Mihai Aroşoaie, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Botoşani din partea PSD, a anunţat că prin fonduri europene oraşul Darabani va beneficia de o nouă reţea de apă potabilă.
Vicele a cam încurcat fondurile, susţinând că finanţarea va fi din fonduri europene de preaderare, fapt sancţionat cu promptitudine de un cititor carte i-a atras atenţia că România este deja membră a Uniunii Europene, aşa că avem de-a facfe cu fonduri structurale.
Fiind vorba de finanţări în parteneriat cu Ucraina şi Republica Moldova, state ce bat la uşa UE, în situaţia dată sunt fonduri de preaderare acordate acestor două şări. Numai că vicele le-a bolmojit, cr5eaând confuzie.
Să-i iertăm lipsa de experienţă în domeniu şi în funcţia deţinută de puţin timp, dar să-i sancţionăm faptele legate de afirmaţiile făcute. Oraşul Darabani are reţea de apă potabilă, dar total necorespunzător executată.
Vicele Mihai Aroşoaie este din Darabani şi este vărul fostului primar PSD de Darabani Cornel Aroşoaie. Acesta a fost primar vreme de două mandate, respectiv 2000 – 2008. Sub mandatul său, firma dorohoiană Codin, patronată de liberalul Cornel Tomescu a executat pe bani mulţi lucrarea de modernizare aducţiune apă oraş Darabani.
Numai că Tomescu şi-a bătut joc de lucrare, iar după recepţia finală, dărăbănenii au constatat că la robinete le curge un fel de lichid roşu şi nu apă potabilă.
Constantin Conţac, vicepreşedinte al CJ în mandatul 2000 – 2004 şi care avea în răspundere societatea RAJ Apa Botoşani, devenită Apa Grup şi acum Nova Apaserv, a luat act de bătaia de joc a modului în care Tomescu a executat lucrarea şi a dispus o comisie care a întocmit un act de constatare.
Conţac voia să trimită actul Parchetului, cu plângere penală împotriva patronului, dar prefectul de atunci, Costică Macaleţi, şi el membru PSD, a blocat demersul lui Conţac.
L-a blocat pentru că pe lângă Tomescu, vinovat era şi primarul Cornel Aroşoaie, membru maşcat al PSD. Întreaga poveste a acoperit-o fostul prefect Macaleţi, actual deputat PSD.
De atunci dărăbănenii beau apă de la fântână, că-i mai curată şi mai sănătoasă. De ce-o fi vrând acum Mihai Aroşoaie să cheltuie bani europeni pentru a reface ce-a stricat Tomescu? Pentru că vărul său Cornel Aroşoaie vrea să candideze din nou la Primăria Darabani şi are nevoie de scuipat la furcă împotriva actualului primar liberal Gheorghe Burlacu.
Parafrazând un vechi proverb de pe vremea fanarioţilor când se spunea că mână pe mână se spală şi împreună obrajii, reiese că văr pe văr se ajută şi împreună toacă banii publici, fie ei şi europeni.
Marilena Mardare este directorul Liceului pedagogic Botoşani. Desigur, ea a ajuns în această funcţie prin susţinere politică şi nu că ar fi fost un dascăl excepţional şi cu aptitudini de conducere care s-o recomande pentru funcţia de şef.
Ştiu că prin acest liceu sunt dascăli mult mai performanţi profesional şi mult mai pricepuţi în arta de a conduce, dar ei au preferat să-şi vadă de catedra lor şi să nu se amestece în troaca politicii.
Că Marilena Mardare nu este deloc un conducător priceput o dovedeşte şi calificativul de „Nesatisfăcător” primit în urma evaluării activităţii sale la sfârşitul anului şcolar anterior.
Oricine ar fi primit un astfel de calificativ, pe drept sau mutilat din interese meschine, ar fi demisionat imediat din funcţie fără a mai aştepta să fie dată afară. Marilena n-a procedat aşa. În orgoliul ei de a fi în continuare director de liceu, a mobilizat tot staff-ul politic al PNL s-o susţină.
