, s-a întocmit o listă de priorităţi în investiţiile şcolare.
Bineînţeles că lista s-a întocmit având ca prioritate, nu urgenţa investiţiilor, ci culoarea politică a constructorului. Lista trebuia să devină anexă la o hotărâre de guvern, după care urma să sosească şi banii. H.G. a fost emisă sub nr. 655/3 august 2009, numai că în anexa pentru Botoşani, poziţiile de investiţii nu mai corespundeau cu lista trimisă.
De precizat că lista astfel întocmită în sediul CJ a fost înaintată la guvern, iar Guvernul, după aprobare a trimis-o la ministerul Educaţiei. De la minister a primit IŞJ Botoşani lista cu şcolile care aveau repartizate fonduri guvernamentale, cei din conducerea IŞJ habar neavând unde şi cum s-a pitrocit lista respectivă.
Scandalul a izbucnit când adjuncta Ana Băculeţ a luat act că din puţinii bani primiţi, 10 miliarde lei vechi au fost dirijaţi pentru campusul şcolar Săveni. Ori, primarul Săvenilor, Relu Târzioru, este liberal, ceea ce pe Bărculeţ a şocat-o. Nu s-au dat bani la primarii social-democraţi şi s-au dat atât de mulţi unui primar liberal?
Da! Ce nu ştie Băcruleţ este că investiţia campusului şcolar din Săveni a fost câştigată prin licitaţie de Bidaşcă de la MBB. Iar Bidaşcă este membru de seamă al PDL. Alocarea sumei de 10 miliarde lei vechi primarului din Săveni a supărat şi pe un demnitar de judeţ, participant la întocmirea listei şi căruia nu i s-a spus de protecţia acordată afacerilor lui Bidaşcă.
Revenind la IŞJ, sancţiunea aplicată inginerului Gheorghe Pleşca s-a făcut pentru a-l scoate pe acesta ţap ispăşitor pentru o lucrare ce-a ajuns la ministerul Educaţiei, venind de la Guvern, iar la Guvern a ajuns trimisă fiind din sediul Prefecturii Botoşani. Sper că citind aceste rânduri, generala Bărculeţ îşi va explica şi alte enigme ce-o frământă şi nu le dă nicicum de capăt.
În aceste zile asistăm la o luptă publică între ministrul Educaţiei Ecaterina Andonescu, membru PSD şi preşedintele Băsescu, fiecare încercând să-şi impună propriul pachet de legi menit să reformeze învăţământul românesc. Preşedintele Băsescu a iniţiat un pachet de legi cu intenţia declarată ca învăţământul românesc să nu mai producă tâmpiţi şi nici filozofi, ci ospătari, tinichigii şi eventual marinari. Social-democrata Andonescu vrea ca prin legile propuse ministerul să fie diriguitorul învăţământului de stat şi privat, mult mediatizata descentralizare constând doar în transferul cheltuielilor din bugetul ministerului spre bugetele locale ale primăriilor.
Cer este că şi un pachet de legi, şi celălalt, nu reformează nicicum învăţământul aflat într-o degringoladă totală. Se fac doar nişte altoiri de elemente ale învăţământului modern european pe un sistem învechit de învăţământ, încremenit în comunism, fără a se cunoaşte ce fruct va rezulta în urma altoirii. Se doreşte o reformă a învăţământului, dar nu în sistemul educaţional, ci în cel al finanţării, căutându-se a se transfera o serie de cheltuieli în sarcina părinţilor, urmărindu-se totodată menţinerea controlului politic.
Cert este că în ultimii zece ani sistemul de examinare s-a modificat de atâtea ori că nu mai ştie elevul la început de an şcolar cum va fi evaluat la sfârşit. Programa şcolară este una anapoda, încărcată cu informaţii inutile şi extrem de săracă în cunoştinţele de care elevul are nevoie în viaţă. Manualele alternative au zăpăcit şi elevii şi profesorii, dar au devenit o sursă de bani pentru partidul aflat la conducere. Anual se cheltuiesc inutil pe manuale alternative zeci de milioane de euro. Şi acum se caută a se trece costul manualelor pe seama buzunarului părinţilor.
Iar rezultatul este unul catastrofal. Avem absolvenţi de gimnaziu şi liceu care nu sunt în stare să scrie o cerere către o instituţie a statului, care nu pot lega liber două fraze, care atunci când aduci vorba de scriitorii clasici se uită la tine ca viţelul la poartă nouă. Până şi istoria ţării am hăcuit-o prin manuale alternative, tinerele generaţii nemaiştiind adevărata noastră origine, teritoriile care ne-au aparţinut şi sunt în stăpânirea altora, rostul lui Mihai Viteazu în încercarea de unire a românilor, ce înseamnă actul unirii de la 1 Decembrie 1918 şi de ce s-a numit România Mare.
