Despre Mihai Darie nu se mai pomeneşte prin presa botoşăneană decât foarte rar. Dealtfel, pentru noua generaţie de reporteri el este un necunoscut. Doar reporterii din generaţia anilor 1996 – 2000 au cunoscut, şi numai la suprafaţă, rostul şi rolul lui Mihai Darie pe la Botoşani. Numai că reporterii din acea generaţie nu mai sunt prin presă, nici cât numărul degetelor de la o mână.
După ce a fost sfetnicul de taină al lui Petre Roman, după ce a devenit omul din umbră al lui Băsescu, fostul ofiţer de securitate Mihai Darie s-a mutat cu toate bagajele în tabăra lui Adrian Năstase. Pe Năstase, cât a fost premier, l-a servit cu credinţă, aducându-şi alături şi feciorul, şi el specializat pe sisteme de pază a demnitarilor.
Când Năstase a pierdut puterea în favoarea lui Geoană, şi securistul nostru s-a pus în slujba acestuia. Singurul demnitar mai de soi, care nu s-a folosit de serviciile lui Darie, sau mai bine zis s-a ferit de serviciile acestuia, pare a fi Ion Iliescu.
La Botoşani, aşa cum am mai scris, Darie a jucat roluri importante. Unele în prim plan, altele din umbră. În prim plan, l-a înlăturat de la preşedinţia Partidului Democrat Botoşani pe Cătălin Flutur, aşa cum i-a ordonat Băsescu, pe atunci preşedinte al PD. După ce-a trecut la PSD, Darie a primit misiunea de a-l anihila pe Mihai Baltă şi a-l scoate de la preşedinţia PSD Botoşani.
Pentru a reuşi, s-a asociat în atingerea scopului cu Constantin Conţac. Nici prin cap nu-i trecea atunci lui Conţac că inclusiv el va deveni victima lui Mihai Darie. Când Conţac a intrat în conflict cu Bucureştiul, mai ales cu (fostul informator?( primar de Iaşi Gheorghe Nechita, dorohoian de-al nostru, dar şi Geoană, treaba murdară de a fi „lichidat” Conţac de la conducerea PSD Botoşani a îndeplinit-o Mihai Darie.
Trebuie spus că bădia Costică a scăpat ieftin. Nechita şi Geoană îl voiau distrus şi scos definitiv din dispozitivul politicii locale, pentru ca nu cumva să le mai stea în cale. Trimiterea lui Conţac la DNA n-a fost ca urmare a duşmanilor săi locali, ci a ordinului politic dat de Bucureşti, mai exact de Geoană. Numai că probele din dosar au fost extrem de subţiri, aproape inexistente, aşa că bădia Conţac n-a putut fi arestat, cum şi-ar fi dorit Geoană şi Nechita.
S-a pus la cale o altă strategie. Mihai Darie a primit misiunea de a-i întinde o cursă lui Conţac. Încă preşedinte al PSD Botoşani şi al Consiliului Judeţean Botoşani, Conţac a primit un telefon. La capătul firului o voce poruncitoare i-a spus să vină la Bucureşti, că demersul său la un anume secretar de stat va fi pozitiv şi va primi nişte bani pentru CJ Botoşani. Ca din întâmplare, l-a sunat şi Mihai Darie să-l întrebe dacă nu cumva are drum la Bucureşti, că are a-i vorbi.
Vulpoiul Conţac a intrat la bănuială. Prea au coincis cele două telefoane cu dorinţa celor de la capătul lor că el să ajungă la Bucureşti. S-a dus, dar mai întâi pe la Geoană, că voia să se consulte cu privire la telefonul presupusului secretar de stat din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Spre uimirea sa, deşi i-a cerut lui Geoană să fie singur la întrevedere, de faţă se afla şi Mihai Darie. Conţac n-a mai adus în discuţie poveste cu telefonul, discutând cu totul altceva.
Numai că nici n-a ieşit bine de la Geoană, că vocea poruncitoare l-a sunat din nou şi i-a spus să nu mai vină la sediul ministerului Administraţiei şi Internelor, ci i-a indicat o altă locaţie. Era sediul DNA. Vocea i-am mai spus lui Conţac ca în drum spre acea locaţie, să cumpere un telefon mobil ultraperformant care costa vreo 40 milioane lei. Cât a vorbit la telefon cu vocea poruncitoare, Darie l-a asistat de la distanţă.