Iar cei din PNL au ieşit public să acuze faptul că schimbarea Marilenei este determinată de interese politice, mai exact aşa vrea inspectorul şef al IŞJ Botoşani, democrat-liberala Ada Macovei. Cât despre rezultatele dezastruoase obţinute la Bac de către elevii liceului, cei din conducerea PNL nu amintesc nimic. Nici n-ar avea dreptul moral s-o facă, pentru că la capitolul cultură generală şi p0olitică, bagajul lor de cunoştinţe este inferior elevilor care au căzut la Bac.
Ca să-şi apere funcţia, Mardare s-a aşezat alături de Florin Ţurcanu, într-o conferinţă de presă, să pozeze în postura de victimă. Numai că asocierea profesiei sale cu imaginea publică dezastruoasă pe care o are Ţurcanu nu i-a făcut deloc cinste şi n-a avantajat-o. A stârnit doar sentimente de compătimire, de milă şi dezgust.
Stau şi mă întreb cum se simte Marilena, atunci când intră în cancelarie şi se întâlneşte cu colegii săi. Sunt convins că aceşti colegi, când o văd, au în minte doar noţiunea de „Nesartisfăcător” şi zâmbesc maliţios.
Cât despre autoritatea sa de director, care este grav compromisă, iarăşi simţim aceleaşi sentimente de dezgust.
Încăpăţinarea Marilenei este alimentată de orgoliul său nemărginit, un orgoliu care o descalifică şi o compromit ca dascăl. Numai pentru aceste manifestări negative de caracter, Marilena nu are ce căuta în funcţia de director.
Dar de vreme ce ea este înregimentată politic, ticăloşia clasei politice a cuprins-o şi pe ea. Raţiunea ei, bunul simţ, respectul faţă de cei din jur şi mai ales respectul pentru profesia sa de dascăl au fost anulate de ticăloşia politică de care s-a molipsit de la protectorii săi.
Cu un astfel de dascăl la catedră şi în fruntea unei unităţi de învăţământ devin explicabile rezultatele dezastruoase de la Bacul din acest an. Marilena nu s-a umilit numai pe ea, dar a umilit şi corpul didactic al liceului pe care-l reprezintă. Imaginea sa fiind proiectată asupra imaginii colegilor săi de catedră într-un mod nemeritat.
Ieri, am filmat prin mai multe comune din judeţ pentru emisiunea Lumea lu’ Rotundu, de joi. Trecând prin mai multe comune, am constata un fel de concurenţă între recenzorii populaţiei ;i unii operatori de sondaje tocmiţi de PNL. Poate că or fi fost şi de-ai PSD, dar n-am dat peste ei.
Operatorii cutreierau satele comunelor pentru a bate în poarta ţăranilor şi a-i întreba pe cine vor vota la anul pentru funcţia de primar.
Ţineau în mână un fel de chestionar, pe care erau trecute mai multe nume de potenţiali candidaţi. Bineînţeles că pe primul loc era trecut candidatul PNL urmat de cel al PSD. Candidatul PDL era pe la coada listei şi de cele mai multe ori nu i se rostea numele.
După ce băteau la poartă şi ieşea ţăranul, operatorul îl întreba:
- În alegerile de la anul veţi vota cu…. şi rostea numele candidatului liberal. Cum ţăranul nostru este hâtru la vorbă şi-i place să facă băşcălie, răspundea dramatic:
- Vai de mine, se poate, îl votez, cum să nu!
Mulţumit, operatorul pleca spre altă poartă. Numai că într-o comună au rămas fără grai. Ei întrebau de candidatul PNL iar sătenii spuneau că votează cu candidatul PDL, a cărui nume operatorii nici nu-l rostiseră.
Este la modă ca partidele să facă sondaje. Numai că în USL se dă o luptă mută, fiecare partid încercând să impună candidat comun favoritul său. Liberalii caută să-i păcălească pe social-democraţi şi să-şi impună candidatul lor iar cei din PSD joacă la cacealma ca să-l impună pe-al lor.