În această minivacanţă, la Pensiunea Moldova de pe Valea Arieşului, am cunoscut o familie de maghiari. Oameni de treabă. La un moment dat, fiica lor, Naomi, s-a lipit de soţie şi i-a şoptit că vrea să-i spună un secret. Iar secretul Naomei consta în faptul că noi, românii, i-am ocupat Ardealul.
Naomi a trecut în clasa a V-a. Tot ce-a învăţat ea în patru ani de şcoală a fost că românii i-au ocupat Ardealul. Naomei nu i-a explicat nimeni la şcoală cine au fost dacii. Ea a venit la pensiune din Munţii Godeanu, trecând prin Sarmizegetuza. A trecut prin capitala Daciei fără ca ea să ştie semnificaţia. În limba Naomei se rosteşte Kolosvarod, în loc de Cluj-Napoca. Şi nimeni nu i-a explicat ce semnifică Napoca.
Ciudat, dar învăţătorii ei nu i-au spus la şcoală că strămoşii lor nu sunt europeni. Că au venit acum o mie de ani din zona Caucazului şi s-au aşezat în Câmpina Panonică pentru că era zona geografică obişnuită modului lor de viaţă. Aflată la o pensiune situată în inima Ţării Moţilor, Naomi nu ştia că atunci când strămoşii ei au venit de unde au venit, moţii erau aici şi scociorau în măruntaiele munţilor de peste o mie de ani, după aur şi argint. Dovadă minele din perioada Daciei Romane de la Roşia Montana.
Naomi n-a privit niciodată o hartă europeană a limbilor vorbite şi să vadă că limba maghiară n-are rude în acest spaţiu geografic aşa cum au celelalte limbi. Că este o limbă unicat în Europa.
Cine să-i explice Naomei toate acestea? Învăţătorul său a fost tot maghiar. Profesorii din clasa a V-a vor fi tot maghiari. Iar istoria pe care o va învăţa ea va fi cea a Ungariei Mari şi nu a României. Iar Naomi, când va avea copii, le va spune un secret: românii ne-au ocupat Ardealul.
În tot acest timp marii noştri dascăli trudesc la manualele alternative de istorie, certându-se dacă avem origine dacică sau romană. Recent, istorii italieni au demonstrat că cea mai veche scriere din lume s-a găsit pe teritoriul României şi provine de acum cinci mii de ani. Istoricii noşti n-au consemnat în manualele de istorie o astfel de informaţie pentru că nu s-au înţeles cui revine meritul descoperirii acelor tăbliţe de argilă de la Tărtăraia, judeţul alba. Aşadar, prima scriere din lume s-a realizat pe teritoriul actual al Ardealului, cu patru mii de ani înainte ca strămoşii Naomei să ajungă pe aceste meleaguri. Naomi nu va şti niciodată acest lucru, ea învaţă o altfel de istorie.
Guvernul Boc i-a umilit din nou pe cei din învăţământ. După ce un amploiat al ministrului Sârbu, din cadrul ministerului Muncii, cu de la sine putere a diminuat cu 25% grila de salarizare negociată cu sindicatele din învăţământ pentru viitoarea lege a salarizării unice, iată că din nou s-a operat o reducere de salarii, şi tot asupra celor din învăţământ. Numai că de această dată reducerea întrece bunul simţ, pentru că ea nu mai asigură o creştere a salariilor, dimpotrivă, le diminuează şi pe cele existente.
Desigur, reducere a grilei de salarizare s-a operat şi la alte categorii de bugetari, dar cea mai mare reducere s-a operat asupra celor din învăţământ. Aşa s-a ajuns la situaţia că, după ce nu li s-a mai aplicat majorarea cu 50% promisă în preajma alegerilor parlamentare, nu li s-a aplicat nici majorarea promisă cu luna aprilie a acestui an, acum li s-a diminuat şi lefurile avute, salariile învăţătorilor şi profesorilor, după noua reducere operată, fiind printre cele mai mici din sistemul bugetar.
Cum a fost posibil să se ajungă la o astfel de situaţie? Am mai explicat aceste cauze şi în cadrul unor comentarii anterioare, referitoare tot la această temă. Ca şi guvernele anterioare, şi Guvernul Boc a observat că cei din învăţământ, ori de câte ori au fost privaţi de anumite drepturi, numai au ameninţat cu greva, dar n-au trecut niciodată la fapte.
Liderii de sindicat din învăţământ sunt din generaţia formată şi educată înainte de 1989. Ori au o mapă profesională şantajabilă, ori pur şi simplu se lasă influenţaţi de putere, pentru că aşa sunt educaţi. Priviţi-l pe acest profesor Isvoranu de la Federaţia „Spiru Haret” şi veţi observa în comportamentul său că nimic din ce spune nu va ajunge vreodată să devină fapte. Se răţoieşte pe sticla televizorului, ameninţă cu greve, dar toată lupta sa sindicală se rezumă la vorbe.