Conţac a simţit că ceva nu este în regulă, ceva grav urmează a se produce. Aşa că s-a urcat în maşină şi a plecat rapid spre Botoşani. Vocea poruncitoare şi nici Darie nu l-au mai sunat. A aflat ulterior că dacă venea la DNA cu telefonul cerut să fie cumpărat, avea să fie arestat pentru încercare de mituire a procurorului de caz.
N-a durat mult, iar Nechita şi cu Darie l-au debarcat de la conducerea PSD Botoşani. După care l-au pus preşedinte pe Gheorghe Marcu. Nu întâmplător. Darie fost ofiţer de securitate, Nechita suspectat de turnător la Securitate, ca şi Marcu dealtfel, au format un triumvirat demn de poziţia lui Geoană, şi el fost ofiţer acoperit SIE şi cu tată fost ofiţer de Securitate.
Ieri, după cel am publicat editorialul intitulat „Baltă este tot mai aproape de triumf”, am fost sunat de o persoană care a ţinut să mă întâlnească. Aşa am aflat că Mihai Darie este implicat în alegerea preşedintelui PSD Botoşani. Asociat cu deputatul Macaleţi şi cu interlopul Răzvan Rotaru, Darie a pregătit un scenariu de compromitere a lui Mihai Baltă. Ei îl vor preşedinte tot pe Gheorghe Marcu.
Ieri am filmat la Săveni reportajul care va fi difuzat pe Tv SOMAX, vineri, 30 aprilie, de la ora 17.00, în cadrul emisiunii „Lumea lu’ Rotundu”. Cu această ocazie am constatat la Săveni lucruri frumoase înfăptuite de primarul Relu Târzioru, dar şi stări de fapt care te fac să plângi. În primul rând m-a uimit curăţenia oraşului. Deşi zi de luni, când după două zile de inactivitate a celor care se ocupă de salubrizarea oraşului se adună munţi de gunoaie pe la ghene, printre blocuri sau pe străzi, în oraşul Săveni n-am văzut aşa ceva.
Printre blocuri am observat o curăţenie cum rar se mai găseşte în ziua de azi prin spitale, la ghenele de gunoi dacă n-ar fi fost containerele nici n-ai zice că-i loc de colectare a gunoiului menajer. Dar cel mai mult m-a impresionat faptul că n-am văzut nici o hârtie aruncată pe jos sau alte ambalaje comerciale de la dulciuri, ori pachete goale de ţigări sau chiştoace. Nu numai pe străzile centrale, dar nici pe uliţele cartierelor mărginaşe. Mai mult, la casele din mahalale oamenii nu mai depozitează gunoiul de grajd la poartă sau în fundul grădinii. S-au obişnuit să-l ducă în locurile special amenajate.
Apoi, uliţele care în urmă cu doi, trei ani erau din pământ bătătorit pe timp de secetă şi mocirloase toamna şi primăvara, acum sunt toate pietruite. Culmea, după spusele primarului Târzioru, pietruirea s-a făcut cu bani puţini. În opinia primarului, 90 – 96% dintre colegii săi de la oraşe şi comune ar trebui arestaţi. Târzioru mi-a făcut un calcul simplu. Cu un miliard de lei a pietruit câţiva km de uliţe. Dacă ar fi acceptat mita de 100 milioane lei oferită de constructor, ar fi intrat în capcana acestuia. Pentru că şi constructorul ar fi umflat costul transportului ca să-şi poată trage partea, inclusiv recuperarea mitei dată primarului. S-ar fi ajuns în final ca din miliard să fie pietruite câteva sute de metri de uliţă. Ori Târzioru a fost ferm cu constructorul şi s-a ţinut pe urmele sale, nelăsându-l să-şi facă de cap. „Toţi cei care lucrează cu bani publici ar trebui arestaţi. Ştiu bine ce spun” – şi-a exprimat Târzioru convingerea personală.
Dacă în privinţa curăţeniei şi a gradului de civilizaţie oraşul Săveni îşi recâştigă vechiul renume de „Micul Paris”, în privinţa gării oraşului totul s-a transformat într-o ţigănie.