Îmi aduc aminte că la alegerile locale din iunie 1996, partidul favorit în judeţ era PDSR. Numai că fiind aglomeraţie de candidaţi, s-au faultat unii pe alţii, candidaţi cu şanse reale de a fi aleşi rămânând pe dinafară, fiind mai puţin guralivi şi incisivi. Din urmă a venit „partidul lui Sandu şi Dănuţă” şi i-a cules refuzurile PDSR. Nu mică a fost mirarea celor din PDSR când PSDR-ul lui Cunescu a scos la Botoşani peste 20 de primari.
În timp ce PNL şi PSD se faultează reciproc, cei din PDL fac sondaje reale şi caută să localizeze cât mai corect candidatul cu şanse reale la primărie. Apoi îl racolează şi nu-i dau numele publicităţii, ca să-l protejeze de eventualele atacuri ale USL.
Va fi interesant la anul să vedem de partea cui va fi succesul!
Mediatizarea succesului pe care poetul în devenire Dorel Gaftoneanu la dobândit prin premiile primite pe la diferite concursuri prin ţară i-a adus acestuia o anumită celebritate personală.
Mulţi au fost cei care m-au felicitat pentru reportajul televizat intitulat „Dorel Gaftoneanu - cel mai premiat poet” dar au fost şi persoane care au pus la îndoială meritele acestuia. Apreciat a fost şi reportajul pe care l-am scris şi postat pe site-ul Jurnalului, reportaj prin care Dorel Gaftoneanu s-a bucurat de comentarii favorabile.
Sincer să fiu, mă bucur că am avut prilejul de a descoperi şi promova un poet botoşănean, mai ales că poezia lui Gaftoneanu nu este una obişnuită, plângăcioasă, tânguitoare sau dogoritoare de atâta dragoste invocată în versuri cu rimă nalbă formate din cuvinte îmbinate anapoda.
Poezia lui Gaftoneanu este una plină de substanţă, cu trimiteri la acte şi personaje de cultură, ştiinţă şi arte, cu evocarea unor evenimente istorice de referinţă în cultura şi civilizaţia umanităţii, totul condimentat cu o fină ironie pe care, dacă nu eşti avizat, n-o sesizezi prea uşor.
Poezia lui Gaftoneanu îţi solicită multe cunoştinţe de cultură generală pe care dacă nu le ai, nu-l poţi înţelege. Voi continua să-i public din creaţiile care au fost premiate pe la diferite concursuri literare din ţară. Şi, pentru că veni vorba de concursuri, proaspătul poet a adunat numai în acest an şase premii importante, acordate de diferite jurii din ţară, iar în timp ce filmam reportajul, a primit vestea că a fost premiat şi la concursul „Mărul de aur” de la Bistriţa.
N-a primit chiar „Mărul de aur”, dar l-a primit pe cel „de argint”, adică premiul II. Nici poetul nu se aştepta la o asemenea explozie de premii, mai ales că este conştient de greutatea cu care pot fi înţelese temele pe care le abordează, tocmai datorită informaţiilor pretenţioase cuprinse.
M-am întrebat în aceste zile dacă Dorel Gaftoneanu va fi o nouă stea a poeziei botoşănene sau doar o supernovă. Ştim că steaua este un astru ceresc cu o durată de viaţă care se numără în miliarde de ani. Supernova este steaua care explodează, luminează uimitor de puternic, dar se stinge repede şi lasă loc unei găuri negre în care totul se prăbuşeşte fără putinţă de scăpare.
Sper ca Dorel Gaftoneanu să devină o stea şi nu doar o supernovă de care se va vorbi un timp scurt, după care va fi dat uitării. Totul depinde de puterea talentului său, de puterea creativităţii sale şi de longevitatea inspiraţiei. Este prematur să afirm că va deveni o stea sau este o supernovă care se va stinge mintenaş, cum spun ardelenii.