Apoi, liderii de sindicat nu sunt uniţi în acţiunile lor şi nici nu se bucură de o mare consideraţie din partea liderilor de confederaţii sindicale. Aşa se face că Guvernul Boc a negociat reducerile salariale cu liderii de confederaţii, fără ca la negocieri să participe şi liderii de sindicat din învăţământ. Aceştia au aflat de la televizor că iar s-a operat o reducere asupra grilei de salarizare pentru cei din învăţământ.
Au ieşit la televizor, au ameninţat cu greva, dar nici un alt lider de sindicat de confederaţie nu le-a dat asigurări că vor fi sprijiniţi în demersul lor. Guvernul Boc a procedat mişeleşte, dar cu eficienţă. Au operat reducerea ştiind că profesorii sunt în vacanţă, deci n-au cum să se opună în vreun fel. Până la începerea anului şcolar este aproape o lună de zile, timp în care se vor obişnui cu măsura luată, aşa cum s-au obişnuit şi până acum cu măsurile anterioare.
Sunt convins că profesorii vor rămâne la actualul nivel de salariu stabilit de ministrul Sârbu şi nu vor mai primi nimic în plus. Există în spatele acestei decizii o anume strategie. În total bugetari, masa cadrelor didactice deţine o pondere importantă. Guvernului Boc i-a convenit să acorde privilegii bugetarilor puţini la număr şi să taie de la învăţământ, făcând astfel economii serioase.
Dacă cei din învăţământ vor să-şi recapete demnitatea socială, dacă vor să fie luaţi în serios de actualul guvern şi de viitoarele care vor mai fi, trebuie să-şi schimbe liderii de sindicat şi să-şi aleagă lideri tineri, bătăioşi, neşantajabili. După care să nu tot dea din gură, ci să treacă la greva efectivă îngheţând anul nou şcolar. Abia atunci vor fi băgaţi în seamă, respectaţi şi trataţi cu seriozitate. Până atunci vor continua să fie cârpa bugetară cu care guvernul va lustrui falsele măsuri anticriză.
În Partidul Democrat – Liberal Botoşani s-a instalat o stare de extremă nemulţumire la adresa Adei Macovei, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani. Majoritatea primarilor şi viceprimarilor PDL, când au luat act de desemnarea Adei Macovei pentru funcţia de inspector general, au avut convingerea că aceasta va fi şi omul din partidul lor potrivit să curăţi conducerile de şcoli de directorii liberali şi să numească în funcţie directori apropiaţi ai PDL.
Numai că de la desemnarea Adei în funcţia supremă la IŞJ Botoşani a trecut aproape jumătate de an, iar la conducerea şcolilor din judeţ se află aceeaşi directori numiţi de guvernarea liberală. Ori, primarii şi viceprimarii PDL au şi ei socotelile lor, socoteli care dacă nu se vor împlini, atunci, la alegerile prezidenţiale din toamnă Băsescu s-ar putea să intre în urne şi să nu mai iasă.
Mai mult, acei primari care au încercat să forţele lucrurile, adică s-o determine pe Macovei să schimbe directorii, n-au avut succes. Este şi cazul comunei Albeşti, unde directorul de şcoală a rămas la fel de liberal ca şi acum jumătate de an. Nemulţumiri sunt şi prin biroul primarului din Mihălăşeni ori din Truşeşti.
În rândul acestor primari şi-a făcut loc tot mai insistent teza cum că Macovei nu poate schimba directorii, fiind blocată de către adjuncta sa, Ana Bărculeţ, inspectorul general adj. numit de PSD. Mult mai experimentată politic, mai şireată în acţiuni, Bărculeţ face loc la conducerea şcolilor acelor profesori devotaţi trup şi suflet PSD-ului.
Macovei nu este sabotată şi compromisă numai de Bărculeţ, ci şi de ceilalţi inspectori. Puhoiul de inspectori din IŞJ vorbesc cu Macovei mieros prin faţă şi o hulesc cât pot pe la spate, sabotându-i orice încercare sau demers de la umbla la funcţiile de directori de şcoli.
Ajunşi în pragul disperării, primarii şi viceprimarii PDL din judeţ au iniţiat un protest, pe care-şi pun rând pe rând semnătura, protest ce va fi înmânat preşedintelui de partid Cătălin Flutur, cu cerinţa fermă de a-i retrage lui Macovei sprijinul politic şi de a desemna alt membru PDL care să ocupe funcţia acesteia.
Ei vor în funcţia de inspector general o persoană băţoasă, capabilă să-i înfrunte pe veteranii din instituţie şi să-i înfrângă, impunându-şi voinţa în satisfacerea intereselor de partid. În aceste zile protestul va ajunge pe masa preşedintelui Flutur. Cum va reacţiona acesta?
Părerile sunt împărţite. Unii democraţi-liberali cred că Flutur o va mai păsui pe Macovei, în speranţa deşartă că aceasta va reuşi să se facă ascultată. Alţii susţin că o va înlocui. Dar cu cine? Să-i vină rândul lui Lăcătuş la şefie? Eu nu prea cred. Face şi el parte din tagma găştii vechi, care-şi protejează proprii săi oameni şi interese iar de partid îl doare-n cot.