Ceauşescu a gândit construcţia căii ferate Dângeni – Darabani, cu ramificaţie către Rădăuţi Prut, cu scopul de a deschide nordul României către Polonia, prin joncţiunea dintre calea noastră ferată şi cea din Lipcani, Republica Moldova. N-a mai apucat, dar nici visul său nu l-au dus la îndeplinire guvernele post decembriste. Aşa că lucrările s-au stopat, iar oraşul Săveni s-a pricopsit cu o ditamai clădire de gară, astăzi ajunsă în paragină. Clădirea a devenit proprietatea unui grup de ţigani, care s-a oploşit aici. Dacă ar sta numai adăpostiţi n-ar fi mare nenorocire, dar ei distrug clădirea bucată cu bucată, valorificând tot ce se poate valorifica.
Regionala de căi ferate Iaşi, care este proprietara gării, n-a mai dat pe la Săveni de ani buni. Nici paznic n-au tocmit, care să aibă grijă de clădirea gării şi a magaziilor din preajmă.
O investiţie care i-a costat pe români miliarde de lei a fost lăsată de izbelişte, fără să-i pese cuiva. Dacă veţi urmări reportajul de vineri, veţi putea constata şi singuri dimensiunea dezastrului. Precizez că reportajul poate fi urmărit şi pe Internet, dând click pe linkul de pe site-ul Jurnalului pe care scrie „SOMAX”. Vizionare plăcută!
La Oficiul de Cadastru s-a descoperit o fraudă de proporţii. Meritul descoperirii ei revine fără îndoială prefectului Cristian Roman. Iată că după multe controale dispuse au început să apară şi rezultatele. Era şi timpul, pentru că botoşănenii tot luau act de controalele dispuse de prefect dar nu mai ştiau şi cum s-au soldat aceste controale.
Iată că la Oficiul de Cadastru controlul s-a finalizat, şi nu oricum, ci cu sesizarea ofiţerilor de la Anticorupţie. Prefectul nu a rostit suma la care se ridică frauda, probabil din cauza cercetărilor penale care se derulează, dar se vorbeşte că s-ar ridica la miliarde de lei.
Ce s-a întâmplat de fapt? Sub şefia directorului Dumitru Istrati un grup de funcţionari care se ocupau de eliberarea vizelor cadastrale, mai exact a planurilor cadastrale pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie băgau în buzunar taxa încasată. O astfel de taxă putea fi între 200 – 400 lei. În perioada controlat sau eliberat peste zece mii de avize.
Dar frauda de la Cadastru trebuie colaborată şi cu un alt aspect. Pe lângă fiecare instituţie a statului abilitată să elibereze fel de fel de avize funcţionează firme căpuşă ale funcţionarilor din acele instituţii. Iar aceste firme căpuşă au rolul de a prelua în sistem privat o serie de lucrări ce s-ar cuveni să fie întocmite de acele instituţii, încasându-se venituri consistente.
Şi pe seama Oficiului de Cadastru s-au înfiinţat şi funcţionează astfel de firme căpuşă. La acestea să ajungă procurorii anticorupţIe şi să vadă cum miliarde de lei ce trebuiau să ajungă la stat prin Cadastru au ajuns la funcţionarii instituţiei aflaţi în spatele firmelor căpuşă.
Mă refer aici la acei ingineri proiectanţi de diferite construcţii care îşi au asigurată clientela prin trimiterea tuturor cetăţenilor care ajung să apeleze la serviciile Cadastrului.
Şi aspectul mai pune ceva în evidenţă. Nimeni nu poate crede că de aceste furturi n-au ştiu directorii de instituţie. Este mai logic să credem că directorii au fost părtaşi la suma fraudată. Prin mediul politic se ştie că un post de director se cumpără iar sumele diferă în raport de rolul instituţiei. Cam zece mii de euro costă un post de director la o instituţie aflată în coordonarea Ministerului Muncii şi poate ajunge la o sută mii de euro pentru un post ce depinde de Ministerul Finanţelor. Instituţia Cadastrului se situează undeva pe la mijloc.
Normal că cel investit într-o astfel de funcţie trebuie să-şi recupereze banii şi ceva pe deasupra. Normal că actualul director Mihai Luca nu-l recunoaşte pe prefectul Roman de şef local direct, pentru că şeful lui este cel care a primit chirpicul.
Să mai aducem în actualitate faptul că la instituţia Cadastrală s-au învârtit multe afaceri în perioada cât prefect a fost Costică Macaleţi. Noi am scris la acea vreme despre mai multe falsuri comise de directorii din acea vreme, falsuri care au stat la baza emiterii unor acte false de proprietate. Se spune că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Nici afacerile de la Cadastru nu puteau merge la infinit. Odată tot trebuia să se spargă buboiul. Iată că s-a spart.
Acum, dacă tot a înregistrat prefectul un prim succes, poate se extinde cu controalele şi pe la celelalte instituţii eliberatoare de autorizaţii. Mă refer la Direcţia Sanitar-Veterinară, la Agenţia de Mediu, la Inspecţia de Sănătate Publică etc. că şi pe la aceste instituţii se macină făină de calitate şi se mănâncă numai cozonac. Să-i urăm succes!
Viceprimarul Botoşanilor Florin Ghiorghiţă, în prezenţa presei locale, s-a întrebat şi i-a întrebat pe cei de faţă „Ce are Rotundu cu mine?”, referindu-se la faptul că Jurnalul a publicat în ultima perioadă o serie de articole care l-au vizat pe viceprimar direct sau indirect.
Îl încunoştinţez şi pe această cale pe viceprimarul Ghiorghiţă că n-am absolut nimic cu persoana sa ca om. Dimpotrivă, îl simpatizez şi îi apreciez inteligenţa.
Însă nu pot să trec sub tăcere acţiunile sale desfăşurate în calitate de reprezentant al autorităţii publice municipale prin care aduce atingere demnităţii botoşăneanului de rând sau îngrădeşte dreptul la existenţă prin măsuri punitive. Eu sunt împotriva autorităţilor statului care abuzează de cetăţeanul de rând, şi aşa destul de obidit, printre care mă aflu şi eu. Publicaţiile Jurnalul sunt publicaţii de atitudine civică şi comentarii şi nu de a ridica osanale structurilor puterii şi reprezentanţilor acestora.
Nu pot să nu mă situez pe baricada acelor botoşăneni supuşi abuzurilor firmei Hi Speed Ricovery, când asist zilnic la scene care îţi trezesc sentimente de revoltă, văzând cum unele maşini sunt ridicate abuziv, cum haidamacii de la această firmă sfidează proprietarul şi cetăţenii care se nimeresc la faţa locului, cum ameninţă şi cum chiar recurg la bătaie.
Iar când viceprimartul urbei, ales prin votul botoşănenilor, în loc să ia atitudine şi să sancţioneze prin mijloacele ce-i stau la dispoziţie aceste abuzuri ale firmei, o face pe avocatul ei. O astfel de atitudine nu o pot încuraja. Normal că, pornind de la atitudinea protectoare a vicelui faţă de firma HSR, botoşănenii consideră că Ghiorghiţă ar avea oarece interese financiare în raporturile cu aceasta.
Viceprimarul Ghiorghiţă, fără a prezenta o motivaţie legală şi determinată de vreo raţiune economică, a declarat că va interveni în activitatea taximetriştilor, pentru că aceştia ar practica evaziunea fiscală şi munca la negru. Eu ştiu cât de greu reuşesc taximetriştii autorizaţi să câştige o pâine pentru familia lor, viceprimarul nu ştie. Eu văd lunar, prin declaraţiile care se depun la Finanţe, de contribuţii fiscale plătesc aceşti taximetrişti.
Mai ştiu că muncesc din zori până în noapte, iar la sfârşit de lună nu se aleg aproape cu nimic. Trăiesc de pe o lună pe alta, dar nu apelează la pomana statului prin a se înscrie la şomaj.
Ce vrea vicele Ghiorghiţă, să-i vadă muritori de foame? Asta doreşte partidul pe care-l reprezintă? Să ne ia şi dreptul la muncă şi dreptul la a trăi?
De vreme ce viceprimarul a făcut referire la taximetriştii autorizaţi, instinctiv toţi cei care gândesc s-au întrebat dacă nu cumva vicele protejează interesele societăţilor de taximetrie, care vor monopol în activitate.
Am dat numai două exemple prin care Jurnalul n-a făcut decât să atragă atenţia viceprimarului că poziţionarea sa ca ales local nu-l avantajează şi nici nu aduce simpatii în plus partidului din care face parte, respectiv PDL. Iar opinia noastră este împărtăşită de mulţi dintre botoşăneni.
Fără îndoială că prin împuternicirea firmei HSR să ridice autoturismele parcate în locuri nepermise s-a făcut ordine în circulaţie. Şi nimeni nu contestă acest fapt. Dar una este să-ţi fie ridicată maşina pentru că ai greşit sau te-ai încăpăţinat s-o parchezi unde nu era permis şi alta să fii supus abuzurilor angajaţilor firmei, care au de realizat un plan zilnic de încasări. Din nevoia de a realiza acest plan, angajaţii firmei recurg la orice tertip, ştergându-se la fund cu regulamentul pe care ar trebui să-l respecte.
Dacă vicele Ghiorghiţă crede că am ceva cu el, apoi asta am să-i reproşez. Iar reproşul meu se justifică şi prin calitatea de contribuabil, de care vicele nu poate face abstracţie.
Venit la Botoşani pentru a cerşi voturile delegaţilor botoşăneni la Congresul PSD, Mircea Geoană, alias Prostănacul, a dorit să fie jovial şi intim cu asistenţa. Aşa că, cei adunaţi sâmbătă în sala Teatrului „Eminescu” din Botoşani au putut lua act cât de democrat este şeful lor politic. În primul rând, aşa cum îi stă bine unui lider de partid îmbrăcat cu costum de firmă, pantofi de o mie de euro şi cravată de câteva sute, Geoană a adoptat o mutră de adâncă pocăinţă şi s-a spovedit către botoşăneni.
El a mărturisit, fără a fi bătut aşa cum bătea pe vremuri taică-su, generalul de Securitate, duşmanii de clasă să mărturisească că au sabotat regimul comunist, că vina de a fi pierdut alegerile prezidenţiale îi aparţine în totalitate. Omul şi-a dat seama că afirmaţia cu frauda electorală n-o mai crede nici el, d-apoi românii, aşa că a schimbat placa şi şi-a făcut mea culpa că n-a ştiut cum să se comporte cu românii din străinătate. N-a spus-o, dar a gândit-o, că oferta sa de 30 mii de euro făcută fiecărui român care se va întoarce în ţară n-a prins la ţugulanii care, acolo printre străini, s-au deşteptat şi nu mai cred în momelile social-democraţilor.
„Vreau sa va spun aici ca principalul responsabil de necâştigarea, chiar la mustaţă, a alegerilor prezidenţiale sunt eu si nimeni altcineva. Un lider niciodată nu poate sa dea vina pe altcineva. Un lider trebuie să îşi asume responsabilităţi, să spună că şi el putea să facă mai bine”, s-a cocoşat spăşit Psotănacul, privind pe furiş sala, aşa cum a văzut el că face şi Băsescu, ca să vadă ce impresii a lăsat.
După cuvintele de pocăinţă rostite, acelaşi Geoană s-a transfigurat brusc într-un Băsescu II şi s-a smiorcăit în faţa audienţei că el, de dragul partidului, a făcut #numeroase sacrificii personale. Zicea omul, cu adâncă sinceritate aparentă că de dragul partidului a făcut numeroase concesii, lucru care i-ar fi creat o imagine de om indecis, care “nu are suficienta fermitate. Am lăsat de la mine pentru iubirea şi dragostea faţă de acest partid în care cred în continuare”.
Ce vorbe măreţe! Numai un mare om de stat ar fi putut rosti astfel de vorbe. Dacă ar fi trăit şi s-ar fi aflat în sală, părintele social-democraţiei româneşti moderne, Constantin Titel Petrescu ar fi rescris cartea sa de căpătâi Istoria social-democraţiei româneşti, oferindu-i lui Geoană un loc care să-i asigure nemurirea. Cum Titel Peterscu este el însuşi istorie, Geoană a rămas aşa cum i-a spus tătucul său Iliescu: Postănac.
Apoi, şterpelind din tehnica marilor oratori greci, a încercat să electrizeze sala şi să smulgă îndelungi ovaţii, anunţând destăinuitor că a discutat cu familia şi posibilitatea de a se retrage de la conducerea partidului, dar a fost sfătuit să n-o facă pentru că partidul încă are nevoie de o personalitate ca el. Mihaela, dragostea lui, şi feciorul cel descoperit de presă că învârte volanul unui autoturism fără să aibă carnet, i-au cerut ferm, ca în interesul partidului, a poporului, a naţiunii române să se sacrifice şi să rămână în continuare preşedinte. Dacă s-ar fi consultat cu Năstase, Mitrea sau iliescu, ori cu baronii locali precum Oprişan de la Vrancea sau Nichita de la Iaşi alt răspuns ar fi primit.
Aşadar, pe 20 februarie, la cererea familiei sale, participanţii la Congresul PSD vor trebui să-l mai aleagă o dată preşedinte pe Mircea Geoană. Că doar nu degeaba i-a ordonat Mihaela, dragostea sa, să păstreze puterea!
